BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Negocierile de pace vor fi reluate, Europa se confruntă cu termenul limită pentru gazele ruse

    Războiul a ucis mii de oameni, a făcut ca milioane de oameni să fugă şi a determinat Statele Unite şi aliaţii din întreaga lume să impună sancţiuni asupra entităţilor guvernamentale, companiilor şi oligarhilor ruşi.

    Rusia va răspunde sancţiunilor Uniunii Europene, a declarat vineri agenţia de ştiri RIA, care a citat un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului de Externe.

    “Acţiunile UE nu vor rămâne fără răspuns… sancţiunile iresponsabile ale Bruxelles-ului afectează deja în mod negativ viaţa de zi cu zi a europenilor obişnuiţi”, a declarat Nikolai Kobrinets pentru agenţia de ştiri.

    Preşedintele rus Vladimir Putin a jucat joi una dintre cele mai mari cărţi ale sale, cerând cumpărătorilor europeni de energie să înceapă să plătească în ruble începând de vineri şi ameninţând cu încetarea contractelor existente.

    Guvernele europene au respins ultimatumul energetic al lui Putin, Germania, cel mai mare beneficiar de gaz rusesc de pe continent, calificându-l drept “şantaj”.

    Confruntarea energetică are ramificaţii uriaşe pentru Europa, în timp ce oficialii americani fac înconjurul lumii pentru a menţine presiunea asupra lui Putin.

    Putin a trimis trupe pe 24 februarie pentru ceea ce el numeşte o “operaţiune militară specială” de demilitarizare a Ucrainei. Ţările occidentale spun că scopul real al lui Putin a fost să răstoarne guvernul Ucrainei.

    În cadrul discuţiilor din această săptămână, Moscova a declarat că va reduce ofensivele din apropierea capitalei Kiev şi din nord ca gest de bunăvoinţă şi se va concentra pe “eliberarea” regiunii Donbas din sud-est.

    Kievul şi aliaţii săi spun că Rusia încearcă, în schimb, să se regrupeze după ce a suferit pierderi în urma contraofensivei ucrainene care a recucerit suburbiile capitalei, plus zone strategice din nord-est şi sud-vest.

    Imagini video din Irpin, la periferia vestică a Kievului, au arătat tancuri ruseşti distruse în mijlocul unor clădiri bombardate şi autorităţi ucrainene scoţând victime în saci de cadavre.

    Într-un discurs ţinut târziu în noapte, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat asupra “bătăliilor care vor urma” în Donbas şi în oraşul-port Mariupol din sudul asediat.

    “Încă trebuie să mergem pe o cale foarte dificilă pentru a obţine tot ceea ce ne dorim”, a spus Zelenski.

    Negocierile de pace urmează să fie reluate vineri prin videoconferinţă. Căutând să îşi consolideze poziţia, Moscova redistribuie forţe din regiunile separatiste din Georgia, susţinute de Rusia, în Ucraina, a scris Ministerul britanic al Apărării pe Twitter.

    Întăririle indică faptul că Rusia a suferit pierderi neaşteptate, a spus acesta.

    Oficialii americani şi europeni spun că Putin a fost indus în eroare de generali cu privire la performanţele dezastruoase ale armatei sale. citeste mai departe

    Autorităţile ucrainene sperau să evacueze mai mulţi locuitori din Mariupol după ce Rusia a fost de acord să deschidă vineri un coridor umanitar, dar mai multe acorduri anterioare au eşuat.

    Vicepremierul ucrainean Iryna Vereshchuk a declarat că 45 de autobuze trimise pentru a evacua oamenii din Mariupol au fost oprite joi de forţele ruseşti în afara oraşului Berdyansk, la aproximativ 75 km spre vest.

    Într-o postare pe Facebook, statul major a declarat că forţele ucrainene încă mai deţin Mariupol, o poartă de acces la Marea Neagră care leagă un coridor strategic între Donbas şi peninsula Crimeea anexată de Rusia.

    Primăria estimează că au murit 5.000 de persoane.

    Zeci de mii de oameni sunt blocaţi de săptămâni întregi cu puţine alimente, apă şi alte provizii în oraşul care a găzduit cândva 400.000 de persoane, dar care a fost răvăşit de bombardamente.

    În altă parte, în Trostyanets, un oraş din estul ţării, au existat dovezi ale contraatacului reuşit al Ucrainei. Tancuri ruseşti arse şi muniţie abandonată au împânzit drumurile noroioase.

    Războiul ameninţă, de asemenea, să perturbe aprovizionarea cu alimente la nivel mondial, un oficial guvernamental american împărtăşind imagini cu ceea ce au spus că ar fi fost pagube la instalaţiile de depozitare a cerealelor din Ucraina, al patrulea cel mai mare exportator de grâne din lume în sezonul trecut.

  • Ipocrizie de dictator. Putin a vorbit într-un discurs „despre valorile universale ale tuturor ruşilor”, îmbrăcat într-o jachetă a unui brand vestic, pentru care un rus de rând trebuie să muncească 2 ani pentru a şi-o permite. Ce ar putea simboliza acest lucru

    Una dintre cele mai recente controverse legate de războiul din Ucraina se referă la parka Loro Piana purtată de Putin într-o adunare pe Stadionul Olimpic din Moscova. În timp ce ataca Vestul într-un discurs public „despre valorile universale ale tuturor ruşilor”, purta o jachetă de designer de 12.000 de euro. Nu este prima dată, în perioada acestui război, dar şi în istorie, per ansamblu, când un brand celebru a fost purtat de cineva aflat de partea greşită a conflictului.

    În acelaşi timp în care pare că ai săi cetăţeni se întorc la sărăcia sovietică, liderul rus a lăudat succesul „operaţiunii militare” care a bombardat spitale, şcoli şi case, purtând, în mod paradoxal, o jachetă Loro Piana în valoare de 1,5 milioane de ruble, echivalentul a peste 12.000 de euro. În 2021, venitul mediu anual al ruşilor a fost de 678.000 de ruble, cam jumătate decât costul jachetei lui Putin, după cum relatează presa internaţională. În mod ironic, Loro Piana, parte a grupului LVMH, se numără printre brandurile care s-au retras rapid din Rusia în luna martie şi donează milioane de euro pentru refugiaţii ucraineni.

    Nu este prima dată, în perioada acestui război, dar şi în istorie, când un brand celebru a fost purtat de cineva aflat de partea greşită a conflictului. Potrivit publicaţiei de fashion NSS Mag, la finalul lunii februarie, Ramzan Kadyriv, liderul regiunii Cecenia şi un criminal responsabil de numeroase decese şi torturi, a ţinut un discurs purtând o pereche de cizme Monolith de la Prada.

    De asemenea, recent, în timp ce numeroase state europene au îngheţat activele oligarhilor ruşi din Vest, presa a atras atenţia asupra numeroşilor moştenitori multimilionari care se află într-o vacanţă perpetuuă, orbitând în jurul guvernului rus. Publicul este surprins de faptul că aceşti politicieni şi ultrabogaţi ai lumii, în ciuda faptului că se declară distanţaţi de filosofia de viaţă capitalistă, cumpără bunuri de lux.

    Adevărul este însă că toţi oligarhii şi tiranii din istorie au stârnit discuţii în ceea ce priveşte alegerile lor vestimentare. Soţia dictatorului filipinez Ferdinand Marcos, Imelda Marcos, avea 1.060 de perechi de pantofi de diferite branduri, iar Teodorin Obiang, fiul preşedintelui Guineei Ecuatoriale ar fi cheltuit 80.000 de dolari la Gucci şi 50.000 de dolari la Dolce & Gabbana într-o singură zi, atunci când a vizitat Statele Unite, potrivit Reuters.

    De la pătura violet care îl acoperea din cap până în picioare pe Gaddafi, până la deux-pièces-urile în stil militar ale lui Kim Jong-un, ochelarii Ray-ban şi pantofii cu platformă, pălăriile din piele de leopard ale lui Mobutu, hainele din lână turcească ale lui Saddam Hussein şi salopeta de revoluţionar a lui Fidel Castro, pare evident că liderii autocraţi atrag atenţia prin stilul lor vestimentar. „Cu siguranţă nu ar purta ceva în care nu ar vrea să fie omorâţi”, observau jurnaliştii publicaţiei americane National Post, într-un articol mai vechi.

    Potrivit lui Peter York, autorul „Dictator Style: LifeStyle of the World’s Most Colorful Despots”, principiul vestimentar pe care se bazează dictatorii lumii este să nu arate precum alţi oameni. „Este vorba despre un look individualist şi ierarhic care spune – Eu sunt şeful”. York sublinia în acelaşi articol că prin înţelegerea felului în care dictatorii se îmbracă, putem înţelege felul în care ei operează.

    „Alegerile stilistice ale dictatorilor sunt în concordanţă cu alegerile lor interioare: Voi impresiona şi voi intimida.” York este de părere că moda este antitetică totuşi felului în care un dictator îşi alege stilul: „Dacă te predai fashionului, înseamnă că te predai altor principii. (Desigur, dacă dictatorii nu sunt interesaţi de urmărirea legilor internaţionale, cu siguranţă nu le va păsa de regulile fashionului – ce spune despre alegerea liderului rus – care pare ataşat totuşi de brandurile occidentale?)

    Când a fost întrebat despre stilul lui Obama într-un interviu pentru publicaţia Slate, în vremea în care acesta era preşedinte, criticul fashion Simon Doonan a remarcat: „Singurii politicieni stilaţi sunt dictatorii”. El a explicat cum nu există loc pentru stil într-o democraţie, deoarece politicienii trebuie să fie persoane altruiste, devotate oricăror altor aspecte decât vanitatea. Majoritatea politicienilor poartă, aşadar, costume terne, în timp ce tiranii lumii au propriile stiluri.

    York adăuga că dictatorii sunt foarte conştienţi în legătură cu simbolismul hainelor pe care le poartă. Hitler, de pildă, simboliza mişcarea fascistă cu un stil vestimentar degrabă ciudat, militar, căruia i-a adăugat coafura distinctă şi mustaţa recognoscibilă.

    De cealaltă parte, brandurile pare că sunt atrase în discuţia politică vrând-nevrând prin alegerile vestimentare ale clienţilor. Potrivit unor surse variate, parka lui Putin a fost cumpărată în 2013, deşi Pier Luigi Loro Piana a declarat presei că „nu ştim de când datează această achiziţie”.

    Brandul s-a confruntat cu clasica furtună  de comentarii de la activiştii din social media, care au acuzat asociaţia Loro Piana într-un mod complet arbitrar. Pier Luigi Loro Piana s-a distanţat de Putin printr-un mesaj clar: „Suntem absolut împotriva acestui război şi în niciun caz nu considerăm potrivit faptul că preşedintele rus a decis să apară public îmbrăcat într-un produs high-end în timp ce ruşii trec prin dificultăţi economice din cauza sancţiunilor. (…) Ne-am regăsit în faţa unei publicităţi care cu siguranţă nu a fost plăcută în timp ce în realitate noi îi ajutăm pe oamenii din Ucraina”.

    Pare ciudat că un brand trebuie să se justifice în social media pentru că un autocrat a cumpărat, în urmă cu câţiva ani, unul dintre produsele sale. Potrivit NSS Mag, aceste cheltuieli sunt judecate mai aspru de către public atunci când este vorba despre brandurile de fashion, dar sunt de înţeles când vine vorba despre alte bunuri de lux – nimeni nu este contrariat când vine vorba despre Rolexul lui Gaddafi sau de Patek Philippe-ul lui Saddam Hussein, la fel cum nimeni nu pare contrariat atunci când maşinile unor branduri de lux sunt confiscate de la reprezentanţii mafiei. „Aceleaşi valori liberale pe care Vestul le reprezintă permit ca într-o piaţă liberă, clienţii lor să cumpere lucruri în măsura posibilităţilor fiecăruia dintre ei – inclusiv când vine vorba de autocraţii ruşi. Iar aceleaşi publicaţii care s-au declarat contrariate în legătură cu Loro Piana s-au revoltat şi în legătură cu pierderea de milioane de euro de la cheltuitorii ruşi de top, cei care veneau în Italia rezervând vacanţe de lux şi făcându-şi cumpărăturile pe Via del Corso, în Fashion districtul din Milano sau în Porto Cervo”, scriu reprezentanţii NSS Mag. La fel cum păcatele taţilor nu ar trebui să cadă asupra fiilor, păcatele clienţilor nu ar trebui să cadă asupra brandurilor. Pe scurt, întreaga discuţie duce la faptul că am ajuns la o situaţie culturală unde companiile multinaţionale care vând bunuri high-end se simt obligate să îşi exprime afilierile politice – climatul actual le forţează să se grăbească şi să ia o poziţie pe anumite probleme.

    „Dacă anumiţi dictatori au sau nu stil este ceva ce poate fi dezbătut – Milioanele pot cumpăra high-fashion, dar puterea absolută şi resursele nu pot cumpăra bunul gust. În mod cert, câteva dintre apariţiile lor publice pot fi considerate asalturi vizuale. Dar chiar şi atunci când apar în faţa publicului pentru a nega crimele de război, nu fiţi păcăliţi de victoriile lor sartoriale. În cele din urmă, diavolul se îmbracă de la Prada”, scriau jurnaliştii publicaţiei americane National Post în articolul citat. La fel ca şi moda, concluzia pare să fi revenit şi în ceea ce îl priveşte pe liderul rus.

    Loro Piana, un brand pentru elite nomade?

    Originară din nordul Italiei, din regiunea Trivero, familia Loro Piana a început să facă afaceri cu lână la începutul anilor 1800. În 1924, Pietro Loro Piana a fondat businessul Ing. Loro Piana & C., afacerea care există şi astăzi ca parte a grupului de bunuri de lux LVMH. Nepotul lui Pietro, Franco, a preluat businessul în 1941, iar după război, acesta a început să îşi câştige reputaţia de furnizor de lână premium şi caşmir pentru industria de fashion haute couture, atât în ţară, cât şi peste hotare. În anii 1970, Sergio şi Pier Luigi Loro Piana au preluat frâiele afacerii, diversificând-o în direcţia bunurilor de lux şi dezvoltând braţul de retail al acesteia. Acum, brandul este considerat unul dintre cei mai mari procesatori de caşmir şi se mândreşte cu faptul că foloseşte unele dintre cele mai rare materiale pe care lumea le oferă – caşmir de la iezii din China nordică şi Mongolia, Vicuña din Anzi, lână de Merino extra-fină din Australia şi Noua Zeelandă şi fibră de flori de lotus din Myanmar. Toate colecţiile companiei sunt făcute în Italia. „Clienţii noştri sunt reprezentaţi de elita globală nomadă”, spunea într-un interviu pentru Financial Times, în 2020, Fabio d’Angelantonio, CEO-ul  de atunci al companiei. „Dacă oamenii cumpără Loro Piana, fac acest lucru pentru că vor să se simtă ca parte a unui club, un club de connaisseurs. Sunt oameni care pot experimenta trei sezoane diferite şi patru fusuri orare în aceeaşi săptămână. Încep în Moscova, Beijing sau Londra şi pot încheia săptămâna în Ibiza, Gstaad sau St. Tropez”, a continuat el în acelaşi interviu. Brandul italienesc a vândut controlul afacerii grupului de bunuri de lux LVMH în 2013. LVMH a cumpărat 80% din  Loro Piana în schimbul a două miliarde de euro, lăsând 20% din afacere în mâinile celei de-a şasea generaţii de urmaşi ai dinastiei Piedmont. LVMH nu publică veniturile companiei pentru fiecare brand în parte, dar analiştii estimează că sub conducerea companiei franceze, vânzările aproape s-au dublat, până la peste 700 de milioane de euro în 2019.

  • Ucraina se pregăteşte pentru o nouă ofensivă rusă în estul ţării – Zelenski

    Forţele ucrainene se pregătesc pentru noi atacuri ruse în estul ţării, în condiţiile în care Moscova îşi consolidează trupele în această zonă după ce a suferit eşecuri în apropierea Kievului, a declarat joi preşedintele Volodimir Zelenski.

    Invazia Rusiei, aflată acum în a cincea săptămână, a alungat aproximativ un sfert dintre ucraineni din casele lor şi a adus tensiunile dintre Rusia şi Occident la cel mai grav punct de la Războiul Rece încoace.

    Rezistenţa dură a forţelor ucrainene a împiedicat Rusia să captureze vreun oraş important, inclusiv Kievul, unde o coloană armată rusă a fost reţinută timp de săptămâni. În cadrul discuţiilor de pace din această săptămână de la Istanbul, Rusia a declarat că va reduce operaţiunile din apropierea Kievului şi a oraşului Cernihiv din nordul ţării pentru a consolida încrederea.

    Dar Ucraina şi aliaţii săi occidentali, inclusiv Statele Unite, au apreciat că promisiunea Rusiei este o manevră menită să îi limiteze pierderile şi pentru a pregăti alte atacuri.

    Într-un discurs video de dimineaţă, Zelenski s-a referit la mişcările trupelor ruseşti care se îndepărtează de Kiev şi Cernihiv şi a spus că nu este vorba de o retragere, ci mai degrabă de “consecinţa muncii apărătorilor noştri”.

    Zelenski a adăugat că Ucraina asistă la “o acumulare de forţe ruseşti pentru noi lovituri în Donbas şi ne pregătim pentru asta”.

    Regiunea Donbas cuprinde două autoproclamate republici populare pe care Rusia spune că ajută să le elibereze de sub controlul ucrainean.

    Liderul Republicii Populare Doneţk, Denis Puşilin, a declarat miercuri că operaţiunile ofensive se intensificau.

    Doneţk include oraşul port asediat Mariupol, care a cunoscut unele dintre cele mai grele lupte şi bombardamente din timpul războiului şi unde aproximativ 170.000 de persoane sunt blocate, cu alimente şi apă puţine.

    Forţele ruse au cucerit jumătate din oraşul-port strategic, a declarat miercuri un consilier al lui Zelenski. Ministerul rus al Apărării a declarat că este pregătit să respecte joi o încetare a focului în Mariupol, au relatat agenţiile de presă ruseşti.

    Kievul a acuzat Rusia că nu a respectat pe deplin angajamentele anterioare de acest tip. Moscova neagă că ar fi vizat civili.

  • Economia Spaniei este zdruncinată de război: Inflaţia creşte în mod neaşteptat la aproape 10%

    Inflaţia din Spania a căpătat cel mai mare avânt din ultimele patru decenii, depăşind toate aşteptările, fiind puternic influenţată de impactul războiului din Ucraina, potrivit Bloomberg.

    Serviciul de statistică din Spania a declarat că preţurile de consum armonizate de Uniunea Europeană au crescut cu 9,8% faţă de acum un an, în martie, depăşind toate cele 15 estimări dintr-un sondaj Bloomberg al economiştilor.

    Germania va publica miercuri datele oficiale legate de inflaţie, cifrele deja publicate din statul Renania de Nord-Westfalia semnalând o nouă depăşire la nivel naţional.

    Informaţiile se vor adăuga la nivelul inflaţiei membrilor din zona euro, unde creşterea preţurilor este deja de aproape trei ori mai mare decât ţinta de 2% a Băncii Centrale Europene, analiştii prevăzând un nou maxim.

    Datele vor stârni îngrijorarea cu privire la stagflaţie, deşi mai mulţi oficiali ai BCE au respins această posibilitate, spunând că economia zonei euro se va extinde cu peste 2% chiar şi în scenariul lor „sever” pentru 2022.

    Preşedintele BCE, Christine Lagarde, a reiterat miercuri că măririle ratelor vor fi treptate, spunând că Europa intră într-o „fază dificilă” din cauza războiului.

    Discutănd despre efectelor secundare ale invaziei Rusiei, guvernatorul băncii centrale spaniole, Pablo Hernandez Cos, a declarat marţi că cifrele din martie din zona euro vor arăta o „creştere semnificativă a inflaţiei”. Pe lângă stimularea preţurilor, el a avertizat că incertitudinea din cauza conflictului scade încrederea şi ar putea trage în jos consumul şi investiţiile.

    Maria Romero, economist-şef la firma de consultanţă Afi din Madrid, a declarat că războiul va determina cât va dura inflaţia ridicată, unele preţuri la materiile prime urmând să rămână sub presiune, deşi este puţin probabil ca acestea să crească în continuare.

    „În prezent, ne revizuim cu toţii previziunile privind inflaţia şi ne revizuim şi proiecţia de creştere pentru anul în curs”, a declarat Romero.

    Spania urmează să fie printre economiile cele mai afectate din Europa de şocul energetic declanşat de război, JPMorgan reducându-şi săptămâna trecută prognoza de creştere economică pentru 2022 la 4,2% de la 6%.

  • Germania intră într-un plan de urgenţă de raţionalizare a consumului de gaze în urma războiului din Ucraina

    Guvernul german a făcut primul pas oficial către raţionalizarea gazelor, în timp ce se pregăteşte pentru o potenţială oprire a livrărilor din Rusia din cauza unei dispute privind plăţile, scrie Financial Times.

    Robert Habeck, ministrul Economiei, a activat miercuri dimineaţă „faza de avertizare timpurie” a unei legi de urgenţă a gazelor existente, instituită pentru a face faţă crizei acute de energie.

    Mişcarea a fost declanşată de îngrijorarea germană că Rusia ar putea tăia livrările, deoarece Europa respinge eforturile Moscovei de a forţa plata importurilor de gaze în ruble.

    Oficialii ruşi au declarat marţi că Moscova nu va „furniza gaz gratuit” Europei, la o zi după ce ţările G7 au respins în unanimitate directiva preşedintelui Vladimir Putin care cere plata în ruble.

    În timpul fazei de avertizare timpurie – prima dintre cele trei etape ale răspunsului de urgenţă al Germaniei – o echipă de criză de la Ministerul Economiei, autoritatea de reglementare, şi din sectorul privat vor monitoriza importurile şi stocarea.

    În cazul în care livrările sunt insuficiente şi încercările de a reduce consumul nu funcţionează, guvernul ar tăia anumite părţi ale industriei germane din reţea şi ar acorda un tratament preferenţial gospodăriilor.

    Volker Wieland, profesor de economie la Universitatea din Frankfurt, a avertizat miercuri că o oprire a aprovizionării cu energie a Rusiei ar crea un risc „substanţial” de recesiune şi ar creşte periculos de mult rata inflaţiei în cea mai mare economie a Europei.

    Chiar şi fără întreruperi în aprovizionarea cu gaze ruseşti, rata inflaţiei din Germania ar putea ajunge la 6,1% în acest an, au spus economiştii care consiliază guvernul german. În cazul în care importurile de energie din Rusia ar fi întrerupte, acestea ar creşte între 7,5% şi 9%, potrivit consiliului.

    UE şi-a stabilit obiectivul de a umple spaţiile de stocare a gazelor la 80% din capacitate până la sfârşitul lunii septembrie, pentru a asigura aprovizionarea membrilor până la iarnă. Instalaţiile de stocare a gazelor din Germania sunt în prezent pline cu aproximativ 26,5%, după ce la începutul acestei luni au atins un minim de patru ani de 24,6%, potrivit Gas Infrastructure Europe.

    Habeck a subliniat că deocamdată rezervele de gaze din Rusia au curs normal.

    Cu toate acestea, pe măsură ce Germania încearcă să renunţe la gazul rusesc, cota de piaţă a importurilor germane din Rusia a scăzut de la o medie de 55% în ultimii ani la 40% în ultimele săptămâni.

    Săptămâna trecută, Germania a dezvăluit obiective de a-şi reduce rapid dependenţa de energia rusă, propunându-şi să se îndepărteze de gazul ţării până la jumătatea anului 2024 şi să devină „practic independentă” de petrolul rusesc până la sfârşitul acestui an.

    Preţul gazului în Europa a crescut cu 8%, până la 114,45 EUR per megawat oră, la tranzacţionarea anticipată de miercuri.

    Principalul furnizor de gaz al Rusiei, Gazprom, şi banca centrală a ţării urmează ca joi să raporteze lui Putin un mecanism de implementare a schimbării monedei de plată a gazului în ruble.

    Unii politicieni ruşi au sugerat că termenul limită pentru schimbarea monedei de plată ar putea veni încă de la sfârşitul acestei luni, deşi Kremlinul nu a declarat oficial când va intra în vigoare această schimbare.

    Tot miercuri, prim-ministrul polonez, Mateusz Morawiecki, a declarat că ţara sa intenţionează să oprească importurile de petrol rusesc până la sfârşitul acestui an şi să pună capăt importurilor de cărbune până la sfârşitul lunii mai, ca parte a eforturilor de a renunţa complet la sursele de energie ruseşti.

  • Invazia Ucrainei se întoarce împotriva lui Vladimir Putin. Cele mai grave consecinţie ale unui blitzkrieg eşuat

    Pe 24 februarie Europa este trezită dintr-o pace care a durat 70 de ani, după ce Ucraina devine ţinta bombardamentelor ruseşti. Lumea întreagă credea atunci că învazia va fi o chestiune de câteva zile, însă nici până în prezent Rusia nu se poate lăuda cu victorii semnificative şi nori negri încep să se adune deasupra Kremlinului, scrie CNCB

    Singura victorie pe care o pot sărbătorii trupele ruseşti este ocuparea oraşului Herson, însă şi acolo nu se poate vorbi despre un succes total. Locuitorii ies în stradă şi prostestează, aflându-se de cele mai multe ori faţă în faţă cu mitralierele soldaţilor ruşi. În plus o altă problemă a armatei roşii este contraofensiva ucraineană care ţinteşte reocuparea oraşului.

    Războiul ruso-ucrainean durează deja de o lună, iar lipsa bifării unor succese militare importante aduc probleme mari pentru Kremlin.

    În primul rând, armata rusă înregistrează pierderi semnificative conform autorităţilor ucrainene. Deşi Rusia a anunţat că doar 1,351 de soldaţi au murit pe câmpul de luptă, numărul acestora ar putea fi de 10 ori mai mare. Rusia a mai trăit un scenariu similar în anii 80 când s-a implicat în războiul din Afganistan, unde în 10 ani de conflict 15.000 de soldaţi au fost ucişi. Totuşi Rusia este în război cu Ucraina de doar o lună.

    O altă problemă a lui Vladimir Putin este chiar ura ucrainenilor faţă de poporul rus şi tot ce înseamnă el. Bombardamentele la care Ucraina a fost supusă au distrus spitale, o maternitate şi un teatru important, provocând mii victime în rândul civililor. Aceste drame sunt motivaţia din spatele rezistenţei feroce pe care o opun oamenii Ucrainei. Ucrainienii luptă pentru familiile şi copiii lor, nu pentru a satisface aspiraţiile unui lider scăpat de sub control.

    În urma invaziei, Rusia a intrat în vizorul comunităţii internaţionale care a lansat valuri de sancţiuni economice fără precedent. Pe lângă eşecul militar din Ucraina, Rusia lui Putin trebuie să se confrunte şi cu scenariul unui colaps economic istoric. Analiştii sunt de părere că sancţiunile şi războiul au şters 15 ani de creştere economică a Rusiei, iar dacă conflictul va continua ţara riscă se se întoarcă din punct de economic la situaţia primilor ani ai erei post-URSS.

    Dacă eşecul militar şi posibilitatea unei prăbuşiri economice nu erau de ajuns, Vladimir Putin mai trebuie să facă faţă şi unei Europe care este gata să renunţe la gazele ruseşti. Acest abandon ar putea însemna o altă lovitură pentru economia rusească, pentru că o mare parte din banii Rusiei provin din vânzarea de energie. Aproximativ 45% din totalul de gaze consumat de UE în 2021 sunt importate din Rusia, însă Comunitatea Europeană îşi doreşte să îşi reducă semnificativ achiziţiile şi să renunţe la combustibilii fosili ruseşti din 2030.

    În final, Vladimir Putin trebuie să facă faţă unui „monstru” pe care el singur l-a creat: un Occident mai unit ca niciodată împotriva Rusiei. Putin considera că invazia Ucrainei va dezbina Vestul, creând haos şi forţând naţiunile într-un conflict privind ajutorarea Ucrainei. Visul lui Putin s-a spulberat când SUA şi Europa au bătut palma pentru sancţiuni economice şi livrarea de echipamente militare unei Ucraine care este pe cale să dea Rusiei şah.

  • Războiul gazelor naturale lichefiate pentru Europa a început. Şi pentru vapoare-cisternă

    În timp ce ţările europene se luptă să facă rost de nave specializate şi să-şi extindă infrastructura pentru creşterea importurilor de GNL în încercarea disperată de a scăpa de dependenţa de energia rusească, specialiştii avertizează că o suplimentare a livrărilor de gaze americane va duce la o explozie a preţurilor pe continent.

    Planul Europei de a-şi reduce dependenţa de gazele ruseşti şi a-şi întări securitatea energetică depinde de capacitatea continentului de a-şi asigura nave specializate care oferă cel mai rapid mod de a importa gazele alternative şi de construirea rapidă a infrastructurii asociate, scrie Financial Times.

    De la invazia Ucrainei de către Rusia, Germania, Italia şi Olanda au anunţat planuri de a-şi asigura unităţi plutitoare de stocare şi gazeificare, FSRU.

    UE intenţionează să-şi reducă dependenţa de gazele naturale ruseşti cu două treimi până la finalul anului şi vizează importuri suplimentare de 50 miliarde de metri cubi de GNL anual. În timp ce există semne de întrebare dacă oferta mondială de GNL este suficientă pentru acoperirea nevoilor Europei, analiştii spun că infrastructura ar putea reprezenta un obstacol major.

    Construcţia terminalelor terestre de import de GNL durează cel puţin cinci ani, iar acestea sunt costisitoare. Unităţile FSRU sunt mai ieftine şi mai uşor de instalat, însă şi instalarea acestora poate dura câţiva ani.

    Vasele disponibile sunt puţine la nivel mondial şi nu toate sunt adaptate pentru Europa, iar preţul închirierii acestora a crescut cu aproape 50% de la începutul războiului din Ucraina.

    Comisia Europeană este aşteptată să prezinte o politică energetică pe termen lung în mai, însă războiul din Ucraina şi creşterea dramatic a preţurilor gazelor au determinat deja o serie întreagă de propuneri pentru noi proiecte de gaze, notează EUObserver.

    Germania a anunţat două terminale GNL, iar alte patru proiecte sunt în discuţii. Italia analizează construirea unui noi terminal onshore, ca şi Estonia şi Letonia. Spania a cerut UE să relanseze proiectul gazoductului Midcat.

    Franţa intenţionează la rândul său să construiască un nou terminal GNL, al cincilea al ţării, acesta fiind însă unul plutitor, în portul Le Havre, potrivit Le Figaro. Iar Croaţia analizează creşterea capacităţii terminalului de pe insula Krk de la 2,6 miliarde de metri cubi la 2,9 miliarde de cubi anual, scrie Euractiv.

    Statele Unite s-au angajat să-şi crească exporturile de GNL către Europa, însă criticii avertizează că o astfel de mişcare ar putea împinge preţurile şi mai sus, notează EUObserver.

    Aceştia remarcă faptul că producătorii americani de GNL pompează deja la capacitate maximă, acest lucru însemnând că orice achiziţii suplimentare din partea UE va trebui redirecţionate de pe alte pieţe, Europa fiind nevoită să plătească mai mult în faţa competiţiei venite în principal din Asia.

    „Dacă va exista competiţie cu Asia, preţurile ar putea-o lua razna cu adevărat“, avertizează Greig Aitken, expert în cadrul Global Energy Monitor.

  • Războiul lui Putin va anula 15 ani de creştere economică în Rusia

    Economia este de aşteptat să se contracte cu 15% în 2020 şi cu 3% în 2023, PIB-ul rusesc urmând să se situeze la nivelul din urmă cu 15 ani.

  • Războiul din Ucraina a provocat pagube de peste 63 de miliarde de dolari

    Războiul din Ucraina a provocat pagube de peste 63 de miliarde de dolari la nivelul infrastructurii, potrivit unei noi estimări a Institutului de Economie din Kiev.

    Potrivit estimării – care a calculat impactul economic al invaziei Rusiei în Ucraina până la 24 martie – cel puţin 4.431 de clădiri rezidenţiale au fost avariate, distruse sau confiscate, alături de 92 de fabrici şi depozite şi 378 de şcoli.

    În plus, 12 aeroporturi au fost distruse, avariate sau capturate, precum şi şapte centrale termice sau hidroelectrice.

    Precedenta estimare a şcolii, publicată la 17 martie, indica pagube în valoare totală de 3,5 miliarde de dolari.

  • Să vă pregătiţi: De vineri începe prima majorare, dintr-o lungă serie de creşteri care nu ştim unde se va opri, a ratelor la bancă, iar cel mai mult se va vedea la creditele ipotecare luate atunci când dobânzile erau mici

    De vineri, 1 aprilie, IRCC – indicatorul de referinţă pentru creditele ipotecare şi de consum luate de populaţie – va înregistra prima creştere mai substanţială, ceea ce va aduce majorarea semnificativă a ratelor la bancă.

    Cel puţin petru creditele ipotecare luate în anii anteriori, când dobânzile erau mici, această creştere se va vedea cel mai bine şi va începe să usture. Acum IRCC este de 1,17%, nivel care a luat în calcul tranzacţiile de pe piaţa monetară interbancară din T3/2021, când încă era linişte.

    IRCC are un decalaj de şase luni, luând în considerare tranzacţiile înregistrate anterior.

    De la 1 aprilie, IRCC va lua în considerare tranzacţiile efectiv realizate în T4/2021, atunci când dobânzile au început să crească din cauza creşterii inflaţiei.

    Încă nu apăruse războiul din Ucraina.

    Pe baza informaţiilor publicate zilnic de BNR, dacă nu am greşit la calcule, IRCC va fi stabilit la 1,8%, iar această valoare va sta la baza calculării plăţii ratelor la bancă în Trimestul II din 2022.

    Spre exemplu, la un credit ipotecar dobânda este stabilită luându-se în considerare IRCC plus 2 puncte procentuale.

    La un calcul sumar, pentru un credit ipotecar de 300.000 de lei, adică 60.000 de euro, pe 30 de ani, rata la bancă acum este de 1.625 de lei (833 de lei principal, plus 792 de lei dobâda). De la 1 aprilie rata la bancă creşte la 1.783 de lei (833 de lei principal, plus 950 de lei dobânda), adică o creştere de 158 de lei pe lună, timp de trei luni. Problema este că IRCC va creşte apoi accelerat din T3, care are la bază tranzacţiile din T1. IRCC va creşte şi mai mult, iar în T4 se va duce la 3,5%, ceea ce va însemna o creştere substanţială a ratei la 2.208 lei.

    Dacă acum ai nevoie de o creştere a salariului mediu – 3.600 de lei – de 4% pentru a putea plăti creşterea ratei, în viitor vei avea nevoie de o creştere a salariului mediu de 16% pentru a putea plăti noua rată.

    Acestea sunt nişte calcule sumare, dar care arată cât va creşte rata la bancă.

     

    Săptămâna următoare, pe 5 aprilie, BNR va avea o nouă şedinţă de politică monetară, unde analiştii se aşteaptă să majoreze dobânda de la 2,5% la 3%, pentru a pregăti terenul pentru perioada în care va încerca să preia controlul inflaţiei. Acum, inflaţia în România, ca de altfel peste tot în lume, este determinată de explozia preţurilor la energie şi de creşterea preţurilor la materiile prime agricole.

    La noi, 80% din creşterea inflaţiei are la bază creşterea preţurilor enegiei, dar care, prin plafonarea decisă de guvern, va tempera şi creşterea inflaţiei. Dar şi aşa inflaţia va rămâne la 9% dacă nu chiar peste, pentru că guvernul nu poate să plafoneze toate preţurile produselor şi serviciilor care au început să crească din cauza majorării preţurilor materiilor prime.

    În jurul nostru, Ungaria a ridicat dobânda de referinţă la 4,4%, iar Polonia are o dobândă de politică monetară de 3,5%. Pe piaţa interbancară, ROBOR la trei luni, celălalt indicator folosit pentru creditele de consum şi ipotecare luate înainte de apariţia IRCC-ului – 2018 -, este cotat la 4,56%, dar tranzacţiile efective în piaţă sunt făcute la o dobândă de 3,5%. ROBOR este mai degrabă un indicator de percepţie, care anticipează ceea ce se va întâmpla. Chiar dacă băncile cotează între ele aceste date, tranzacţiile efective la aceste dobânzi sunt minime sau chiar deloc. Istoric, ROBOR are un punct procentual peste tranzacţiile din piaţă. De aceea PSD a introdus IIRCC acum patru ani.

    Pe piaţa titlurilor de stat, randamentele s-au mai stabilizat după ce BNR a început din nou să cumpere titluri de stat pe 9 martie pentru a detensiona piaţa, care înregistra o diferenţă mare între cotaţiile de cumpărare şi cele de vânzare de titluri de stat. La titlurile pe 10 ani, un indicator de referinţă, randamentul a fost cotat la 6,25% după ce, pe 8 martie, se situa la 6,75%, un nivel care a fost considerat de Banca Naţională destul de periculos, care ameninţa finanţarea bugetului de stat la dobânzi mai rezonabile. Şi aşa Ministerul Finanţelor se împrumută greu, fiind nevoit să ofere randamente de 6,2% ca să atragă investitori.

    Problema este că nimeni nu ştie unde se va duce inflaţia, mai ales că acest conflict din Ucraina, care a aruncat în aer toate pieţele de materii prime, pare că se va prelungi destul de mult. Sancţiunile lumii occidentale împotriva Rusiei afectează pe toată lumea – şi pe francezi, şi pe nemţi, şi pe americani, şi pe români, nu numai pe ruşi. 

    Preţurile actuale la petrol, peste 100 $/barilul, sau la gaze nu pot fi preluate atât de uşor în producţie, iar ulterior să fie transmise consumatorului final.

    Pe piaţa occidentală, Fed – banca centrală a SUA – a ridicat dobânda la 0,5%, dar a anunţat că va opera cel puţin cinci creşteri de dobândă, în încercarea de a prelua controlul inflaţiei.

    În Europa BCE încă nu a început procesul de creştere a dobânzilor, dar se pregăteşte.

    În tot acest tablou de război, cursul valutar leu/euro este ireal de stabil. Dacă pe 24 februarie, cu o zi înainte de atacul armat al Rusiei asupra Ucrainei, BNR a dat un curs de 4,9489 lei/euro, vineri cursul avea aceeaşi cotaţie. BNR a anunţat că urmăreşte stabilitatea cursului valutar, dar nici chiar aşa.

    Forintul ungar a scăzut cu 5,4% în ultima lună, de la începutul războiului, în timp ce zlotul polonez a scăzut cu 2,3%. Rubla a scăzut cu 24%. Dolarul a crescut cu 1,57%, iar francul elveţian cu 1,23%.

    Nimeni nu ştie când se va termina războiul din Ucraina şi mai ales cum, dar certitudinea creşterii dobânzilor este clară.

    De la 1 aprilie să vă uitaţi la noile rate de plată pentru creditele de la bancă. Din păcate este prima creştere dintr-un viitor şir de creşteri.