BusinessMagazin

Tag: plecare

  • Studiu MementoBus: Studenţii şi turiştii de peste 50 de ani aleg să plece în minivacanţa de 1 Decembrie cu autocarul

    Studenţii şi tinerii cu vârste de până la 25 de ani, dar şi turiştii trecuţi de 50 de ani, cu venituri modeste, aleg să plece în minivacanţa de 1 Decembrie cu autocarul, cele mai căutate destinaţii interne fiind Sibiu, staţiunile de pe Valea Prahovei, Poiana Braşov, Bran-Moieciu, dar şi pieţele de Crăciun din Viena, Budapesta şi Praga, arată un studiu al MementoBus, companie de transport low cost cu autocarul din România.

    Primele rezervări pe cursele MementoBus, pentru minivacanţa din aceste zile, au fost făcute cu două luni în urmă, dar sunt şi turişti care cumpără în ultimul moment. Tarifele medii sunt între 6,6-10 euro/persoană/sens, în funcţie de destinaţie. Există, însă, şi anumite destinaţii şi curse pentru care tarifele pornesc de la modica sumă de 1,2 euro/persoană/sens. Dacă în restul anului cele mai aglomerate rute sunt cele spre Craiova, Piteşti, Slatina, Constanţa sau Iaşi, în această săptămână a crescut interesul pentru Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca şi Tulcea.  La mare căutare rămân locaţiile de pe Valea Prahovei, Poiana Braşov, Bran-Moieciu sau staţiunile balneare (Băile Felix, Băile Herculane, Covasna, Sovata). Pachetele pornesc de la 500 lei/persoană pentru 3 nopţi de cazare cu mic-dejun. Cele mai multe cereri venite din partea turiştilor care preferă autocarul sunt pentru cazarea la pensiuni sau hoteluri low budget.

    Cei mai mulţi dintre turiştii care preferă să plece în vacanţă cu autocarul în această perioadă sunt studenţii şi tinerii de până în 25 de ani cu venituri modeste, dar şi seniorii de peste 50 de ani, cu venituri mici. Cursele turistice cu autocarul pentru mai multe destinaţii au făcut ca multe zone din România să devină mai accesibile pentru turiştii cu venituri mici, care nu au maşină personală şi nu îşi permit să cumpere un bilet de avion.

    „În această perioadă a anului sunt foarte căutate deplasările cu autocarul şi din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, şi chiar dacă unii dintre turişti au automobile, mulţi dintre ei aleg autocarul pentru a evita să conducă în condiţii de zăpadă, viscol sau polei”, a declarat Marius Pandel, CEO Christian Tour & Memento Bus.

    Sunt căutate, de asemenea, şi pachetele de vacanţă cu autocarul. Cei mai mulţi dintre turiştii MementoBus care au ales destinaţii din străinătate au optate pentru vestitele pieţe de Crăciun din Europa. Cele mai căutate pachetele complete concepute în acest sens sunt „Piaţa de Crăciun la Viena” – de la 149 euro, „Piaţa de Crăciun Viena şi Budapesta”- de la 195 euro şi „Piaţa de Crăciun Praga-Viena-Dresda”, de la 199 euro. Pachetele au fost special gândite pentru mini-vacanţa de 1 Decembrie şi includ 3 nopţi de cazare cu mic dejun, transport cu autocarul şi ghid însoţitor din partea agenţiei.

    MementoBus este compania de transport a grupului Christian Tour, una din cele mai mari agenţii de turism din România, care, împreună cu toate companiile din grupul său, a înregistrat în anul 2015 o cifră de afaceri de peste 70 de milioane de euro.

     

  • Şeful care oferă angajaţilor 2.000 de dolari să plece în vacanţă: ”Oamenii sunt mai productivi ca niciodată”

    Mark Douglas, CEO-ul companiei americane de marketing şi advertising SteelHouse, are o modalitate inedită de a-şi motiva angajaţii. Potrivit Business Insider, el îşi plăteşte angajaţii ca să plece în vacanţă, pentru ca ei să fie mai fericiţi.  ”Un leu născut în captivitate, ţinut într-o cuşcă, se va întoarce în cuşcă în momentul eliberării. Nu va începe să alerge liber”, a declarat el pentru publicaţia americană. ”Când am început să le spunem oamenilor că au concediu nelimitat, nu au ştiut cum să interpreteze asta”, descrie el o primă decizie luată în companie, la fondarea acesteia, în 2010.

    Până în 2011, Douglas a descoperit reţeta fericirii pentru angajaţii lui: să-i plătească atunci când merg în concediu. Angajaţii SteelHouse primesc 2.000 de dolari în fiecare an pentru a merge oriunde în lume şi a face orice (cât timp ceea ce vor să facă nu este ilegal). Au opţiunea de a cheltui aceşti bani pe o singură vacanţă sau să îi împartă pentru mai multe călătorii. ”Cultura noastră este simplă. Se bazează pe încredere şi pe ambiţie.”

    Încrederea vine atât din partea angajaţilor, cât şi din a angajatorului. Angajaţii care îşi cumpără bilete de avion într-o zi de luni, vor primi decontul până marţi. Dacă nu pot plăti în primă fază costul biletului, compania le permită să folosească cartea de credit pentru rezervarea zborului. După întoarcerea din călătorie, ei îşi declară cheltuielile, iar acestea sunt decontate de companie, în limita a 2.000 de dolari.

    Unii dintre angajaţi au spus că nu au nevoie de timp liber şi au cerut valoarea bonusului de călătorii de 2.000 de dolari, dar Douglas este foarte atent la modul în care banii sunt folosiţi. ”Chiar îmi doresc ca ei să meargă într-un loc în care să se simtă bine”, spune el.

    Potrivit Business Insider, rezultatele nu au întârziat să apară: în ultimii trei ani, doar cinci din 250 de oameni au părăsit companiei. Dintre ei, trei au renunţat la locul de muncă din motive personale. Reprezentanţii companiei au descoperit şi că cei care se întorc dintr-o călătorie sunt mai productivi.

    Douglas consideră că toate industriile ar putea să implementeze astfel de politici. Douglas spune că această strategie a fost inspirată de propria experienţă, în locuri de muncă unde se încurajau vacanţele. Douglas a mai spus că îşi doreşte ca membrii echipei sale (printre care unii care au o vârstă mai mică de 30 de ani şi mai puţini angajaţi), să îşi creeze propriile companii în care să iniţieze şi ei politici similare.

    ”Una e să spui – ai trei săptămâni de concediu, cum se întâmplă în cazul majorităţii companiilor; alta este să spui – Ai bani, iar dacă nu mergi în vacanţă să cheltui aceşti bani, se vor irosi.”

     

     

  • După 7 ani de corporaţie, a început o afacere în Bali şi trăieşte viaţa la care visează toată lumea

    Mihaela Delu şi-a început cariera în Bucureşti, când avea 19 ani şi era încă studentă, cu un loc de muncă în cadrul companiei franceză Ipso. Ulterior angajării a început să călătorească în afara ţării şi povesteşte că acest lucru a făcut-o să creadă că ceea ce are nu este suficient.

    Şi-a cunoscut viitorul soţ de origine americană în una dintre călătorii şi, pentru că acesta avea un loc de muncă în Singapore, numărul călătoriilor sale a crescut: Franta, Elvetia, Turcia, Italia, Lituatia, Thailanda, Indonezia, Singapore, Malaezia, etc. ”La fiecare 3 luni stabileam o destinaţie unde ne întâlneam” descrie ea perioada pe care o numeşte drept una dintre cele mai frumoase din viaţă. 

    Decizia plecării din România a venit după 7 ani petrecuţi în viaţa corporatistă. ”Mi-am putut întrevedea viitorul, care se descria într-un credit pe 30 de ani pentru un apartament, iar diferenţa o făcea dacă îmi puteam permite 2, 3 camere sau chiar o casă. Un job de birou cu stres şi compromisuri şi planuri pentru o vacanţă anuală”, descrie ea modul în care privea lucrurile la 27 de ani.

    A luat decizia să plece din ţară, atât pentru că voia să îşi întemeieze o familie, cât şi din cauza rigorilor din mediul corporatist. ”Simţeam că mă plafonasem mult, că trăiam între 7:00 şi 18:00, cu implicare totală în muncă şi cu trai dependent de fiecare salariu”, povesteşte Delu.

    S-a mutat în Singapore pentru a fi alături de soţul ei după ce s-a înscris la un master în managementul turismului în cadrul London School of Business and Finance.  După mutarea în Singapore, cei doi au continuat să viziteze Bali – destinaţie pe care o descoperiseră în repetatele lor călătorii – iar în iarna anului 2014 au decis să parieze pe un business acolo.  ”În aceeaşi călătorie am găsit un spaţiu comercial şi a fost mai mult o decizie pur sufletească”, povesteşte ea debutul aventurii antreprenoriale pe teritoriul asiatic.

    Au închiriat spaţiul pe o perioadă de şase ani, plătind pentru întreaga perioadă 30.000 de dolari, din cauza regulilor impuse de balinezi. Deşi făcuseră contractul, nu aveau încă idee care va fi destinaţia spaţiului.”La început, am vrut să dezvoltăm o cafenea/juice bar, în care să comercializăm şi alte produse alimentare. Ulterior am descoperit că pentru a vinde produse alimentare, inclusiv cafea, era nevoie de un lung proces administrativ”, explică antreprenoarea.

    Un consultant le-a recomandat să deschidă doar un magazin fără comercializare de alimente, pentru ca apoi să se ocupe de procesul de transformare în cafenea. Au trecut trei luni până să deschidă magazinul. ”La foarte scurt timp am realizat că nimic nu progresează în reparaţii dacă nu eram acolo”. A luat astfel decizia să renunţe la masterul din Singapore şi de a petrece mai mult timp în Bali. ”

    ”La început nu înţelegeam stilul încet de muncă al oamenilor, cât de mult timp au nevoie să se pregătească pentru o sărbătoare, de toate ceremoniile care păreau fără sfârşit şi în timpul cărora ei nu erau disponibili”, povesteşte Delu. S-a adaptat treptat la acest stil. ”Am înţeles că aceşti oameni încă nu au concept de motivare, target, competiţie, dar au concepte puternice legate de loialitate, onestitate, creativitate”.

    Au transformat spaţiul într-un concept store, unde comercializează de la haine handmade sau create din material eco-friendly – produse balineze, bijuterii, picture, sticlă pictată, cărţi. Se adresează mai ales turiştilor, dar au şi clienţi din rândul comunităţilor de expatriaţi ce ce trăiesc acolo.

    Antreprenoarea observă cum pe zi ce trece comunitatea persoanelor care aleg să spună nu vieţii în corporaţie aleg această destinaţie, mai ales datorită faptului că oraşul Ubud a fost pus pe harta turistică datorită cărţii şi filmului Eat Pray Love.

    Mihaela Delu spune că investiţia în magazin s-a ridicat la 50.000 de dolari, iar după două luni, afacerea producea suficient pentru a acoperi cheltuielile. ”Dacă totul va continua la fel de optimist, previzionăm recuperarea investiţiei iniţiale în mai puţin de un an”. 

    Printre planurile de viitor se numără dezvoltarea unui eco resort, departe de oraş, pentru care previzionează o investiţie de 800.000 de dolari. Speră să realizeze proiectul în peste şapte ani pentru că ”Dacă în România ne plângem de proiecte care durează prea mult, aici perioada se dublează”.

  • Cum un câine traumatizat şi-a inspirat stăpânul să fondeze o afacere de succes

    Înainte să plece în călătorie, Aaron Hirschhorn, un tânăr britanic, şi-a lăsat labradorul într-o canisă. „Când m-am întors aveam de plătit 1.400 de dolari, iar Rocky era vizibil traumatizată. S-a ascuns sub birou timp de trei zile”, a declarat acesta publicaţiei BBC. Experienţa l-a determinat să pună bazele unei afaceri.

    Aşa a decis să fondeze compania Santa Monica Dog Vacay, pentru a pune în legătură proprietarii de câini cu familiile gazdă, în loc de canişele tradiţionale. Familia Hirschhorn a găzduit în casa lor circa 110 câini în primul an şi au câştigat 35.000 de dolari, folosiţi pentru dezvoltarea unui site web. Gazdele DogVacay, acum în număr de 35.000, sunt în mod normal proprietari de câini, spune Hirschhorn. Ca o măsură de sigurnaţă, proprietarii pot opta pentru a primi zilnic fotografii cu animalelor lor. Site-ul oferă posibilitatea de a analiza profilurile gazdelor şi locaţiile, dar şi de a rezerva şi plăti online.

    Aceasta este una dintre multitudinea de firme ce se bazează pe economia de tip „sharing” în care oamenii „împrumută” de la case, maşini sau servicii, în ideea de a reduce costurile, risipa şi de a trăi mult mai sustenabil. Uber şi Airbnb sunt două mari exemple globale de succes pentru acest fenomen. Generaţiile mai tinere, în special, nu consideră necesară achiziţionarea unor bunuri sau servicii, dacă le pot închiria.

    De exemplu, când Daan Weddepohl din Amsterdam şi-a pierdut toate bunurile într-un incendiu, a trebuit să împrumute tot ce avea nevoie de la prieteni. Iar dezastrul l-a impulsionat să creeze Peerby, o aplicaţie ce permite închirierea sau împrumutarea unor lucruri de la vecini, pe o perioadă scurtă. „O bormaşină este folosită, în medie, între nouă şi 17 minute de-a lungul vieţii. Mai mult, ne folosim 80% dintre lucruri o dată pe lună”, spune Weddepohl.

     

  • Un business cu volum

    Klaus Reisenauer a plecat din România în 1982 şi s-a întors 20 de ani mai târziu pentru a demara o afacere în construcţii, strâns legată de dezvoltarea Kaufland pe plan local. Criza financiară a adus însă momente dramatice în domeniul în care activa, aşa că a decis să încerce un business pe un un alt segment. Alături de Cristina Fleacă, a mizat pe dezvoltarea pieţei de produse profesionale pentru îngrijirea părului, iar planurile lor vizează ca în patru ani reţeaua Profihairshop să ajungă la 50 de magazine.

    Sunt născut la Sibiu şi am plecat în 1982 în Germania, cu familia; atunci aşa era moda, cei cu origini nemţeşti plecau în Germania“, povesteşte Klaus Reisenauer. A urmat Facultatea de Ştiinţe Economice în Stuttgart şi spune că studiile l-au ajutat să pună bazele teoretice în economie şi afaceri. „Însă cel mai mult m-a ajutat în antreprenoriat experienţa acumulată în domeniul managementului de mall-uri, în care am început să lucrez în Germania imediat după terminarea facultăţii. Am învăţat să apreciez dacă va fi sau nu de succes un mall, cât de important este conceptul mallului şi mixul chiriaşilor, precum şi locul unde ai magazinul, pe ce etaj, dar şi cum se amenajează o vitrină atractivă, toate aceasta fiind lucruri extrem de utile şi care pot determina succesul unei afaceri în retail.“

    Cristina Fleacă, şi ea managing partner al Profihairshop, are studii de business management, drept şi limbi străine. Este traducător autorizat de limba engleză şi germană, astfel că după terminarea facultăţii a început să lucreze pe cont propriu în domeniul traducerilor. „Primii mei paşi spre antreprenoriat au fost în domeniul traducerilor pentru companii din diferite domenii. În paralel, am lucrat într-o companie germană unde am învăţat foarte multe lucruri care au pus bazele experienţei mele în ceea ce priveşte dezvoltarea Profihairshop. Limbile străine mi-au deschis orizontul spre comunicare, iar responsabilitatea în ceea ce priveşte coordonarea echipei mele în cadrul companiei mi-a şlefuit abilităţiile de a interacţiona cu oamenii şi de a le acorda suport în diferite împrejurări“, spune ea. „Când mi s-a oferit şansa unui parteneriat în cadrul Profihairshop am ştiut exact că acesta este domeniul care mă defineşte şi mi se potriveşte perfect. Nu îţi alegi pasiunile, ci pasiunile te aleg pe tine. Succesul nu este cheia spre fericire. Fericirea este cheia spre succes. Dacă îţi place ceea ce faci, atunci vei avea întotdeauna succes.“

    Cu experienţe anterioare în antreprenoriat, Klaus Reisenauer şi Cristina Fleacă au mizat pe o nişă extrem de subţire în urmă cu patru ani: cea a produselor profesionale pentru îngrijirea părului. Până în 2012 vindeau produsele importate doar către saloanele de coafură, dar deschiderea primului magazin, de test, s-a dovedit o idee inspirată, care i-a determinat să dezvolte o reţea la nivelul întregii ţări. Acum, afacerea ProfiHairShop operează o reţea de 25 de magazine, iar anul viitor aceasta se va mări cu alte şase spaţii. Previziunile pentru întregul an se referă la o cifră de afaceri de 5,5 milioane euro, în creştere cu 38% faţă rezultatele anului trecut, când vânzările au ajuns la 4 milioane de euro.

    Drumul spre antreprenoriat

    După terminarea facultăţii, Klaus Reisenauer a lucrat timp de patru ani în cadrul unui dezvoltator de mall-uri din Germania, după care, în 1993, a ales calea antreprenoriatului şi şi-a deschis propria afacere în imobiliare. „Mi-am dorit dintotdeauna să fiu antreprenor, să construiesc proiecte noi de la zero, alături de oameni creativi, pasionaţi de meseria lor. Dincolo de riscurile pe care le implică, este o meserie care îţi oferă libertate, independenţă şi multe satisfacţii“, spune Klaus Reisenauer. Povesteşte că după terminarea facultăţii scopul său a fost să se angajeze în domeniul care îl interesa, să capete cât mai multă experienţă, pentru ca mai apoi să-şi dezvolte propria afacere în domeniu. „Astfel, după patru ani petrecuţi în compania în care lucram, înfiinţarea propriei firme a venit ca următorul pas firesc în viaţa mea profesională. Am apelat la un credit bancar, pentru că nu aveam niciun ban; când am plecat din România am lăsat totul aici“, spune Reisenauer, cu trimitere la faptul că proprietăţile familiei au fost, practic, abandonate în momentul plecării din ţară. „Am pornit agenţia imobiliară, am făcut câţiva ani intermedieri, după care am cumpărat teren şi am început propriile construcţii. La finalul anilor ’90 mi-am extins operaţiunile în Austria, Ungaria, Cehia şi Slovacia.“ În 2002, Klaus Reisenauer a înfiinţat o societate la Sibiu împreună cu asociatul său, Kurt Wagner, iar patru ani mai târziu cei doi au pus bazele companiei Oasis Retail Development. Compania este unul dintre cei mai mari dezvoltatori de centre de retail din România, cu un portofoliu de peste 70 de proiecte finalizate, pe o suprafaţă de 1,5 milioane mp de teren. Principalele proiecte în România sunt locaţiile dezvoltate pentru lanţurile Kaufland şi Plus (Lidl), precum şi centrele comerciale Prima Shops Center şi Family Center, localizate în oraşele Roman, Reghin, Tecuci, Făgăraş, Botoşani, Giurgiu, Râmnicu Vâlcea şi Mangalia.

  • Care este momentul potrivit pentru a cumpăra cele mai ieftine bilete de avion

    Românii se pot aştepta la economii, în medie, de 28% dacă îşi rezervă vacanţa de Crăciun şi de Anul Nou în noiembrie, potrivit informaţiile trimise de reprezentanţii motorului independent de căutare a ofertelor de călătorie momondo.ro Ei au analizat 13,2 miliarde de preţuri pentru zboruri pentru cele mai populare 100 de rute pentru Studiul său Anual de Zboruri, şi poate, astfel, dezvălui care este cea mai bună perioadă pentru a rezerva biletele de avion.
     
     
    Analizând peste 13,2 miliarde de preţuri pentru zboruri pentru cele mai populare 100 de rute de pe site, momondo a constatat faptul că cele mai ieftine bilete de avion sunt rezervate cu 56 de zile înainte de data plecării, când consumatorii pot economisi, în medie, 28% din costuri. Acest lucru înseamnă că primele zile ale lunii noiembrie sunt cel mai bun moment pentru a rezerva bilete de avion pentru Crăciun şi Anul Nou.
     
     
    Potrivit lui Mircea Giurcă, purtătorul de cuvânt momondo România, ziua şi ora plecării sunt factori care influenţează, de asemenea, preţurile zborurilor.
    „Pe lângă cea mai bună perioadă pentru a face o rezervare, în Studiul nostru Anual de Zboruri am descoperit că preţurile pot varia enorm şi în funcţie de ziua şi ora plecării, cele mai scăzute fiind de obicei în zilele de marţi şi cele mai ridicate în zilele de sâmbătă. Diferenţa medie de cost pentru zbor este de 11% între aceste două zile ale săptămânii.”
     
    În ultimii doi ani, datele momondo au arătat că cele mai ieftine bilete au putut fi găsite cu 53 de zile în avans, dar în acest an datele au demonstrat că cele mai ieftine bilete se găsesc cu 56 de zile înainte de plecare. Pe de altă parte, călătorii pot găsi cele mai scumpe bilete în cazul în care aleg să rezerve zborul în ziua plecării.
     
    „Ştim din studiul nostru internaţional despre călătorii că, de cele mai multe ori, preţul este cel mai important factor pentru oameni atunci când caută bilete de avion. Ca regulă de bază, sfătuim călătorii să-şi rezerve biletele cu 56 de zile în avans, pentru a se asigura că prind cele mai ieftine tarife, pe baza rezultatelor din statisticile de călătorie din acest an”, spune Mircea Giurcă şi subliniază faptul că începutul lunii noiembrie este, în medie, cel mai bun moment pentru a rezerva biletele de avion pentru Crăciun.
     
    Când vine vorba de sărbătorirea Crăciunului şi a Anului Nou în străinătate, Bangkok este cea mai populară destinaţie în rândul românilor în acest an.
     
    „Zborurile către Bangkok au, de fapt, cele mai ridicate preţuri atunci când călătorim în ultima săptămână din decembrie, din cauza interesului mare la nivel general. Călătorind spre Bangkok în ianuarie sau februarie, călătorii pot economisi până la 30% din costurile de zbor şi, alegând primăvară ca sezon pentru a merge acolo, pot economisi până la 35% din costurile de zbor”, spune Mircea Giurcă.
     
    Sfaturi de călătorie pentru a rezerva bilete de avion în întreaga lume: 
     
    –  Rezervaţi zborul cu 56 de zile în avans pentru a obţine cele mai ieftine bilete – şi puteţi economisi, în medie, 28% din costuri
     
    –  Biletele cele mai scumpe sunt în general în ziua plecării
     
    –  Zborurile de seară între orele 18:00 şi 00:00 au, de obicei, cele mai mici preţuri
     
    –  În mod obişnuit, este mai scump să zbori dimineaţa şi la prânz, înainte de ora 15:00
     
    –  Ziua de marţi este, în general, cea mai ieftină zi de zbor
     
    –  Ziua de sâmbătă este, de obicei, cea mai scumpă zi a săptămânii pentru a rezerva zborul
     

    10 cele mai populare destinaţii în rândul românilor şi cel mai bun moment pentru a rezerva zborul, potrivit informaţiilor momondo.ro:

     

    Destination

    Best time to book

    1.       Bangkok

    38 de zile înainte de plecare

    2.       Londra

    58 de zile înainte de plecare

    3.       Dubai

    42 de zile înainte de plecare

    4.       Roma

    50 de zile înainte de plecare

    5.       Madrid

    54 de zile înainte de plecare

    6.       Milano

    58 de zile înainte de plecare

    7.       Barcelona

    56 de zile înainte de plecare

    8.       Atena

    58 de zile înainte de plecare

    9.       Viena

    56 de zile înainte de plecare

    10.    Lisabona

    54 de zile înainte de plecare

     

     

    Destination

    Best time to book

    1.       Bangkok

    38 de zile înainte de plecare

    2.       Londra

    58 de zile înainte de plecare

    3.       Dubai

    42 de zile înainte de plecare

    4.       Roma

    50 de zile înainte de plecare

    5.       Madrid

    54 de zile înainte de plecare

    6.       Milano

    58 de zile înainte de plecare

    7.       Barcelona

    56 de zile înainte de plecare

    8.       Atena

    58 de zile înainte de plecare

    9.       Viena

    56 de zile înainte de plecare

    10.    Lisabona

    54 de zile înainte de plecare
     

  • Românii pleacă în vacanţă de 1 Decembrie, în detrimentul sărbătorilor de iarnă

    Conform cererilor înregistrate de portalul de rezervări turistice Vola.ro, în 2016 românii au renunţat la călătoriile în afara ţării de Crăciun sau Revelion, în favoarea mini-vacanţei de 1 Decembrie. Majoritatea rezervărilor au fost făcute pentru perioada 30 Noiembrie – 4 Decembrie 2016, turiştii români optând să rezerve o mini-vacanţă de patru nopţi, în cuplu sau alături de prieteni. 

    Cele mai căutate destinaţii au fost cele recunoscute pentru pieţele de Crăciun, cum ar fi Viena şi Praga, dar şi destinaţiile europene cu clima mai caldă, cum ar fi Barcelona, Lisabona, Sicilia, Sardinia şi Cipru.  Preţul de pornire pentru un city break este de 129 euro/persoană (bilet de avion şi trei nopţi cazare incluse) şi de 20 euro pentru un bilet de avion spre o destinaţie europeană. 

    „În 2016 turiştii români nu mai au tradiţionala punte între 25 Decembrie şi 2 Ianuarie. Atât Crăciunul cât şi Anul Nou se vor sărbători în zile de duminică, motiv pentru care mulţi dintre turiştii români au ales să îşi facă vacanţa de iarnă în perioada 30 Noiembrie – 4 Decembrie. Preţurile sunt cu până la 50% mai mici decât în perioada sărbătorilor, aglomeraţia pe marile aeroporturi încă nu se instaurează, deci românii au toate atu-urile pentru a avea o vacanţă reuşită de 1 Decembrie”, a declarat Daniel Truică, Managing Partner Vola.ro.

    Cel mai ieftin zbor dus-întors achiziţionat prin intermediul Vola.ro a fost 20 euro de persoană spre Roma. Pentru un city break complet la Roma, preţul de pornire a fost de la 159 euro în care se includ avionul şi trei nopţi de cazare. Printre cele mai avantajoase oferte au fost city break-urile la Veneţia, unde preţul a început de la 129 euro de persoană, cu transportul şi cazarea asigurate.

    Pachetele către pieţele de Crăciun încep de la 299 euro, pentru un city break la Viena cu 3 nopţi de cazare incluse şi transport cu avionul.  Pentru un city break în destinaţii mai calde, precum Barcelona, pachetele au început de la 329 euro de persoană pentru avion şi trei nopţi cazare. Printre preferinţele românilor pentru mini-vacanţa de 1 Decembrie se regăseşte şi Dubai, unde cel mai ieftin pachet de vacanţă, format din avion şi patru nopţi cazare, porneşte de la 860 euro.

     

  • Câţi bani câştigă un angajat Facebook

    Antonio Garcia Martinez s-a alăturat Facebook pe poziţia de product manager în 2011 chiar înainte ca Facebook să fie listată la bursă. A lucrat la produsele de publicitate ale companiei, iar în 2013 a plecat şi a publicat cartea “Chaos Monkeys”, despre cum este să lucrezi alături de Mark Zuckerberg. Unul dintre lucrurile dezvăluite în carte este faptul că angajaţii ce lucrează în tehnologie sunt foarte bine plătiţi.

    “Oferta originală a Facebook includea 75.000 de acţiuni plus un salariu anual de 175.000 de dolari. Am reuşit să obţin bani cash, echivalentul a 5000 de acşiuni, pentru a-mi plăti datoriile, pentru o nouă maşină şi o un vas “, a scris Martinez.

    Astfel, Business Insider a calculat că, la momentul listării, salariul lui Martinez ajungea la 971,500 de dolari pe an (acţiuni + bonusuri), înainte de taxe. După, suma ce a intrat în buzunarul americanului a fost de 550.000 de dolari. Dar asta nu este tot, un apartament, o casă modestă se vinde cu 1-3 milioane de dolari. Aşa că şi atunci când câştigi aproape 1 milion de dolari pe an nu te simţi foarte bogat, a mărturisit Martinez în cartea sa.

    Martinez este doar un exemplu, dar sunt mulţi angajaţi Facebook care s-au alăturat companiei de la început, iar la momentul listării au devenit multi-milionari.

  • Câţi bani câştigă un angajat Facebook

    Antonio Garcia Martinez s-a alăturat Facebook pe poziţia de product manager în 2011 chiar înainte ca Facebook să fie listată la bursă. A lucrat la produsele de publicitate ale companiei, iar în 2013 a plecat şi a publicat cartea “Chaos Monkeys”, despre cum este să lucrezi alături de Mark Zuckerberg. Unul dintre lucrurile dezvăluite în carte este faptul că angajaţii ce lucrează în tehnologie sunt foarte bine plătiţi.

    “Oferta originală a Facebook includea 75.000 de acţiuni plus un salariu anual de 175.000 de dolari. Am reuşit să obţin bani cash, echivalentul a 5000 de acşiuni, pentru a-mi plăti datoriile, pentru o nouă maşină şi o un vas “, a scris Martinez.

    Astfel, Business Insider a calculat că, la momentul listării, salariul lui Martinez ajungea la 971,500 de dolari pe an (acţiuni + bonusuri), înainte de taxe. După, suma ce a intrat în buzunarul americanului a fost de 550.000 de dolari. Dar asta nu este tot, un apartament, o casă modestă se vinde cu 1-3 milioane de dolari. Aşa că şi atunci când câştigi aproape 1 milion de dolari pe an nu te simţi foarte bogat, a mărturisit Martinez în cartea sa.

    Martinez este doar un exemplu, dar sunt mulţi angajaţi Facebook care s-au alăturat companiei de la început, iar la momentul listării au devenit multi-milionari.

  • Trăim într-o dictatură, a angajaţilor în România şi a directorilor în Vest

    Într-o discuţie avută la Galaţi în cadrul conferinţelor ZF Antreprenorii României, organizate împreună cu Banca Transilvania, Felix Paraschiv, proprietarul supermarketurilor Paco din judeţul Vrancea, spunea că o problemă care nu prea se discută public este legată de dictatura angajaţilor.

    Toate companiile din România se confruntă cu problema forţei de muncă, respectiv lipsa ei, sau cu faptul că oamenii sunt slab pregătiţi, cu fluctuaţiile mari de personal şi cu faptul că angajaţii pleacă când vor, deşi au investit în ei ore de pregătire profesională şi cursuri de calificare.

    Constantin Dumitru, proprietar al Lubrimet Galaţi, spune că în Suedia, despre care percepţia tuturor este că protecţia socială a angajaţilor se află la cea mai ridicată cotă din Europa, salariaţii nu pot să părăsească compania când vor, dacă aceasta a investit în ei. Sau părăsesc compania şi plătesc cursurile. În România, un angajat poate să plece şi a doua zi. „Există muncitori care pleacă şi după două zile de la angajare… Sunt multe situaţii în care oamenii stau trei luni şi o zi în fabrică, doar ca să îşi depăşească perioada de probă şi să nu mai plătească echipamentul“, a spus la conferinţa ZF HR Insider Cristina Moga, HR manager în cadrul Webasto, un producător de componente auto cu 1.300 de salariaţi în fabrica pe care o operează lângă Arad.

    Cristina Cândea, HR manager al producătorului de componente auto Coindu din Curtici, Arad, spune că „am angajat 1.000 de oameni ca să ne asigurăm că rămânem cu 500 în fabrică. Perioada medie petrecută în fabrică de către cei care au plecat a fost undeva la 40 de zile“.

    Dincolo de infrastructură, cele mai mari probleme pentru economia României şi firmele care operează aici sunt legate de forţa de muncă, nu de lipsa de proiecte sau comenzi şi nici de finanţare.

    Cei care conduc companiile şi fabricile, cei responsabili de HR au coşmaruri legate de faptul că nu pot onora comenzile şi vor pierde contractele. O fluctuaţie de personal de 40% în anumite domenii, unde munca nu este foarte complicată, ţine de normalitate. Sunt centre de suport – call centere – care pot ajunge şi la o fluctuaţie de personal de 70%.

    Ce-i de făcut? Majorarea salariilor, astfel încât angajaţii să nu se mai gândească să plece? Feliciu Paraschiv de la Paco Supermarket spune că după o majorare angajaţii trag o lună, două, iar după aceea totul revine la normal, aşa că nu prea este soluţia câştigătoare. Pentru companiile care livrează produse cu valoare adăugată mică, majorarea salariilor reprezintă un dezastru, având în vedere că ele au venit în România pentru forţa de muncă low cost şi mai bine pregătită decât în alte ţări.

    Înăsprirea condiţiilor de plecare dintr-o companie, mai ales dacă angajaţii beneficiază de pregătire şi cursuri de calificare din partea firmei? Ar putea să fie o soluţie, dar cine să o susţină în Parlament prin modificarea legilor? Niciun partid nu ar vota acest lucru, punându-şi sindicatele şi alegătorii în cap.

    Cum să plătească angajaţii faptul că cineva îi învaţă o meserie, le arată cum trebuie făcute operaţiunile, cum se face un PowerPoint, cum se lucrează cu Excelul, cum să facă şi să marketeze un produs etc.?! Este de la sine înţeles că aceste lucruri sunt gratuite, sunt o obligaţie a companiei când te angajează să te înveţe ce şi cum să faci, nu?! Dacă cineva îşi bate capul cu un angajat, depune ore de muncă în a-l pregăti şi apoi acesta pleacă, cine plăteşte pentru acest lucru?

    Cum poate fi cuantificată această pregătire de care beneficiază cineva gratis, pe care apoi şi-o vinde în altă parte, unde primeşte un preţ mai mare? Poate ar trebui să existe şi aceşti indicatori în contractele de muncă, ca o datorie a unui angajat faţă de o companie.

    Dacă ne uităm la vârful unei companii, în societatea actuală există şi o dictatură a directorilor, a CEO-ului, a managementului din prima linie în faţa acţionarilor, în special pentru firmele listate la bursă şi unde nimeni nu are un control absolut. Într-o firmă unde sunt mii şi zeci de mii de acţionari, iar cel mai mare dintre ei nu are mai mult decât câteva procente, CEO-ul, mai ales dacă este şi preşedintele boardului, decide tot. Este cazul în America şi parţial în Europa.

    Democratizarea companiilor, începută în anii `70 -`80, când au fost listate la Bursă, a adus în timp şi această dictatură a managementului în faţa acţionarilor, cei mai mulţi dintre ei fiind pensionari, cu banii aflaţi în fondurile de pensii şi de investiţii.

    Controlând practic compania şi boardul, directorii au reuşit să domine şi adunările generale ale acţionarilor, luându‑şi partea când firmele au avut profit prin bonusurile legate de evoluţia acţiunilor, dar lăsând pierderile, atunci când au existat, pe seama acţionarilor. Preţul crizei a fost plătit de acţionari şi nu de directorii care au condus companiile şi băncile şi care de multe ori, prin deciziile luate, au accentuat criza sau chiar au provocat-o.

    De aceea, noile şi vechile generaţii din Occident încep să conteste capitalismul, care a adus mai mulţi bani doar clasei corporatiste de top, sărăcind în schimb acţionarii. De asemenea, ţările mai slabe din punct de vedere economic încep să ridice ziduri împotriva globalizării şi a investitorilor străini.

    Două faţete ale aceluiaşi fenomen: în România – dictatura angajaţilor fără bani, iar în Occident – dictatura directorilor (CEO-urilor) cu bani.