BusinessMagazin

Tag: finante

  • Mâna fiscului european va deveni şi mai lungă

    Decizia statului Luxemburg, care va permite ca legislaţia europeană să devină compatibilă cu standardele OECD de transparenţă fiscală internaţională, face ca Austria să rămână singurul stat UE care mai permite unui cetăţean comunitar să deschidă un cont bancar în altă ţară membră fără ca autorităţile din ţara de origine a clientului să fie informate.

    Ministrul austriac de finanţe Hans Joerg Schelling a spus însă că ţara sa are nevoie de mai mult timp pentru pregătirea tehnică a sistemului, dar că va renunţa şi ea la regulile actuale privind conturile bancare în 2018. “Reglementările în materie de secret bancar sunt moarte, iar schimbul automat de informaţii va fi aplicat în forma sa cea mai largă”, a declarat Algirdas Semeta, comisarul european pentru fiscalitate, citat de Financial Times.

    Semeta a precizat că UE ar putea semna până la finele anului şi acorduri bilaterale cu paradisuri fiscale ca Monaco, Elveţia sau Liechtenstein. Legislaţia care va obliga toate ţările UE la schimbul automat de informaţii privind conturile bancare deschise de străini a fost iniţial blocată timp de peste şase ani de ţările europene cu reputaţie de paradisuri fiscale, însă a fost finalizată după ce Luxemburg şi Austria au acceptat să nu i se mai opună.

    Potrivit New York Times, acordul politic privind transparenţa financiară urmează să fie semnat până la sfârşitul anului în curs şi va obliga toate autorităţile fiscale din ţările UE să divulge celorlalte o serie mai mare de informaţii privind conturile şi finanţele personale ale clienţilor băncilor. În prezent, schimbul de informaţii este limitat la dobânzile pentru conturile de economii, însă de la anul va acoperi şi veniturile din salarii, comisioane, produse de asigurări, pensii şi proprietăţi.

    Din 2017, categoriile vizate se vor extinde la dividende, câştiguri de capital şi alte venituri. Fraudele fiscale şi evitarea prin mijloace legale a plăţii taxelor de către cetăţenii şi companiile europene costă UE anual cca 1.000 mld. euro, conform estimărilor Comisiei Europene.

  • “Prima casă” va beneficia de o suplimentare de 400 milioane de lei

    Prin proiectul de act normativ, ministerul propune realocarea pentru programul “Prima casă” a peste 400 de milioane de lei din plafonul destinat Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, în condiţiile în care din acest plafon, pentru anul 2014, în sumă de 100 milioane euro (respectiv 445 milioane lei), nu a fost acordată nicio garanţie, ca urmare a faptului că nu au fost depuse cereri în acest sens.

    De la începutul anului 2014, numărul de garanţii acordate este de peste 16.556, iar finanţările accesate sunt de aproximativ 299 milioane euro, respectiv 1,3 miliarde lei. Bilanţul la zi al Programului “Prima Casă” arată că ritmul de depunere al solicitărilor de garantare a ajuns la circa 140 solicitări/zi.

    La data de 1 iulie 2014 plafonul total aferent anului 2014 (exclusiv plafonul destinat achiziţionării locuinţelor construite prin ANL) a fost integral alocat, Ministerul Finanţelor Publice primind multe cereri de suplimentare de la finanţatorii înscrişi în program, deoarece aceştia nu mai dispuneau de sume pentru onorarea dosarelor deja existente. 

    Programul “Prima casă” a fost implementat începând cu cea de-a doua jumătate a anului 2009 şi are ca obiect facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziţia sau construirea unei locuinţe, prin contractarea de credite garantate de stat. De la lansarea programului până în prezent au fost acordate peste 124.809 garanţii, pentru finanţări în valoare de peste 10,6 miliarde lei. Valoare medie a finanţării accesate în cadrul programului este de 38.216 euro, iar 31% din valoarea garantiilor acordate a fost destinată achiziţiei de imobile construite între anii 2008-2014.

    Programul “Prima Casă”s-a derulat atât în valută cât şi în lei, până la jumătatea anului 2013, când prin hotărâre de guvern s-a instituit numai creditarea în lei. Băncile participante la Program sunt: BRD, CEC, BCR, Transilvania, Leumi, Credit Agricole, Raiffeisen, Bancpost, Alpha Bank, Intesa Sanpaolo, Millennium, UniCredit, Piraeus, ING şi MARFIN.

  • Deşi controversat, pragul la SIF-uri ar putea avea efecte benefice pentru acţionarii acestora

    Dividendele încasate rapid şi direct în cont

    Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă propus prevede ca plata dividendelor de către emitenţi să se realizeze prin Depozitarul Central. Totodată, proiectul impune ca termenul de plată a dividendelor să nu fie mai mare de şase luni, iar în cazul în care adunarea generală a acţionarilor nu stabileşte data plăţii dividendelor în acest termen, urmează ca acestea să se plătească în maximum 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale a acţionarilor de stabilire a dividendelor în Monitorul Oficial.

    “Distribuirea obligatorie a dividendelor prin Depozitarul Central este o măsură care priveşte debirocratizarea activităţii investitorilor. Tradeville a promovat această soluţie încă din 2012, când a început să încaseze dividende în numele clienţilor, demarând un proces de a convinge cât mai mulţi emitenţi de a accepta să distribuie dividendele direct către intermediar. Prin trecerea la acest sistem de încasare a dividendelor, se permite virarea mai rapidă a banilor, care, astfel, se reîntorc în piaţă, ceea ce poate duce la creşterea rulajelor pe bursă. Totodată, măsura este benefică şi emitenţilor, care îşi vor curăţa mai repede bilanţurile de dividende restante neridicate de acţionari”, a declarat directorul de comunicare al Tradeville, Victor Stănilă.

    Pragul de deţinere la SIF, stabilit de acţionari

    Niciun acţionar al unei burse nu va putea deţine, direct sau împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, mai mult de 20% din totalul drepturilor de vot, prag reglementat în prezent la 5%. De asemenea, în cazul Societăţilor de Investiţii Financiare (SIF) acest prag va fi eliminat, urmând ca acţionarii să fie cei care decid stabilirea unei astfel de limitări.

    “Dincolo de oportunităţile de moment pe care investitorii le au datorită posibilităţii aprecierii cotaţiilor, se prefigurează o solutie favorabilă SIF-urilor şi burselor, întrucât orice îngrădire a drepturilor acţionarilor creează condiţii pentru manifestarea aşa-numitei probleme de agent, când managementul nu acţionează în cel mai bun interes al acţionarilor. Cel mai probabil vom asista la o consolidare a acţionariatelor acestor companii şi la o îmbunătăţire a guvernanţei corporative în situaţia în care investitorii sofisticaţi vor deveni majoritari”, consideră directorul de comunicare al Tradeville.

    Între posibilele dezavantaje pentru piaţă se remarcă posibilitatea unei preluări urmate de delistarea unora dintre SIF-uri, reducând astfel numărul de emitenţi pe o piaţă destul de săracă în companii de anvergură. De asemenea, în cazul unei preluări ostile costurile sunt de obicei mari, lucru care ar putea împinge partea care câştigă respectiva confruntare să ia unele măsuri care să nu fie benefice acţionarilor minoritari.

  • Băsescu: Avem un guvern profund incompetent, fie că vorbim de premier sau ministrul de Finanţe

    Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi, despre afirmaţia ministrului de Finanţe, Ioana Petrescu, potrivit căreia nu este treaba Guvernului să creeze locuri de muncă, c㠔avem un guvern profund incompetent, fie că vorbim de premier sau ministrul de Finanţe”.

    ”Poate doamnei Petrescu îi pică ochii pe un tabel cu situaţia absorbţiei şi îşi dă seama că a crea locuri de muncă este o treabă a Guvernului. Este incredibil. (…) Dacă nu am fi avut niciun ban din exterior, mai ales gratuiţi, de la UE, aş fi spus că Guvernul nu are resurse, dar cum poţi să spui tu, ministru al Finanţelor României, că nu este treaba Guvernului crearea de locuri de muncă. Atunci de ce aţi mai promis un milion de locuri de muncă?”, a spus Băsescu.

    El a precizat c㠔România nu va ieşi din dificultate până când nu se va face prioritate zero din crearea de locuri de muncă”.

    Potrivit preşedintelui, ”singura soluţie este intervenţia statului pentru crearea de locuri de muncă”.

    ”Guvernul nu înţelege ce are de făcut. Avem un guvern profund incompetent, fie că vorbim de premier sau ministrul de Finanţe, iar incompetenţa este cu atât mai gravă, când resursele le ai pe masă”, a mai declarat Traian Băsescu.

    Ministrul Finanţelor Ioana Petrescu a declarat, marţi, în plenul Camerei, la dezbaterea moţiunii simple a ACL, că nu crede că este treaba Guvernului să creeze locuri de muncă, ea apreciind că treaba Executivului e să creeze un cadru stimulativ, un mediu de afaceri propice pentru crearea de locuri de muncă.

    „Eu nu cred că este treaba Guvernului să creeze locuri de muncă. Eu cred că treaba noastră este să creăm un cadru stimulativ, un mediu de afaceri propice pentru crearea de locuri de muncă şi încurajarea ocupării în mediul privat. Iar Guvernul din care fac parte face exact acest lucru”, a spus Ioana Petrescu, în plenul Camerei, la dezbaterea moţiunii simple a ACL intitulat㠄Ministerul MTO-minciună, taxare, oprirea economiei”.

    Ea a arătat că scutirea pe profitul reinvestit şi reducerea CAS vor avea un efect benefic asupra creşterii locurilor de muncă.

    „Ambele măsuri privind reducerea poverii fiscale pe muncă şi scutirea de la plată a profitului reinvestit vor avea impact benefic asupra creării de noi locuri muncă, încurajarea angajărilor, oficializării angajărilor din economia nedeclarată sau subdeclarată”, a susţinut Ioana Petrescu.

    Ea a spus că efectele măsurilor stimulative se resimt în creşterea numărului de persoane ocupate prin serviciul public de ocupare în primele şapte luni ale anului 2014, realizându-se încadrarea unui număr de 234.000 de persoane.

  • Ponta: În momentele de supărare îi spun ministrului Ioana Petrescu că are cel mai nereformat minister

    “Uneori, când mâ supăr pe Ministerul de Finanţe spun că e cel mai nereformat dintre ministerele noastre şi doamna ministru (Ioana Petrescu-n.r.) se supară şi ea şi vrea să îmi arate că totuşi se poate chiar şi la Ministerul de Finanţe să schimbăm lucruri şi să le aducem în secolul XXI”, a spus Ponta la lansarea aplicaţiei “Spaţiul Privat Virtual”, sistem informatic prin intermediul căruia contribuabilii vor putea comunica on-line cu administraţia fiscală.

    Premierul a făcut această afirmaţie la finalul prezentării modului în care se utilizează sistemul. Reprezentanţii ministeruluiau spus că sistemul va deveni funcţional, pentru persoanele fizice din Bucureşti şi Ilfov, la 90 de minute după lansare, iar din 2015 în toată ţara.

    Şeful Executivului a arătat că a fost circumspect în ceea ce priveşte funcţionarea aplicaţiei pentru că a mai avut experienţe negative în trecut.

    “Vreau să vă zic şi eu «Bună ziua!». N-am vrut să vă zic «Bună ziua» până când nu am văzut că funcţionează sistemul, că am tot felul de experienţe cu sisteme care funcţionează şi nu funcţionează. Sper să funcţioneze şi peste 90 de minute, după ce într-adevăr va fi accesibil pentru cei din Bucureşti şi Ilfov, ca proiect pilot, urmând ca după aceea să aibă succes şi să-l extindem în toată ţara. Am vrut să particip la această lansare, despre care doamna ministru şi echipa domniei sale îmi spuseseră de mult timp, în primul rând pentru a mă convinge că funcţionează, iar în al doilea rând, pentru că am o anumită strategie în ceea ce priveşte sistemele mari, vorbesc de sistemele instituţionale şi Ministerul de Finanţe şi sistemul bugetar-fiscal este un sistem care are mare nevoie de reformă”, a spus Ponta.

  • Managerii despre Generaţia Y la muncă. Alexandru Păiuş: Răbdarea o sa devină un termen abstract

    Ce pondere (aproximativa) au tinerii in compania dv?

    O mare parte dintre angajatii IMAGE PR sunt tineri, chiar tinerii din generatia Y. Media de varsta a angajatilor este de 33 de ani, asadar tinerii au la IMAGE PR nu numai un rol foarte important, dar si o pondere insemnata.

    Cum este sa fii sef de Generatia Y?

    Este o provocare sa lucrezi in fiecare zi cu oameni care au in general mentalitati si prioritati diferite de ale tale si, de multe ori, atitudini si comportamente divergente cu privire la job. Sunt caracteristici sociale diferite intre generatii, dar asta nu inseamna ca nu putem lucra impreuna, ba chiar foarte bine. Secretul este sa ne respectam unii altora principiile, dorintele si ambitiile profesionale. Nu este deloc usor pentru ca noi, cei din generatia X cum se spune, am fost crescuti si antrenati intr-o altfel de paradigma, dar cred ca am reusit sa ma adaptez cerintelor si aspiratiilor profesionale ale tinerilor mei colegi. Avem lucruri de invatat unii de la ceilalti si fiecare, prin viziunea lui, contribuie la dezvoltarea afacerii.

    Care sunt principalele caracteristici ale generatiei Y?

    Primul lucru la care ma gandesc cand vine vorba de caracteristicile acestei generatii este ca sunt foarte orientati catre propria persoana, cu mult mai mult decat generatiile anterioare. Pentru ei prioritatea este intotdeauna propria persoana. Nu este vorba neaparat de egoism aici, ci despre modul cum inteleg independenta, ei considera ca nevoile individuale trebuie sa fie pe primul loc. Isi doresc, in mod firesc, sa fie faimosi si realizati profesional cat mai repede, dar sunt convinsi ca merita si ca totul li se cuvine. Asteapta sa primeasca repede ceea ce isi doresc, nu mai au rabdare sa parcurga etapele, le sar cu usurinta si renunta destul de repede “la lupta”, mai ales daca aceasta se intinde pe o perioada mai lunga de timp. Par sa evite munca grea, isi doresc cel mai bun job din lume, cu un salariu nemaipomenit, dar nu sunt dispusi sa sacrifice nimic din viata personala si, daca s-ar putea, nu s-ar subordona regulilor, regulamentelor sau chiar managerilor directi.

    Pe de alta parte, curajul, curiozitatea, deschiderea catre diversitate, dorinta de a experimenta si independenta sint caracteristici care ii diferentiaza de orice alta generatie si ii ajuta sa schimbe lucrurile mai usor si mai repede.

    Care le sunt punctele forte si care slabiciunile?

    Sunt foarte ambitiosi, dar totusi lenesi. Ei traiesc cu siguranta ca potentialul lor va fi descoperit mai devreme sau mai tarziu, dar fara sa faca eforturi prea mari in directia asta. Sunt nonconformisti si totusi suficient de materialisti. Sunt foarte interesati de bani, de statut, de lucrurile scumpe, chiar daca sunt rebeli, individualisti si nu se supun usor regulilor si conventiilor. Sunt greu de motivat, dar sunt foarte implicati in ceea ce fac, atunci cand cred cu adevarat in obiectivul pe care il urmaresc. Ei nu pun munca in centrul atentiei, iar viata personala este mai importanta pentru ei, daca ne gandim la o balanta intre job si viata. In mod ironic insa, nevoile si standardele acestei generatii sunt mai mici, pentru ca ei privesc serviciul ca pe o necesitate in a-si asigura un nivel de trai si sunt motivati si de alte aspecte cum ar fi educatia, relatiile, timpul liber, pasiunile, flexibilitatea etc.

    Sunt imaturi si nerecunoscatori, dar sunt optimisti, tenace, flexibili si creativi. Se adapteaza usor la situatii noi si gandesc si privesc catre obiective mari, nu le este frica de provocari, nu cunosc cuvantul “nu” sau idea de “nu se poate”. Acestea sunt caracteristici importante pentru business.

    Sunt ei diferiti de generatiile  X (1960 – 1980) sau Baby Boomers (1940 – 1960)?

    Diferentele intre generatii au existat intotdeauna in istorie. Fiecare generatie a crescut cu anume idealuri, repere, valori, aspiratii, evenimente si intamplari la care se raporteaza. Ce este interesant acum in business este ca trebuie sa facem fata provocarii de a lucra eficient cu trei generatii cu atitudini atat de diferite. Au concepte diferite despre autoritate, motivatii diferite la locul de munca. Spre exemplu, cei tineri se pot concentra pe mai multe task-uri in acelasi timp, dar nu au rabdare sa le faca temeinic, iar ceilalti duc lucrurile pana la capat in mod foarte serios, dar si intr-un timp mai lung, citeodata ineficient. Cei din generatia Y sunt mult mai disponibili si totusi mult mai greu de abordat si de implicat, sunt mai bine informati si totusi nu au informatiile de baza, sunt tot mai mult inconjurati de prieteni datorita social media, dar in acelasi au mai  putin contact real cu oamenii, sunt mai creativi ca oricand, dar de multe ori ideile lor nu sunt directionate si eficiente.

  • Generaţia Y la muncă. Cât de pregătiţi sunt? Cât de pregătiţi suntem?

    România nu este pregătită pentru Generaţia Y, pentru schimbările pe care aceasta le va aduce. Când Vladimir Sterescu, şeful furnizorului de soluţii de outsourcing CGS, a rostit respectiva frază mi-am dat seama că mi-a oferit esenţa acestui text.

    Întârzierea cu care reacţionăm la mai toate provocările, de la cele de natură meteo („…iarna ne-a prins nepregătiţi!“) la cele de natură economică („…criza ne-a surprins nepregătiţi!…“) sau socială (începutul anului şcolar, gripa aviară sau inundaţiile) este binecunoscută şi nu se făcea să ratăm tocmai acest capitol, poate cea mai importantă schimbare a momentului: trecerea Generaţiei Y, a tinerilor născuţi între 1980 şi 2000, în postura de forţă relevantă în societate, pe piaţa muncii, dar şi în consum.

    Intrarea năvalnică în lume a acestor tineri, cu urechile acoperite de căşti, cu mobilele şi cu hainele lor colorate, este acompaniată de alte modificări semnificative: declinul economiilor avansate, cu populaţii îmbătrânite, şi creşterea economiilor emergente – ţări tinere, cu sporuri demografice importante. Într-un cuvânt, deplasarea polilor economici ai lumii.

    Teoria autorului acestui text este următoarea: Generaţia Y va schimba societatea umană la fel de profund, dacă nu cumva chiar mai mult decât au făcut-o generaţiile anterioare. Una dintre cele mai importante schimbări la nivel social şi cultural, cu largi ecouri în economie, a fost generată de o combinată dintre Generaţia Tăcută şi Baby Boomers; sunt cei ce au scuturat tihnita lume de după cel de-al doilea război mondial, chiar prinsă în războiul rece.

    Tinerii de atunci au început să cânte o muzică zgomotoasă, şi-au pus straie înflorate şi fuste scurte-scurte, au propovăduit amorul liber şi pacea şi egalitatea între oameni. Pe urmă au lepădat straiele înflorate şi fustele scurte, au îmbrăcat costume corporate şi au trasat o bunăstare care a ţinut decenii şi care a dus la căderea comunismului, dar care, în cele din urmă, a eşuat în crizele economice majore din preajma anului 2000 şi din perioada 2008 – 2011.

    Acum, din legătura „igrecilor“ cu internetul şi tehnologia, din like-urile de pe social media, din ideile finanţate de Kickstarter şi din tweeturi, din exemplele oferite de numărul uriaş de tineri sub 30 de ani îmbogăţiţi de ideile şi de creativitatea lor tehnologică, din nonconformism şi din frondă este pe cale să se nască o lume nouă; asta, desigur, dacă grupul acela de Generaţie Tăcută şi Baby Boomers nu va arunca lumea într-un conflict armat şi într-un soi de Ev Mediu Tehnologizat.

    Până atunci, schimbările pe care Generaţia Y le va aduce pe piaţa muncii sunt subiectul zilei: în prezent tinerii reprezintă 36% din forţa globală de muncă şi peste numai zece ani ponderea lor va ajunge la 75%. Faţă de generaţiile anterioare – Baby Boomers, cei născuţi între 1946 şi 1964, şi Generaţia X (1965 – 1980) – „igrecii“ dovedesc o perspectivă diferită faţă de lume şi viaţă, sunt dependenţi de tehnologie, pun accent pe dezvoltarea personală, dar şi pe timpul liber, se aşteaptă ca angajatorii să dovedească responsabilite socială, sunt atenţi la prestigiul companiei şi la calitatea produselor şi serviciilor oferite, sunt atraşi de voluntariat şi de cauzele sociale şi sunt convinşi de misiunea lor în viaţă. Pe de altă parte, veţi descoperi, la o simplă căutare, o sumă de clişee repetate şi tot repetate: că sunt leneşi, egoişti şi narcisişti, că nu sunt prea bine pregătiţi sau că vor salarii mari chiar de la debutul în carieră.

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    3,245 mld. lei
    planul de îndatorare al Finanţelor pentru august prin vânzarea de certificate de trezorerie şi obligaţiuni, la care se adaugă obligaţiuni denominate în euro de 250 mil. euro

    24,5%
    cu atât a crescut producţia ramurii agricole în 2013 faţă de 2012, în condiţiile în care producţia vegetală a crescut cu 38,8%, producţia animală a scăzut cu 0,3%, iar serviciile agricole au crescut cu 32,4%

    20,7%
    ponderea întreprinderilor inovatoare în perioada 2010-2012, în scădere cu 10,1% faţă de perioada 2008-2010, cele mai inovatoare fiind întreprinderile mari (40,1%), urmate de cele mijlocii (26,6%) şi de cele mici (18,3%)

    9,6 mld. lei
    cheltuielile totale pentru investiţii publice (cheltuielile de capital şi cele pentru programe de dezvoltare finanţate din surse interne şi externe) în S1, în scădere cu cca 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2013

    13%
    rata economisirii în gospodăriile din zona euro în T1, în timp ce în UE a fost de 10,6%, ambele neschimbate faţă de T4 2013

    1,6%
    scăderea sectorului de construcţii în luna mai faţă de aprilie în UE, în timp ce în zona euro scăderea a fost de 1,5%

  • „Viziunea macroeconomică” a unui nepriceput care s-a străduit să priceapă

    Recentele discuţii purtate la cel mai înalt nivel – Preşedinte/ Prim-ministru/ Ministru de finanţe despre oportunitatea reducerii CAS mi-au stârnit curiozitatea pentru un domeniu din care, până acum, nu pricepeam nimic. Aşadar, am apelat la ajutorul unui coleg (răbdător) de la Ziarul financiar şi am aflat următoarele: CAS-ul (Contribuţiile de Asigurări Sociale) sunt un impozit pe care îl plătim împreună noi –  angajaţii şi ei – angajatorii.

    Reducerea CAS-ului (propusă de Guvern şi refuzată de Preşedinte) ar produce oarece dezechilibre în bugetul de pensii. Mai precis, după estimările aceluiaşi Guvern, reducerea CAS ar produce o „gaură” de cca 5 miliarde de lei în bugetul amintit.

    Preşedintele zice că nu-i bine şi că n-avem de unde compensa acest deficit, Guvernul spune că ba nu, e bine, şi precizează şi sursele de unde va face rost nu de 5, ci chiar de 8 miliarde de lei.

    Tot n-am priceput nimic, drept pentru care am apelat din nou la binevoitorul şi răbdătorul meu coleg de la Ziarul Financiar şi i-am cerut lămuriri suplimentare. Cum omul are şi el treabă, mi-a pus la dispoziţie un studiu realizat de Consiliul Fiscal din România, adică de organismul care „trebuie să ofere o opinie independentă despre cât este de sustenabilă politica fiscală şi bugetară pe termen mediu şi lung”.

    Am luat documentul şi m-am pus pe citit. Cifrele disponibile datează din septembrie 2013 şi se referă la anul 2012.

    Din raportul Consiliului Fiscal am aflat, printre altele, că evaziunea fiscală (totală) în România (la nivelul anului 2012, repet) a fost de 13,8% din PIB. Care PIB, la nivelul aceluiaşi an, a fost de 582 miliarde de lei. Am făcut iute o înmulţire şi mi-a dat mai bine de 80 de miliarde de lei. Asta înseamnă ceva peste 17 miliarde de euro evaziune fiscală.

    Aşadar, să recapitulez: cele mai importante persoane din România discută, în contradictoriu, despre cum o să facă (sau n-o să facă) rost de 5 miliarde de lei (pe an) pentru a compensa bugetul din care se face plata pensiilor după ce va fi redus CAS-ul. În timp ce ele discută, în ţara pe care o păstoresc se face evaziune fiscală de 17 miliarde de euro anual. Păi uite, îmi zic, de unde să luăm cele 5 miliarde de lei pe care le căutăm: din cele 17 miliarde de euro dosite de evazionişti. Şi ne mai şi rămâne o căruţă de parale.

    Oarecum dumirit, am revăzut cu ochii minţii celebra întâlnire de la Cotroceni dintre Preşedinte, Primul-ministru şi Ministrul de finanţe. În timp ce oamenii aceştia căutau cu lumânarea 5 miliarde de lei (unii le găseau, iar alţii nu…), prin spatele lor am avut viziunea unor cetăţeni care treceau prin cadru cărând cu greu sacoşe burduşite cu valută. Mai precis sacoşe cu 17 miliarde de euro pe care taman ce le luaseră din bugetul de stat şi zoreau să le îndese în saltelele personale.

    Şi-am mai avut încă o „viziune macroeconomică”: din câte am înţeles eu cu mintea mea puţină, am impresia că România contractează împrumuturi externe pentru a-şi finanţa, în primul rând, evaziunea fiscală. Dar ce pricepe un prost ca mine?…

  • România, ţara unde toate partidele vor să fie de dreapta

    Programul “Economia liberală”, lansat de PNL în mai 2014, propunea direct o cotă de 16% pentru CAS la angajator, CAS la angajat, TVA, impozit pe profit, venit şi dividende, corelată cu o creştere anuală a salariului minim. Evident, ca partide de opoziţie, nici PNL, nici PDL nu şi-au pus problema surselor de compensare la buget a măsurilor de relaxare fiscală propuse de ele, ba încă au cerut guvernului Ponta, sub ameninţarea moţiunii de cenzură, să taie CAS de la 1 mai sau de la 1 iulie, nu de la 1 octombrie.

    PSD, la rândul său guvernat de o mentalitate de partid aflat veşnic în opoziţie faţă de “regimul Băsescu”, şi-a asumat reducerea CAS ca pe o acţiune de frondă faţă de preşedintele Traian Băsescu, care avusese grijă încă din iarnă să dezaprobe preventiv măsura, pe motiv că finanţele ţării sunt la pământ.

    Dorinţa PSD de a părea mai de dreapta prin promovarea reducerii CAS, punct din programul de guvernare al defunctei USL, s-a izbit însă de solidarizarea bruscă a PNL, PDL şi PMP în jurul ideii enunţate de preşedinte, cum că parlamentarii lor, mai naivi din fire, au fost păcăliţi de PSD atunci când au votat la unison reducerea CAS la începutul lui iulie. Mai exact, toate cele trei partide au dat acum de înţeles că abia la întâlnirea Băsescu-Ponta-Ioana Petrescu de la Cotroceni s-au luminat brusc că reducerea CAS ar dezechilibra bugetul ţării, pentru că PSD nu ştie să guverneze.

    Iar cel ce a găsit în această iluminare colectivă un temei de a se afirma pe sine ca posibil lider măcar de moment al Dreptei a fost Mihai-Răzvan Ungureanu, şeful FC, care în numele oripilării sale faţă de filmuleşul întâlnirii de la Cotroceni, a cerut solemn PNL, PDL şi PMP să semneze un Pact Naţional pentru o Guvernare Decentă, însoţit de un apel comun la demisia Ioanei Petrescu de la Finanţe.