BusinessMagazin

Tag: cifra de afaceri

  • Plus 20% pentru AdePlast la 6 luni

    “Într-o piaţă din ce în ce mai concurenţială, cu jucători autohtoni şi regionali dornici de cote de piaţă, am reuşit o creştere 20% a cifrei de afaceri pe ultimele 6 luni. Evoluţia se datorează în primul rând acoperirii minuţioase a teritoriului României şi în al doilea rând, a gamei vaste de produse AdePlast, toate realizate exclusiv în fabricile noastre. Evident că aşezarea strategică a platformelor AdePlast joacă un rol important în evoluţia cifrei noastre de afaceri”, declară Marcel Bărbuţ, proprietar AdePlast.

    După investiţii de peste 50 de milioane de euro, realizate în anii cei mai grei prin care a trecut economia României, odată cu deschiderea pieţei spre consum, AdePlast reuşeşte să marcheze creşteri şi profit, dar şi să conteze la export.

    ”Gama foarte variată de produse, începând de la adezivi, mortare, până la vopsele, tencuieli decorative şi materiale termoizolante, realizate în fabricile noastre, ne conferă un avantaj când vine vorba de preţ, mobilitate sau garanţie. România este deja piaţa noastră şi suntem din ce în ce mai prezenţi si în Europa”, declară Marcel Bărbuţ.

    AdePlast a vândut la export, în prima jumătate a lui 2017, cu 136% mai mult ca în aceeaşi perioadă a anului trecut, creşteri evidenţiate substanţial în Bulgaria şi Ungaria. Cele mai importante pieţe pentru AdePlast sunt ţările limitrofe, dar vopseaua Aeria Gold este deja un produs cunoscut în zone ”exotice” precum Spania cu Insulele Canare sau Italia.

    Produsele cu ponderea cea mai mare la export sunt: vopselele din gama Aeria, respectiv Aeria Gold si PorusX, precum şi pachetele all-inclusive de Termosisteme (Polistiren, adeziv lipire (Polistirol), plasa, dibluri) şi adezivi pentru placări ceramice (în special AFN – Adeziv super plastic de înaltă rezistenţă).

    ”Este uşor de înţeles cum AdePlast reuşeşte să văndă produse în toată Europa, chiar şi în zone destul de îndepărtate. Sunt mulţi meseriaşi români care odată plecaţi la muncă în afara ţării, ne contactează pentru a le livra, chiar şi la mii de km, materialele cu care s-au învăţat să lucreze în România. Fabricile noastre sunt cele mai noi din Europa, iar reţetele de vopsea, de exemplu, sunt încă inovaţii la nivel european. Asta conferă românilor care le folosesc pe şantierele din Europa un avantaj calitativ şi competitiv. Ne aşteptam ca acest trend să crească în urmatoarele luni”, încheie Marcel Bărbuţ.

    AdePlast este cel mai important producător român de materiale pentru construcţii, cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone / an  vopsele  şi tencuieli decorative  şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone / an, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 1.050.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, la care se adauga o fabrica de vopsele, tencuieli decorative, lacuri şi emailuri, cu o capacitate de 50.000 tone / an.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone / an şi  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.

     

  • Plus 20% pentru AdePlast la 6 luni

    “Într-o piaţă din ce în ce mai concurenţială, cu jucători autohtoni şi regionali dornici de cote de piaţă, am reuşit o creştere 20% a cifrei de afaceri pe ultimele 6 luni. Evoluţia se datorează în primul rând acoperirii minuţioase a teritoriului României şi în al doilea rând, a gamei vaste de produse AdePlast, toate realizate exclusiv în fabricile noastre. Evident că aşezarea strategică a platformelor AdePlast joacă un rol important în evoluţia cifrei noastre de afaceri”, declară Marcel Bărbuţ, proprietar AdePlast.

    După investiţii de peste 50 de milioane de euro, realizate în anii cei mai grei prin care a trecut economia României, odată cu deschiderea pieţei spre consum, AdePlast reuşeşte să marcheze creşteri şi profit, dar şi să conteze la export.

    ”Gama foarte variată de produse, începând de la adezivi, mortare, până la vopsele, tencuieli decorative şi materiale termoizolante, realizate în fabricile noastre, ne conferă un avantaj când vine vorba de preţ, mobilitate sau garanţie. România este deja piaţa noastră şi suntem din ce în ce mai prezenţi si în Europa”, declară Marcel Bărbuţ.

    AdePlast a vândut la export, în prima jumătate a lui 2017, cu 136% mai mult ca în aceeaşi perioadă a anului trecut, creşteri evidenţiate substanţial în Bulgaria şi Ungaria. Cele mai importante pieţe pentru AdePlast sunt ţările limitrofe, dar vopseaua Aeria Gold este deja un produs cunoscut în zone ”exotice” precum Spania cu Insulele Canare sau Italia.

    Produsele cu ponderea cea mai mare la export sunt: vopselele din gama Aeria, respectiv Aeria Gold si PorusX, precum şi pachetele all-inclusive de Termosisteme (Polistiren, adeziv lipire (Polistirol), plasa, dibluri) şi adezivi pentru placări ceramice (în special AFN – Adeziv super plastic de înaltă rezistenţă).

    ”Este uşor de înţeles cum AdePlast reuşeşte să văndă produse în toată Europa, chiar şi în zone destul de îndepărtate. Sunt mulţi meseriaşi români care odată plecaţi la muncă în afara ţării, ne contactează pentru a le livra, chiar şi la mii de km, materialele cu care s-au învăţat să lucreze în România. Fabricile noastre sunt cele mai noi din Europa, iar reţetele de vopsea, de exemplu, sunt încă inovaţii la nivel european. Asta conferă românilor care le folosesc pe şantierele din Europa un avantaj calitativ şi competitiv. Ne aşteptam ca acest trend să crească în urmatoarele luni”, încheie Marcel Bărbuţ.

    AdePlast este cel mai important producător român de materiale pentru construcţii, cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone / an  vopsele  şi tencuieli decorative  şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone / an, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 1.050.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, la care se adauga o fabrica de vopsele, tencuieli decorative, lacuri şi emailuri, cu o capacitate de 50.000 tone / an.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone / an şi  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.

     

  • Plus 5% pentru Agricola în primul semestru 2017

    Cifra de afaceri nu mai include şi off-urile de vânzări, potrivit legislaţiei aplicabile din 2017. Procentul de creştere a fost calculat în raport cu cifra de afaceri din primele 6 luni 2016, din care au fost scazute off-urile de vânzări, care la acea vreme se înregistrau, conform legii, la cheltuieli.

    Creşterea cifrei de afaceri este rezultatul creşterilor generate de vânzările companiilor din grup care realizează şi comercializează produse sub brandul Agricola, excepţie fiind Agricola Magazine SRL (reţeaua de magazine Agricola), cu o diminuare a cifrei de afaceri de – 8,79%.

    Agricola Internaţional SA, cea mai importantă companie a grupului, în care sunt integrate lanţul de producţie al cărnii de pasăre şi operatorul logistic, a înregistrat în primele 6 luni o cifră de afaceri similară celei realizate anul trecut, ajungând în prezent la circa 194,980 mil. lei. “Cifra de afaceri se menţine la nivelul anului trecut, în special din cauza diminuării vânzarilor de furaje către terţi. Vânzările de carne de pui sunt în staţionare din punct de vedere al volumelor (21.200 tone), dar în creştere cu 5,56% din punct de vedere valoric, comparativ cu perioada similară din 2016, pe fondul obţinerii unui preţ mediu mai bun la carnea de pasăre, datorat structurii de vânzare (mai multe produse ca Pui Fericit, Pui Familist, Pui Antistres) şi a pieselor din carne de pui cu valoare adăugata mare (tranşate, dezosate, gama Usoar de Gătit, ş.a.)”, declară Grigore Horoi, preşedintele Agricola Bacău.

    Cifra de afaceri a companiei Salbac a crescut în primele 6 luni cu 10%, ajungând la 55,661 mil. lei, în condiţiile în care vânzările la categoria salamuri crud-uscate realizate au înregistrat o creştere 7% în valoare, respectiv 5% în volum. În acelaşi timp, grupa salamurilor fiert-afumate înregistrează o creştere a volumelor de 16,5%, respectiv o creştere valorică de aproape 19%. „Menţinem tendinţa de creştere la grupa salamurilor crud-uscate, unde suntem lideri de piaţă, Salamul de Sibiu Agricola fiind în continuare lider detaşat în segment”, precizează Grigore Horoi.  

    Categoria semipreparate şi produse de tip ready-meal, obţinute la fabrica Europrod, a înregistrat în primele 6 luni o creştere a cifrei de afaceri de 18,75% (20,341 mil. lei). Vânzările acestor produse au înregistrat o creştere în volume de 7%, în special din exporturi în ţările UE.

    La ouăle proaspete, obţinute la Avicola Lumina – Constanţa, s-au înregistrat în primul semestru al anului o creştere de 0,5% a vânzărilor volumice (30,818 mil. ouă) şi o creştere valorică de 18% datorată revenirii preţului mediu al acestui produs la un nivel normal.

    Agricola este unul dintre cei mai mari producători de carne de pui din România şi principalul exportator din această categorie, care în septembrie 2017 împlineşte 25 de ani de la înfiinţare.

    Agricola deţine 16% din piaţa cărnii de pui, este lider cu 19% din piaţa de semipreparate şi produse de tip ready-meal, iar Salamul de Sibiu Agricola este lider în total segment Salam de Sibiu comercializat în România cu 50% cotă de piaţă, medie, în valoare (Nielsen)

  • A lăsat învăţământul pentru contabilitate, iar acum are afaceri de 1,5 milioane de euro

    Mirabela Miron, alături de soţul ei, conduce grupul de firme Avisso, cu activităţi de consultaţă în afaceri, contabilitate, dar şi, mai nou, în sport şi în producţia de pahare de hârtie. ”Predam la Suceava, dar mi-am dat seama că asta nu era pentru mine. Am ajuns să lucrez la o firmă privată pe partea de contabilitate“. A lucrat acolo timp de un an şi jumătate apoi ”dintr-un implus“ a decis să-şi înfiinţeze propria companie de contabilitate. Despre trecerea de la geografie la cifre spune că nu a fost dificilă, deoarece a fost studentă la Facultatea de economie şi ”de când eram mică îmi doream să fac contabilitate“.

    împreună cu soţul ei a început afacerea într-un apartament, cu puţin timp înainte de criză; spune că momentul de declin economic nu i-a influenţat, ”deoarece eram o firmă mică şi aveam mai multă stabilitate decât o corporaţie“. A început cu servicii de contabilitate, apoi paleta de servicii s-a extins către audit, expertiză şi consultanţă financiară, consultanţă în management strategic, consultarea şi optimizarea de costuri; ”în plus, negociem cu fonduri de investiţii atunci unde este cazul pentru clienţii noştri“, spune Miron. în prezent, antreprenoarea spune că au între 350 şi 400 de clienţi, majoritatea fiind IMM-uri; de obicei, cu multinaţionalele lucrează pe proiecte punctuale. Fiecare companie este interesată de diferite servicii, dar cel mai utilizat este cel de consultanţă fiscală şi verificare a contabilităţii.

    Grupul Avisso este format din mai multe firme, care oferă servicii de consultanţă de afaceri, contabilitate; afacerile se vor extinde şi cu o sală de fitness aflată în Iaşi, care va fi inaugurată în noiembrie, dar şi o fabrică de pahare de carton în Vaslui. Cifra de afaceri pe tot grupul în 2016 a fost de 1,5 milioane de euro, potrivit Mirabelei Miron. în Iaşi este centrul principal al Avisso, pentru care lucrează peste 50 de oameni plus colaboratori; în urmă cu două luni compania a făcut pasul şi spre Capitală, deschizând un birou în Bucureşti unde lucrează patru oameni. ”în Bucureşti lucrăm foarte mult cu colaboratori, o parte din muncă o facem în Iaşi.“ Ambiţiile ei nu se opresc aici şi vrea ca în trei ani să deschidă o filială şi la Cluj.

    Deschiderea unei fabrici de carton de o firmă specializată în contabilitate şi consultanţă de afaceri poate părea bizară, dar oportunitatea s-a invit în urma unui concurs de idei de afaceri realizat de Avisso. ”Unul dintre câştigători a venit cu această idee şi neavând susţinere financiară am intrat noi ca parteneri. El se ocupă de management, noi de finanţare. Nu mai am timp să fac şi pahare de carton“, mărturiseşte râzând Mirabela Miron. Deschiderea fabricii este plănuită pentru acest final de an.

    De asemenea, Mirabela Miron spune că un efect pozitiv al crizei este că a dispărut tipul ”antreprenorului care le ştie pe toate“, iar acum afacerile se bazează foarte mult pe echipă, pe colaborare, pe flexibilitate. Cu toate acestea, menţionează ea, încă mai există oameni de afaceri cărora le este frică să delege, să aibă încredere în oameni. Principalele dificultăţi cu care se confruntă mediul antreprenorial românesc, în opinia Avisso, sunt cadrul fiscal instabil, provocările pieţei forţei de muncă, lipsa de predictabilitate şi crizele politice succesive. Ca soluţie, ea propune un grad mai mare de implicare din partea camerelor de comerţ, ”să fie unite şi să facă presiune pe guvern“. De asemenea, ea face un apel la mediul de afaceri să se implice mai mult: ”Să devină membri ai camerelor de comerţ, să vină cu propuneri concrete vizavi de ce au ei nevoie şi să deschidă un dialog cu guvernul, să facă proiecte de lege şi să-şi rezolve situaţia“, spune ea.

    Apetitul românilor pentru antreprenoriat creşte tot mai mult, însă la fiecare firmă de succes alte zeci eşuează. în calitate de consultant de afaceri, Mirabela Miron a întâlnit sute de firme de-a lungul anilor; unele au crescut de la un an la altul, iar altele au dispărut. Ce calităţi şi ce defecte au antreprenorii români? Care sunt lucrurile pe care un antreprenor ar trebui să le facă la început?

    Miron spune că românilor le lipseşte educaţia antreprenorială şi determinarea de a reuşi ”şi un pic de realism pentru că nu poţi face afaceri fără niciun ban în buzunar sau fără o doză de risc“. în acelaşi timp, vede că tinerii sunt inteligenţi, se adaptează uşor, sunt creativi şi ”dacă sunt sprijiniţi, pot să dezvolte idei inovative care să producă bani“. Ea îi recomandă unui absolvent de facultate să parcurgă o perioadă de cel puţin 3-5 ani în domeniul său de activitate, timp în care să-şi însuşească necesarul minim de cunoştinţe în zona financiară şi economică. ”înainte de a lansa o afacere trebuie să ştii ce faci. Să ai experienţă în mediul respectiv. Dacă vrei să-ţi lansezi o patiserie, atunci fă nişte prăjituri şi vezi cum e“, spune ea.

    Organizaţiile de tip IMM sunt obligate să acorde o atenţie deosebită managementului financiar, cel care poate face adeseori diferenţa între profit şi faliment, potrivit Mirabelei Miron. Un cashflow cu probleme duce la crize, iar atenţia este distrasă de la activitatea de bază. Ea recomandă externalizarea unor astfel de servicii.

    O afacere de succes trebuie să înceapă cu un plan de afaceri bine pus la punct. ”Acesta indică antreprenorului în ce moment al dezvoltării afacerii sale se află, îl ajută să monitorizeze progresul acesteia şi în egală măsură are scopul de a atrage surse de capital pentru investiţii sau de a obţine credite bancare“, explică antreprenoarea. De asemenea, ea punctează faptul că un plan de afaceri bun trebuie să evidenţieze foarte clar ideea afacerii, ce resurse sunt necesare, care sunt cheltuielile directe prevăzute, resursa umană implicată.

    Totuşi o problemă cu care se confruntă tot mai multe start-up-uri din România este lipsa finanţării, dificultatea de a găsi metode de finanţare pentru a putea creşte. ”Pentru un start-up poţi face un credit de nevoi personale, cum am făcut şi eu, ori poţi împrumuta de la părinţi şi începi cu paşi mărunţi, dar siguri. Un credit de 10.000 de euro nu cred că este foarte greu de obţinut“, este de părere Mirabela Miron; adaugă că un posibil finanţator este întotdeauna interesat de momentul când va putea să facă exit şi de rata de sustenabilitate a investiţiei sale. ”De aceea, se va uita cu atenţie la rezumatul executiv al planului, la management, marketing şi la aspectele financiare ale businessului. Ca partener de afaceri, acesta este interesat de potenţialul de creştere şi de oportunităţile pe care le oferă firma, se va uita atent la suma care trebuie investită, expunerea economică pe care o implică, cine conduce firma şi dacă există resursele necesare.“

    Şi listarea la bursă ar putea fi o soluţie de autofinanţare pentru firmele româneşti, dar nu o metodă foarte populară pe plan local. ”Firmele sunt reticente din cauza faptului că nu ştiu foarte bine ce înseamnă mecanismul listării la bursă, dar este foarte important şi modul în care ai crescut până să ajungi acolo“, spune fondatoarea Avisso. Ea este de părere că în următorii ani bursa va deveni un concurent bun pentru bănci în ceea ce priveşte finanţarea afacerilor.

    în prezent, doar 44.000 din cele 450.000 de firme existente în România sunt eligibile pentru a primi finanţare din partea băncilor, potrivit Avisso; în plus, instituţiile sunt interesate să vadă în proiecţiile financiare capacitatea unui business de a economisi.
    ”Economisirea face dovada unor sume disponibile după ce-ţi achiţi toate cheltuielile curente. Adeseori, acea sumă reprezintă valoarea ratei lunare pe care banca va considera că firma ta şi-o poate permite„, încheie Mirabela Miron.
     

  • De la 1 mil. de lei la 1 mil. de euro în doar 2 ani. Doi fraţi din Bucureşti au transformat experienţa de pe vasele de croazieră într-o afacere de succes

    Anul trecut, compania Ivan Delivery SRL, firma care administreaza restaurantul Ivan’s Grill, a avut o cifră de afaceri de pete 4,6 mil de lei (1 milion de euro), potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    „Ce aplic din ce am învăţat pe vasele de croazieră este că stau foarte mult de vorbă cu clienţii, încerc să le fiu prieten, să ţin cont de părerile lor culinare şi să încerc să nu îi las să plece niciodată nefericiţi. În plus, fiind şi aici un volum de muncă mare, atunci când apar mici incidente, trebuie să fiu aici, la fel ca pe vapor“, explică Tudor Ivan, managerul restaurantului Ivan’s Grill, câteva din lecţiile de business învăţate în perioada în care era angajat pe vase de croazieră. 

    Tudor Ivan şi fratele său, George Ivan, au pus bazele restaurantului Ivan’s Grill în 2011, în zona Arenei Naţionale din Bucureşti. Anterior, cei doi şi soţiile lor au lucrat împreună pe vase de croazieră.„Am văzut locuri pe care nu aş fi putut să le văd altfel, dar era ca şi cum ai lucra în sufragerie şi ai dormi în dormitor. Lucram opt luni, fără zile libere, cam 14 ore zilnic, iar atunci când aveam norocul să am o zi liberă, acest lucru însemna de fapt că am permisiunea să nu lucrez în timpul mesei de prânz“, îşi aminteşte el. Ivan povesteşte despre respectarea unor reguli similare cu cele din armată: „Fiecare angajat avea un safety role, un rol de salvare şi trebuia să ştie ce să facă în cazul unor incidente“.

    Pentru acest lucru, pe lângă munca zilnică, echipajul participa săptămânal la exerciţii de simulare a unor accidente. Au existat însă şi incidente reale de care îşi aminteşte. „Într-o noapte, la două noaptea, au pornit sirenele de alarmă ce anunţau foc, un depozit de lenjerie se aprinsese, căpitanul a dat alarmă generală, toţi pasagerii au fost treziţi şi duşi în zona de eliberare a vaporului“, descrie el unul dintre cele mai tensionate episoade din activitatea pe vas. Ivan a prins cinci contracte pe compania europeană şi pe Princess Cruises, totalizând aproape cinci ani de muncă pe vasele de croazieră, reuşind să promoveze în funcţia de ospătar încă de la primul contract. A văzut toată Europa de Nord, Marea Baltică, Marea Nordului, Mediterana, Africa, Marea Caraibelor, Alaska, Hawaii şi o parte din America Centrală.

    După ce s-a întors în ţară, în 2006, Tudor Ivan şi-a spus că nu vrea să mai aibă de-a face cu restaurantele şi şi-a deschis o afacere de reparaţii de telefoane mobile. A renunţat însă la aceasta şi, împreună cu fratele său, George, şi cu soţiile lor, au revenit la a face ceea ce ştiau mai bine şi au deschis un restaurnat de cartier, în 2011. Anterior, investiseră banii în imobiliare şi, la momentul deschiderii restaurantului, în 2011, au hotărât să le vândă, în scopul obţinerii banilor pentru investiţia iniţială de peste 100.000 de euro. Au înregistrat de atunci creşteri anuale ale veniturilor de 20-30%.

    „Am pornit de la şase angajaţi şi am ajuns la 30 cu care lucrăm în continuare cot la cot, eu pe partea de servire şi fratele meu în bucătărie, atunci când este nevoie“, spune Tudor Ivan. Restaurantul cu 150 de locuri din apropiere de Arena Naţională are la bază principii de management învăţate de cei doi pe vas

  • De la 1 mil. de lei la 1 mil. de euro în doar 2 ani. Doi fraţi din Bucureşti au transformat experienţa de pe vasele de croazieră într-o afacere de succes

    Business Magazin a stat de vorbă cu Ivan Tudor în 2015, la patru ani după ce deschisese restaurantul său din Bucureşti. Atunci firma avea o cifră de afaceri de 1,3 milioane de lei pentru anul 2014. Anul trecut, compania Ivan Delivery SRL, firma care administreaza restaurantul Ivan’s Grill, a avut o cifră de afaceri de pete 4,6 mil de lei (1 milion de euro), potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    „Ce aplic din ce am învăţat pe vasele de croazieră este că stau foarte mult de vorbă cu clienţii, încerc să le fiu prieten, să ţin cont de părerile lor culinare şi să încerc să nu îi las să plece niciodată nefericiţi. În plus, fiind şi aici un volum de muncă mare, atunci când apar mici incidente, trebuie să fiu aici, la fel ca pe vapor“, explică Tudor Ivan, managerul restaurantului Ivan’s Grill, câteva din lecţiile de business învăţate în perioada în care era angajat pe vase de croazieră. 

    Tudor Ivan şi fratele său, George Ivan, au pus bazele restaurantului Ivan’s Grill în 2011, în zona Arenei Naţionale din Bucureşti. Anterior, cei doi şi soţiile lor au lucrat împreună pe vase de croazieră.„Am văzut locuri pe care nu aş fi putut să le văd altfel, dar era ca şi cum ai lucra în sufragerie şi ai dormi în dormitor. Lucram opt luni, fără zile libere, cam 14 ore zilnic, iar atunci când aveam norocul să am o zi liberă, acest lucru însemna de fapt că am permisiunea să nu lucrez în timpul mesei de prânz“, îşi aminteşte el. Ivan povesteşte despre respectarea unor reguli similare cu cele din armată: „Fiecare angajat avea un safety role, un rol de salvare şi trebuia să ştie ce să facă în cazul unor incidente“.

    Pentru acest lucru, pe lângă munca zilnică, echipajul participa săptămânal la exerciţii de simulare a unor accidente. Au existat însă şi incidente reale de care îşi aminteşte. „Într-o noapte, la două noaptea, au pornit sirenele de alarmă ce anunţau foc, un depozit de lenjerie se aprinsese, căpitanul a dat alarmă generală, toţi pasagerii au fost treziţi şi duşi în zona de eliberare a vaporului“, descrie el unul dintre cele mai tensionate episoade din activitatea pe vas. Ivan a prins cinci contracte pe compania europeană şi pe Princess Cruises, totalizând aproape cinci ani de muncă pe vasele de croazieră, reuşind să promoveze în funcţia de ospătar încă de la primul contract. A văzut toată Europa de Nord, Marea Baltică, Marea Nordului, Mediterana, Africa, Marea Caraibelor, Alaska, Hawaii şi o parte din America Centrală.

    După ce s-a întors în ţară, în 2006, Tudor Ivan şi-a spus că nu vrea să mai aibă de-a face cu restaurantele şi şi-a deschis o afacere de reparaţii de telefoane mobile. A renunţat însă la aceasta şi, împreună cu fratele său, George, şi cu soţiile lor, au revenit la a face ceea ce ştiau mai bine şi au deschis un restaurnat de cartier, în 2011. Anterior, investiseră banii în imobiliare şi, la momentul deschiderii restaurantului, în 2011, au hotărât să le vândă, în scopul obţinerii banilor pentru investiţia iniţială de peste 100.000 de euro. Au înregistrat de atunci creşteri anuale ale veniturilor de 20-30%.

    „Am pornit de la şase angajaţi şi am ajuns la 30 cu care lucrăm în continuare cot la cot, eu pe partea de servire şi fratele meu în bucătărie, atunci când este nevoie“, spune Tudor Ivan. Restaurantul cu 150 de locuri din apropiere de Arena Naţională are la bază principii de management învăţate de cei doi pe vas

  • Tudose: Nu vom introduce acel impozit suplimentar pe cifra de afaceri

    ”Am reiterat, din nou, foarte ferm, că nu vom introduce acel impozit suplimentar pe cifra de afaceri, că suntem predictibili în ceea ce priveşte sistemul financiar-fiscal şi că din tot ceea ce înseamnă simulările noastre de acum şi aşteptările noastre vom rămâne în ţinta de 3%”, a declarat premierul Mihai Tudose, după întâlnirile pe care le-a avut la Bruxelles cu liderii europeni.

    El a mai spus că luni a vorbit despre impozitul pe cifra de afaceri cu ministrul de Finanţe, Ionuţ Mişa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Impozitarea cifrei de afaceri: cine ar fi afectat şi în ce măsură

    Mai exact, PSD a prezentat noul program de guvernare pe care guvernul Tudose ar trebui să îl pună în aplicare. Conform documentului, de la 1 ianuarie 2018 companiile nu vor mai plăti impozit pe profit, ci pe cifra de afaceri, cu două-trei trepte de impozitare. În acest moment impozitul pe profit este de 16%, în timp ce microîntreprinderile cu cifra de afaceri sub 500.000 de euro pe an platesc impozit pe venit, de 3% pe cifra de afaceri dacă nu au angajaţi sau de 1% dacă au cel puţin un angajat.

    Potrivit Mediafax, Mihai Tudose ar fi de acord cu un impozit pe cifra de afaceri pentru companii, dar gradual şi doar pe unele tipuri de activităţi. Potrivit unor surse guvernamentale, premierul aşteaptă rezultatul simulărilor privind impozitul pe cifra de afaceri şi ulterior va lua o decizie în acest sens.

    Pentru a clarifica pe cât posibil efectele pe care o astfel de decizie le-ar avea asupra mediului de afaceri, am cerut opinia mai multor analişti din domeniu.

    Ramona Jurubiţa, partener KPMG, head of tax and legal, crede că măsurile anunţate săptămâna trecută dar şi comunicarea acestora denotă o abordare abruptă, intempestivă şi lipsită de transparenţă. „Sunt ani buni de când vorbim de construirea unor piloni de încredere pe care să se aşeze relaţia dintre contribuabil şi autoritatea fiscală. Şi cu toate acestea, măsuri de genul renunţării la impozitul pe profit prin introducerea unui alt mecanism complet diferit bazat pe cifra de afaceri sau introducerea unei taxe de solidaritate nu fac decât să adâncească prăpastia dintre contribuabilii de bună credinţă şi autorităţi.” Pe lângă asta, explică Ramona Jurubiţa, se creează şi un sentiment de panică „dublat de neîncredere în rândul celor care creează valoare economică în această ţară, ceea ce din păcate nu poate contribui deloc la susţinerea unei creşteri economice sustenabile”. „Cotele de impozit pe cifra de afaceri a companiilor vor fi trei. Astăzi am luat în calcul, pornind de la impozitul de 1% pentru microîntreprinderi până în 500.000 de euro, ca această cotă să crească progresiv. Noi intenţionăm să fie 1% pentru ceea ce există deja astăzi şi 2% şi 3%”, a declarat în cursul săptămânii trecute Ionuţ Mişa.

    Alex Milcev, partener, liderul Departamentului de Asistenţă Fiscală şi Juridică al EY România, explică de ce trecerea la impozitul pe cifra de afaceri este una greşită. „Acest joc de-a fiscalitatea, care din păcate se reia periodic în ultima vreme, a ajuns acum la capitolul numit impozit pe cifra de afaceri”, spune analistul de la EY. „O idee apărută peste noapte şi aruncată direct în economie fără nicio pregătire prealabilă, care produce rumoare şi ridică multe semne de întrebare.” El expune motivele pentru care o asemenea măsură nu are bază economică şi nu poate reprezenta o soluţie pentru România anului 2017. În primul rând, ideea este anti-business, neţinând cont de faptul că afacerile au marje de profit diferite, iar unele, în anumite perioade de timp, pot genera chiar pierderi. „Logica economică ne spune că un contribuabil trebuie să contribuie la susţinerea cheltuielilor publice în măsura în care acesta câştigă, iar contribuţia este proporţională cu acest câştig. Este împotriva ordinii naturale a lucrurilor să plătesc un impozit mai mare decât câştigul pe care îl fac sau atunci când înregistrez pierdere. Ideea de la care se porneşte la introducerea impozitului pe cifra de afaceri este că firmele încearcă să minimizeze profitul impozabil prin metode mai mult sau mai puţin legale şi/sau morale. Pentru aceasta există însă legislaţie privind preţurile de transfer, care aplicată corect (aşa cum se întâmplă în statele cu fiscalitate modernă) împiedică astfel de fenomene. Este nedrept să considerăm că toată lumea vrea să se sustragă de la plata impozitelor şi să îi aşezăm pe acest «pat al lui Procust» numit impozit pe cifra de afaceri. Introducerea lui va determina afacerile cu valoare adăugată mică să îşi închidă porţile. Iar pe investitorii în domeniile în care profitul se obţine abia după câţiva ani de pierderi şi efort îi va face să ocolească România.”

    În aceeaşi măsură, explică Alex Milcev, măsură este una inechitabilă, eliminând posibilitatea de deducere a pierderilor, care sunt de cele mai multe ori inerente în primii ani de activitate. „Mai mult, nepermiţându-se recuperarea fiscală a investiţiei prin deducerile de amortizare, acest timp de impozit nu încurajează modernizarea: contribuabilii vor fi tentaţi să utilizeze echipamentele o perioadă cât mai lungă de timp în condiţiile în care deducerile nu mai contează.” El explică şi faptul că schimbarea sistemului de impozitare este incompatibilă cu toate facilităţile fiscale decurgând din impozitul pe profit. „Se cunoaşte foarte bine faptul că avantajele sistemului fiscal de încurajare a sponsorizărilor şi burselor private a condus în ultimul deceniu la o dezvoltare puternică a sectorului ONG din România. Eliminarea facilităţii ar fi o lovitură puternică pentru aceste entităţi, dintre care multe vor fi nevoite să îşi închidă porţile. Lucru valabil şi pentru entităţile înregistrate ca fiind societăţi de economie socială care, odată puse la plata impozitului pe cifra de afaceri, ar fi scoase din circuitul economic. Nu mai vorbim de facilităţi oferite afacerilor în sfera inovaţiei, cercetării-dezvoltării sau IT-ului.”

    Un alt motiv este acela că impozitul pe cifra de afaceri va fi o frână pusă investiţiilor străine, eliminând beneficiile tratatelor de evitare a dublei impuneri, în două situaţii: mai întâi, filialele din România ale companiilor multinaţionale sunt scutite de plata impozitului pe dividendele plătite din România către firma-mama în măsură în care anumite condiţii sunt îndeplinite. Una dintre aceste condiţii este ca filiala românească să fie plătitoare de impozit pe profit. Înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri va conduce implicit la imposibilitatea aplicării scutirii de la impozitul pe dividende, explică analistul de la EY. În al doilea rând, sucursalele din România ale firmelor străine ce desfăşoară activitate aici vor suporta o dublă impozitare. În prezent, profiturile impozitate în România sunt scutite de impozit sau beneficiază de credit fiscal în celălalt stat, în condiţiile în care plătesc impozit pe profit în România. Ca şi în cazul filialelor, desfiinţarea impozitului pe profit în România va conduce implicit la imposibilitatea aplicării scutirii sau a creditului fiscal, explică el.

    În cele din urmă, schimbarea sistemului de impozitare este în contradicţie cu prevederile reglementărilor europene, spune analistul. „Directiva care reglementează TVA nu permite statelor membre să aplice un alt impozit pe cifra de afaceri, acest lucru fiind considerat dublă impozitare. Cu siguranţă că Bruxelles-ul va porni o procedură de infringement împotriva României imediat după implementarea unui astfel de impozit. Concluzionând, putem spune că o astfel de măsură apare ca fiind total nepotrivită contextului economic în care se află ţara noastră în acest moment. Fiscalitatea respectă regulă aplicată de sute de ani de croitorii buni: măsoară de şapte ori şi taie o dată, nu măsoară o dată şi taie de şapte ori”, încheie Alex Milcev.

    În momentul de faţă, niciun stat membru al Uniunii Europene nu practică un impozit pe cifra de afaceri în locul impozitului pe profit, remarcă şi Mihaela Mitroi, partener, liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală, PwC Europa de Sud-Est. „Există într-adevăr un impozit pe cifra de afaceri, aplicat numai microîntreprinderilor, dar şi acest tip de impozit îl regăsim doar în câteva state din UE, printre care şi România. La momentul introducerii acelui impozit, Romania a consultat Comitetul TVA de la Bruxelles în acest sens şi comitetul nu a fost împotriva ideii în sine, ci doar a dorit ca această schemă să fie una de simplificare doar pentru micile întreprinderi şi nu un mecanism general aplicat.”

    Potrivit legislaţiei Uniunii Europene, mai exact Directivei de TVA, spune ea, impozitele pe cifra de afaceri se supun unui regim armonizat la nivel comunitar, „astfel încât să se elimine, pe cât posibil, factorii care pot denatura condiţiile concurenţei, atât la nivel naţional, cât şi la nivel comunitar“.

    Mihaela Mitroi vorbeşte despre art. 401 al aceleiaşi directive, care specifică foarte clar că statele membre pot introduce diverse alte taxe, care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiţia ca prin colectarea acestor impozite, drepturi şi taxe să nu se dea naştere, în comerţul între statele membre, unele formalităţi legate de trecerea frontierelor. „Mai mult, Articolul 113 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene arată: «Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, adoptă dispoziţiile referitoare la armonizarea legislaţiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele şi alte impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea şi funcţionarea pieţei interne şi pentru a evita denaturarea concurenţei»”, notează ea.

    Mihaela Mitroi aminteşte că au mai existat astfel de iniţative pentru anumite industrii, iar Comisia Europeană a considerat că acestea contravin legilor europene. „De asemenea, într-o decizie luată de Curtea Europeană de Justiţie referitoare la o iniţiativă legislativă a Ungariei de impozitare a cifrei de afaceri a unor retaileri (deci o speţă similară), Curtea a arătat că aceasta poate fi în contradicţie cu prevederile Directivei Europene privind TVA. Prin urmare, suntem de părere că eliminarea impozitului pe profit şi aplicarea unei astfel de taxe pe cifra de afaceri pot să ridice semne de întrebare în ceea ce priveşte conformarea cu prevederile legislaţiei comunitare.“

    O altă problemă sesizată de analistul de la PwC este că trecerea la o astfel de taxă pe cifra de afaceri ar putea crea condiţii pentru dubla impunere în statele cu care România a încheiat convenţii încă de la jumătatea secolului trecut. „Prin urmare, ar însemna irosirea unor eforturi făcute în ultima perioadă la nivel internaţional, cum ar fi semnarea Conventiei multilaterale de la Paris – MLI, privind prevenirea abuzului din acordurile fiscale, aderarea României ca asociat la Forumul de implementare a proiectului BEPS etc.“

    Este evident că în condiţiile în care România ar renunţa pur şi simplu la impozitul pe profit, aceste iniţiative şi-ar pierde sensul sau dacă baza de impozitare comună se va introduce în baza unei directive europene, aceasta ar trebui implementată în România, explică Mihaela Mitroi. „Şi dacă se întâmplă asta, ne vom întoarce de unde am plecat. Dincolo de aspectele de drept fiscal european, trecerea la un astfel de sistem ridică o serie de întrebări de substanţă economică. Dacă societăţile vor fi impozitate invariabil cu un procent din cifra de afaceri, indiferent de cuantumul profiturilor realizate, acest sistem ar duce la inhibarea investiţiilor şi a dorinţei companiilor de a-şi extinde afacerile, ceea ce implicit va duce la diminuarea ritmului creşterii economice şi ar penaliza start-up- urile, companiile aflate la început, care inevitabil trec printr-o perioadă în care înregistrează pierderi, până la acoperirea investiţiei şi la ajungerea la punctul în care încep să genereze profit. De asemenea, o astfel de măsură dezavantajează anumite industrii, care operează de regulă cu marje mici de profit, făcând astfel o diferenţiere între contribuabili prin simpla apartenenţă la anumite industrii. Ce motivaţie ar mai avea investitorii să rişte noi proiecte, având în vedere că acestea ar fi penalizate încă din start cu o taxă pe cifra de afaceri, indiferent dacă sunt profitabile sau nu?”

  • Cum câştigă un puşti de 15 ani 50.000 de lire sterline pe an. A pornit doar cu 5 lire şi în prezent are 11 angajaţi

    A început cu doar 5 lire sterline, iar acum cifra de afaceri săptămânală a lui Nathan este în valoare de 1.150 lire. El a povestit că ideea i-a venit în timpul unei discuţii cu un milionar ce a participat la un program program de dezvoltare organizat de şcoala sa, care i-a sfătuit pe elevi cum să facă bani şi cum să muncească din greu. „De şapte ani de zile mergeam pe drumul greşit, iar apoi a apărut acest tip, pe care îl cheamă Carl. Şi atunci mi-am dat seama că vreau să fiu ca el”, a declarat tânărul. În aceeaşi zi Nathan a făcut primii paşi spre dezvoltarea afacerii care astăzi se numeşte Walking Talking Shop- a început să cumpere şi să vândă dulciuri colegilor săi. A angajat un prieten pentru a-l ajuta să vândă lucrurile în primul an, în timpul pauzelor, după care mica sa afacere s-a extins continuu. Ulterior, Nathan a angajat 10 persoane pentru a-l ajuta cu vânzările.

    El a declarat jurnaliştilor că mulţi elevi făceau comenzi de diferite dulciuri prin intermediul Snapchat şi apoi îşi ridicau produsele în timpul pauzei. Însă şcoala a aflat despre această afacere şi i-a cerut lui Nathan să oprească vânzările. Dacă ar fi continuat să facă 230 de lire pe zi, ar fi ajuns 50.000 de lire sterline într-un an. „ Voi începe să investesc în diferite lucruri,  nu pot să vând dulciuri pentru tot restul vieţii mele. Aş vrea să devin broker de acţiuni. Planul meu e să devin milionar”, povesteşte băiatul. Nathan a recunoscut că a cheltuit mult din ce a câştigat, dar a reuşit să economisească 5.000 de lire sterline.

    Mama lui, Sharon, de 43 de ani, care lucrează în industria transporturilor, a spus că unul dintre motivele pentru care Nathan a început să facă afaceri era dorinţa lui de a face bani înainte de a putea fi angajat în mod legal. „A fost dezamăgit când nu şi-a putut găsi un loc de muncă fiindcă toţi îl îndrumau să se întoarcă peste câţiva ani. Dar sunt foarte mândră de abilităţile sale antreprenoriale, E un copil foarte talentat”, a decarat aceasta.

     

  • Studiu Creditinfo: companiile din România au pierdut 90.000 de salariaţi

    Majoritatea covârşitoare a companiilor din România (91,5%) o reprezintă micro-întreprinderile, adică au cel mult 9 angajaţi, 8,19% au între 10 şi 49 de angajaţi, 1,49% au între 50 şi 249 de angajaţi, iar 0,29% (puţin peste 1.600 de companii) au peste 250 de angajaţi. Totul, în contextul în care numărul companiilor înregistrate în România care au desfăşurat activitate a crescut cu 19.000 faţă de anul precedent, ajungând la 556.000, faţă de 537.000 în 2015. A scăzut în schimb cifra de afaceri, de la 1,2 mii de miliarde lei în anul 2015 la 1,195 mii de miliarde lei în anul 2016, se mai arată în studiul Creditinfo. Ponderea companiilor care au cifre de afaceri de până la 2 milioane lei este de 91%, într-o uşoară creştere faţă de anii precedenţi. A scăzut în schimb ponderea companiilor care au înregistrat cifre de afaceri de peste 49 de milioane lei, de la 0,53% în anul 2015 la 0,5% anul trecut. 

    Totuşi, deşi sunt mai puţine companii şi au mai puţini salariaţi, profitul înregistrat de ele se află pe un trend crescător: 96 de miliarde lei în 2016, faţă de 89 de miliarde în 2015 şi 83 de miliarde în 2014. Totodată, pierderile înregistrate de companiile româneşti au fost din ce în ce mai mici în ultimii trei ani: de la 54 miliarde lei în 2014, la 44 miliarde în 2015, respectiv 34 miliarde anul trecut.

    „Profitabilitatea companiilor din România înregistrează un trend pozitiv, atât în cazul în care se ia în calcul doar profitul obţinut de acestea, cât şi atunci când în ecuaţie este introdusă şi pierderea înregistrată la nivel naţional. Scăderea pierderilor înregistrate de companiile din România, coroborată cu creşterea profitului şi cu o relativă stagnare a cifrei de afaceri, a făcut ca profitabilitatea acestora să se dubleze în anul 2016 (5,15%) comparat cu anul 2014 (2,55%)”, explică Aurimas Kačinskas, CEO Creditinfo România.