BusinessMagazin

Tag: Polonia

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • A coordonat echipe medicale în Afganistan, Irak şi Somalia, iar acum este director la unul dintre cei mai mari operatori privaţi de sănătate

    Florinela Cîrstina a preluat în 2016 conducerea departamentului de calitate şi reglementare şi poziţia de director medical al grupului Medicover în România, iar un an mai târziu a început să administreze spitalul Medicover din Bucureşti, care are în prezent 250 de angajaţi. Pe lângă responsabilităţile care ţin de aria managementului sanitar, a managementului calităţii, de administrarea spitalului şi a celor 25 de clinici Medicover din Bucureşti şi din ţară, este şi preşedintele Asociaţiei Medicover, care sprijină proiectele caritabile şi iniţiativele legate de prevenţia medicală şi dezvoltă programe de conştientizare cu privire la importanţa unui stil de viaţă sănătos.

    De profesie medic, ca urmare a absolvirii Universităţii de Medicină şi Farmacie Victor Babeş din Timişoara (specializarea chirurgie vasculară), în decursul carierei sale a implementat politici şi bune practici medicale în ţări în curs de dezvoltare sau în zone de război.
    Astfel, în perioada 2009-2015 a coordonat echipe mobilizate în Afganistan, Irak, Somalia, Papua Noua Guinee sau Sierra Leone, cu scopul de a răspunde la situaţiile de criză existente în conformitate cu standardele medicale şi de siguranţă internaţionale. „Anii în care am făcut evacuare din zone de război au reprezentat o provocare, dar nu aş spune că au fost momente dificile, deoarece m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi. Ca să dau doar câteva exemple, disciplina, organizarea şi lucrul cu oamenii au fost printre lucrurile învăţate atunci şi care mă ajută în activitatea pe care o desfăşor astăzi”, descrie ea câştigurile obţinute în timpul stagiilor desfăşurate peste hotare.

    De perioada respectivă se leagă de altfel şi una dintre cele mai mari reuşite ale carierei sale: în 2014-2015, în timpul unei epidemii de Ebola, s-a ocupat de proiectarea, implementarea şi monitorizarea planurilor de urgenţă şi de prevenire a bolii în Sierra Leone. „În 18 luni în mijlocul epidemiei, am reuşit să nu am nicio victimă, echipa pe care o coordonam şi angajaţii companiei în cadrul căreia lucram rămânând în deplină siguranţă”, spune ea.

    Alături de provocările aduse de munca în zone de război, unul dintre cele mai dificile momente a fost cel în care a renunţat să practice profesia de bază, medicina, şi s-a axat către management. „Deşi a fost o evoluţie firească, din păcate acum timpul nu îmi mai permite să fac acest lucru şi sunt momente în care îmi lipseşte”, spune ea.

    Pe termen lung, în pofida unei experienţe internaţionale anterioare, şi-a propus să îşi dezvolte cariera în România: „Deşi în domeniul în care lucrez nu există un grad ridicat de predictibilitate, vreau să cred că peste zece ani voi fi tot în România şi că voi continua să aplic ce am învăţat de-a lungul timpului în străinătate în realitatea românească”.

    Speră că în următorul deceniu România va depăşi dificultăţile existente în sistemul de sănătate şi decalajele faţă de pieţele de servicii medicale private mai dezvoltate din Europa: „Deşi este un demers ambiţios, aş vrea să îmi pot aduce într-un fel contribuţia, indiferent că vorbim de eficientizarea proceselor sau de implementarea unor strategii pe termen lung”.

    Din rândul celor mai recente realizări în rolurile actuale, menţionează diversificarea din ultimul an a ofertei spitalului Medicover din Bucureşti, prin adăugarea unor noi specialităţi medicale în portofoliu (chirurgie oncologică, chirurgie bariatrică) şi extinderea echipei de medici colaboratori. Astfel, în prezent, spitalul include toate departamentele: ambulator, spitalizare de zi, o gamă complexă de specialităţi medicale şi chirurgicale – oncologie medicală, chirurgie generală, chirurgie bariatrică, chirurgie ginecologică, chirurgie ortopedică, chirurgie plastică, precum şi maternitate, medicină materno-fetală, neonatologie şi pediatrie.

    În 2017, pe lângă extinderea de la nivel regional, prin achiziţionarea clinicilor medicale Iowemed din judeţul Constanţa, grupul Medicover a continuat să îşi dezvolte reţeaua din Bucureşti şi a inaugurat o nouă clinică în nordul capitalei, în Oregon Park. Astfel, veniturile totale ale Medicover şi Synevo din România au crescut cu 19,6% în anul 2017, până la 73,8 milioane euro, faţă de valoarea de 61,7 milioane euro raportată în 2016.

    Potrivit informaţiilor oferite de reprezentanţii companiei, şi 2018 a început favorabil, cu o creştere a veniturilor organice de 14,1% şi o evoluţie a EBITDA de 13,6%. Polonia şi România sunt pieţele cu cea mai rapidă creştere, toate liniile de business având o evoluţie pozitivă, sprijinită şi de condiţiile de piaţă stabile.

    La nivel de grup, în primul trimestru al anului, divizia de servicii medicale a înregistrat o creştere a veniturilor de 19%, până la 80,3 mili­oane de euro şi un un plus de 52.000 de abonaţi comparativ cu finalul anului 2017. Divizia de servicii de diagnostic a avut de asemenea venituri mai mari cu 9,9%, până la 84,4 milioane de euro.

    În România, veniturile grupului au crescut în primul trimestru al acestui an cu 19,1%, până la 21,2 milioane de euro, faţă de valoarea de 17,8 milioane euro raportată în perioada similară a anului trecut. Veniturile obţinute în România reprezintă 13% din rezultatele Medicover, România fiind a treia piaţă ca pondere a veniturilor, după Polonia şi Germania.

    Piaţa serviciilor medicale private a crescut de la 2,8 miliarde de lei în 2008, la 7 miliarde de lei în 2016, potrivit estimărilor, cele mai mari afaceri de profil fiind reţelele MedLife, Regina Maria, Medicover şi Sanador.

  • Iohannis va coprezida Reuniunea Formatului Bucureşti 9 de la Varşovia

    “Vizita bilaterală va include consultări cu Preşedintele Poloniei pe teme legate de Parteneriatul Strategic bilateral dintre cele două ţări şi cooperare în plan securitar, regional şi european. În cadrul dialogului care va avea loc la Varşovia, o atenţie deosebită va fi acordată dimensiunii de securitate care a crescut în relevanţă în ultimii ani, generând beneficii reciproce pentru ambele ţări. Din această perspectivă, urmează să fie trecute în revistă rezultatele semnificative ale cooperării în domeniul apărării în relaţia bilaterală, în cadrul Formatului Bucureşti (B9), în pregătirea Reuniunii la Nivel Înalt B9 de-a doua zi, precum şi în cadrul NATO”, informează Administraţia Prezidenţială într-un comunicat de presă.

    Cei doi şefi de stat vor aborda şi teme legate de cooperarea regională şi Iniţiativa celor Trei Mări şi pregătirile pentru Summitul pe care România îl va găzdui la Bucureşti în perioada 17-18 septembrie a.c.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România, campioana europeană a creşterii consumului în aprilie

    Dintre statele membre pentru care sunt disponibile date, cele mai mari creşteri anuale ale volumului comerţului cu amănuntul au fost înregistrate în România (+7,4%), Polonia (+6,6%) şi Lituania (+6,5%), iar cele mai mari scăderi au fost înregistrate în Malta (-3,1%), Belgia (-1,5%) şi Slovenia (-1,4%).

    Creşterea medie cu 1,7% a volumului comerţului cu amănuntul din zona euro în aprilie 2018, comparativ cu aprilie 2017, se datorează creşterii de 3,2% a produselor nealimentare şi de 0,4% pentru alimente, băuturi şi tutun, în timp ce combustibilul auto a înregistrat o scădere cu 0,7%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce altceva mai rulează la cinema?

    Nu obişnuiesc să dau prea multe detalii din filme, dar simt de această dată nevoia să vă scutesc de un drum inutil în sala de cinema. Prin urmare, protagonistul e un poliţist pe nume Tadek, care se decide să investigheze un caz rămas nesoluţionat. El ajunge repede la ideea că detaliile cazului seamănă izbitor de mult cu cele povestite de un scriitor în ultima sa carte poliţistă. Tadek îl interoghează pe Kozlow (autorul în cauză), acesta îi răspunde într-un soi de metafore fără noimă, iar totul se transformă într-un soi de orgie extrem de violentă şi mai ales stupidă. Gata, puteţi alege liniştiţi un film care chiar să merite banii.
    Dark Crimes conţine o doză mult prea mare de violenţă sexuală, inclusiv violuri sau imagini cu femei în lesă care trebuie să se târască în genunchi. Regizorul a vrut probabil să scoată în evidenţă depravarea lumii în care se petrece acţiunea, dar a reuşit doar să prezinte o serie de imagini care provoacă repulsie.
    Având că în vedere că vorbim de un scenariu bazat pe un material şi nu un material adaptat pentru marele ecran, mi-e greu să înţeleg de ce producătorii au insistat ca acţiunea să se petreacă în Polonia. Credeam că am trecut de vremea în care toate personajele din filme vorbesc engleză indiferent de locul sau contextul povestirii. Evident, m-am înşelat; toată lumea vorbeşte engleza pe străzile din Polonia, inclusiv crainicii de televiziune care ar fi trebuit să se adreseze cetăţenilor de rând.
    Nu asta ar fi neapărat cea mai mare problemă a filmului, pentru că vorbim de un eşec pe toate palierele: regie, actori, scenarişti, scenografi şi mai ales cel care a dat undă verde proiectului.
    Scenariul are atât de multe găuri încât regizorul a apelat, probabil din disperare, la cele mai neinspirate metode de a explica ordinea lucrurilor. Spre exemplu, asistăm la o scenă în care un prieten de-al lui Tadek apare doar pentru a povesti ce s-a întâmplat în ultimul an şi ceva.
    Jim Carrey, care încearcă să îl interpreteze pe Tadek, semnează cel mai insipid rol de care eu îmi pot aduce aminte. Deşi e un actor care are mai multe de arătat decât o face de obicei – cel mai bun exemplu fiind Eternal Sunshine of the Spotless Mind – Dark Crimes e un episod pe care ar trebui să îl şteargă din CV.
    Nu pot să închei nici măcar cu recomandarea de a urmări filmul atunci când nu aveţi nimic mai bun de făcut, pentru că ideea de a nu face nimic pare să ofere mai multe avantaje decât v-ar putea oferi Dark Crimes.

    Notă: 3/10

    Dark crimes
    Regia: Alexandros Avranas
    Distribuţie: Jim Carrey, Charlotte Gainsbourg, Marton Csokas
    Durată: 1 oră 32 minute
    Buget: 4,7 milioane dolari
    Data lansării: 18 mai

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Warsaw sau Wars-wow (?)

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Polonezii îşi întăresc frontul american şi pun la bătaie 2 miliarde de dolari pentru o bază militară permanentă a SUA în Polonia

    Polonia vrea o prezenţă permanentă în teritoriu a armatei americane, iar statul este dispus să pună pe masă 2 miliarde de dolari pentru a o obţine, potrivit unei propuneri a Ministerului polonez al Apărării, citată de Politico.

    Oferta polonezilor reflectă o dorinţă veche a Varşoviei de a construi relaţii mai apropiate la nivel de securitate cu Statele Unite. Dorinţa este prezentă încă din 1999 când Polonia a intrat în NATO, dar a devenit o necesitate în ultimii ani, după presiunile Rusiei asupra peninsulei Crimea.

    Venită cu o lună înainte ca liderii NATO să se întâlnească la Bruxelles pentru un summit, iniţiativa poloneză este legată de furia Rusiei şi va fi privită cu scepticism de aliaţii europeni care vor să îmbunătăţească relaţiile cu Moscova, precum Italia şi chiar Germania.

    „Această propunere subliniază nevoia clară pentru o divizie americană permanentă în Polonia şi angajamentul Poloniei de a furniza un ajutor semnificativ, care ar putea ajunge până la 2 miliarde de dolari pentru o bază militară comună”, se arată în documentul de la Ministerul Apărării, citat de Politico.

     

     

  • Exemplul Polonia: Cum au oprit polonezii exodul angajaţilor şi au ajuns să muncească în ţară într-un număr record. În acelaşi timp, România a pierdut 3,4 milioane de oameni în 10 ani

    Un număr record de cetăţeni ai Poloniei, care se număra la un moment dat printre cele mai mobile forţe de muncă din UE, au decis să nu mai emgireze şi să muncească în ţară, chiar dacă unele state puternice precum Germania şi Marea Britanie se confruntă cu criză de personal pe piaţa muncii, potrivit Bloomberg.

    Cu şomajul la minime istorice şi cu companii care strigă încontinuu că nu mai găsesc forţă de muncă pe plan local, aproape 76% dintre polonezi exclud „total” opţiunea de a emigra pentru un loc de muncă, potrivit unui sondaj realizat de Work Service.

    Acesta este cel mai mare procent de oameni convinşi că vor să muncească în propria ţară de când compania de recrutare din Varşovia a început să monitorizeze migraţia în urmă cu patru ani, când doar jumătate din respondenţi plănuiau să rămână în Polonia.

    „Polonezii sunt mult mai puţini înclinaţi să emigreze” ca rezultat al „unei poziţii mai favorabile a angajaţilor pe piaţa muncii unde sunt mai multe locuri de muncă bune disponibile”, spune Maciej Witucki, CEO al Work Service. „Cu toate acestea, un alt factor legat de piaţa muncii – salariile – reprezintă încă un motiv major pentru polonezii care şi-ar dori să emigreze”.

    Schimbarea de perspective din Polonia face ravagii prin pieţele din vestul Europei, unde ţări precum Marea Britanie s-au confruntat în primul trimestru cu scăderi masive în ceea ce priveşte angajaţii din cele opt ţări fost comuniste – printre care şi Polonia – care au intrat în UE în 2004.

    De când Polonia a intrat în blocul european, aproximativ 2,6 milioane de oameni s-au mutat înspre naţiuni vestice mai înstărite, atraşi de salarii mai mari în încercarea de a-şi îmbunătăţi condiţiile de trai.

    Ani de scădere a ratei şomajului şi performanţa de a avea a doua cea mai mare creştere salarială din ultimul deceniu au remodelat preferinţele cetăţenilor într-o economie care se dezvoltă mai mult de 4% pe an.

    Totuşi, salariul mediu pe oră în Polonia a fost de doar 6,3 euro anul trecut, al treilea cel mai scăzut din Uniunea Europeană şi cu 20 de euro mai scăzut faţă de media blocului european.

    Diferenţele la nivel de salariu reprezintă principala cauză pentru care 12% dintre muncitori, adică 2,6 milioane de polonezi adulţi, iau încă în considerare emigrarea, în comparaţie cu 14% anul trecut, potrivit Work Service.

    Sondajul a fost realizat telefonic în intervalul 20-29 martie şi au participat 708 adulţi din Polonia, marja de eroare a studiului fiind de 3,7%.

    În timp ce vecinii polonezi şi-au redus masiv exodul forţei de muncă, estimările legate de numărul românilor care au plecat din ţară indică 3,4 milioane de oameni care au părăsit ţara din 2007 până în 2017.

    România este astfel a doua din lume după Siria în ceea ce priveşte emigrarea în masă, potrivit datelor ONU, spune Luciana Lăzărescu, de la Centrul de Cercetare şi Documentare în Domeniul Integrării Imigranţilor.

     

     

  • CE închide procedura de infringement împotriva României privind comerţul paralel cu medicamente

    Încă de la începutul mandatului său, Comisia Juncker a urmărit cu asiduitate concretizarea priorităţilor sale politice. Această abordare politică se reflectă şi în modul în care Comisia a tratat cazurile de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor (infringement). Comunicarea “Legislaţia UE: o mai bună aplicare pentru obţinerea unor rezultate mai bune” prezintă abordarea Comisiei în ceea ce priveşte prioritizarea cazurilor într-un mod strategic, cântărind cu atenţie diferitele interese publice şi private implicate, arată Executivul european.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro