Curiozitatea şi pulsul fashionului direct de pe străzile ţărilor pe care sunt răspândite magazinele retailerului italian l-au adus pe Carlo Stefanel în România, odată cu lansarea noii colecţii a mărcii. Cu o săptămână în urma acordării interviului pentru Business Magazin a fost în Portugalia, în următoarea va fi în Germania şi, deşi, locuieşte în prezent în Italia, în apropiere de Veneţia, discursul său trădează experienţa anterioară, de country manager al Stefanel România.
Daniel Craig, care de zece ani este agentul special 007 , a declarat într-un interviu că s-a săturat de acest rol şi mai degrabă şi-ar tăia venele cu cioburile de la un pahar spart decât să mai joace din nou acest rol, potrivit CNN.
Un reporter Time Out London l-a întrebat dacă ar mai vrea să joace într-un alt film James Bond. “Acum? Mai degrabă mi-aş tăia venele decât să mai joc rolul James Bond. Nu în acest moment. Deloc. E în regulă. Tot ce vreau acum este să merg mai departe”, a declarat actorul.
“Un actor joacă cel mai bine atunci când nu este preocupat de suprafaţă. James Bond este exact opusul. Trebuie să ai grijă de modul cum arăti. Este o luptă. Ştiu că modul cum Bond poartă un costum sau modul cum intră într-o cameră este foarte important. Dar ca actor nu mă interesează absolut deloc cum arăt”, a adăugat Daniel Craig.
Există mai multe speculaţii în presa internaţională în legătură cu actorul care ar putea să preia acest rol de la Daniel Craig. Principalii favoriţi au fost consideraţi actorii Tom Hardy, Michael Fassbender şi Idris Elba.
Fostul interpret al spionului britanic, Pierce Brosnan, în vârstă de 62 de ani, a generat câteva controverse, după ce a declarat, recent, că următorul actor care va juca rolul agentului 007 va fi “bărbat şi caucazian”.
Actorul, care l-a jucat pe James Bond din 1994 până în 2005, în patru filme, înainte de a fi înlocuit de actualul interpret al rolului, Daniel Craig, spune că personajul, creat de scriitorul Ian Fleming, este “total masculin”. Noua sa declaraţie o contrazice pe aceea din luna august, când Pierce Brosnan spunea pentru Details Magazine că rolul James Bond ar putea fi oferit oricui, inclusiv “unui actor de culoare, unei femei şi chiar unui bărbat gay”.
Filmul “Spectre”, regizat de Sam Mendes, va fi lansat pe 26 octombrie în Marea Britanie şi pe 6 noiembrie în restul lumii, inclusiv în Statele Unite ale Americii şi în România.
Network One Distribution (NOD), cel mai mare distribuitor de echipamente IT&C de pe piaţa locală, cu afaceri de 930 mil. lei anul trecut, a preluat pachetul majoritar de acţiuni al producătorului local de biciclete Pegas şi va investi într-o primă etapă 3 mil. euro în companie pentru dezvoltarea şi extinderea gamei de produse, cu obiectivul ca peste trei ani vânzările să fie de 25.000 de unităţi pe an, de zece ori mai mari decât cele estimate pentru 2015, potrivit ZF. Astfel, NOD a preluat un pachet de 51,67% din acţiunile Atelierele Pegas.
NOD, care a avut un profit net de 10 mil. lei la afaceri de 930 mil. lei în 2014, este deţinută integral de Iulian Stanciu, ucare deţine şi reteilarul electroIT Flanco şi un pachet de acţiuni la eMag, unde ocupă poziţia de CEO.
Atelierele Pegas au avut anul trecut afaceri de un milion de lei şi o marjă de profit de 3%. Într-un interviu acordat anul trecut Business Magazin, Andrei Botescu declara că printre planurile sale se realizează producţia de componente în România, dublarea vânzărilor şi exportul brandului renăscut.
“Am deschis discuţii avansate pentru internalizarea a cât mai multe componente din producţie în România şi suntem în stransă legătura cu un proiect de investiţie care urmeaza să dea drumul la prima facilitate de producţie de componente şi accesorii pentru biciclete şi echipament sportiv din ţara noastră în următorii trei ani”, spunea atunci Andrei Botescu, fondatorul Atelierelor Pegas. Bicicletele realizate de Atelierele Pegas sunt asamblate în România, însă componentele sunt importate, printre obiectivele lui Botescu fiind şi crearea unei unităţi de producţie ale acestora pe piaţa locală.
“Am primit o comanda fermă de ordinul zecilor de mii de biciclete pentru care am şi realizat un design dedicat, dar ne-am blocat la partea de finanţare, pentru că ne lovim din ce în ce mai des de politica multinaţionalelor de a plăti la 60-120 de zile după ce au recepţionat marfa, iar noi avem nevoie de avansuri consistente cu cel puţin 4-6 luni înainte pentru a da drumul la producţia unor volume consistente”, descria Andrei Botescu dificultăţile întâlnire în încercarea de a-şi atinge obiectivele. Reticenţele investitorilor nu i-au împiedicat pe reprezentanţii Atelierelor Pegas să lucreze la creşterea cererii potenţiale: numărul fanilor de pe pagina Pegas a crescut de la 30 000 în 2012 la peste 167.000 în prezent.
Într-un alt interviu acordat Business Magazin în 2012, Andrei Botescu povestea cum i-a venit ideea afacerii Atelierele Pegas: a vrut să îşi cumpere o bicicletă ieftină, după ce i s-au furat mai multe biciclete scumpe. A sunat la fabrica Pegas din Zărneşti şi cineva i-a spus că nu se mai produc de ani buni. Aşa s-a născut ideea unei afaceri cu biciclete Pegas, pe care Andrei Botescu a vrut să o pună în practică încă din 2008. După numeroase încercări, Atelierele Pegas au ajuns să producă două modele.
Atelierele Pegas reprezintă mai mult decât un proiect, sunt visul american adaptat în România: visul românesc – “nişte băieţi pasionaţi pornesc o afacere şi la un moment dat au succes”, spunea antreprenorul Andrei Botescu. “Mai sunt câteva cazuri izolate în IT, dar proiecte de afaceri direct din stradă numai în America se întâmplă, numai în ţările mai dezvoltate”, spunea iniţiatorul proiectului dezvoltat în clădirea Ciclop de pe bulevardul bucureştean Magheru.
În acelaşi interviu, regizorul Radu Muntean s-a declarat curios în legătură cu modul în care publicul român va primi lungmetrajul “Un etaj mai jos”, menţionând că nu este un film pentru publicul larg, ci unul pentru cinefili, pentru o nişă pe care o consideră mai mare decât o arată cifrele de box office.
Radu Muntean, în vârstă de 44 de ani, crede că un film se vizionează cel mai bine într-o sală de cinema, dar recunoaşte că lucrurile se schimbă, vorbind în acest sens despre online, şi spune că, până la urmă, se consideră mulţumit dacă publicul vede un film în orice format, în orice modalitate.
Având un scenariu semnat de trei autori – Alexandru Baciu, Radu Muntean, Răzvan Rădulescu -, filmul spune povestea lui Pătraşcu, care, după ce are ghinionul de a fi unicul martor la o altercaţie domestică ce se sfârşeşte cu o crimă, trebuie să înfrunte doi “vecini” foarte apropiaţi: unul este ucigaşul, celălalt este propria conştiinţă. Finalul filmului “Un etaj mai jos” a fost singura opţiune a scenariştilor, fiind stabilit la o săptămână după începerea discuţiilor despre subiect.
Pelicula a fost filmată integral în Bucureşti, în locuri cunoscute din oraş, ca Piaţa Presei Libere, Secţia 10 de Poliţie din sectorul 3 şi zona dinspre şoseaua Panduri a cartierului Drumul Taberei.
“Un etaj mai jos”, o coproducţie România – Franţa – Germania – Suedia, cu Teodor Corban, Iulian Postelnicu şi Oxana Moravec în rolurile principale, a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Cannes, fiind inclus în selecţia oficială a secţiunii Un Certain Regard. Între altele, pelicula a mai fost selectată pentru a participa la Festivalul Internaţional de Film de la Toronto – în secţiunea Contemporary World Cinema – şi la BFI London Film Festival.
Prezentăm integral interviul acordat de Radu Muntean agenţiei MEDIAFAX:
Reporter: Sunteţi mulţumit de cum a ieşit filmul? Aţi schimba ceva la el, dacă ar fi să-l faceţi din nou?
Radu Muntean: Nu, în momentul ăsta, nu. Sigur că există lucruri pe care le-aş perfecţiona, sunt lucruri care – atunci când le-am făcut – mi s-au părut imperfecte, dar ăsta e filmul, până la urmă. Sunt lucruri care nu-ţi ies exact cum ai dorit şi unele care te surprind plăcut. Filmul este un proces viu. Este o operă colectivă şi, oricât ai vrea să o controlezi, ea trece şi prin mâna, ochiul, gura altor oameni. Pentru mine, este veşnic interesant să fac film.
Rep.: Cât a durat realizarea peliculei “Un etaj mai jos”?
R. M.: Scenariul, în primul rând, a durat – cu toate drafturile – până-ntr-un an – şi cu multe pauze, după care a trebuit să aşteptăm vreo doi ani şi jumătate până să-l finanţăm. A fost prima mea coproducţie şi asta durează. E multă birocraţie, dar, până la urmă, am reuşit. Din fericire, nu mi-am pierdut nici interesul, nici entuziasmul pentru proiect şi am reuşit să-l filmăm. Filmările au durat în jur de 25 de zile, am repetat cam pe atât înainte, apoi postproducţia s-a desfăşurat destul de lin şi de rapid.
Rep.: Care a fost bugetul total?
R. M.: N-aş putea să spun exact. Între 800.000 şi 1 milion de euro.
Rep.: Povestea de la ce a pornit? V-aţi propus acest subiect?
R. M.: Întotdeauna, punctul de plecare este cel care mă intrigă. M-a preocupat de mult ideea chestionării moralităţii şi a relaţiei individuale pe care o are fiecare cu conştiinţa şi au mai fost cârlige. De exemplu, am văzut o ştire în ziar, la un moment dat, şi cumva am lăsat la dospit ideea asta, apoi am întâlnit un personaj care se ocupă cu înmatriculări auto şi care e foarte “în control” şi mi s-a părut foarte interesant să-l aplic pe ideea respectivă şi aşa m-am prezentat în faţa colegilor scenarişti şi am dezvoltat împreună acest subiect.
Rep.: Pentru că unul dintre personajele producţiei este dependent de computer şi de spaţiul online, ce părere aveţi despre vizionarea filmelor în varianta aceasta?
R. M.: Eu cred că un film se vizionează cel mai bine într-o sală de cinema, dar nu sunt atât de absurd încât să nu văd că lucrurile se schimbă şi, până la urmă, sunt mulţumit dacă publicul vede filmul ăsta în orice format, în orice modalitate. Pretenţiile mele pecuniare şi comerciale vizavi de meseria de regizor de film sunt suficient de mici şi mă interesează mai mult faptul că filmul e văzut, pentru că de asta îl facem, nu doar pentru noi şi să ne urcăm chiar şi pentru un scurt timp pe un mic piedestal.
Rep.: Cum credeţi că va primi publicul român acest film?
R. M.: Sunt curios. Nu este un film pentru publicul larg. E un film pentru cinefili, pentru o nişă pe care eu o consider evident mai mare decât o arată cifrele de box office, nu neapărat pentru filmele mele, ci şi ale filmelor româneşti din ultimii ani. Deci, cred că se poate mai mult, că filmele pot ajunge la mai mulţi oameni şi că e interesant de văzut, fiind puţin diferit de filmele pe care le-am făcut până acum. Are un alt fel de tensiune şi, astfel, un potenţial mai mare pentru public. Dar rămâne de văzut.
Rep.: Vă simţiţi într-o oarecare măsură în competiţie cu colegii de breaslă?
R. M.: Fiecare, când îşi face filmul, sunt sigur că se gândeşte doar la asta. Nu se gândeşte nici la festivaluri, nici la nu ştiu ce reţete, nici la public, doar la ce vrea să exprime şi să facă asta cât mai coerent, să facă exact filmul care lui i-ar plăcea să-l vadă în cinema, ca spectator – un film care să-i spună ceva. Dacă mă intrigă ceva, încerc să transmit această dilemă cât mai convingător publicului şi asta se cheamă film pentru mine. Nu sunt în nicio competiţie cu nimeni.
Rep.: Există un regizor preferat, un actor pe care aţi vrea să-l distribuiţi în vreunul dintre filmele viitoare?
R. M.: Vreau să mai lucrez cu Teodor Corban, dacă se poate, sper să avem ocazia, să fie scenariile de aşa fel. Cât despre regizori, sunt mulţi. Cred că important e să vezi cât mai multe filme şi să o faci cu discernământ. Pentru cinefili e destul de limpede zona în care mă învârt şi eventualele influenţe, care cred că se văd.
Rep.: Odată cu experienţa, a venit şi o schimbare în modul de lucru în felul în care faceţi film?
R. M.: Eu am suficientă experienţă, pentru că fac şi foarte multe reclame, nu duc lipsă de precizie. Aşa lucrez de la primul film sau, cel puţin, de la al doilea. Tind să controlez cât mai mult din procesul cinematografic. Eu m-am schimbat – evident, cu toţii ne schimbăm – şi asta se reflectă în filmele mele. Fiecare reprezintă o etapă a vieţii mele, dar modul de lucru nu s-a schimbat. Lucrez cu aceiaşi scenarişti, acelaşi operator, producător, scenograf şi aşa mai departe. Am lângă mine o echipă destul de unită, suntem majoritatea prieteni şi îmi doresc să lucrăm aşa în continuare.
Rep.: De mai bine de 15 ani sunteţi încadrat în “noul val” al cinematografiei româneşti. Cât credeţi că va mai dura asta?
R. M.: Deja e vechi, nu? Nu ştiu ce să zic. Asta e formula criticii de cinema, pe care nici n-o aprob, nici n-o resping, nu e treaba mea să bag nici filmele în sertăraşe şi, cu atât mai puţin, regizorii. Cred că filmele noastre, cel puţin în ultima vreme, sunt din ce în ce mai diferite. Sigur, poate au undeva, în spate, la modul profund, câteva teme comune, nu neg asta, dar sunt din ce în ce mai diverse. Vocile sunt tot mai distincte. S-a întâmplat să fie mai mulţi regizori care să nu aibă o platformă artistică în comun, poate doar un fel de conflict cu vechea formulă de a face cinema în România. În mod evident, toată lumea mă încadrează în “noul val”, aşa că eu îmi văd de treabă, să fac filme.
Radu Muntean a lansat în anul 2002 lungmetrajul “Furia”, răsplătit cu premiul Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) pentru cel mai bun debut. Pelicula a fost selectată la festivaluri internaţionale de film în Montpellier (Franţa), Mannheim (Germania), Salonic (Grecia), Sofia (Bulgaria) şi Palic (Serbia).
A urmat, în anul 2006, “Hârtia va fi albastră”, desemnat cel mai bun film la Festivalul International Eurasia din Antalya şi premiat cu o menţiune specială a juriului la Sarajevo şi cu trofeul special al juriului la Festivalul Filmului Francofon de la Namur, Belgia.
“Boogie”, film lansat în anul 2008, a fost inclus în secţiunea paralelă Quinzaine des Realisateurs a Festivalului de la Cannes, la acelaşi eveniment fiind prezentat, în 2010, în secţiunea Un Certain Regard, şi lungmetrajul “Marţi, după Crăciun”, cu scenariul scris în colaborare cu Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu.
Într-un interviu, Kit Harington, actorul care interpretează rolul lui John Snow în serialul “Game of Thrones” a recunoscut că mai are o parte de jucat în serial, informează Business Insider.
Când a fost întrebat de cât timp se mai află sub contract cu HBO, Harington a spus “Nu pot să vorbesc despre asta. Dar să zicem că “Game of Thrones” va mai fi o parte din viaţa mea o perioadă. Cred că o să trec de 30 de ani când serialul se va termina”.
Asta înseamnă că actorul în vârstă de 28 de ani va mai fi sub contract cel puţin doi ani.
Managerii postului american, care plănuiau iniţial ca serialul să aibă şapte sezoane, au avut o rundă de discuţii cu creatorii show-ului în privinţa prelungirii acestei producţii TV dincolo de al şaptelea sezon, a dezvăluit în iulie Michael Lombardo, directorului departamentului de programe de la HBO.
În acest an, “Urzeala tronurilor” a ajuns la 20 milioane de spectatori, în medie, pentru cel de-al cincilea sezon al său, care a primit 24 de nominalizări la premiile Primetime Emmy, inclusiv la categoria “cel mai bun serial – dramă”.
Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane.
“La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.
Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.
“Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.
“Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.
Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:
Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?
Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.
Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?
Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul.
“În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.