BusinessMagazin

Tag: Case

  • Sportivul român care şi-a luat concediu de pe şantier pentru a-şi urma visul la Rio. “Când mergeam la competiţii în ţară, dormeam în case de copii şi cam răbdam de foame”

    Sportivii calificaţi la Rio visează să urce pe podiumul olimpic, dar pentru unii dintre aceştia, simpla lor prezenţă la Olimpiadă reprezintă un miracol! Este şi cazul lui Ion Panait, luptătorul român în vârstă de 35 de ani care va intra săptămâna viitoare în concursul de la greco-romane, în limitele categoriei 66 de kg. Spre deosebire de adversarii săi, Panait nu se antrenează doar pe salteaua din sală, muncind din greu în construcţii pentru a-şi câştiga existenţa, scrie Prosport

    Povestea lui Ion Panait nu este despre sport, ci despre viaţă, iar începutul ei este desprins din realitatea dură a unei ţări care devine tot mai neînsemnată din punct de vedere sportiv. Ionuţ a copilărit într-un centru de plasament, dar povesteşte că lucrurile nu s-au schimbat pentru el nici atunci când s-a apucat de sport, ba dimpotrivă: “Când mergeam la competiţii în ţară, dormeam în case de copii şi cam răbdam de foame”, a dezvăluit luptătorul pentru Libertatea, vorbind şi despre ziua în care şi-a dat seama că este făcut pentru lupte: “În 1990 am ajuns la căminul 9 mai din Buşteni. După vreo doi ani, am văzut că în clasa de la şcoală erau vreo 20 de copii care făceau lupte. Eram zdravăn, cum suntem noi, cei de la ţară! Antrenorul m-a văzut şi pe mine şi m-a chemat la sală. Mi-a dat unul mare pe mână, dar l-am pus jos imediat! M-am dus şi mâine, şi poimâine, de am rămas numai eu din 20! Oricum, a trebuit să o iau de la zero, habar n-aveam de sportul ăsta”.

    Mai târziu, performanţele lui Panait l-au recomandat pentru a fi selecţionat în loturile naţionale de juniori, apoi a făcut parte din delegaţia României la competiţiile majore rezervate seniorilor, câştigând două medalii europene de argint (Tampere 2008 şi Baku 2010). Sportivul din Mizil a luptat şi la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, acolo unde s-a clasat pe locul 13, dar aventurile sale în marile arene ale lumii nu i-au asigurat şi recompense financiare pe măsură. Având un salariu de doar 1.200 de lei pe lună la clubul Dinamo, Ion a decis în urmă cu 10 ani că e timpul să-şi facă un viitor în Germania, acolo unde s-a angajat în construcţii. Dar românul nu a renunţat la sportul de performanţă şi a reuşit imposibilul: să îmbine munca de 8 ore pe şantier cu antrenamentele şi cu meciurile oficiale disputate sub culorile clubului SV Germania Weingarten: “Să lucrezi 8 ore pe şantier şi să mai mergi la turnee afară şi în Bundesliga, să câştigi meciuri… Lumea îmi spune că e ceva fenomenal”, a spus Ion pentru Pro TV.

  • Locurile de parcare mai scumpe decât casele obişnuite. De ce aceşti oameni dau şi un milion de lire sterline pe câţiva metri pătraţi de pământ

    Nu poţi să locuieşti într-un automobil parcat, dar poţi să plăteşti la fel de mult pe un loc de parcare ca pe o locuinţă.

    Un broker din Londra tocmai a încheiat un contract de 1 milion de lire sterline pentru…un loc de parcare. Locul cu pricina este un garaj închis în cartierul londonez Chelsea şi face legătura cu o casă care este evaluată la 25 de milioane de lire sterline.

    Acesta nu este un exemplu singular, un alt client a plătit 700.000 de lire sterline (1 milion de dolari) pentru un loc de parcare lângă casa sa de 10 mil. de lire sterline din cartierul Knightsbridge. Ca să vă faceţi o idee de costurile locuinţelor, în Chelsea în medie un apartament cu două dormitoare se vinde cu 1,4 mil. de lire sterline, iar în Knightsbridge cu 1,9 mil. sterline, conform datelor firmei de imobiliare, Foxtons, scrie BBC.

    “Dacă te uiţi la un loc de parcare ca un simplu spaţiu, da, este mult, dar aici vorbim despre un spaţiu foarte important”, spune James Forbes, brokerul care a vândut locul de parcare cu 1 milion de lire sterline.

    Londra nu este singurul oraş unde locurile de parcare se dau pe sume exorbitante. Anul trecut un loc de 12 mp dintr-o suburbie a Sydney, Kirribilli, s-a vândut cu 90.000 de dolari la o licitaţie. În Hong Kong, un executiv deţine două locuri de parcare în centrul oraşului care valorează 640.000 de dolari fiecare. Acelaşi trend îl găsim în New York sau Boston.

    “Pentru aceşti clienţi plata atât de mare pentru un loc de parcare este echivalentul unui om obişnuit care cheltuieşte 200.000 de dolari pe o casă în suburbie şi mai plăteşte 50-100 de dolari taxe în fiecare an”, spune şi Rick Palacios Jr, director al firmei de cercetare John Burns Real Estate Consulting.

    Potrivit BBC sunt două tipuri de clienţi pentru asemenea locuri de parcare, cei care vor să deţină un asemenea loc în zone premium sau cei care-l văd ca pe o investiţie şi închiriează locul de parcare. “În loc să cumpere apartamente, achiziţionează locuri de parcare”, este de părere  Charles Cridland, fondator al YourParkingSpace, un site pentru rezervarea locuri de parcare. Acesta estimează că cei care investesc într-un astfel de loc ar putea obţine 10-15% profit.

  • Spaţiul de locuit de deasupra garajului se schimbă radical

    Spaţiu umil, cândva destinat şoferului sau servitorilor, locuinţa de deasupra garajului cunoaşte o transformare spectaculoasă, tot mai mulţi proprietari de case din SUA investind sume deloc neglijabile în amenajarea acesteia. Spaţiului de locuit deasupra garajului i se acordă acum aceeaşi atenţie ca şi casei principale, susţin arhitecţii şi decoratorii de interioare, scrie Wall Street Journal.

    Crearea de soluţii pentru amenajarea acestui tip de spaţiu a crescut în ultimii ani, clienţii dorind aceleaşi finisaje de lux, cum ar fi podele de lemn masiv şi blaturi de marmură, ca pentru locuinţa principală; mai mult, sunt dispuşi să cheltuiască sute de mii de dolari pentru a le avea. Motivele unei asemenea cereri diferă, explică specialiştii.

    Unii clienţi doresc o casă în care să poată locui mai multe generaţii şi astfel apartamentul de deasupra garajului ajunge să găzduiască părinţii în vârstă ori este gândit ca loc în care se vor retrage proprietarii iniţiali la bătrâneţe, lăsând casa mare copiilor sau unuia dintre ei. Alţii doresc să aibă un loc în care să găzduiască rudele sau prietenii care vin în vizită ori un spaţiu în care să stea cunoştinţele aflate în trecere care nu-şi pot permite o casă în zona respectivă, situaţie valabilă în general în cazul proprietăţilor de pe malul oceanului.

    Unii vor să extindă casa principală, dar regulamentele urbanistice din zona lor nu le permit să se întindă mai mult pe orizontală şi atunci trebuie să se extindă pe verticală. Mai sunt şi cazuri în care spaţiul de deasupra garajului le este destinat copiilor sau închirierii prin intermediul platformei online Airbnb. Oricare ar fi motivul pentru care se face o asemenea investiţie, ea creşte valoarea proprietăţii, afirmă experţii imobiliari.

  • Locurile de parcare mai scumpe decât casele obişnuite. De ce aceşti oameni dau şi un milion de lire sterline pe câţiva metri pătraţi de pământ

    Nu poţi să locuieşti într-un automobil parcat, dar poţi să plăteşti la fel de mult pe un loc de parcare ca pe o locuinţă.

    Un broker din Londra tocmai a încheiat un contract de 1 milion de lire sterline pentru…un loc de parcare. Locul cu pricina este un garaj închis în cartierul londonez Chelsea şi face legătura cu o casă care este evaluată la 25 de milioane de lire sterline.

    Acesta nu este un exemplu singular, un alt client a plătit 700.000 de lire sterline (1 milion de dolari) pentru un loc de parcare lângă casa sa de 10 mil. de lire sterline din cartierul Knightsbridge. Ca să vă faceţi o idee de costurile locuinţelor, în Chelsea în medie un apartament cu două dormitoare se vinde cu 1,4 mil. de lire sterline, iar în Knightsbridge cu 1,9 mil. sterline, conform datelor firmei de imobiliare, Foxtons, scrie BBC.

    “Dacă te uiţi la un loc de parcare ca un simplu spaţiu, da, este mult, dar aici vorbim despre un spaţiu foarte important”, spune James Forbes, brokerul care a vândut locul de parcare cu 1 milion de lire sterline.

    Londra nu este singurul oraş unde locurile de parcare se dau pe sume exorbitante. Anul trecut un loc de 12 mp dintr-o suburbie a Sydney, Kirribilli, s-a vândut cu 90.000 de dolari la o licitaţie. În Hong Kong, un executiv deţine două locuri de parcare în centrul oraşului care valorează 640.000 de dolari fiecare. Acelaşi trend îl găsim în New York sau Boston.

    “Pentru aceşti clienţi plata atât de mare pentru un loc de parcare este echivalentul unui om obişnuit care cheltuieşte 200.000 de dolari pe o casă în suburbie şi mai plăteşte 50-100 de dolari taxe în fiecare an”, spune şi Rick Palacios Jr, director al firmei de cercetare John Burns Real Estate Consulting.

    Potrivit BBC sunt două tipuri de clienţi pentru asemenea locuri de parcare, cei care vor să deţină un asemenea loc în zone premium sau cei care-l văd ca pe o investiţie şi închiriează locul de parcare. “În loc să cumpere apartamente, achiziţionează locuri de parcare”, este de părere  Charles Cridland, fondator al YourParkingSpace, un site pentru rezervarea locuri de parcare. Acesta estimează că cei care investesc într-un astfel de loc ar putea obţine 10-15% profit.

  • Cum vor arăta căminele de nefamilişti ale generaţiei millennials

    Când au apărut noile ansambluri rezidenţiale, apartamentele au fost mai mari, spaţiile au trecut de la 80 de metri pătraţi spre 120 de metri pătraţi, în funcţie de buget.

    Ce se va întâmpla în continuare odată cu intrarea în câmpul muncii a generaţiei millennials?

    O parte vor rămâne acasă, în primii ani, la părinţi, pentru a-şi folosi salariul pentru vacanţe, ieşiri în oraş, maşină, cluburi, haine; mai puţin vor cheltui pentru chirie, rată la bancă sau mâncare. Pentru cei care nu rămân la părinţi şi lucrează în companii, multinaţionale sau româneşti, un apartament în chirie este prima opţiune, iar cei mai hotărâţi dintre ei se îndreaptă către achiziţia unui apartament prin programul Prima casă.

    Cum vor arăta apartamentele viitorului sau cum va trebui să arate? Va fi o întoarcere în timp, de la locuinţele cu suprafeţe mari, generaţia millennials se va îndrepta spre cele cu suprafeţe mai mici din motive foarte practice. Pentru că stau acasă doar pentru a dormi şi a face un duş, nu au nevoie de o suprafaţă mai mare. Nu are sens să plăteşti în plus pentru 10 sau 20 de metri pătraţi. De ce să cheltuie banii pentru „pereţi“ şi metri pătraţi de care nu au nevoie, când îi pot folosi pentru city break-uri sau pentru haine.

    Oamenii cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani vor prefera să locuiască pe suprafeţe cât mai mici, care să aibă o utilitate practică, pentru dormit şi duş, şi, poate, locul în care fac şi o cafea. De mâncare gătită acasă nici nu se va pune problema. Acele timpuri au apus.

    Apartamentele vor fi gata mobilate, minimalist şi colorate. Adio, mobilă grea, maro, care să troneze în mijlocul casei. De bibliotecă nici nu va fi vorba, cărţile sunt pe smartphone. Locul bibliotecii va fi luat de dressing, care va câştiga teren, având în vedere că hainele se schimbă tot mai des.

    Probabil că dezvoltatorii cei mai îndrăzneţi vor livra locaţii cu suprafeţe de 30-40 de metri pătraţi pentru cei tineri, pentru corporatiştii care pleacă la 9.00 dimineaţa şi se întorc la 11.00 seara. Pesemne că la parter vor fi suprafeţe mari de socializare, în care – ca la o cantină – să poată să şi mănânce, dacă mai apucă. Un fel de cămine de nefamilişti, varianta modernă.

    Suprafeţele mari vor interveni când millennialls vor avea copii. De-abia atunci vor începe să caute locuinţe de la 60 de metri pătraţi în sus.

    Millennialls vor pune permanent presiune pe preţuri pentru că vor dori ca dintr-un salariu să obţină cât mai multe lucruri şi să experimenteze cât mai mult. Noţiunea de proprietate va trece pe locul doi sau trei, iar sharingul este cuvântul care câştigă tot mai mult teren şi în viaţa de zi cu zi.

    Dacă până în 1990 un loc de muncă era pe viaţă, de‑atunci încoace schimbarea joburilor a devenit un fenomen obişnuit. Cei mai mulţi au schimbat după ’90 cam de patru ori locul de muncă. De acum înainte probabil că noua generaţie va schimba într-un interval de 20 de ani de cel puţin şase ori locuri de muncă. În oraşele mari, un nou job va însemna şi o nouă locaţie unde să te muţi cât mai aproape, pentru a câştiga timp, iar căminele de nefamilişti, sau căminele de corporatişti, vor fi la ordinea zilei.

    Aproape nimeni nu va mai avea maşină proprie şi nici în leasing, ci vor folosi sistemul de car-sharing. Hainele vor fi schimbate o dată la trei luni şi probabil că magazinele de second-hand moderne, ca la maşini, vor înflori.

    Vor fi vânate ofertele de city break-uri şi de low-cost-uri, iar noua competiţie va fi în terenul discuţiilor despre în câte oraşe sau ţări ai fost luna sau anul acesta. Nu degeaba Ryanair prevede triplarea traficului aerian din România.

    Până la urmă vei „share-ui“ aproape orice, astfel încât să plăteşti mai puţin. Iar în schimb, cu banii rămaşi, să poţi cumpăra tot mai multe experienţe sau lucruri pe care să le schimbi tot mai des, astfel încât să rămâi permanent în tendinţe.

  • Clienţii devin creatori la casele de modă celebre

    Opţiunea de personalizare a produselor oferită de casele de modă clienţilor nu este ceva nou, dar evoluează şi ea odată cu întreaga industrie a modei. Ultima tendinţă în domeniu este de a lăsa clienţii să-şi pună amprenta creatoare asupra articolului vestimentar sau accesoriului cumpărat, scrie New York Times. Gucci a introdus la magazinul său principal din Milano un serviciu prin care gecile şi sacourile pot fi „înviorate“ cu o pată de culoare după gustul clientului, care poate alege dacă acestea să-i fie pictate manual sau să i se aplice broderii cu diverse modele.

    Creatoarea Anya Hindmarch are de ceva vreme o gamă de abţibilduri speciale pentru genţile sale pe care clientele le pot aplica. Opening Ceremony are în magazinul său din cartierul londonez Soho o zonă amenajată special pentru clienţii care vor să-şi personalizeze cămăşi şi geci, urmând a introduce nu peste multă vreme şi posibilitatea pictatului şi brodatului manual al acestor articole.

    Nici Jimmy Choo nu se lasă mai prejos, compania lansând o gamă de clipsuri de cristal, nasturi şi brăţări cu care se pot decora pantofii şi poşetele sale în funcţie de preferinţe. Toate casele de modă care au introdus aceste opţiuni îşi motivează decizia prin faptul că astfel le dau clienţilor sentimentul că au ceva deosebit, cum nu mai are nimeni şi îi conving să mai cumpere, iar pentru a-i proteja pe aceştia de efectele unei imaginaţii prea bogate în cazul personalizării le pun la dispoziţie consultanţi ori soluţii de a acoperi elementele adăugate articolelor achiziţionate, aşa cum procedează Jimmy Choo.

  • ATENTAT la un centru comercial din Munchen. 15 morţi. Trei indivizi înarmaţi, căutaţi. Cetăţenilor li se recomandă să rămână în case

    Cel puţin 15 persoane au fost ucise, iar alte zeci au fost rănite în atacul terorist comis într-un centru comercial din Munchen, afirmă martori citaţi de cotidianul Abendzeitung Munchen. Ministerul de Interne al landului Bavaria a comunicat, vineri seară, că cel puţin trei persoane au murit în atacul armat comis în centrul comercial din Munchen. Cel puţin trei indivizi înarmaţi sunt căutaţi activ, scrie Mediafax

    Trei indivizi înarmaţi, căutaţi după atacul armat de la Munchen

    Cel puţin trei indivizi înarmaţi sunt căutaţi activ după atacul comis vineri în centrul comercial din Munchen, anunţă Poliţia germană.

    Poliţia a explicat că, potrivit martorilor, trei indivizi înarmaţi au comis atacul în centrul comercial Olympia din Munchen.

    Nu este clar dacă este vorba de un atac terorist sau de o serie de crime.

    Autorii atacului sunt căutaţi activ de autorităţi. Ministerul german de Interne a comunicat, vineri seară, că cel puţin trei persoane au murit în atacul armat comis în centrul comercial din Munchen.

    Conform unor surse citate de presa germană, până la 15 persoane au fost ucise în atac. Aceste informaţii nu au fost confirmate încă de autorităţi.

  • Treningul, din nou în prim-plan

    Cândva uniformă pentru sportivi şi pentru cei mai puţin atenţi la imaginea lor, umilul trening a ajuns un element care nu trebuie să lipsească din garderoba omului bine îmbrăcat, după ce casele de modă au început să-i acorde atenţie, scrie Financial Times.

    Case precum Gucci, Bottega Veneta, Vetements, Chloé, dar nu numai, au decis să ”înnobileze„ treningul, aşa cum o arată colecţiile lor, acesta, precum şi alte articole vestimentare sportive, devenind din ce în ce mai populare ca ţinute de zi. Casa Kilgour a mers chiar până într-acolo încât să lanseze un aşa-numit costum polivalent (”multipurpose suit„) pentru bărbaţi, gândit să fie comod ca un trening şi totuşi purtabil şi la lucru, răspunzând dorinţei clienţilor de a se simţi relaxaţi la serviciu, după cum au afirmat oficialii săi.

  • Imitaţia în lumea modei

    Dacă la poşete falsul strică imaginea, la casele luxoase e binevenit, conform ultimelor tendinţe în domeniu. Se poartă materiale care doar seamănă cu cele veritabile, scrie Wall Street Journal, iar uneori le imită atât de bine încât cu greu le mai poţi deosebi.
    Cei care îşi construiesc sau amenajează o casă în care investesc sume impresionante nu recurg însă la imitaţii din dorinţa de a face economii, ci pentru că acestea se găsesc mai uşor, iar în unele cazuri se montează fără mare bătaie de cap. Alţii caută pur şi simplu ceva deosebit, iar piatră, marmură sau alte materiale veritabile are toată lumea, aşa că imitaţiile li se par mai interesante.

    Materialele false sunt şi mai uşor de încadrat în schema coloristică pe care proprietarul o doreşte pentru locuinţa sa, susţin specialiştii. Un alt motiv este acela că unele materiale veritabile, cum ar fi lemnul vechi recuperat din construcţii ca hambarele, sunt greu de obţinut şi trebuie tratate ca să nu se deterioreze. În plus, tehnologia modernă permite crearea de imitaţii mai greu de identificat decât altădată, iar unii proprietari de case recurg şi la tehnici folosite de meşterii de altădată care le permit să păcălească ochiul. Cum o casă nu arată frumos fără un pic de verdeaţă, producătorii de imitaţii oferă chiar şi gard viu sau plante artificiale pentru cei care nu vor să-şi bată capul cu îngrijirea unora adevărate.

    Specialiştii în domeniul imobiliar atrag însă atenţia că falsurile trebuie să fie bine lucrate ca să nu se remarce imediat, iar cele care respectă acest criteriu pot chiar creşte valoarea unei case, datorită faptului că materialele moderne sunt mai uşor de manipulat şi instalat.

  • Colecţia de artă a lui David Bowie, scoasă la licitaţie: Opere de Damien Hirst şi Marcel Duchamp

    Colecţia privată de artă a lui David Bowie va fi dezvăluită publicului pentru prima oară. Aproape 300 de lucrări ale unor artişti precum Damien Hirst, Henry Moore şi Marcel Duchamp, vor fi expuse în galeria Sotheby’s din Londra, înainte de a fi scoase la licitaţie în noiembrie.

    Tablourile ar trebuie să fie vândute pentru suma totală de 10 milioane de litre sterline, potrivit experţilor. “Colecţia de artă a lui Bowie oferă o perspectivă unică asupra vieţii intime a unuia dintre cei mai creativi artişti ale secolului al XX-lea”, a spus Oliver Barker, preşedinte al lanţului de case de licitaţii Sotheby în Europa.

    Multe dintre lucrări sunt semnate de artişti britanici din secolul XX, printre care Stanley Spencer, Patrick Caulfield şi Peter Lanyon. David Bowie s-a născut şi a fost crescut în sudul Londrei, aşa că în colecţia sa se regăsesc şi pânze ce înfăţişează străzi din capitala britanică, semnate de artiştii Leon Kossoff şi Frank Auerbach, potrivit BBC.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro