BusinessMagazin

Tag: branduri

  • AFI Palace Cotroceni a început lucrările de extindere pentru a găzdui noi branduri dar şi pentru spaţii mai mari pentru operatori ca Starbucks

    Urmare a acestor schimbări, magazinul Reserved va deveni magazin ancoră, extinzându-şi suprafaţa până la 2.000 mp. Acelaşi retailer polonez de modă LPP Fashion va aduce în AFI Palace Cotroceni brandurile Mohito (brand feminin premium) şi Sinsay (brand dedicat adolescenţilor), după ce anul trecut au fost lansate, în premieră, în AFI Palace Ploieşti.

    În plus, una dintre cele mai mari surprize va fi legată de cafeneaua Starbucks, care se va redeschide în AFI Palace Cotroceni într-o locaţie cu o suprafaţă extinsă. Aceasta va cuprinde atât o terasă de vară, cât şi una de iarnă.

    „Venim cu noi propuneri în materie de branduri şi de petrecere a timpului liber. Ne reinventăm în permanenţă (…) pentru a ne menţine poziţia de lideri pe piaţa din România”, declară Israel Vizel, mall manager şi AFI Palace Malls Division.

    Extinderea actuală măreşte suprafaţa închiriabilă la 82.000 mp, iar managementul AFI Palace Cotroceni lucrează deja la noi planuri de extindere care au în vedere o suprafaţă de încă 8000 de mp.

    Amplasat la intersecţia dintre Bd. Vasile Milea şi Bd. Timişoara, AFI Palace Cotroceni oferă un mix de brand-uri şi activităţi de petrecere a timpului liber, având peste 350 de magazine, aproximativ 3.000 de locuri de parcare, un hipermarket Auchan, 20 de săli de cinema, primul IMAX din România, două cazinouri, cel mai mare patinoar aflat în interiorul unui centru comercial (aproximativ 1.000 mp) – deschis tot timpul anului, două terenuri de joacă pentru copii, prima arenă de laser tag din ţară, primul Roller Coaster dintr-un centru comercial din Europa de Est, bowling şi biliard, un spaţiu dedicat târgurilor tematice, un trenuleţ electric, o pistă de karting. Hipermarketul Auchan este deschis zilnic între 08:00- 01:00, magazinele retailerilor până la miezul nopţii în zilele de vineri şi sâmbătă, iar zona de fast food, restaurante şi atracţii, până târziu în noapte.

  • Zara, H&M şi Koton vor deschide magazine în centrul comercial ParkLake

    Prin semnarea acestor contracte, ParkLake va găzdui unul dintre cele mai mari magazine H&M din România, cu o suprafaţă de 2.700 metri pătraţi, precum şi toate brand-urile Inditex care sunt prezente pe piaţa românească: Zara, Zara Home, Oysho, Massimo Dutti, Stradivarius, Bershka şi Pull&Bear, care vor ocupa o suprafaţă totală închiriabilă de peste 6.000 metri pătraţi, se arată într-un comunicat al ParkLake.

    Până în acest moment, ParkLake a semnat şi/sau angajat 70% din suprafaţa totală închiriabilă. Construcţia centrului avansează, în acest moment realizându-se lucrări structurale. Inaugurarea acestuia va avea loc în 2016.

    Centrul comercial va avea peste 200 de magazine, printre care 23 de restaurante şi un cinematograf multiplex, dispuse pe o suprafaţă totală închiriabilă de 70.000 metri pătraţi, investiţia ridicându-se la 180 milioane euro.

    De asemenea, ParkLake va cuprinde un hipermarket Carrefour de 12.000 metri pătraţi, reţeaua franceză de retail fiind co-proprietar al proiectului.

    “Lucrăm permanent pentru a completa mixul de chiriaşi ai ParkLake şi sperăm ca, în curând, să anunţăm noi brand-uri care vor confirma caracterul unic al acestui proiect de referinţă”, a declarat Ingo Nissen, Managing Director Sonae Sierra, responsabil cu dezvoltarea în România.

    Compania portugheză Sonae Sierra deţine 46 de centre comerciale, cu o valoare de piaţă de peste 5,9 miliarde de euro şi este prezentă în 14 ţări. Sonae Sierra administrează şi/sau închiriază 82 de centre comerciale şi o suprafaţă totală închiriabilă de 2,6 milioane metri pătraţi. În România, compania mai deţine centrul comercial River Plaza din Râmnicu-Vâlcea.

    Caelum Development este o companie specializată în investiţii şi dezvoltare imobiliară, deţinută de un grup privat de investitori irlandezi cu peste 10 ani experienţă pe piaţa europeană de real estate.

     

  • Oraşele preferate de retaileri

    “Pentru retailerii internaţionali care doresc să se afirme în Europa, Londra conduce detaşat. Mărimea pieţei din Londra, maturitatea, gradul ridicat de transparenţă precum şi familiaritatea cu brandurile constituie un magnet pentru retailerii internaţionali care sunt dispuşi să plătească în plus pentru cele mai bune locaţii. Alte oraşe europene importante la nivel mondial, mature, cu o putere de atracţie comparabilă, precum Paris, Milano, Roma şi principalele oraşe specializate în retail din Germania au beneficiat în mod similar de apetitul retailerilor internaţionali pentru expansiune şi au atras noi branduri în ciuda turbulenţelor continue care afectează economia europeană “, potrivit lui James Brown, head of EMEA retail research & consulting la JLL.

    Londra şi-a crescut, de asemenea, avantajul faţă de Paris, fiind cea mai atractivă destinaţie pentru retaileri de lux din Europa. Raportul arată că există un decalaj evident între aceste două locaţii de retail recunoscute mondial şi restul oraşelor europene. Acest lucru demonstrează importanţa pe care o acordă retailerii de lux în a avea o prezenţă în locaţii iconice, precum şi deficitul în ceea ce priveşte oferta de spaţii. În consecinţă, spaţiile comerciale din New Bond Street pot atinge cele mai ridicate chirii contractuale din Europa cu cca  12.300 euro / mp/ an – o creştere uimitoare de 42% faţă de nivelurile din 2012.

    Bucureşti este pe locul 30 în topul destinaţiilor preferate. Carmen Ravon, head of retail agency la JLL în România declară: “Studiul Destination Europe 2015 plasează Bucureştiul pe locul 30 în topul celor mai atractive oraşe din punct de vedere al interesului retailerilor internaţionali care fac expansiune în afara ţării lor de origine. Este considerat un oraş cu potenţial mare de creştere şi este înaintea unor oraşe din regiune ca Bratislava, Zagreb, Belgrad sau Ankara şi la mică distanţă în urma oraşului Budapesta. Topul este condus de Londra, urmat de Paris şi Moscova.

    Din punct de vedere al originii brandurilor care fac expansiune în Europa, SUA sunt pe primul loc (cu branduri ca Tommy Hilfiger, Timberland, Foot Locker, Claire’s, Starbucks), urmat de Italia (Benetton, Diesel, Max Mara, Geox, Calzedonia), Marea Britanie, Germania, Franta şi Spania.“

    “Ca acoperire geografică, Zara şi H&M, sunt prezente în toate cele 57 ţări analizate, inclusiv România. Topul 25 al celor mai extinse branduri în aceste ţări este dominat de branduri considerate medii (cum sunt cele menţionate anterior dar şi Mango, Desigual, Tommy Hilfiger, Benetton, Timberland)” completează Ravon.

    În ceea ce priveşte brandurile de lux, România se află pe locul 25 din punct de vedere al interesului acestora de a opera  magazine  în Romania, este de părere Carmen Ravon.  “În topul acestor retaileri se află branduri prezente dar şi cele cu potenţial de a intra în viitor în România cu magazine mono-brand: Louis Vuitton, Max Mara, Emporio Armani, Gucci, Mont Blanc, Hermes, Burberry, Cartier, Longshamp, Chanel, Prada.

    “În concluzie, ţinând cont de previziunile încurajatoare legate de creşterea vânzărilor pe termen mediu în CEE, incluzând aici şi România, penetrarea brandurilor internaţionale s-a accentuat în ultimii doi ani, fie ca acestea au intrat direct sau prin franciză. Suntem în discuţii şi cu alte branduri, mass-market, de lux sau pe partea de food care se uita la locaţii posibile pentru expansiunea lor din 2015-2016” , a declarat Carmen Ravon.

    James Dolphin, international director, EMEA retail agency la JLL a declarat: “Oportunităţile de extindere şi intrare pe pieţele europene nu sunt limitate la pieţele mature, globale. De exemplu, Moscova este în creştere şi ajunge din urmă celelalte pieţe, şi poate atinge paritatea cu Parisul pe termen mediu în ceea ce priveşte prezenţa retailerilor internaţionali.”

    Pieţele aflate în tranziţie –  Moscova (pe locul 3) şi Istanbul (pe locul 7) – au devenit poveştile de succes pentru retailul din Europa – nu exista niciun alt oraş care să atragă atât de mulţi retaileri noi în ultimii doi ani. În ciuda nivelurilor crescute de risc geo-politic, piaţa de retail din Moscova este înfloritoare datorită dimensiunii pieţei, a creşterii veniturilor disponibile pe gospodarii şi a creşterii rapide a stocului de centre comerciale. Piaţa de retail din Istanbul evoluează de asemenea într-un ritm foarte alert. Atraşi de înaltă calitate a stocului modern de centre comerciale, cum ar fi  Zorlu Centre şi anunţul făcut de Galeries Lafayette, care vor deschide ancore în Emaar Square, un număr tot mai mare de retaileri vizează Istanbulul ca punct de lansare în Europa.

    “Pe poziţii inferioare în clasament există încă o mulţime de pieţe puternice care, în ciuda fundamentele sănătoase şi a oportunităţilor existente, rămân relativ neexploatate din punctul de vedere al retailerilor internaţionali. Exemplele includ unele oraşe regionale din Marea Britanie şi Franta precum şi pieţele scandinave “, adaugă Dolphin.

    În comparaţie cu acelaşi raport de anul trecut, s-a produs o schimbare prin care comercianţii de produse cu preţuri medii şi premium s-au extins, în general, într-un ritm mai rapid decât comercianţii renumiţi ai produselor de lux, şi, prin urmare, s-au mutat pe poziţii fruntaşe în clasament. H&M se alătură Zara ca lideri în ceea ce priveşte acoperirea geografică , cu o prezenţă de 100% în cele 57 de pieţe cheie din Europa. Acestea sunt urmate în clasament de Mango şi The Body Shop.

    SUA, dominată de extinderea brandurilor premium, a depăşit Italia devenind cel mai mare exportator de mărci în Europa. Cel mai expansiv comerciant din analiza JLL este retailerul american premium Michael Kors, urmat de Superdry, Cos şi 7 For All Mankind. În plus, mulţi retaileri europeni au înregistrat, de asemenea, o expansiune impresionantă în ultimii doi ani, cum ar fi Ecco şi Hugo Boss. În viitorul apropiat, un aflux de branduri este de aşteptat să intre pe piaţa europeană din Asia-Pacific.

    Ca previziuni pentru retailerii din Europa, Brown adaugă: “În timp ce redresarea se produce la viteze diferite, perspectivele legate de vânzările din sectorul de retail din Europa vor fi cele mai optimiste de la începutul deceniului până în prezent. Ne aşteptăm ca retailerii internaţionali să îşi menţină ritmul de expansiune în pieţele cheie din Europa; cu toate acestea, expansiunea geografică este mai precaută şi mai selectivă ca niciodată, dictate de modificări structurale radicale. O consecinţă a acestui fapt este turnura majoră din magazinele de retail de pe piaţa europeană. Ca regulă generală, în ultimii doi ani, pentru fiecare două magazine deschise, un magazin a fost închis, comercianţii încercând să opereze magazinele într-un mod intensiv şi mai inteligent.”

  • Paralela 45 atinge cifra de afaceri de 40 milioane euro la finalul anului 2014

    “Creşterea din acest an a venit pe de-o parte pe fondul extinderii numărului de agenţii cu cele de la Chişinău, Tulcea şi Satu Mare, dar şi a numărului de destinaţii şi chartere. Odată cu noile măsuri privind TVA-ul din turism ne aşteptam la un 2015 mult mai bun”, a declarat Alin Burcea, preşedinte Paralela 45.

    Paralela 45 activează de peste 24 de ani pe piaţa vacantelor, fiind unul dintre cele mai vechi branduri de turism din România. Compania, care a terminat anul 2013 cu o cifră de afaceri de 35 de milioane de euro, deţine o reţea naţională formată din 35 de agenţii şi aproape 200 de angajaţi.

     

  • O antreprenoare din Suceava ţinteşte vânzări de un milion de euro cu un magazin online de pantofi

    Retailerul de încălţăminte şi accesorii Anna Cori & All Shoes deschide magazinul online lansează un magazin online în urma unei investiţii de câteva zeci de mii de euro. 

    ”Ne aşteptăm ca până la finalul primului an să vindem online 10.000 de perechi de pantofi, iar după primul an de existenţă să fi înregistrat vânzări de un milion de euro”, spune Ana Cornea. ”Estimăm că cele două branduri, All Shoes şi Why Denis vor vinde online zeci de mii de perechi de pantofi anual, iar vânzările vor fi de cel puţin 10%  din cifra de afaceri a companiei”, spune Ana Cornea, manager şi acţionar al Why Denis, deţinătorul brandului Anna Cori & All Shoes.  

    Se  estimează că peste 70% dintre încălţămintea comercializată online va fi cea de damă, respectiv accesoriile. De asemenea, se aşteaptă ca 30 % din vânzări să fie către oraşe în care Anna Cori & All Shoes nu are prezenţă offline.

    La finalul lunii trecute a fost deschis al 24 lea magazin Anna Cori & All Shoes, în Timişoara, în Iulius Mall. Unitatea comercializează atât încăţăminte şi accesorii pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Investiţia s-a ridicat la câteva sute de mii de euro, inclusiv stocul de marfă.

    Denis este o afacere formată dintr-o fabrică modernă de pantofi din Suceava şi o reţea de 35 de magazine, operate sub trei branduri – brandul mediu spre premium Anna Cori&All Shoes, brandul premium, Why Denis şi brandul luxury, Denis (2). Cu ele, Denis Shoes a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 9 milioane de euro, în creştere cu 17% faţă de anul anterior, iar în 2014  cei doi soţi estimează că vor depăşi 10 milioane de euro.În prezent, reţeaua de magazine numără 35 de unităţi, dintre care 3 sunt în Kiev (două magazine WhyDENIS şi unul DENIS). La fabrica  Denis şi în reţeaua de magazine Denis Shoes lucrează  420 de angajaţi.

     

  • Povestea arhitectului ajuns patron de restaurant după ce criza l-a forţat să renunţe la meserie

    Matei Ionescu este de profesie arhitect şi primul business pe care l-a construit a fost în domeniu. Apoi, s-a extins în publicitate, iar în 2009, când criza începea să îşi arate colţii, a pariat pe HoReCa, pentru că, spune el, românii beau şi mănâncă şi de tristeţe, şi de fericire.

    Astăzi, antreprenorul deţine două restaurante şi o sală de evenimente sub brandul Gargantua, dar şi businessul de livrare la domiciliu Pizzicato. Pe lista de planuri viitoare se numără un restaurant fusion, sub un nou brand. „Am descoperit la Londra mai multe restaurante fusion cu influenţe asiatice şi ne-am gândit (împreună cu soţia sa, n.red.) că am putea testa conceptul pe piaţa locală. Este un plan pentru 2015, în prezent căutăm spaţii.“

    Antreprenorul vizează deja 3-4 spaţii în zona centrală şi de nord a Bucureştiului, unde locuiesc românii cu venituri peste medie care ar urma să devină şi clienţii restaurantului.

    Pentru acest nou local Matei Ionescu vrea să testeze un nou brand – pe care nu vrea să îl facă deocamdată public. Pentru brandurile Gargantua şi Pizzicato, dezvoltarea se va face intensiv, nu extensiv: nu vor fi deschise localuri noi, ci vor fi îmbunătăţite rezultatele celor deja existente.

    După ce a absolvit Facultatea de Arhitectură antreprenorul a lucrat în consultanţă în arhitectură, având pe lista de clienţi atât companii private mari, cât şi instituţii guvernamentale. Apoi, a început să dezvolte şi proiecte individuale, printre care, aminteşte el, un proiect rezidenţial pe malul lacului Floreasca. Compania de arhitectură o mai are şi astăzi, însă aceasta a trecut în plan secundar, la fel ca şi businessul de producţie publicitară dezvoltat începând cu 1994.

    „În 2008, când am simţit că piaţa de publicitate începe să scadă, am decis să ne orientăm spre zona de food pentru că, indiferent de vremuri, restaurantele şi afacerile din această industrie au fost cele care au suferit cel mai puţin.“ Iniţial, s-a orientat către zona de automate (vending machines), însă a găsit acolo o piaţă puternic competitivă. Mai mult, pentru businessul pe care voia să îl dezvolte, avea nevoie şi de o bucătărie proprie.

    Astfel, în 2009 a apărut Gargantua în inima Bucureştiului, la intrarea în parcul Grădina Icoanei. „Am avut avantajul spaţiului, aici funcţiona anterior o gelaterie. De fapt, locul acesta este cel care m-a convins să intru în acest business”, recunoaşte Matei Ionescu. Restaurantul este deschis pe un teren concesionat pe termen lung şi are circa 150 de locuri vara şi 98 iarna. Povestea spaţiului din Grădina Icoanei este controversată: în 2007, consilierul local de la sectorul 2 şi prim-vicepreşedinte al UNPR sector 5, Silviu Măndescu, a concesionat 180 de metri pătraţi din parcul Grădina Icoanei pe 350 de euro pe lună cu aprobarea primarului Neculai Onţanu, lucru contestat de alţi consilieri din primărie, conform cotidianul.ro. Ulterior, spaţiul concesionat a fost preluat de Gargantua.

    Matei Ionescu a decis să folosească terenul boem, dezvoltând un restaurant cu inspiraţie franceză: „De la început am vrut un bistro de inspiraţie franceză, şi de aici ne-a venit ideea cu numele Gargantua.“ Încă de la început localul a fost gândit pentru a fi divizat în două zone, una de cafenea şi una de restaurant, cele două fiind separate de bar. Un alt aspect pe care l-a luat în considerare Matei Ionescu a fost stilul restaurantului: „În domeniul acesta există două abordări, cea franceză în care angajaţii vorbesc clienţilor cu dumneavoastră, mesele au faţă de masă, iar ospătarii au ţinută oficială, şi cea americană. Aceasta din urmă pariază pe o abordare prietenoasă, dar impersonală“. În cazul Gargantua, antreprenorul a optat pentru prima abordare, deoarece „românii sunt formali şi preferă ca masa să fie luată într-un cadru elegant“.

    Meniul Gargantua a fost construit pentru a se adresa tuturor clienţilor, indiferent de vârstă şi de venituri, însă, în medie, pentru o masă completă un client plăteşte circa 100 de lei. Zilnic, restaurantul are între 100 şi 200 de clienţi care se împart în mod egal între prânz şi cină. „Avem şi clienţi care vin dimineaţa, pentru micul dejun, însă aceştia sunt mai puţini şi de regulă vin să îşi bea cafeaua şi să citească ziarul. Românii iau mai degrabă două cine decât un mic dejun la ora opt.“ Matei Ionescu spune că aceasta este mentalitatea tipică sud-europenilor, respectiv a spaniolilor, italienilor şi grecilor, care preferă să petreacă până noaptea târziu.

  • Românii consumă analgezice şi inflamatoare în valoare de 170 de milioane de lei

    Segmentul de analgezice şi antiinflamatoare, forme solide se ridică la un nivel de peste 170 milioane de RON (conform IMS MAT Iulie 2014). Sanofi deţine poziţia de lider, cu o cotă de piaţă de 26% în valoare şi 23% în volum, rezultate obţinute în special prin performanţa brandurilor Antinevralgic şi Ibalgin.

    Antinevralgic deţine, în prezent, o cotă de piaţă în valoare de 20%, conform IMS MAT Iulie 2014, şi 16% cotă de piaţă în volume (cutii), fiind în trend crescător faţă de anii anteriori. Produsul Antinevralgic Forte lansat în 2013 a avut o evoluţie pozitivă, ajungând ca în farmaciii să se vândă circa 60.000 de cutii pe lună din acest produs, iar cererea să fie în continuă creştere, potrivit unui comunicat remis de companie. 

     

     

  • TOPUL celor mai valoroase 10 branduri din lume

    Cel mai valoros brand din afara Americii este China Mobile, care se plasează pe locul 11 în topul global, cu o valoare estimată la 43,98 miliarde dolari.

    În Europa, LVMH (Luis Vuitton Moet Hennessy) a rămas cel mai valoros brand corporativ, evaluat la 39,3 miliarde euro, pe locul 12 în top, urmat de Nestlé cu o valoare de 33 miliarde euro, pe poziţia 18, şi de AB Inbev cu 29,8 miliarde euro, pe 19.

    Apple, Google şi Coca-Cola sunt urmate în top, în ordine, de Microsoft (62,3 miliarde dolari), IBM (54,4 miliarde dolari), McDonald’s (48 miliarde dolari), Procter&Gamble (47,7 miliarde dolari), Johnson&Johnson (47,2 miliarde dolari), AT&T (44,9 miliarde dolari) şi Philip Morris (44,8 miliarde dolari).

    “Peisajul brandurilor americane este dominat de sectorul IT& Tehnologie, cel al bunurilor de larg consum şi cel al serviciilor financiare, reprezentand 46 din 100 cele mai valoroase branduri din lume. Europa este prezenta în top cu 41 de branduri, brandurile germane clasându-se pe primele poziţii, iar Asia este prezentă cu 13 branduri corporative”, se arată în studiul eurobrand.

    Printre brandurile prezente în top se numără şi Pepsi (locul 13), Volkswagen (21), Vodafone (23), Samsung (24), Intel (26), Deutsche Telekom (36), Facebook (39), BMW (44), Heineken (45), Red Bull (53), Visa (55), Ford (58), L’ Oreal (64), H&M (75), Ikea (77), Danone (85), Colgate (91) şi Allianz (99).

    Compania austriacă eurobrand, înregistrată la Viena şi specializată în servicii de consultanţă şi evaluare a mărcilor şi patentelor, a analizat peste 3.000 de firme şi brandurile acestora în 16 industrii din Europa, America şi Asia.

  • Fabricile cu cea mai îndelungată tradiţie. Cum au rezistat?

    Primele cărămizi făcute în fabrica de la Zalău, acum în proprietatea Cemacon, au ieşit pe poartă în urmă cu 45 de ani. 100 de ani au trecut de când se produce ciment la Fieni, fabrica fiind acum în portofoliul HeidelbergCement România. Sunt doar câteva exemple.

    „Fabricile vechi care au rezistat până acum prezintă avantajul de a avea un brand şi există speranţă de revigorare, având în mod tradiţional un segment de piaţă fidelizat, chiar dacă nu este neapărat un segment de piaţă reprezentativ“, afirmă analistul Mircea Coşea. În plus, aceste unităţi de producţie au o serie de avantaje, între care se numără aportul facil de forţă de muncă calificată, o notorietate crescută a mărcii, costurile reduse cu forţa de muncă, amplasarea strategică la nivel naţional şi în regiune. „De pildă marca Dacia s-a păstrat şi joacă un rol important ca brand“, spune Mircea Coşea. România ca destinaţie de investiţie – pentru antreprenori, multinaţionale sau investitori strategici – nu este importantă atât prin prisma pieţei interne, cu 20 de milioane de consumatori, cât mai ales la nivel de regiune, ce reuneşte 500 de milioane de oameni.

    Marele avantaj al unei fabrici vechi este un brand consolidat, spune Adrian Crivii, preşedinte al companiei de evaluare Darian. Tot el spune că este foarte important ca fabrica să aibă un brand foarte cunoscut, experienţă şi tradiţie, dar şi forţă de muncă calificată. Un dezavantaj poate fi amplasamentul, dar şi activele depreciate şi în neconcordanţă cu tehnologiile actuale. Singurul mare avantaj universal al brandurilor „cu  tradiţie“, spune Ştefan Liuţe, strategy director în cadrul Storience, este notorietatea lor ridicată. „Dincolo de asta, calitatea produselor şi a promovării lor nu ţine deloc de tradiţie, ci de performanţa recentă şi prezentă a echipelor care le gestionează“, declară Liuţe. Unele branduri tradiţionale, completează reprezentantul Storience, au şi o reputaţie pozitivă, care în combinaţie cu notorietatea înseamnă performanţe de vânzări mai bune. Dar acest lucru nu este neapărat un dat – există şi destule branduri „vechi“ care au avut sau au un nume slab, pe bună dreptate. „Nu e suficient să fii un producător cu tradiţie, trebuie să ştii continuu să adaptezi tradiţia şi tehnologia la noile realităţi ale pieţei, la noile nevoi ale consumatorilor“, afirmă Liviu Stoleru, director general şi preşedinte al consiliului de administraţie la Cemacon. Un dezavantaj, atenţionează el, „când eşti de mult timp pe piaţă este faptul că, la un moment dat, îţi poţi pierde supleţea, nebunia şi curajul de a inova. E momentul în care rişti să devii învechit. Dacă nu reuşeşti să găseşti soluţiile salvatoare, începe declinul“.

    Vechimea în piaţă sau în viaţa consumatorilor nu este o valoare în sine, însă poate crea premise foarte favorabile pentru construcţia unor valori ce decurg de aici, spune Andreea Florea, managing partner la Brandtailors. Faptul că, exemplifică ea, un producător face telemea de 100 de ani nu e o garanţie că produsul lui este mai bun decât al altuia care are o experienţă de numai doi ani. Celebra menţiune „since…“ făcută în designul multor produse este pur şi simplu o afirmaţie goală de conţinut atât timp cât rămâne la acest nivel declarativ şi superficial, afirmă reprezentanta Brandtailors.

    CUM AU REUŞIT? Piaţa românească este un exemplu de succes aproape fără excepţie când vine vorba despre preluarea brandurilor vechi de către multinaţionale sau de reactivarea lor de către antreprenori români, spune Andreea Florea. „Cu tot farmecul lor intrinsec şi afectivitatea reminiscentă de care se bucură, brandurile româneşti de tradiţie aveau nevoie de o infuzie de know-how şi profesionalism pe toate palierele, pornind de la strategia de produs şi până la promovare.“ Efectul şi influenţa brand managementului asupra unor mărci precum Dacia, Dero sau Rom sunt absolut admirabile, afirmă Andreea Florea. Poveştile de tip „noi nu ne vindem ţara“ nu-şi au locul în branding, explică reprezentanta Brandtailors. Pentru multe dintre mărcile româneşti de tradiţie, preluarea de către companii experimentate în pieţe complexe a însemnat, dincolo de salvarea de la extincţie, revirimentul, extensia în alte categorii relevante, oferte performante pentru consumator şi chiar lansarea cu succes pe plan internaţional.

    Citiţi materialul integral în ediţia tipărită a Business Magazin, începând cu 29 septembrie.

  • Lukoil vrea să învie cel mai bun ulei de motor din perioada comunistă, uitat de români în ultimii 25 de ani

    Felix Dragu enumeră repede numele principalilor săi concurenţi: Total, Chevron, Repsol, Castrol, Prista Oil, Mol. Se raportează la ei cu multă seriozitate, aceştia fiind motivul pentru care produsele sale au deocamdată doar 20% dintr-o piaţă care nu creşte foarte repede şi pe care o cunosc în detaliu doar specialiştii, fie ei producători de ulei, inginerii din fabrici, producători de maşini sau mecanicii din service-urile auto. Piaţa de uleiuri din România continuă să scadă de câţiva ani încoace, odată din cauza problemelor economice, dar în special pe fondul performanţei mai bune a uleiurilor, care au o durată de viaţă mai lungă decât în trecut.

    În 2006, când Lukoil separa fabrica de ulei în vederea câştigării de cotă de piaţă, volumul total al pieţei era de 180.000 de tone, după cum arată datele Lubrichem, Patronatul Producătorilor şi Importatorilor de Lubrifianţi, Chimicale şi Accesorii Auto. În 2008, piaţa s-a contractat până la 160.000 de tone, pentru ca din 2010 să se menţină la un volum de 100.000 de tone. Dintre acestea, aproximativ 70.000 de tone reprezintă piaţa industrială. La un preţ mediu de 2.000 de euro pe tonă, vorbim despre o piaţă de 200 de milioane de euro.

    Dragu lucrează în Lukoil de la sfârşitul anilor ’90. S-a angajat imediat după facultate ca economist la rafinăria Petrotel Lukoil, s-a mutat apoi la Bucureşti şi a condus divizia de raportare financiară a Lukoil România, iar din 2007 s-a mutat pe poziţia de CFO la Lukoil Lubricants Eastern Europe.

    Conducerea rafinăriei Petrotel Lukoil a decis în 2006 să separe producţia de ulei de rafinărie. În 2005, această măsură fusese luată în rafinăriile grupului din Rusia, fiind apoi urmată de toate rafinăriile din grup. „Lukoil a separat divizia de uleiuri pentru a căuta separat soluţii şi resurse pentru noi tehnologii pe această piaţă care diferă de cea a produselor albe“, explică Felix Dragu, care ocupă de anul trecut funcţia de director general al companiei. Din 2005, Lukoil Lubricants a urcat pe locul 7 în topul internaţional al producătorilor de ulei dominat autoritar de Shell, Mobil sau Chevron.

    Divizia din România, care coordonează un cluster regional de zece ţări (Bulgaria, Serbia, Croaţia, Muntenegru, Grecia, Cipru, Albania, Malta, Macedonia, Italia), livrează deocamdată cea mai mare parte a producţiei pe piaţa locală, unde merg 70% din cele 40.000 de tone produse anual la fabrica din Ploieşti. Facilitatea de producţie a Lukoil Lubricants Eastern Europe se află la Ploieşti, în incinta rafinăriei.

    De la separarea producţiei, Felix Dragu spune că singurele relaţii comerciale dintre cele două fabrici „sunt că noi luăm de la ei curent electric şi utilităţi, iar noi le vindem ulei“. În fabrică lucrează acum 99 de persoane, dintre care 80% sunt în zona de producţie şi restul administrativ şi vânzări, iar aceştia scot pe piaţă o gamă de 140 de produse constante, dintre cele 600 ale grupului Lukoil. „Gama noastră este compusă din produse regionale, specifice pentru un anumit tip de climă şi consum din clusterul nostru. Practic, noi producem pentru clusterul nostru, care este Europa“, spune Felix Dragu. Cea mai importantă parte a producţiei, 70%, merge în România, unde cota de piaţă a companiei este de 20%, în Bulgaria, unde cota de piaţă este de 11%, dar şi în toată reţeaua de benzinării a Lukoil din Europa. După cum spune Felix Dragu, vânzările de ulei din benzinării reprezintă o parte foarte mică din vânzări, fiind considerate vânzări de urgenţă. De asemenea, directorul LLK Eastern Europe crede că vânzările de ulei din hipermarketuri se vor reduce mult, deoarece şoferii care îşi schimbă singuri uleiul devin o excepţie.