BusinessMagazin

Tag: bogati

  • Banca Mondială, sceptică privind perspectivele globale. Decalajul între ţări emergente/bogate creşte cu decenii

    anca Mondială a ajustat în scădere, marţi, prognoza privind creşterea economică la nivel global, din cauza performanţelor scăzute ale ţărilor exportatoare de materii prime. Conform Băncii Mondiale, economia globală va avea o creştere de 2,4 puncte procentuale anul acesta, comparativ cu o perspectivă anterioară de 2,9 puncte procentuale, exportatorii emergenţi de materii prime urmând să aibă o expansiune de doar 0,4% – faţă de 3,2% în anul 2013.

    Prognoza în scădere intervine în contextul unei noi analize care arată că, pentru prima dată de la începutul secolului 21, majoritatea economiilor emergente şi în curs de dezvoltare nu mai reuşesc să reducă diferenţa de venituri în raport cu Statele Unite şi alte ţări bogate. Anul trecut, doar 47% dintre cele 114 economii aflate în curs de dezvoltare evaluate de Banca Mondială reuşeau să menţină tendinţa de apropiere de nivelul PIB-ului din SUA, o pondere care este sub nivelul de 50% pentru prima dată după anul 2000, comparativ cu 83% din acelaşi grup de ţări în anul 2007, când a izbucnit criza financiară.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea miliardarului invizibil. A făcut primii bani la 9 ani şi de-a lungul vieţii a deţinut peste 200 de companii

    Prima aventură a lui Daniel Ludwig în domeniul maritim a fost la vârsta de 9 ani, când a cumpărat o barcă de 8 metri folosită, cu 25 de dolari. Daniel a transformat barca uzată şi a dat-o înspre închiriere, iar vara următoare a câştigat 50 de dolari. Pasiunea sa pentru bărci şi vapoare, probabil moştenită de la tatăl său, care a lucrat ca marinar toată viaţa, avea să-l urmărească pe tot parcursul vieţii.

    A renunţat la liceu pentru a se angaja în port, iar în timpul liber repara motoare de vapor. La 19 ani a părăsit portul şi a început prima sa afacere pe cont propriu. A pus bazele unei companii de transport de melasă şi cherestea pe Marile Lacuri (Great Lakes), dar unii spun că ar fi transportat şi rom în perioada prohibiţiei.

    Totuşi, Daniel Ludwig nu a cunoscut succesul în tinereţe şi abia în jurul vârstei de 40 de ani a început cu adevărat să-şi construiască averea. A împrumutat bani de la bancă pentru a-şi cumpăra un cargobot pe care l-a transformat într-un vas de transport petrolier pe care l-a închiriat, iar banii încasaţi îi acopereau rata la bancă.

    A repetat procesul de mai multe ori până ce a construit o flotă de 60 de vase de transport. Daniel Ludwig pusese astfel pe picioare un sistem care funcţiona aproape automatizat, banca îi plătea vasul, banii obţinuţi din închirierea vasului îi achitau creditul la bancă, şi făcea şi un profit.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, compania sa a dezvoltat o nouă metodă de construcţie a vaselor folosind sudura şi procesul de construcţie s-a scurtat foarte mult într-o perioadă în care cererea de vase maritime era foarte mare. Anii de după război au fost o adevărată mină de aur pentru afacerile navale ale lui Ludwig, o mulţime de nave militare din SUA şi Japonia erau vândute la preţuri mici si mulţi soldaţi se întorceau acasă căutând un loc de muncă în marina comercială. Astfel în anii ’50 Daniel Ludwig a profitat de oportunităţile acelei perioade pentru a investi în Japonia, ademenit de forţa de muncă ieftină, şi a început să construiască acolo nave de tonaj mare.

    Afacerile i s-au diversificat apoi de-a lungul anilor, a investit în proiecte miniere pe aproape toate continentele şi a avut acţiuni în domenii precum: imobiliare, banking, rafinărie petrolieră sau asigurări. La vârful carierei sale Daniel Ludwig deţinea peste 200 de companii din 50 de ţări, iar averea sa era estimată la 4,5 miliarde de dolari, potrivit cărţii „Le rêve amazonien“, scrisă de Michel Braudeau.

    Ludwig Daniel a făcut aproape totul de unul singur, creditele şi sursele de finanţare i-au fost asigurate de bancă şi nu de parteneri sau investitori

    Daniel K. Ludwig a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Gladys Madeline Ludwig în 1928, iar în aprilie 1937 au divorţat, iar la câteva luni mai târziu s-a căsătorit cu Gertrude Virginia Higgins. Din prima căsătorie a rezultat o fetiţă, Patricia Margaret, dar care nu a fost recunoscută de Ludwig. Crezând că aceasta va încerca să obţină o parte din avere, după moartea sa, Daniel Ludwig a îngheţat o mostră de sânge pentru a putea fi testată genetic, pentru a demonstra că Patricia nu era fiica lui. După moartea sa din 1992, Patricia a făcut acest lucru, însă testarea genetică a demonstrat că nu era fiica lui Ludwig.

    Începând cu 1971 Ludwig a vândut multe dintre companiile deţinute pe alte continente şi a folosit fondurile obţinute pentru a finanţa propriul institut de cercetare, Ludwig Insititute for Cancer Research. Până la moartea sa, a donat peste 1 miliard de dolari în domeniul cercetării cancerului.

    Daniel K. Ludwig a fost un om introvertit care se preocupa în principal de afaceri, a comunicat foarte rar cu jurnaliştii, a trăit într-un apartament din New York şi a dus o viaţă departe de ochii presei.
     

  • Povestea miliardarului invizibil. A făcut primii bani la 9 ani şi de-a lungul vieţii a deţinut peste 200 de companii

    Daniel Keith Ludwig a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din Statele Unite. Şi-a construit averea în transporturile maritime şi a devenit faimos pentru traiul modest şi secretomania sa. |n 1982 a fost numit de forbes ca fiind cel mai bogat om din statele unite, iar în 1991 averea sa era estimată la 1,2 miliarde de dolari.

    Prima aventură a lui Daniel Ludwig în domeniul maritim a fost la vârsta de 9 ani, când a cumpărat o barcă de 8 metri folosită, cu 25 de dolari. Daniel a transformat barca uzată şi a dat-o înspre închiriere, iar vara următoare a câştigat 50 de dolari. Pasiunea sa pentru bărci şi vapoare, probabil moştenită de la tatăl său, care a lucrat ca marinar toată viaţa, avea să-l urmărească pe tot parcursul vieţii.

    A renunţat la liceu pentru a se angaja în port, iar în timpul liber repara motoare de vapor. La 19 ani a părăsit portul şi a început prima sa afacere pe cont propriu. A pus bazele unei companii de transport de melasă şi cherestea pe Marile Lacuri (Great Lakes), dar unii spun că ar fi transportat şi rom în perioada prohibiţiei.

    Totuşi, Daniel Ludwig nu a cunoscut succesul în tinereţe şi abia în jurul vârstei de 40 de ani a început cu adevărat să-şi construiască averea. A împrumutat bani de la bancă pentru a-şi cumpăra un cargobot pe care l-a transformat într-un vas de transport petrolier pe care l-a închiriat, iar banii încasaţi îi acopereau rata la bancă.

    A repetat procesul de mai multe ori până ce a construit o flotă de 60 de vase de transport. Daniel Ludwig pusese astfel pe picioare un sistem care funcţiona aproape automatizat, banca îi plătea vasul, banii obţinuţi din închirierea vasului îi achitau creditul la bancă, şi făcea şi un profit.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, compania sa a dezvoltat o nouă metodă de construcţie a vaselor folosind sudura şi procesul de construcţie s-a scurtat foarte mult într-o perioadă în care cererea de vase maritime era foarte mare. Anii de după război au fost o adevărată mină de aur pentru afacerile navale ale lui Ludwig, o mulţime de nave militare din SUA şi Japonia erau vândute la preţuri mici si mulţi soldaţi se întorceau acasă căutând un loc de muncă în marina comercială. Astfel în anii ’50 Daniel Ludwig a profitat de oportunităţile acelei perioade pentru a investi în Japonia, ademenit de forţa de muncă ieftină, şi a început să construiască acolo nave de tonaj mare.

    Afacerile i s-au diversificat apoi de-a lungul anilor, a investit în proiecte miniere pe aproape toate continentele şi a avut acţiuni în domenii precum: imobiliare, banking, rafinărie petrolieră sau asigurări. La vârful carierei sale Daniel Ludwig deţinea peste 200 de companii din 50 de ţări, iar averea sa era estimată la 4,5 miliarde de dolari, potrivit cărţii „Le rêve amazonien“, scrisă de Michel Braudeau.

    Ludwig Daniel a făcut aproape totul de unul singur, creditele şi sursele de finanţare i-au fost asigurate de bancă şi nu de parteneri sau investitori

    Daniel K. Ludwig a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Gladys Madeline Ludwig în 1928, iar în aprilie 1937 au divorţat, iar la câteva luni mai târziu s-a căsătorit cu Gertrude Virginia Higgins. Din prima căsătorie a rezultat o fetiţă, Patricia Margaret, dar care nu a fost recunoscută de Ludwig. Crezând că aceasta va încerca să obţină o parte din avere, după moartea sa, Daniel Ludwig a îngheţat o mostră de sânge pentru a putea fi testată genetic, pentru a demonstra că Patricia nu era fiica lui. După moartea sa din 1992, Patricia a făcut acest lucru, însă testarea genetică a demonstrat că nu era fiica lui Ludwig.

    Începând cu 1971 Ludwig a vândut multe dintre companiile deţinute pe alte continente şi a folosit fondurile obţinute pentru a finanţa propriul institut de cercetare, Ludwig Insititute for Cancer Research. Până la moartea sa, a donat peste 1 miliard de dolari în domeniul cercetării cancerului.

    Daniel K. Ludwig a fost un om introvertit care se preocupa în principal de afaceri, a comunicat foarte rar cu jurnaliştii, a trăit într-un apartament din New York şi a dus o viaţă departe de ochii presei.
     

  • Povestea miliardarului invizibil. A făcut primii bani la 9 ani şi de-a lungul vieţii a deţinut peste 200 de companii

    Prima aventură a lui Daniel Ludwig în domeniul maritim a fost la vârsta de 9 ani, când a cumpărat o barcă de 8 metri folosită, cu 25 de dolari. Daniel a transformat barca uzată şi a dat-o înspre închiriere, iar vara următoare a câştigat 50 de dolari. Pasiunea sa pentru bărci şi vapoare, probabil moştenită de la tatăl său, care a lucrat ca marinar toată viaţa, avea să-l urmărească pe tot parcursul vieţii.

    A renunţat la liceu pentru a se angaja în port, iar în timpul liber repara motoare de vapor. La 19 ani a părăsit portul şi a început prima sa afacere pe cont propriu. A pus bazele unei companii de transport de melasă şi cherestea pe Marile Lacuri (Great Lakes), dar unii spun că ar fi transportat şi rom în perioada prohibiţiei.

    Totuşi, Daniel Ludwig nu a cunoscut succesul în tinereţe şi abia în jurul vârstei de 40 de ani a început cu adevărat să-şi construiască averea. A împrumutat bani de la bancă pentru a-şi cumpăra un cargobot pe care l-a transformat într-un vas de transport petrolier pe care l-a închiriat, iar banii încasaţi îi acopereau rata la bancă.

    A repetat procesul de mai multe ori până ce a construit o flotă de 60 de vase de transport. Daniel Ludwig pusese astfel pe picioare un sistem care funcţiona aproape automatizat, banca îi plătea vasul, banii obţinuţi din închirierea vasului îi achitau creditul la bancă, şi făcea şi un profit.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, compania sa a dezvoltat o nouă metodă de construcţie a vaselor folosind sudura şi procesul de construcţie s-a scurtat foarte mult într-o perioadă în care cererea de vase maritime era foarte mare. Anii de după război au fost o adevărată mină de aur pentru afacerile navale ale lui Ludwig, o mulţime de nave militare din SUA şi Japonia erau vândute la preţuri mici si mulţi soldaţi se întorceau acasă căutând un loc de muncă în marina comercială. Astfel în anii ’50 Daniel Ludwig a profitat de oportunităţile acelei perioade pentru a investi în Japonia, ademenit de forţa de muncă ieftină, şi a început să construiască acolo nave de tonaj mare.

    Afacerile i s-au diversificat apoi de-a lungul anilor, a investit în proiecte miniere pe aproape toate continentele şi a avut acţiuni în domenii precum: imobiliare, banking, rafinărie petrolieră sau asigurări. La vârful carierei sale Daniel Ludwig deţinea peste 200 de companii din 50 de ţări, iar averea sa era estimată la 4,5 miliarde de dolari, potrivit cărţii „Le rêve amazonien“, scrisă de Michel Braudeau.

    Ludwig Daniel a făcut aproape totul de unul singur, creditele şi sursele de finanţare i-au fost asigurate de bancă şi nu de parteneri sau investitori

    Daniel K. Ludwig a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Gladys Madeline Ludwig în 1928, iar în aprilie 1937 au divorţat, iar la câteva luni mai târziu s-a căsătorit cu Gertrude Virginia Higgins. Din prima căsătorie a rezultat o fetiţă, Patricia Margaret, dar care nu a fost recunoscută de Ludwig. Crezând că aceasta va încerca să obţină o parte din avere, după moartea sa, Daniel Ludwig a îngheţat o mostră de sânge pentru a putea fi testată genetic, pentru a demonstra că Patricia nu era fiica lui. După moartea sa din 1992, Patricia a făcut acest lucru, însă testarea genetică a demonstrat că nu era fiica lui Ludwig.

    Începând cu 1971 Ludwig a vândut multe dintre companiile deţinute pe alte continente şi a folosit fondurile obţinute pentru a finanţa propriul institut de cercetare, Ludwig Insititute for Cancer Research. Până la moartea sa, a donat peste 1 miliard de dolari în domeniul cercetării cancerului.

    Daniel K. Ludwig a fost un om introvertit care se preocupa în principal de afaceri, a comunicat foarte rar cu jurnaliştii, a trăit într-un apartament din New York şi a dus o viaţă departe de ochii presei.
     

  • Incredibil! De 600 de ani, bogăţia este deţinută de aceleaşi familii

    Familiile bogate şi-au menţinut averile timp de aproape 600 de ani, susţine o echipă de economişti, care a comparat datele specificate în recensământul din anul 1427 cu cele din 2011, pentru a urmări ,,mobilitatea între generaţii” de-a lungul secolelor.
     
    În acest sens, specialiştii au găsit dovezi ale existenţei unui sistem care le-a permis acestor dinastii să nu îşi piardă bogăţiile.
     
    În cadrul unui studiu publicat recent, cercetatorii au investigat numele familiilor, ocupaţiile, câştigurile şi averile. 
     

     

  • Puţini au auzit de el, dar totuşi este unul dintre cei mai bogaţi şi puternici oameni din România. Ce avere are discretul afacerist

    În 2015, a ajuns pe prima pagina a ziarelor fiind implicat în dosarul omului de afaceri Dragoş Bălteanu, fostul şef de la SIF Banat Crisana (SIF 1) si unul dintre acţionarii Romenergo. Conform ultimelor date, Papalekas a fost scos din acest dosar.

    Înainte de boom, Papalekas a vândut proiectul Citi Mall cu peste 100 milioane euro unui fond de investiţii făcut cu banii pensionarilor canadieni. Criza a dus la devalorizarea proiectului Citi Mall, astfel încât, peste patru ani, Papalekas l-a răscumpărat cu circa 20 milioane euro.

    Puţini au auzit de el, dar totuşi este unul dintre cei mai bogaţi şi puternici oameni din România. Vedeţi AICI Ce avere are discretul afacerist

  • Roboţii vin să ne fure locurile de muncă: „Este mai ieftin să cumperi un robot decât să angajezi un om căruia îi plăteşti ineficienţa“

    La începutul lunii, unii dintre cei mai bogaţi, mai isteţi şi mai puternici oameni de pe planetă au transmis lumii un mesaj extrem de important: vin roboţii să vă ia locurile de muncă.
    Unora roboţii le-au luat deja locurile de muncă. Alţii folosesc roboţii ca sperietoare pentru a descuraja oamenii să ceară salarii mai mari. Se poate spune că săptămâna aceasta a fost săptămâna roboţilor, în Europa, SUA şi Asia.

    Adidas n-a mai produs nimic în Germania de peste 20 de ani, deşi este de acolo. A preferat mâna de muncă mai ieftină din Asia. Însă zilele trecute a anunţat că va începe din 2017 să comercializeze primele serii de încălţăminte sportivă fabricată în Germania după atâţia ani. Mâna de lucru este asigurată de… roboţi. Fabrica, un prototip, a fost prezentată de directorul executiv Herbert Hainer şi este încă în construcţie. Unitatea va putea produce mai rapid decât fabricile Adidas din Asia, unde pro­cesul de fabricaţie este pre­ponderent manual, şi în plus va livra încălţă­mintea mai aproape de punctele de vânzare, scrie The Guardian. Fabrica va începe să producă în trimestrul III al acestui an, dar ca test. Adidas intenţionează să construiască încă o „fabrică rapidă“, cum îi zice Hainer, în SUA în 2017. CEO-ul a insistat că unităţile de producţie nu vor înlocui imediat subcontractorii din Asia. „Scopul nostru nu este automatizarea completă“, a asigurat Gerd Manz, directorul de inovaţie şi tehnologie.

    În viitor, Adidas are de gând să construiască fabrici unde muncitorii sunt roboţi şi în Franţa şi Marea Britanie. În Asia, producătorul de încălţăminte are circa un milion de angajaţi.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine este misteriosul cumpărător al pictorului Adrian Ghenie?

    Cu câteva zile în urmă media anunţa că pictorul clujean Adrian Ghenie a vândut la o licitaţie organizată de casa Sotheby’s tabloul „Autoportret ca Vincent Van Gogh“ pentru 2,59 milioane dolari. Este al doilea tablou vândut de Ghenie pentru o sumă cu şase zerouri, după „Floarea soarelui în 1937“ vândut în februarie la Londra cu 3.117.000 de lire sterline; dincolo de apropierile de Van Gogh, tablourile mai au în comun faptul că au fost cumpărate de persoane din Asia. Dacă identitatea chinezului care a cumpărat „Floarea soarelui în 1937“ nu a fost dezvăluită, putem spune că „Autoportretul ca Vincent Van Gogh“ a fost cumpărat de un antreprenor japonez, care a cheltuit într-o singură săptămână, la două licitaţii de artă, 98 de milioane de dolari.

    Este vorba de Yusaku Maezawa, în vârstă de 40 de ani, un antreprenor al internetului care a fondat în 1998 compania de e-commerce Start Today şi în 2004 retailerul de modă Zozotown. Yusaku Maezawa se află pe locul 17 în clasamentul Forbes al celor mai bogaţi japonezi, cu o avere estimată la 2,7 miliarde dolari.

    Pictura lui Ghenie a fost prezentată la începutul licitaţiei, stârnind ceea ce Bloomberg numeşte o avalanşă de oferte; Maezawa a licitat prin telefon, concurând pentru pictura lui Ghenie cu cel puţin cinci ofertanţi. Aşa că pictura, estimată de specialiştii de la Sotheby’s între 200.000 şi 300.000 de dolari, a ajuns la peste 2,5 milioane dolari. După opera lui Ghenie, japonezul a licitat pentru „Chameleon“ de Cristopher Wool, pictură estimată la 14 milioane de dolari şi vândută cu 13,9 milioane de dolari.

    Cele două tablouri cumpărate de la Sotheby’s au făcut ca suma cheltuită de Maezawa pentru tablouri într-o săptămână să ajungă la 98 de milioane de dolari; antreprenorul a mai cumpărat de la Christie, pe 10 mai, cinci opere de artă, pentru care a dat 81,4 milioane de dolari, printre care şi un tablou de 57,3 milioane de dolari al lui Jean-Michel Basquiat. Celelalte tablouri achiziţionate sunt „Runaway Nurse“ de Richard Prince, pentru 9,7 milioane dolari, un record pentru artist, o sculptură de Jeff Koons, intitulată „Lobster“ (6,9 milioane dolari), o instalaţie mobilă a lui Alexander Calder, în valoare de 5,8 milioane dolari, şi o instalaţie de lumini de Bruce Nauman, „Eat War“, pentru care a plătit 1,69 milioane dolari.

    Maezawa este fondator al Contemporary Art Foundation din Tokio şi a anunţat că va organiza expoziţii publice acolo de două ori pe an, adăugând că va deschide o galerie privată de artă în Chiba, oraşul său natal. Mai mult, Maezawa vrea să deschidă o galerie pentru artiştii japonezi care vor să expună la Londra, pentru a le permite acestora să ia contact cu arta şi cultura occidentală. Practic, toate mişcările antreprenorului japonez pot fi definite, simplu, drept apariţia unui mare colecţionar de artă, în stare să influenţeze domeniul, aşa cum o fac Charles Saatchi, Andy Hall, fostul trader de petrol care acum deschide muzee şi fundaţii dedicate artei, sau mai cunoscuţii Leonardo DiCaprio ori David şi Victoria Beckham.

    Vânzarea taboului lui Ghenie mai poate fi privită drept o reuşită majoră şi pentru că specialiştii vorbesc de o piaţă a artei în scădere, după o lungă perioadă de creştere a preţurilor; sigur că formulările pot părea, într-o oarecare măsură, hazardate, cum poţi vorbi de o piaţă în scădere în condiţiile în care colecţionarii au plătit 361 de milioane de dolari pentru 11 lucrări?!

    Dar dacă privim în urmă cu un an, vom descoperi că licitaţiile de atunci ale marilor case adunau 2,7 miliarde de dolari, cu o sculptură de Giacometti pentru care s-au plătit 141,3 milioane de dolari şi un Picasso de 179,4 milioane dolari şi cu o armată de ruşi bogaţi care s-au bătut pe lucrări de Monet, Henry Moore, Edgar Degas sau Modigliani.

    Un an mai târziu avem pieţe volatile, fonduri de investiţii cu frâna trasă şi nesiguranţa din preajma alegerilor; rezultatul înseamnă vânzări de primăvară, la New York, de „numai“ 1,1 miliarde dolari. De această dată eroii au fost nu ruşii, ci cumpărătorii din Asia; nu suntem siguri că termenul cumpărători este totuşi folosit corect, în condiţiile în care o treime din loturile puse în vânzare nu şi-au găsut noi proprietari, cam o treime din locurile sălilor din Rockefeller Center au rămas neocupate, multe tablouri s-au vândut sub estimările minime de preţ sau au rămas nevândute, cum sunt două dintre picturile suprarealistului belgian Rene Magritte. Cu atât mai importantă reuşita lui Ghenie, putem spune.

  • Ştiinţa a găsit răspunsul: Ce pretenţii au bărbaţii bogaţi de la femei

    Cercetătorii din China au examinat influenţa stării materiale asupra comportamentului romantic în cadrul a două experimente, unde au fost analizate “primele” sentimente ale participanţilor în raport cu informaţia despre partenerul lor: dacă acesta are mai mulţi sau mai puţini bani.

    Potrivit Descoperă, studiul sugerează că oamenii se angajează în “strategii condiţionate de împerechere” bazându-se pe alegerile lor romantice în condiţiile factorilor de mediu.

    În cadrul studiului, cercetătorii au recrutat studenţi chinezi care erau implicaţi în relaţii heterosexuale pe termen lung. Participanţii au fost apoi repartizaţi aleatoriu în grupuri: un grup ”relativ bogat” şi un grup ”relativ sărac”.

    “Ne-am dorit o mai bună înţelegere a importanţei psihologice a banilor în dezvoltarea unor relaţii romantice, deoarece despre acest subiect se cunoaşte foarte puţin. În acest fel, oamenii ar avea o mai bună perspectivă a relaţiilor în care se află”, a explicat profesorul Darius Chan, de la Departamentul de Psihologie a Universităţii din Hong Kong.

    Pentru primul experiment, cercetătorii au cerut studenţilor să răspundă la întrebări cu privire la starea lor financiară, folosind o scală diferită în funcţie de starea atribuită. Acest lucru a fost realizat în conformitate cu aşteptările că cei din grupul “bogat” ar alege probabil cea mai mare sumă de bani enumerată, în timp ce cei din grupul “sărac” ar face selecţii din partea de jos a grilei.

    Mai multe puteti citi pe www.zf.ro