BusinessMagazin

Tag: apartamente

  • Cine este managerul de 31 de ani care închiriază apartamente cu 6.500 euro/lună

    Are 31 de ani, dar prospeţimea vârstei nu-i ştirbeşte caracterul de negociator, mai ales în contextul în care interacţiunea se desfăşoară cu oamenii care sunt dispuşi să plătească până la 6.500 de euro pe lună pentru un apartament. Andreea Cojocaru este managerul care gestionează închirierea apartamentelor din clubul rezidenţial Stejarii, proiectul amplasat în protecţia pădurii Băneasa din nordul capitalei, dezvoltat de omul de afaceri Ion Ţiriac. Practic, Andreea Cojocaru este omul care-i leagă pe căutătorii de adăpost de „cuibul“ perfect situat într-unul dintre cele opt blocuri din inima pădurii.

    Dar la finalul zilei, după încă o negociere complicată, dacă ar fi să aleagă, unde s-ar relaxa managerul care şi-a propus ca anul acesta să ajungă la un grad de ocupare al proiectului de 95%? Care este zona din propria casă pe care o iubeşte cel mai mult? Şi dacă ar fi să plece de acasă, care este destinaţia spre care ar porni la drum chiar mâine?

    Ce ar alege sales managerul Stejarii, cel mai mare pariu imobiliar marca Ţiriac, între un penthouse şi o casă

     

  • Cum arăta un apartament în blocurile de 14 milioane de euro care se construiesc în Capitală – GALERIE FOTO

    Compania de dezvoltare imobiliară Hercesa din Spania va începe în septembrie construcţia a două noi blocuri în complexul rezidenţial Vivenda din estul Capitalei, de lângă staţia de metrou Costin Georgian şi în apropiere de Bulevardul Basarabia, după ce până acum a construit deja trei blocuri cu circa 440 de apartamente.

    Cele două noi blocuri vor avea 132 de apartamente, cu 2, 3 şi 4 camere, iar preţurile acestora încep de la 55.400 de euro, fără TVA, fiind incluse şi o boxă şi un loc de parcare.

    Cum arăta un apartament în blocurile de 14 milioane de euro care se construiesc în Capitală – GALERIE FOTO

  • Diferenţe uriaşe intre zonele capitalei: peste 1.500 de euro pe metrul pătrat la apartamente

    Zona a rămas factorul determinant în stabilirea preţurilor locuinţelor pe piaţa bucureşteană, diferenţele dintre cele mai bune zone şi cele mai slab cotate putând ajunge şi la 1.500 de euro pe metrul pătrat. Un studiu imobiliarte.net relevă, de exemplu, că preţul mediu al unui apartament cu trei camere din Ferentari este de 500 de euro/mp, iar în Primăverii preţul unui metru pătrat ajunge la 2.200 de euro.

    Garsoniere

    În luna mai, preţul mediu de vânzare al unei garsoniere din Bucureşti este de 1014 euro/mp. Pentru acelaşi tip de locuinţă, amplasată în sectorul 1, zona Dorobanţi, un cumpărător trebuie să plătească un preţ mediu de 1.469 euro/mp. Sectorul 1 este recunoscut ca fiind cel mai scump sector al Capitalei, însă există şi aici zone unde preţul este sub media garsonierelor din Bucureşti luna aceasta, şi anume, cartierul Bucureştii Noi, unde preţul este de 926 euro/mp. Cea mai scumpă zonă pentru garsoniere în sectorul 3 este Decebal, acolo unde preţul mediu este de 1.262 euro/mp, în cealaltă extremă situându-se cartierul Balta Albă, unde preţul mediu este de 938 euro/mp. Cele mai scumpe garsoniere din sectoarele 4 şi 5 se găsesc în cartierul Tineretului – 1.223 euro/mp, respectiv zona Cişmigiu – 1.247, în vreme ce zonele cele mai ieftine sunt Giurgiului – 871 Euro/mp, respectiv Ferentari – 777 Euro/mp. În sectoarele 2 şi 6, cele mai ridicate preţuri medii se întâlnesc în zona Moşilor – 1169 euro/mp şi în cartierul Crângaşi – 1053 euro/mp, în vreme ce zonele cele mai accesibile sunt Ferdinand – 944 euro/mp, respectiv Ghencea – 842 euro/mp.

    2 camere

    În ceea ce priveşte preţul mediu de vânzare al unui apartament cu 2 camere din Bucureşti, acesta este de 1.003 euro/mp în mai, de două ori mai mic decât cel cerut de proprietarii din cartierul Primăverii – 2.162 euro/mp. Cei care preferă zona de nord a Capitalei pot opta şi pentru un apartament cu 2 camere în cartierul Bucureştii Noi, acolo unde preţul mediu este de 1.060 euro/mp. La mare distanţă de Primăverii, cea mai scumpă zonă din sectorul 2 la apartamentele cu 2 camere este Dacia, cu un preţ mediu de 1.466 euro/mp. În schimb, cartierul Pantelimon trage în jos media apartamentelor cu 2 camere din sectorul 2, aici proprietarii cerând 886 euro/mp. La mijlocul clasamentului se situează sectoarele 3 şi 5, cu cele mai scumpe apartamente cu 2 camere în zona Decebal – 1.297 euro/mp, respectiv Cotroceni – 1.338 euro/mp, care contrastează cu zona 23 August – 865 euro/mp, respectiv cartierul Ferentari – 642 euro/mp. În sectoarele 4 şi 6, zonele de top sunt Tineretului – 1.223 euro/mp, respectiv Crângaşi – 964 euro/mp, în timp ce zonele în care proprietarii au pretenţii mai scăzute sunt Giurgiului – 806 euro/mp, respectiv Ghencea – 854 euro/mp.

    3 camere

    Şi când vine vorba de apartamentele cu 3 camere, tot cartierul Primăverii este în top, cu un preţ mediu de 2.225 euro/mp, mai mult decât dublu faţă de cel mai accesibil cartier din sectorul 1, Bucureştii Noi – 1.057 euro/mp şi chiar decât preţul mediu de vânzare al apartamentelor cu 3 camere din Bucureşti – 1.067 euro/mp. Al doilea cel mai scump preţ mediu al apartamentelor cu 3 camere (excluzând sectorul 1) provine din sectorul 5, cartierul Cotroceni – 1.338 euro/mp. În cealaltă extremă se regăseşte cartierul Ferentari, cu un preţ mediu al apartamentelor cu 3 camere de 545 euro/mp. În sectoarele 2 şi 3, cele mai scumpe zone sunt Dacia – 1.404 euro/mp, respectiv Decebal – 1.362 euro/mp, în vreme ce pretenţiile cele mai scăzute le au proprietarii din Pantelimon – 873 euro/mp, respectiv Balta Albă – 901 euro/mp. În sectorul 4, proprietarii din zona Parcului Carol cer cei mai mulţi bani pentru un apartament cu 3 camere – 1.332 euro/mp, în vreme ce preţul mediu în zona Brâncoveanu este de 972 euro/mp, cel mai mic din sectorul 4. Singurul sector în care preţul mediu al apartamentelor cu 3 camere nu depăşeşte preţul mediu pe Bucureşti este sectorul 6, acolo unde cel mai scump cartier este Crângaşi – 964 euro/mp, iar cel mai ieftin este Giuleşti – 723 euro/mp, conform cifrelor oferite de Imobiliare.net.

    4 camere

    În mai, preţul mediu de vânzare al unui apartament cu 4 camere din Bucureşti este de 1.014 euro/mp.Tot în sectorul 1 se înregistrează cel mai ridicat preţ mediu şi în cazul apartamentelor cu 4 camere, în cartierul Aviaţiei – 1.987 euro/mp, la fel cum în Bucureştii Noi este cel mai accesibil preţ din acest sector – 828 euro/mp. În sectorul 5 se înregistrează cea mai mare discrepanţă de preţ dintre toate tipurile de locuinţe din Bucureşti, cea mai scumpă zonă fiind în Cotroceni – 1.761 euro/mp, iar cea mai ieftină în Ferentari – 534 Euro/mp, preţ mediu pentru un apartament cu 4 camere. Piaţa Muncii este vârful iceberg-ului în sectorul 3, cu un preţ mediu de 1.710 euro/mp, în timp ce în cartierul Balta Albă preţul coboară până la 849 euro/mp. În sectoarele 2 şi 4 cele mai ridicate preţuri medii se întâlnesc în zona Dacia – 1.215 euro/mp, respectiv Văcăreşti 1238 euro/mp, în timp ce zonele cele mai accesibile din acest sector sunt Fundeni – 684 euro/mp şi Giurgiului – 678 euro/mp. Cel mai scump cartier din sectorul 6 în ceea ce priveşte preţul mediu al apartamentelor cu 4 camere este Crângaşi – 955 euro/mp, în timp ce pretenţiile cele mai scăzute le au proprietarii din Militari – 781 euro/mp.

  • Doru Calangea, GIRA: “Cumpărătorii români nu sunt educaţi să aloce mulţi bani pentru tehnologie într-o casă”

    “Sistemul acesta pe care îl comercializăm noi a apărut pe piaţă în 1991, iar dezvoltarea lui a început încă din 1987. Telefonul cu touchscreen a apărut pe piaţă în 2007. Chiar dacă atunci nu exista aplicaţie pentru telefon, puteai să controlezi sistemul de pe calculator, lucru care încă se face în cazul clădirilor mai mari, precum clădirile de birouri. Tehnologia nu este chiar atât de nouă”, spune Calangea. El subliniază faptul că pe piaţa din România se comercializează aceleaşi soluţii la care au acces şi cei din ţările cu un nivel de trai mult mai ridicat. “Între România şi străinătate nu există absolut nicio diferenţă, sunt aceleaşi produse disponibile. Compania pe care o reprezentăm vinde în România aceeaşi gamă de produse pe care le vinde şi în Germania, Austria, Suedia sau Rusia. O diferenţă pe care aş remarca-o între ţarile est-europene şi cele din vest este că acolo, de obicei, proiectele sunt de mai mici dimensiuni. Lumea nu-şi mai face sisteme electrice convenţionale, preferă case cu o oarecare inteligenţă, plecând de la centralizarea comenzilor şi iluminat sau încălzire. În România nu e aşa, pentru că este alt nivel de trai al populaţiei şi alt nivel al veniturilor. Însă la noi sunt mult mai multe case spectaculoase.”

    Prin “case spectaculoase”, Doru Calangea se referă la faptul că oamenii de rând preferă, de multe ori, să investească banii în alte direcţii, iar automatizarea caselor poate fi deseori regăsită la construcţii rezidenţiale de foarte mari dimensiuni. “Proiectele mai spectaculoase sunt în estul Europei, pentru că aici lumea se dă în stambă mai mult, în Rusia, Ucraina, chiar şi în România. În vest sunt mult mai multe proiecte normale, în apartamente de două, trei, chiar patru camere. La noi sunt automatizate locuinţe de două, trei mii de metri pătraţi. Asta ar fi marea diferenţă între est şi vest. Pretenţiile celor din această zonă sunt de multe ori şi mai mari decât ale celor din vest, astfel că un proiect este mult mai complex.”

    Calangea explică cum acest lucru se datorează şi educaţiei, sau mai precis lipsei acesteia, în domeniul eficientiazării energetice. “În Norvegia, spre exemplu, o companie poate avea şi 200 de proiecte de automatizare pe an, adică un proiect pe zi. Acolo, oricine şi-a luat o garsonieră sau un apartament instalează măcar un sistem pentru iluminat sau controlul temperaturii. La noi trebuie să fie măcar o casă.”

    De aceeaşi părere este şi Costin Andriţoiu, evaluator imobiliar, care spune că sub 1% din locuinţele pe care le-a vizitat aveau implementate sisteme inteligente. Andriţoiu spune că numărul apartamentelor automatizate este extrem de mic, soluţiile fiind de cele mai multe ori folosite în casele construite în regie proprie sau în cazul celor cumpărate “la roşu”. “În general, sistemele de automatizare apar la proprietăţi ce depăşesc, ca valoare, 200.000 de euro. Se găsesc la proprietăţi premium, dar contează foarte mult şi zona. Vorbim de costuri care pot ajunge la 5-7% din valoarea construcţiei, sume pe care nu oricine şi le permite. Chiar dacă vorbim de procente şi nu de sume fixe, contează dacă sunt 5% din 200.000 de euro, în cazul unei proprietăţi premium în nordul Bucureştiului, sau 5% din valoarea unei case de 70.000 de euro din sudul Capitalei. Limitările de buget sunt diferite”, spune el.

    “Cumpărătorii români nu sunt educaţi să aloce mulţi bani pentru tehnologie într-o casă”, mai remarcă Costin Andriţoiu. “În locuinţe cu o valoare cuprinsă între 50.000 şi 100.000 de euro, procentul de automatizare este de 0,5, poate 1%. Dezvoltatorii imobiliari implementează rar astfel de soluţii, dar oferă asistenţă celor care vor să beneficieze de ele. În orice caz, părerea mea este că soluţiile devin practice în cazul în care vorbim de case, nu de apartamente.”

    În ceea ce priveşte clădirile de birouri, acestea au deja o anumită automatizare, prin care pot controla temperatura sau consumul electric. La o clădire de mari dimensiuni se justifică investiţia în automatizare, deoarece controlul separat al fiecărei camere reprezintă o operaţiune dificilă şi anevoioasă.

    Soluţia de automatizare dezvoltată de GIRA este descentralizată, în sensul în care fiecare componentă a sistemului are inteligenţa ei. În ipoteza în care apare o defecţiune a unui segment, sistemul funcţionează în continuare. “Aceste butoane transmit practic nişte telegrame unităţii centrale, iar funcţia respectivului buton poate fi schimbată oricând. Dacă vreau să acţioneze jaluzele, îi dau această funcţie; dacă vreau să controleze corpul de iluminat, îl reprogramez. Sistemul oferă astfel o mare flexibilitate”, explică Doru Calangea.  “În sistemul convenţional, eu am tras fir de la corpul de iluminat la întrerupător, iar butonul nu ştie să facă altceva. Nu pot să aprind lumina din cealaltă cameră sau jaluzelele, pentru că firul merge doar de la punctul X la punctul Y. Aici schimb funcţia butonului şi poate acţiona orice aparat legat la sistem.”

    Automatizarea propriu-zisă a casei, spune Calangea, este un proces care nu necesită condiţii speciale. “Diferenţa de proiectare între sistemul nostru de automatizare şi unul convenţional se rezumă doar la partea de cablare, pentru că cea de alimentare este aceeaşi. Consumatorii şi alimentarea acestora rămân neschimbate, doar comanda diferă.”

  • Un antreprenor şi-a vândut casa pentru a porni un business nou în România. A ajuns la afaceri de 10 milioane de euro

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • Noua eră AFI. Israelienii anunţă intrarea companiei pe segmentul rezidenţial

    “În doi ani de acum înainte, piaţa rezidenţială va fi complet diferită datorită unor proiecte mari, cu sute de unităţi, ce urmează să fie construite“, spune David Hay, managerul desemnat în urmă cu patru ani să conducă operaţiunile din România ale grupului israelian AFI Europe, controlat de miliardarul israelian Lev Leviev. Pare oarecum bizar să auzi acest lucru de la executivul care conduce compania israeliană ce s-a impus pe piaţa locală prin proiecte precum centrele comerciale AFI Palace Cotroceni şi AFI Palace Ploieşti, cât şi prin proiectul de birouri AFI Park sau prin tranzacţiile de terenuri – totalizând un portofoliu evaluat la 670 de milioane de euro, cu venituri operaţionale nete de 27 de milioane de euro în primele nouă luni ale anului trecut, însă Hay dezvăluie astfel planurile israelienilor de a se lansa pe segmentul rezidenţial.

    Se uită zâmbind spre fereastra biroului său din clădirea AFI Park 1, aflată lângă bila IMax a centrului comercial din Cotroceni, şi dezvăluie, după o discuţie de o oră, noul pariu al grupului israelian pe piaţa locală, vizualizând parcă proiectul ce urmează să fie construit în Bucureştii Noi. „Am declarat în urmă cu câţiva ani că atunci când vom observa semne de revenire şi de maturizare a pieţei rezidenţiale, precum creşterea cererii simultan cu creşterea încrederii oamenilor în a lua poate una dintre cele mai importante decizii din viaţă – achiziţia unei locuinţe – vom lua în considerare intrarea pe această piaţă. Recunoaştem aceste semne de revenire în ultima jumătate de an: oamenii sunt mai încrezători, există mai multe proiecte pe piaţă, aşa că am decis să pregătim şi intrarea AFI Europe pe piaţa de rezidenţial“, spune Hay, referindu-se la proiectul ce urmează să debuteze anul viitor. Dacă în România compania pe care o conduce nu a construit până acum niciun proiect în zona de rezidenţial, experienţa grupului israelian pe acest segment s-a concretizat în cele 2.000 de unităţi rezidenţiale din Polonia, construite înainte de debutul crizei, 600 de unităţi în Praga (Cehia) şi 600 în Belgrad (Serbia). Proiectul din România urmează să fie cel mai important, ţinând cont că aici urmează să construiască între 2.000 şi 2.500 de apartamente. „Avem un teren în Bucureştii noi pe care plănuiam iniţial să construim un centru comercial, dar acum am stabilit să ridicăm un complex rezidenţial ce va avea şi un element de retail“, spune Hay referindu-se la complexul ce urmează să fie construit pe terenul cu o suprafaţă de 155.000 de metri pătraţi, pe spaţiul fostei fabrici Laromet din Bucureştii Noi.

    Terenul a fost achiziţionat de AFI Europe în 2007, iar valoarea tranzacţiei a fost de 77,5 milioane de euro, fiind una dintre cele mai mari valoari de tranzacţionare înregistrate la noi pe piaţa terenurilor. Fiind vorba despre o etapă incipientă a proiectului, Hay este discret în privinţa investiţiilor ce se vor realiza în Bucureştii Noi şi chiar şi a numelui proiectului, dar spune totuşi că acesta va ţinti segmentul mediu, iar preţul apartamentelor va fi de aproximativ 1.000 de euro/mp, cu posibile variaţii în funcţie de evoluţia pieţei. „Ne vom adresa tinerei generaţii, iar  apartamentele vor putea fi cumpărate prin programe precum Prima casă sau cota redusă de TVA de 5%“. „Este un proiect care va ridica ştacheta pe piaţa de rezidenţial, la fel cum s-a întâmplat cu centrele comerciale atunci când am construit AFI Palace Cotroceni. Ne-am uitat atent la această piaţă în ultimele câteva luni şi pot să spun că standardul produsului nu este foarte bun“, explică executivul. Potrivit lui Hay, este fezabilă realizarea unui produs mai bun la acelaşi preţ pentru clienţi: „Dacă te uiţi atent la nevoile cumpărătorilor şi încerci să faci un design al produsului care le va întâlni aşteptările, atunci vei avea un produs bun. Sunt foarte sigur de succesul acestui proiect, va fi un proiect rezidenţial cu infrastructură bună, va avea un design cu multe spaţii verzi, cât şi un element de retail ce va fi dotat cu restaurante, cafenele, curăţătorii, farmacii şi alte servicii de care clienţii ar avea nevoie zilnic. Vom deveni cunoscuţi pe piaţă după ce îl vom lansa, suntem foarte entuziasmaţi de piaţa rezidenţială şi de produsul pe care îl vom livra“.

  • Arhitect: Constructorii de apartamente în Bucureşti câştigă dublul banilor investiţi

    “Pentru un euro investit acum în imobiliare, în Bucureşti, câştigul este de 100%. Încă este foarte rentabil. Până în 2008 câştigul dezvoltatorilor era de 300%. În acei ani preţurile apartamentelor erau mult mai mari, iar coeficientul de construire intensivă pe teren era şi el mult mai mare”, a explicat Dumitraşcu.

    El crede că la apartamentele vechi preţurile vor scădea în continuare.

    “Aceste apartamente se vor devaloriza progresiv, iar în următorii doi ani această scădere se va menţine, din cauza uzurii inevitabile a acestor spaţii, dar şi a calităţii mult mai ridicate a spaţiilor care se construiesc. Acum încă se vând apartamente vechi în zone bune de locuit cu 1.000 de euro metrul pătrat, or cu aceşti bani se cumpără o cu totul altă calitate într-un ansamblu nou. Sunt dezvoltatori care îţi dau şi o maşină sau mobilă în banii ăştia”, a afirmat arhitectul.

    Acesta spune că mai este încă “loc de ieftinire” şi estimează că piaţa se va stabiliza în următorii trei ani la preţul de vânzare de 550-600 de euro metrul pătrat pentru un apartament vechi.

    Preţul apartamentelor a scăzut cu până la 50% între 2008 şi 2012, iar în ultimii doi ani piaţa s-a stabilizat oarecum şi preţurile au fluctuat cu câteva procente pe an.

  • Darian: în 2014, preţul mediu de tranzacţionare al apartamentelor vechi, la nivel naţional a fost de 678 €/mp

    Evoluţia pieţei imobiliare din cea de-a doua jumătate a anului 2014 demonstrează o tendinţă de stabilizare a preţurilor, valoarea locuinţelor poziţionându-se aproape de nivelul minim. Asistăm însă în această perioadă şi la situaţii pentru care preţul locuinţelor a înregistrat creşteri.

    Pentru al optulea an consecutiv, Darian DRS SA, cel mai important jucător independent de pe piaţa de evaluări din România, lansează studiul „Analiza pieţei imobiliare” alături de “Indicele Imobiliar Darian”. Studiul cuprinde toate cele 40 de oraşe reşedinţă de judeţ şi municipiul Bucureşti şi analizează evoluţia pe fiecare sector al pieţei imobiliare. Este singura analiză cu acoperire naţională care ia în considerare preţurile de tranzacţionare.

    Conform analizei de piaţă Darian, pe primul loc în clasamentul preţurilor medii de tranzacţionare la apartamentele vechi, se situează şi de această dată Capitala, cu o medie de 965 €/mp, urmată îndeaproape de Cluj-Napoca cu 932 €/mp, pe locul trei situându-se Timişoara cu 860 €/mp. Comparativ cu perioada de început a crizei, preţurile apartamentelor vechi la nivel naţional au scăzut cu aproximativ 40%.

    “Această mică scădere a preţurilor s-a simţit extrem de puţin pe piaţa liberă, opinia agenţilor care acţionează pe piaţa rezidenţială fiind de stabilitate a preţurilor. Preţurile la nivel naţional au scăzut spectaculos de la mijlocul anului 2008 până azi. Pentru apartamentele vechi s-a înregistrat o scădere de aproximativ 40%”, a declarat Adrian Crivii, preşedintele companiei de consultanţă DARIAN.

    În ceea ce priveşte apartamentele nou construite, media la nivel naţional pentru ultimele şase luni a fost de 776 €/ mp. Capitala a deţinut supremaţia şi în ceea ce priveşte preţurile apartamentelor noi, de aproximativ 1.137 €/mp – singurul oraş din România cu preţuri de peste 1.000 €/mp dar în scădere cu aproximativ 32% faţă de perioada de început a crizei. Pe locul doi se află Cluj Napoca, cu un preţ mediu de 982€/mp şi pe locul al treilea regăsim Iaşi, cu 963€/mp.

    Preţurile medii de tranzacţionare aferente caselor au cunoscut o uşoară scădere, de aproximativ 0,17% la nivel naţional. În Bucureşti, preţul caselor a crescut cu 3,1%, până la valoarea de 1.070€/mp. Pe locul al doilea este Cluj Napoca, cu un preţ mediu de 870€/mp şi pe locul al treilea Constanţa, cu 838€/mp.

    În ceea ce priveşte terenurile pentru dezvoltare, tranzacţii s-au intensificat în ultimele şase luni, în special în Bucureşti. Investiţiile realizate la nivel naţional în SII 2014 pentru acest segment al pieţei imobiliare au fost de aproximativ 300 milioane €. Spre deosebire de terenurile pentru dezvoltare, cele agricole au înregistrat o creştere a preţurilor de peste 50% de la începutul anului 2012. Este cea mai spectaculoasă apreciere dintre toate sectoarele pieţei imobiliare. În comparaţie cu perioada similară a anului trecut, preţurile s-au depreciat cu aproximativ 4% însă, faţă de anul 2008, preţurile au scăzut cu 63%.

    Închirierea spaţiilor de birouri s-a intensificat în primul semestru din 2014. În SII 2014 s-au livrat aproape 65.000 mp de spaţii de birouri la nivel naţional, în creştere cu 12% faţă de primul semestrul al anului. Capitala conduce detaşat cu 79% dintre spaţiile de birouri livrate. La nivelul întregii ţări sunt în construcţie mai multe proiecte de birouri, care totalizează peste 190.000 mp. 54% dintre acestea urmează a se livra în Bucureşti şi 33% în Cluj-Napoca.

    Sectorul spaţiilor comerciale a înregistrat o activitate în creştere în ultimul semestru al anului 2014, mai puţin intensă decât segmentul birourilor, dar peste segmentul industrial. Investitorii au acţionat cu prudenţă şi preferă achiziţia unor centre comerciale existente pe care să le extindă şi să le modernizeze, abandonând sau amânând dezvoltarea unor proiecte noi de centre comerciale în ţară.

    Dintre sectoarele pieţei imobiliare, activitatea de închiriere a spaţiilor industriale este singura care a înregistrat o scădere în acest semestru. Trendul îl reprezintă renegocierile de contracte, pentru locaţiile existente, în vreme ce relocările şi închirierile de spaţii noi sunt mai slab reprezentate.

     

  • Apartamentele vechi sunt mai scumpe decât cele noi în Bucureşti. În provincie situaţia diferă radical

    Explicaţia este că în Capitală, majoritatea ansamblurilor rezidenţiale noi sunt situate la marginea oraşului, în vreme ce locuinţele mai vechi sunt poziţionate ceva mai aproape de centru. Criteriul proximităţii faţă de centrul oraşului este mai puţin important pentru cei din provincie, care nu sunt dispuşi să sacrifice calitatea unei locuinţe pentru o poziţionare mai bună.

    În Bucureşti, preţul mediu de vânzare al unei garsoniere construite în perioada 1978-2000 este de 36.984 euro, cu 16% mai mare decât preţul unei garsoniere construite după 2010, care ajunge la 30.838 euro. Această situaţie se păstrează şi în cazul apartamentelor cu 2 camere, diferenţa între cele vechi şi cele noi fiind însă mai mică, doar 7%. Astfel, un apartament cu 2 camere din Bucureşti, construit în perioada 1978-2000, are preţul mediu de 57.037 euro, în timp ce unul nou are preţul mediu de 53.069 euro.

    În provincie, lucrurile stau total diferit, locuinţele noi fiind la mare căutare, conform statisticilor www.imobiliare.net. Cele mai mari diferenţe de preţ se înregistrează în Braşov, acolo unde preţul mediu al unei garsoniere construite după 2010 este de 39.066 euro, cu 27% mai mare decât cel al unei garsoniere vechi (construite în perioada 1978-2000), care se ridică la 28.527 euro. La fel se întâmplă şi în cazul apartamentelor cu 2 camere, cele noi fiind cu 23% mai scumpe decât cele vechi, 56.740 euro costând cele construite dupa 2010 şi 43.749 cele construite între anii 1978 şi 2000.

    Constanţa este următorul oraş din punct de vedere al diferenţelor mari de preţ dintre locuinţele noi şi cele vechi. Spre exemplu, preţul mediu de vânzare al unei garsoniere noi este de 30.783 euro, cu 7,5% mai mare decât cel al unei garsoniere construite în perioada 1978-2000, care ajunge la 28.507 euro. O diferenţă mai mare se înregistrează în cazul apartamentelor cu 2 camere, cele noi fiind în medie cu 13% mai scumpe decât cele vechi. Astfel, un apartament cu 2 camere construit după 2010 a fost scos la vânzare în ianuarie cu preţul mediu de 50.125 euro, pe când unul construit între 1978 şi 2000 a fost scos la vânzare în aceeaşi lună cu 43.481 euro.

    Tot locuinţele noi sunt la putere şi în Cluj, acolo unde o garsonieră construită după 2010 este scoasă la vânzare în medie în ianuarie cu 41.414 euro, cu 9% mai mult decât una construită în perioada 1978-2000, care are preţul mediu de 37.730 euro. În cazul apartamentelor cu 2 camere, diferenţa este puţin mai mică, de aproape 5%, în favoarea celor noi. Un apartament cu 2 camere construit după 2010 are preţul mediu de vânzare de 57.813 euro, faţă de 55.050 euro, preţul mediu pentru un apartament construit în perioada 1978-2000.

    Cele mai mici diferenţe de preţ între locuinţele noi şi cele vechi se înregistrează în Iaşi, acolo unde garsonierele noi sunt cu 2% mai scumpe decăt cele vechi, iar apartamentele cu 2 camere sunt cu doar un procent mai scumpe decât cele vechi. Astfel, preţul mediu al unei garsoniere construite după 2010 este de 35.186 euro, faţă de 34.400 euro, cât este preţul pentru o garsonieră construită în perioada 1978-2000. În ianuarie, un apartament nou a ajuns în Iaşi la preţul mediu de 49.130 euro, în timp ce unul construit între 1978 şi 2000 se ridică la 48.583 euro.

     

  • Preţurile locuinţelor în grila notarilor, mai mari şi cu peste 10% în 2015

    Creşteri peste medie s-au operat la unele apartamente amplasate în zona delimitată de Intersecţia Calea Victoriei – Bulevardul Lascăr Catargiu – Bulevardul Iancu de Hunedoara sau în Bulevardul Dacia, între Calea Griviţei – Piaţa Romană – Piaţa Spaniei, unde grila notarilor a stabilit valori cu 12% mai mari decât anul trecut, potrivit unei analize realizate de MEDIAFAX pe baza ghidurilor privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare pentru 2014 şi 2015.

    Analiza a luat în calcul apartamentele două camere, confort 1, situate le etaje intermediare (1-4), în blocuri construite între 1978 şi 1989.

    Potrivit noii grile, aplicabile de la 1 ianuarie, pentru un apartament de două camere confort I sporit situat la un etaj intermediar în zona Calea Victoriei valoarea minimă se situează la 71.960 euro. Anul trecut, un apartament în aceeaşi zonă, cu aceleaşi caracteristici, avea o valoare de 64.240 de euro.

    Totodată, un apartament cu două camere situat pe Bulevardul Dacia este evaluat la 71.960 de euro în acest an, comparativ cu 64.240 de euro anul trecut, cu 12% mai mult.

    Creşteri semnificative au mai fost operate şi pentru apartamentele de pe Calea Călăraşilor (zona dintre Piaţa Corneliu Coposu şi Piaţa Traian), unde valorile au fost stabilite în urcare cu procente cuprinse între 3% şi 10%, la 61.900 euro (comparativ cu 56.280 euro) şi 65.510 euro (faţă de 63.620 euro).

    De asemenea, apartamentele din zona Piaţa Arsenalului – Bulevardul Libertăţii au fost evaluate în creştere cu 8%, de la 54.080 de euro la 58.420 de euro, un procent similar fiind aplicat şi pe Bulevardul Decebal (Piaţa Alba Iulia – strada Dristorului), astfel că un apartament cu două camere în această arie are o valoare de 64.480 de euro.

    Apartamentele amplasate în zona delimitată de Strada Tunari şi Calea Moşilor au fost incluse în grila notarilor la preţuri cu 6% mai mari, la 61.210 euro, la fel şi cele din Bulevadul Liviu Rebreanu până în Bulevardul Theodor Pallady (34.000 euro versus 32.070 euro). În această zonă, creşterile au fost de minim 3%, la 32.420 euro şi 34.000 de euro.

    Pe Calea 13 septembrie, zona Strada Drumul Sării – Strada Progresul – Piaţa Arsenalului, notarii au adăugat 3-6% la valorile apartamentelor, astfel că preţurile minime au fost stabilite până 46.850 de euro pentru unele unităţi.

    Cele mai multe creşteri operate pentru acest an au fost în jurul a 3-5% la nivelul întregului oraş.

    În aceste condiţii, pe Bulevardul 1 Decembrie 1918, zona din Bulevardul Basarabia până în Bulevardul Liviu Rebreanu creşterea a fost de 2-3%, astfel că impozitele la tranzacţionare vor fi calculate pentru valori pornind de la 38.060 euro până la 40.340 de euro. În Şoseaua Andronache (între Şos.Colentina, Şos. Andronache şi strada Suhard) creşterile au fost marginale de sub 1%, la 42.060 de euro, în timp ce între strada Suhard şi bariera CFR, majorările au fost de 3%, la 39.720 de euro.

    Pe Strada Aviaţiei (strada Cpt. Alexandru Şerbănescu – Şoseaua Pipera), valorile au fost stabilite în urcare cu 4% la 61.310 euro – 70.850 de euro.

    În Cartierul Dristor, notarii au adăugat 3-4% la valorile apartamentelor, astfel că minimele au ajuns la 41.710 euro – 44.060 euro, la fel şi în zona Muncii (B-dul Basarabia -Piaţa Muncii – B-dul Chişinău), până la 44.060 de euro şi în cea delimitată de B-dul Chişinău – Şoseaua Morarilor – Şoseaua Dudeşti – Pantelimon (40.340 euro faţă de 39.160 de euro).

    Apartamentele din Şoseaua Berceni (Piaţa Sudului – Apărătorii Patriei (metrou)) valorile au crescut cu până la 6%, la 37.860 de euro, în timp ce în zona Apărătorii Patriei – metrou IMGB, avansul a fost de doar 3%, până la 32.830 de euro.

    Creşteri de 3-4% au fost operate şi în zona B-dul Timişoaara – Piaţa Sergiu Celibidache – str. Drumul Taberei – B-dul 1 Mai (Compozitorilor)-B-dul. Ghencea sau în Şoseaua Colentina (str. Doamna Ghica – Şoseua Fundeni). Locuinţele dintre Piaţa Obor şi str. Doamna Ghica au valori cu 5%, respetiv de 58.140 de euro.

    Pe B-dul Tineretului, respectiv zona dintre B-dul Gheorghe Şincai şi Calea Văcăreşti, grilele au stabilit valori în creştere de 5%, până la 50.010 euro.

    Şi în zonele centrale ale capitalei, notarii au crescut cu 3-6% valorile orientative, astfel că în B-dul Carol (zona Piaţa Universităţii, str Vasile Lascar) majorarea a fost de 4% la 68.820 de euro, apartamentele din zona Str. Vasile Lascăr – Calea Moşilor – Piaţa Pache Protopopescu au fost evaluate în urcare cu 6%, până la 63.280 de euro.

    În zona dintre Piaţa Traian şi Piaţa Muncii, creşterea a fost de 3%, până la 44.060 de euro. Pentru B-dul Coposu (B-dul Unirii – Piaţa Corneliu Coposu – Calea Calarăşilor) avansul a fost de 3-5%, la 65.510 euro, respectiv 35.960 de euro.

    Pe str. Mihai Eminescu (Piaţa Romană – strada Tunari) valorile sunt de 66.170 de euro faţă de 64.240 de euro, în timp ce pe B-dul Unirii (B-dul Libertăţii – B-dul Mircea Vodă – Piaţa Alba Iulia), valorile sunt cuprinse între 72.540 (+4%) şi 58.140 (+5%).

    Ghidul valorilor orientative ale proprietăţilor imobiliare pentru 2015 clasifică apartamentele din Bucureşti în 86 de zone, după numărul etajului, gradul de confort, precum şi anul construcţiei.

    Valorile din grilă se plasează semnificativ sub preţurile de tranzacţionare şi reprezintă nivelul minim la care se poate încheia contractul de vânzare-cumpărare.

    Notarii actualizează o dată pe an expertizele privind valoarea de circulaţie imobilelor, grilă care este comunicată direcţiilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice. Ghidul urmăreşte stabilirea valorilor orientative pentru proprietăţi imobiliare de tip rezidenţial, comercial şi industrial pentru uzul birourilor notariale, având în vedere respectarea prevederilor din Codul Fiscal, reprezentând un studiu al pieţei imobiliare locale, bazat pe analiza tranzacţiilor efectuate în anii anteriori şi pe anticiparea evoluţiei viitoare.

    Persoanele fizice plătesc, din 2007, cote diferenţiate de impozit pentru veniturile obţinute din tranzacţii imobiliare, în funcţie de valoarea proprietăţii şi de intervalul în care este deţinut imobilul.

    Astfel, dacă proprietăţile – construcţii şi terenuri – sunt vândute în mai puţin de trei ani de la dobândire, cota de impozit este de 3% atunci când valoarea proprietăţii nu trece de 200.000 de lei. Peste acest nivel se adaugă o sumă fixă de 6.000 lei şi o cotă de 2%, calculată la valoarea care depăşeşte 200.000 de lei.

    În varianta înstrăinării imobilelor la mai mult de trei ani de la momentul dobândirii, mecanismul de impozitare rămâne acelaşi, însă cota de impunere este redusă cu un punct procentual. În acest caz, suma fixă plătită pentru valorile de peste 200.000 lei este de 4.000 lei.

    Dacă valoarea declarată de părţi este mai mică decât suma orientativă stabilită de expertizele întocmite de către camerele notarilor publici, impozitul se calculează la cea de-a doua valoare.