BusinessMagazin

Tag: alimente

  • INS: Afacerile din comerţul cu ridicata au crescut în primele şapte luni cu 7%

    Cifra de afaceri din comerţul cu ridicata (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete) a crescut în primele şapte luni cu 7%, ca serie brută, în timp ce luna iulie a adus un plus de 4,7%, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

    În funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, creşterea la şapte luni a fost de 6,2%, iar în iulie, faţă de aceeaşi lună de anul trecut, de 6,6%.

    Majorarea afacerilor din comerţ în iulie a fost susţinută de comerţul cu ridicata al altor maşini, echipamente şi furnituri (+34,3%), comerţul cu ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor vii (+17,7%), comerţul cu ridicata al echipamentului informatic şi de telecomunicaţii (+10,9%), comerţul cu ridicata nespecializat (+9,2%), comerţul cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului (+6,9%) şi comerţul cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare (+5,9%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În această ţară roboţii îţi vor aduce alimentele şi medicamentele la uşă

    Swiss Post, compania naţională de servicii poştale a Elveţiei, va testa luna viitoare roboţi în trei oraşe pentru livrarea de alimente şi medicamente, potrivit CNN. Roboţii, de dimensiuni reduse, se deplasează lent pe trotuare şi sunt proiectaţi astfel încât să evite obstacole cum ar fi pietonii, animalele şi maşinile. Roboţii, care provin de la Starship Technologies, sunt deja testaţi în Marea Britanie şi Germania.

    Aceştia vor fi testaţi şi în Washington în această toamnă. Poştaşii nu vor dispărea însă foarte curând din Elveţia. “Nu credem în subsituirea persoanelor fizice”, spune Claudia Pletscher, director de inovaţie la Swiss Post. Compania este curioasă să vadă cum reacţionează pietonii şi clienţii faţă de utilizarea roboţilor în livrări. După câteva luni de testări, Swiss Post va decide dacă va utilize roboţii în mod regulat.

    Compania va testa iniţial cinci roboţi. Aceştia nu pot parcurge mai mult de trei sau patru mile odată. Swiss Post este cunoscută pentru interesul puternic manifestat faţă de noile tehnologii. Compania a testat anterior livrări cu ajutorul dronelor şi autobuze autonome.

     

  • Cum a ajuns una dintre ţările cele mai bogate în petrol din lume, să “facă foamea”

    Altădată un exemplu pentru întreaga Americă Latină, Venezuela a ajuns astăzi într-o stare deloc de invidiat, în ciuda bogăţiilor sale naturale, scrie revista Time. Cum a fost posibil acest lucru?

    Cozile lungi şi groase la care oamenii stau de dimineaţa până seara în speranţa că vor apuca să cumpere, dacă au noroc, alimente şi alte produse de bază sunt cel mai vizibil semn al situaţiei dificile a ţării. O parte însemnată a populaţiei nu-şi mai permite să mănânce decât o masă pe zi, spitalele se confruntă cu lipsa medicamentelor, rata criminalităţii a crescut, moneda s-a devalorizat, iar economia s-a contractat cu aproape 6% anul trecut şi se estimează că anul acesta va mai scădea cu până la 10%.

    Venezuela, care deţine cele mai mari rezerve de petrol la nivel mondial (18% din rezervele dovedite ale lumii, adică  aproximativ 300 de miliarde de barili) a fost, în ciuda inegalităţii sociale,  o ţară relativ liniştităpână spre finalul anilor optzeci, când preţul acestei resurse a cunoscut o perioadă lungă de scădere. În acea perioadă tulbure în care protestele populaţiei împotriva situaţiei economice se transformaseră în jafuri, un tânăr militar, Hugo Chavez, a avut o tentativă lovitură de stat în 1992, pentru a care a fost închis vreme de doi ani, reuşind însă ulterior să câştige alegerile prezidenţiale din 1998.

    Iniţial populist cu discurs îndreptat împotriva corupţiei din Venezuela, Chavez şi-a schimbat atitudinea dând vina pentru toate relele pe bogaţii din ţară şi pe prietenii lor americani, după o lovitură de stat îndreptată împotriva lui din 2002. A declanşat ceea ce el numea „Revoluţia Bolivariană” (socialistă), bazându-se,ca şi predecesorii lui capitalişti,pe rezervele de petrol ale ţării pentru a o finanţa. Profitând de creşterea preţului ţiţeiului, a investit în construcţia de locuinţe şi în îmbunătăţirea asistenţei medicale, câştigând simpatia clasei sărace.

    O altă măsură a fost impunerea de preţuri fixe pentru alimente, iar când acest lucru le-a transformat într-o afacere neproductivă pentru companiile venezuelene, a recurs la importuri plătite cu banii din petrol. Susţinerea populară care l-a menţinut la putere i-a permis să treacă apoi la naţionalizarea a sute de companii. Când moneda naţională, bolivarul, a început să-şi piardă din valoare, a impus restricţii de cumpărare de valută şi a introdus un curs fix faţă de dolar.

    Aceste măsuri au dus însă la criza din prezent. Bolivarul şi-a continuat prăbuşirea, căci, neputând cumpăra legal dolari, oamenii de afaceri au recurs la piaţa neagră, unde cursul este acum de peste 1.000 de bolivari la un dolar, faţă de cel oficial de 10 la 1, iar scăderea preţului petrolului a lăsat ţara fără valuta necesară importului de produse care să fie vândute la preţuri fixe, de unde şi penuria de alimente şi alte bunuri.

    Măsura naţionalizării de ferme şi fabrici nu s-a dovedit.

  • Ţara unde femeile nu mai vor să facă copii. „A avea un copil acum, înseamnă să-l condamni la suferinţă”

    „A avea un copil acum, înseamnă să-l condamni la suferinţă”, declară Milagros Martinez, una dintre femeile programate pentru sterilizare la un centru de sănătate din apropiere Caracas.  În Venezuela, medicii şi lucrătorii din domeniul sănătăţii raportează un număr tot mai mare de cereri de sterilizare, în contextul în care problemele economice ale ţării se agravează pe zi ce trece.

    Lipsa de alimente din Venezuela, inflaţia şi sărăcia din sectorul medical au devenit o sursă de nelinişte pentru un număr tot mai mare de femei care optează fără tragere de inimă pentru sterilizări, decât să se confrunte cu greutăţile sarcinii şi a creşterii copiilor. Contraceptivele tradiţionale, cum ar fi prezervativele sau pilulele contraceptive au dispărut, practic, de pe rafturile magazinelor, împingând un număr mare de femei spre o intervenţie chirurgicală în acest sens.

    Milagros Martinez, o tânără în vârstă de 28 de ani, s-a hotărât asupra operaţiei după ce a avut un al doilea copil neplanificat deoarece nu a găsit pe piaţă pilule anticoncepţionale. Hrana este greu de găsit, tânăra fiind nevoită să stea la coadă la supermarket încă de la miezul nopţii pentru a cumpăra alimente. Uneori, este nevoită să-şi aducă şi copilul cu ea, care a fost ars de soare în timpul aşteptării de ore întregi. „Sunt puţin speriată de sterilizare – spune ea -dar prefer asta decât să am mai mulţi copii”, la fel ca zeci de alte femei care au luat autobuzul de ora 4:00 AM pentru a participa la „ziua de sterilizare”.

    Înainte, pentru a fi sterilizată o femeie trebuia să aibă minimum patru copii şi venituri mici. Acum, sunt numeroase femei cu câte unul, doi copii care doresc asta. De asemenea, lucrătorii din domeniul sănătăţiii din state precum Falcón, Táchira şi Mérida evidenţiază faptul că cererile pentru sterilizare au crescut foarte mult în ultimele luni. Trendul evidenţiază faptul că recesiunea brutală a acestei ţări bogate în petrol forţează oamenii să facă alegeri dificile. Femeile însărcinate sunt afectate în mod deosebit, ele luptându-se pentru a găsi hrană şi suplimente adecvate, dau naştere în spitale aglomerate şi cu lipsă de echipamente şi trebuie să petreacă apoi ore întregi la cozi pentru a cumpăra scutece, alimente sau medicamente pentru bebeluşi, care sunt foarte limitate.

    Atunci când femeile par nesigure, medicii le încurajează să se orienteze către contraceptive, cum ar fi dispozitivele intrauterine, care sunt mai disponibile decât pilulele anticoncepţionale sau prezervative. În cazul în care se găsesc, farmaciile vând un pachet cu trei prezervative pentru aproximativ 600 de bolivari, echivalentul a 60 de cenţi în SUA, dar o cheltuială mare pentru cei care câştigă salariul minim de 33.000 de bolivari pe lună. Iar pe piaţa neagră, aceleaşi prezervative se pot găsi cu 2.000 de bolivari. Elita celor din Venezuela îşi permit aceste lucrui, dar clasa de mijloc şi săracii se împiedică de preţurile mari.

    „Nu am găsit în farmacii pilule contraceptive, nici injecţii, nimic. Pe piaţa neagră este foarte scump, iar acum nici măcar acolo nu mai găseşti astfel de lucruri”, spune Yecsenis Ginez, în vârstă de 31 de ani, care are un fiu şi a decis să se supună intervenţiei chirurgicale. Cu toate acestea, unele femei trebuie să aştepte chiar şi luni de zile pentru a fi sterilizate, deoarece există locuri limitate sau unele centre duc lipsă de echipamente sau specialişti pentru proceduri.

    În timp ce aşteptau să fie chemate în sala de operaţie, femeile îşi amintesc melancolice deperioada de booming din Venezuela. „Înainte, când rămâneai gravidă, toată lumea era fericită”, spune mama a doi copii, Yessy Ascanio, în vârstă de 38 de ani. „Acum, când o femeie rămâne însărcinată toată lumea o mustră. Mă întristează asta când mă gândesc la femeile tinere”. Iar în timp ce unele dintre colegele sale de aşteptare se uită speriate la cele care erau scoase din sala de operaţie, Ascanio le sfătuieşte: „Dacă vă sperie, amintiţi-vă de cozile pentru produsele alimentare”.

  • Ţara unde poţi fura mâncare dacă îţi este foame iar poliţia nu-ţi va face nimic

    Alimentele irostite în prezent în Europa ar hrăni 200 de milioane de oameni, potrivit Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU.

    Guvernul italian a adoptat o lege care ar trebui să reducă numărul alimentelor irosite şi care încurajează supermarketurile şi fermierii să doneze alimentele nevândute, scrie The independent.

    De asemenea, legea încurajează oamenii să ia mâncarea la pachet atunci când mănâncă în oraş.

    Obiectivul legii este acela de a reduce numărul de alimente irosite cu cel puţin un milion de done din cele 5 milioane de tone care sunt irosite în prezent. Pentru a realiza acest lucru, procesul donării alimentelor va fi unul mai puţin anevoios şi lipsit de taxe.

    Irosirea alimentelor costă guvernul italian peste 12 miliarde de euro în fiecare an, aproape 1% din PIB. Toate acestea în contextul în care ţara are o datorii uriaşe, iar rata somajului a ajuns la 11,5% (mai 2016).

    Mai mult de atât, cea mai înaltă instanţă din Italia a decis în urmă cu trei luni că furtul de cantităţi mici de alimente (împins de foame) nu este o crimă.

  • Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România

    Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles au constatat că peste jumătate din populaţia României trăieşte în mediul rural, iar acest lucru nu era acceptabil. Astfel, problema s-a rezolvat româneşte. Peste 50 de comune au primit statutul de oraş, dar fără beneficiile unei urbe, însă cu taxele aferente. Localnicii au rămas prinşi între taxe „de oraş“ şi agricultura de subzistenţă.

    Odată cu această transformare, li s-a promis modernizarea localităţii: asfalt în loc de praf şi canalizare în loc de toaleta din spatele curţii. Asta s-a întâmplat în urmă cu aproape zece ani. „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică. România a promis în Consiliul Uniunii Europene că până în 2018 toţi românii vor fi conectaţi la reţeaua de apă şi canalizare. Însă de atunci şi până acum, numărul celor conectaţi a crescut doar cu circa 1 milion şi jumătate.

    Potrivit ultimului recensământ realizat în 2012, în România numărul total al oraşelor şi al municipiilor a ajuns la 319, dacă nu luăm în calcul şi Capitala. Astfel, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

    Conform Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“, „de regulă“ o localitate poate primi rangul III şi poate fi numită astfel oraş dacă aceasta are o populaţie stabilă cuprinsă între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori şi dacă are o rază de servire de 10 până la 20 de kilometri.

    În prezent, conform calculelor noastre, în România există 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002, şi 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, faţă de 41 în 2002. Cel mai mic oraş în funcţie de numărul de locuitori este Băile Tuşnad, cu peste 1.600 de locuitori.

    La 1 ianuarie 2015, în cele 2.861 de comune locuiau 9,707 milioane de persoane. Mărimea medie a unei comune din punctul de vedere al numărului de persoane cu domiciliul în localitatea respectivă a fost de 3.393 persoane. Faţă de această medie, valorile individuale variază între 24.941 locuitori în comuna Floreşti (judeţul Cluj) şi 131 locuitori în comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

    După 1989 oraşele proaspăt capitaliste s-au dezvoltat în toate direcţiile, în mod haotic, fără a fi implementat un plan de dezvoltare bine stabilit. Astfel, unele orase, precum Braşov, Oradea sau Cluj, aproape că şi-au triplat suprafaţa intravilană, dar infrastructura nu a ţinut pasul. Nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură, potrivit datelor INS (1993-2013).

    În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%. Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă. În Iaşi situaţia este puţin atipică, în sensul în care suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. În schimb, lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%. În general, în majoritatea oraşelor din România suprafaţa intravilană a crescut, însă nu în aceeaşi măsură s-au dezvoltat reţelele de drumuri sau canalizare.

    Conform site-ului numbeo.com, care măsoară în toată lumea indicatori precum rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, Cluj-Napoca pare a fi oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii din România. Este situat pe locul 53 în lume, înaintea unor metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69) sau Bucureşti (74).

    Cinci regiuni din România rămân printre cele mai sărace din UE, excepţie făcând Ilfov-Bucureşti, Vest şi Centru, însă Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE, potrivit Eurostat.

    Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

  • Au afaceri de două ori cât PIB-ul României: Cei zece giganţi care controlează ce mănâncă o lume întreagă

    Cele mai mari zece companii din industria bunurilor de larg consum alimentare au afaceri anuale de 355 de miliarde de euro, conform calculelor ZF. Pe piaţa locală ele fac afaceri de circa 1,5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că România este practic inexistentă în economia totală a businessului lor, cu o pondere de 0,4%.

    Giganţi precum Nestlé, Coca-Cola, Da­no­ne sau Unilever controlează ce mănâncă şi ce bea o lume întreagă prin intermediul a câteva sute de branduri. O mare parte din ele sunt prezente şi în România şi în coşul de consum al celor mai mulţi clienţi ai ma­ga­zi­nelor locale. Unele branduri sunt aduse direct de giganţii care le-au produs, altele sunt venite prin distribuitori.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Promisiunile biotehnologiei

    Biotehnologia, cu aplicaţiile sale în cele mai variate domenii, s-ar putea dovedi un atu pentru România, aşa cum IT-ul s-a transformat într-un veritabil motor de creştere economică. Investiţiile în cercetare, acces la finanţări publice şi europene, legislaţie coerentă şi un cadru economic previzibil sunt însă condiţiile fără de care domeniul nu poate prinde aripi.

    Detergenţi pentru haine care curăţă la temperaturi mici. Cantităţi reduse de înălbitor pentru producţia hârtiei. Acestea sunt doar două dintre zonele în care biotehnologia şi-a croit drum, iar în domeniul medical aplicaţiile sale sunt mult mai ample. De la insulina esenţială pentru un pacient cu diabet până la tratamentele bioterapeutice pentru bolnavii de cancer sau vaccinuri, biotehnologia este prezentă în tot mai multe aspecte ale vieţii de zi cu zi. În 2014, la nivel european, veniturile celor peste 2.200 de companii din domeniul biotehnologiei s-au plasat la 3,2 miliarde de euro şi avea peste 61.000 de angajaţi. Îndeosebi industria farmaceutică marşează pe descoperirile domeniului pentru a dezvolta tratamente inovative.

    Ce poate face România pentru a se transforma într-un hub european – şi de ce nu mondial? – în acest domeniu? Industria biotehnologică din domeniul medical se loveşte, în unele state, de diverse impedimente, cel mai pregnant fiind lipsa investiţiilor în cercetare şi dezvoltare, motorul creşterii acestui segment. Este şi cazul pieţei locale, ce s-a dovedit a fi dificilă pentru companiile farmaceutice, conform reprezentanţilor domeniului. ăAutorităţile au implementat diverse propuneri de legi care, de-a lungul timpului, au devenit adevărate poveri pentru industria farma“, spune Gábor Sztaniszláv, director general al Amgen România, unul dintre liderii industriei biofarma la nivel global. În fiecare an, compania investeşte un sfert din cifra de afaceri pentru dezvoltarea de medicamente inovatoare. Una dintre companiile deschizătoare de drumuri în ceea ce priveşte dezvoltarea de produse inovatoare în tehnologia ADN-ului recombinat şi în biologia moleculară, AMGen (Applied Molecular Genetics – Genetică Moleculară Aplicată), companie americană de biotehnologie, a fost fondată în 1980, denumirea actuală (ăAmgen“) preluând-o după trei ani de activitate. Afacerile sale s-au extins în întreaga lume, iar astăzi, după 36 de ani de activitate, compania este prezentă în peste 75 de ţări la nivel mondial şi rulează afaceri de 21,7 miliarde de dolari la nivel global, cifră înregistrată în 2015.

    La nivel global, Amgen a investit în 2015 în jur de 4 miliarde de dolari în cercetarea şi dezvoltarea de medicamente noi, din care 600 milioane de dolari au fost destinate susţinerii unor programe inovative sau construirii unor facilităţi de producţie de ultimă generaţie. ăO parte din sumele investite ar putea fi direcţionate şi către România, dacă am reuşi să dezvoltăm o strategie pe termen mediu şi lung pe plan local“, spune Sztaniszláv.

    Cu mai bine de un deceniu în urmă, Amgen a lansat pe piaţă două dintre primele substanţe terapeutice de origine umană derivate biologic – Epoetină alfa şi Filgrastim – produse care au dus la o îmbunătăţire a stării pentru sute de mii de pacienţi care sufereau de afecţiuni din sfera bolilor renale cronice şi a cancerului. În prezent, compania se concentrează pe şase domenii terapeutice: oncologie/hematologie, boli cardiovasculare, inflamaţie, sănătatea oaselor, nefrologie şi neurologie şi are în dezvoltare 40 de terapii biologice şi şase produse biosimilare. Dintre acestea, două molecule pentru tratarea cancerului se află în ultimă fază clinică – una pentru tratamentul melanomului malign şi una pentru tratamentul mielonomului multiplu.

    Medicamentele Amgen sunt destinate tratării bolilor pentru care numărul de opţiuni terapeutice eficiente este limitat sau oferă o alternativă viabilă la celelalte produse disponibile. Înţelegerea mecanismelor biologice fundamentale ale omului reprezintă un element esenţial în dezvoltarea gamei sale de medicamente. Abordarea Amgen, ce a devenit şi sloganul companiei – ăBiologia pe primul plan“– presupune ca în primă fază cercetătorii să exploreze căile moleculare complexe ale bolii, iar apoi să stabilească ce tip de medicament sau ce modalitate de tratament poate să asigure cel mai ridicat nivel de eficienţă şi siguranţă.

  • STUDIU: Ce se întâmplă atunci când africanii ”adoptă” dieta unui american timp de 2 săptămâni

    În cadrul unui studiu, cercetătorii au cerut participanţilor, 20 de americani iubitori de alimente fast food, să facă schimb de obiceiuri alimentare cu 20 de persoane care trăiesc în mediul rural din Africa de Sud, scrie Mediafax

    Potrivit Descoperă, rezultatul studiului a fost că, în termen de două săptămâni, sud-africanii au avut schimbări “remarcabile” în biomarkerii care indică riscul de cancer de colon. Pe când americanii şi-au redus foarte mult aceşti bioindicatori datorită noii lor diete specifice mediului rural african.

    “În doar două săptămâni, o schimbare a dietei dintr-una occidentalizată la una africană tradiţională, bogată în fibre şi săracă în grăsimi, a redus aceşti biomarkeri ai riscului de cancer”, a declarat cercetătorul principal Stephen O’Keefe, de la Universitatea din Pittsburgh, SUA.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • În luna mai 2016, cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul a crescut faţă de luna mai 2015 cu 15,8%

    Volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), serie brută, în luna mai 2016, comparativ cu luna mai 2015 a înregistrat o creştere cu 15,8% ca urmare a creşterilor înregistrate la vânzările de produse alimentare, băuturi şi tutun (+20,0%), vânzările de produse nealimentare (+14,5%) şi la comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate (+12,1%), arată datele Institutului Naţional de Statistică.

    Volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în luna mai 2016, comparativ cu luna mai 2015 a înregistrat o creştere cu 15,2% ca urmare a creşterilor înregistrate la vânzările de produse alimentare, băuturi şi tutun (+24,3%), vânzările de produse nealimentare (+12,4%) şi la comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate (+8,9%).