BusinessMagazin

Tag: viitor

  • Terorişti s-ar putea folosi de roboţi ucigaşi în viitor. Stephen Hawking avertizează: “Inteligenţa artificială are potenţialul de a evolua mai rapid decât rasa umană”

    Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a găzduit la începutul acestui an, la Geneva, o dezbatere despre un nou tip de armă, robotul ucigaş, care ar putea fi creat de către terorişti. Scopul întâlnirii a fost începerea procesului de stabilire a orientărilor stricte care reglementează utilizarea robotului ucigaş, scrie Daily Mail.

    În cadrul întâlnirii oficiale a statelor membre ONU s-a discutat problema tehnologiei care poate permite unui robot pre-programat să ucidă. În viitorul apropiat este posibil ca maşinăriile să aleagă independent ţintele indiferent de dorinţele creatorilor. Armele pe deplin autonome se deplasează rapid din domeniul science fiction spre realitate.

    “În timp ce aceste sisteme de ucidere robotizate ar putea fi disponibile într-o primă etapă doar în ţările avansate tehnologic, pe viitor acestea s-ar putea răspândi”, a susţinut raportul ONU.

    Anul trecut mai mult de 1.000 de specialişti în tehnologie şi robotică, inclusiv omul de ştiinţă  Stephen Hawking, Elon Musk, CEO-ul Tesla Motors,si Steve Wozniak, co-fondatorul Apple, au avertizat că astfel de arme ar putea fi dezvoltate în câţiva ani, nu în zeci de ani.

    Profesorul Stephen Hawking a reiterat îngrijorările sale săptămâna trecută, vorbind la emisiunea ,,Now show” a lui Larry King. El a spus în cadrul emisiunii că ,, odată ce maşinile ajung să fie în stare să se dezvolte din ce în ce mai mult, nu putem prezice dacă obiectivele lor vor fi la fel cu cele ale oamenilor”. ,,Inteligenţa artificială are potenţialul de a evolua mai rapid decât rasa umană”, a declarat fizicianul.

    Statele Unite ale Americii, China, Israel, Coreea de Sud, Rusia şi Marea Britanie îşi îndreaptă atenţia spre sisteme care să ofere  mai multă autonomie maşinilor de luptă.

  • Noua generaţie va deveni „socialistă“ mult prea devreme

    Prima ediţie a apărut în 2006, iar dacă ne uităm la traiectoriile celor care au fost prezentaţi atunci, considerăm că am avut intuiţie bună. În cele 11 ediţii am strâns până acum 1.100 de manageri, care reprezintă pariul nostru peste timp. Cine ştie, poate unul dintre ei va deveni preşedintele României, guvernatorul Băncii Naţionale, premier, ministru (secretari de stat am avut deja – Cristian Sporiş, vicepreşedinte Raiffeisen, la Ministerul Finanţelor sau Mihai Ghyka, fost şef al Bergenbier şi Vodafone şi până acum două săptămâni la Ministerul Culturii) sau vor ocupa alte funcţii publice, având posibilitatea să schimbe ceva în modul de funcţionare a statului.

    Faţă de acum zece ani, multe lucruri s-au schimbat în privinţa perspectivelor de viitor ale noii generaţii. Dacă în 2006-2007 şi chiar 2008 lumea era a lor, aveau mai multe oferte de joburi pe masă sau credeau că pot face afaceri din care să câştige bani repede, acum lucrurile s-au schimbat dramatic. Noua generaţie este prinsă între o Românie care nu încurajează antreprenoriatul, care încurajează prea puţin afacerile, se uită prea puţin în viitor şi între o Românie corporatistă unde lucrurile s-au aşezat, posibilităţile de promovare s-au redus, creşterile salariale cu două cifre nu mai sunt la tot pasul, poziţiile de top se restrâng, odată ce pieţele se consolidează şi nu mai vin jucători noi.

    Conform unui studiu la nivel european, România se află printre ultimele locuri (penultimul) la companii nou înfiinţate la 1.000 de locuitori, cu numai 30. Media europeană este de 54. Pe primele locuri se află Portugalia, Austria şi Olanda, cu câte 200. Datele arată că România, ca stat, nu încurajează o economie antreprenorială, unde opţiunea de a-ţi face o afacere după ce termini şcoala să fie pe primul loc. Birocraţia instituţională şi cea a hârtiilor sunt la un nivel ridicat în România: sunt peste 100 de taxe şi impozite, iar pentru completarea tuturor „căsuţelor“ îţi trebuie zile întregi.

    Gândiţi-vă la celebra declaraţie de TVA. În Marea Britanie îţi deschizi o firmă în zece minute, iar completarea tuturor hârtiilor legate de taxe şi impozite durează tot atât, spune Alina Andrei de la firma de consultanţă fiscală Cabot Transfer Pricing. În România IMM-urilor lucrează numai 2,5 milioane de oameni, iar numărul job-urilor care apar în acest sector nu este mai mare de 50.000 pe an, pe lângă faptul că a-ţi deschide o afacere nu este prima opţiune decât dacă eşti extrem de determinat şi a lucra într-un IMM nu reprezintă o opţiune pentru un tânăr. Pentru cei care termină şcoala în oraşele mari precum Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Braşov sau Sibiu prima opţiune este de a-şi găsi un job într-o multinaţională cu nume, dacă se poate în IT este perfect, care să le aducă un mediu de lucru prietenos, colorat, multe traininguri şi plecări în afară, cafetăria la parter, abonamente la clinici medicale private, sală de fitness, reduceri la shopping şi cursuri de dans (tangoul este la modă).

    Dacă într-un IMM românesc salariul se duce între 1.000 şi 1.500 lei net, fără beneficii, într-o multinaţională porneşti de la 2.000, plus beneficii. Pentru 30 de judeţe din România unde afacerile private sunt la pământ, opţiunea unui tânăr este de a lucra la stat, de a lucra de la 8:00 dimineaţa până la 4:00 după-amiază, unde lucrările se efectuează (ce ai de făcut) în săptămâni, luni, ani şi unde probabilitatea de a fi dat afară este destul de redusă. Dacă jobul implică şi acordarea de avize, de a lucra cu mediul privat este perfect; banii pe care îi primeşti de la stat nici nu contează. Mai mult de-atât, în companiile de stat salariul net se duce spre 2.200-2.400 lei. Deci întrebarea unui tânăr este de ce să lucreze într-un IMM, într-o companie mică sau mijlocie antreprenorială, dacă la stat salariul este dublu? De ce să lucreze cu un patron care vrea să mişte lucrurile când poate să lucreze la stat, unde nimeni, pe cale ierarhică, nu vrea să mişte nimic?

    Dacă ne ducem puţin mai în jos, vom constata că România, aşa cum este condusă de la Palatul Cotroceni, Palatul Parlamentului, din birourile liderilor politici, nu încurajează munca. Salariul minim brut este de 1.250 lei, ceea ce înseamnă un net de 1.000 lei. Pe de altă parte, ajutoarele sociale se învârt între 300 şi 500 lei, un ajutor de şomaj fiind chiar mai mare. Are sens să îţi baţi capul să lucrezi? Să te scoli dimineaţa, să fii atent la produsul pe care îl faci? Companiile din vestul ţării sunt disperate să găsească forţă de muncă, ajungând chiar să caute oameni în biserici şi penitenciare. Iar bazinul s-a redus atât de mult, chiar şi pentru poziţiile de muncă necalificată.

    În România sunt cel puţin un milion de oameni pentru care a munci, a-şi găsi un job, nu reprezintă o soluţie. În acelaşi timp, poate există o jumătate de milion de tineri pentru care România nu reprezintă o variantă de a-şi deschide şi de a face afaceri. Treptat, noile generaţii vor fi strivite între stat şi mediul privat, care se consolidează (din două companii faci una singură pentru a rezista) şi care va oferi din ce în ce mai puţine opţiuni de joburi, de promovare, de creşteri salariale. Acest lucru va naşte treptat un comportament „socialist“ de statu-quo, de a intra într-un loc şi a-ţi apăra poziţia sau de a schimba joburile la prima nemulţumire faţă de angajator.

    Cei 1.100 de tineri manageri pe care Business Magazin i-a adunat de-a lungul celor 11 ani fac parte dintr-o generaţie norocoasă care a avut mult mai multe opţiuni. Asta dacă cei care fac parte din generaţia celor 1.100 nu vor prelua puterea şi vor schimba lucrurile.
     

  • 7 predicţii despre viitorul media de la redactorul şef Business Insider

    Viitorul mass-media se schimbă aparent în fiecare zi datorită inovaţiilor care apar.

    Utilizatorii se îndepărtează din ce în ce mai mult de desktop, apropiindu-se astfel mai mult de telefonul mobil. Aplicaţiile de mesagerie sunt un pericol pentru e-mail. Şi dispozitivele inteligente sunt capabile de a se conecta cu tot ce se află în jurul nostru. Schimbările în tendinţe pot perturba afacerile, portofoliile, şi chiar vieţile de zi cu zi. Cei care sunt bine informaţi şi bine pregătiţi nu văd inovaţia ca o ameninţare, ci ca o oportunitate.

    În ultimii şase ani Business Insider a organizat conferinţe unde mai mulţi oameni au vorbit despre mass-media şi domeniul tehnologie şi schimbările prin care trec. Henry Blodget a deschis ultima conferinţă cu o prezentare intitulată  ,,7 predictii despre viitorul mass-media”.  Blodget este cofondator, CEO şi redactor – şef al Business Insider.

    Câteva dintre cele mai importante concluzii:

    • Consumul mediu digital este în creştere. Orice altceva este în scădere.
    • Materialele video, muzica şi abonamentele digitale “pentru ediţiile print” cresc rapid.
    • Publicitatea nativă va continua să prospere.
    • Criza existenţială de blocare a reclamelor (adblocker) se va rezolva de la sine.
    • Următoarea mare platformă (inovaţie) nu vor fi ochelarii inteligenţi, maşinile inteligente sau realitatea virtuală .
    • Reţelele de televiziune vor simţi în curând ,,durerea” ziarelor.
    • Puterea şi bogăţia vor fi mai concentrate ca niciodată.


     

  • Boris Johnson temperează tonul: Marea Britanie nu trebuie să se grăbească să părăsească UE

    Marea Britanie nu trebuie să se grăbească să iasă din Uniunea Europeană, afirmă Boris Johnson, posibilul viitor premier britanic, unul dintre liderii mişcării favorabile Brexit.

    “Cred că alegătorii au căutat în inimi şi au găsit răspunsul că a venit vremea să reia controlul de la o Uniune Europeană care a devenit prea îndepărtată, prea opacă şi prea puţin responsabilă în faţa oamenilor”, a spus Boris Johnson, huiduit la primul discurs după decizia de părăsire a UE.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Enciclopedia terorismului: Talibanii, cei care au rezistat celor mai puternice armate din lume

    Business Magazin vă prezintă cele mai puternice grupări insurgente din lumea nesigură în care trăim. În numărul viitor, ISIS

    Viitoarea fază a conflictului din Afganistan poate avea consecinţe dincolo de regiune.

    Talibanii au fost înlăturaţi de la putere în Afganistan în 2001, pentru că au protejat Al-Qaeda, dar nu au fost înfrânţi în totalitate. Cu o forţă armată formată dintr-un nucleu dur estimat la circa 60.000 de luptători, talibanii sunt cea mai puternică grupare de insurgenţi din Afganistan, controlând civilii din sudul şi estul ţării. Gruparea s-a extins şi în ţara vecină, Pakistan, unde mii de luptători din vestul tribal al ţării se luptă cu forţele guvernamentale.

    În condiţiile în care misiunile internaţionale din Afganistan se apropie de sfârşit, talibanii ameninţă să destabilizeze regiunea, să adăpostească grupări teroriste cu ambiţii globale şi să anuleze progresele realizate în domeniul drepturilor omului şi economiei, în regiunile unde deţin controlul.

    Cu toate că este improbabil ca talibanii să răstoarne guvernul şi să readucă la putere emiratul, reprezintă un pericol serios pentru autorităţile de la Kabul, în timp ce Statele Unite şi NATO îşi restrâng prezenţa în regiune, potrivit unei analize realizate de organizaţia independentă Council on Foreign Relations.

    Rezistenţa insurgenţilor pune sub semnul întrebării proiectul de construcţie a statului afgan, care a costat susţinătorii internaţionali sute de miliarde de dolari.

    Coaliţia condusă de Statele Unite a înregistrat aproape 3.500 de morţi şi peste 10.000 de răniţi în luptele din Afganistan. Din 2001, cel puţin 21.000 de civili afgani au fost ucişi în conflict, iar 3 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţi.

    Retragerea forţelor internaţionale din Afganistan ridică întrebări despre strategia Pakistanului în sudul Asiei şi controlul asupra talibanilor afgani. Insurgenţii nu s-ar fi dezvoltat fără protecţia Pakistanului, al cărui sistem de securitate i-a susţinut în anii 1990 şi a menţinut legăturile cu aceştia după anul 2001.

    Pakistanul promovează de mult timp o doctrină strategică: un regim favorabil la Kabul, pentru a evita să fie prins între principalul său rival, India, la est, şi un Afganistan pro-India la vest. Alături de mai multe grupări militante, facţiunile talibane pakistaneze s-au dezvoltat în sanctuare de-a lungul frontierei pe care armata pakistaneză a creat-o pentru talibanii afgani. Dar Pakistanul nu controlează militanţii islamişti pe care i-a protejat, iar armata se confruntă în prezent cu o mişcare ale cărei obiective diferă de cele ale talibanilor afgani. Talibanii pakistanezi luptă împotriva administraţiei de la Islamabad, care a susţinut politica americană după atentatele de la 11 septembrie 2001. Mii de militanţi islamici suniţi au înfiinţat tabere rudimentare de-a lungul graniţei afgano-pakistaneze. Acolo au adăpostit luptători ai al‑Qaeda şi grupări jihadiste afiliate.

    În iunie 2013, forţele afgane au preluat responsabilitatea de la coaliţia internaţională pentru asigurarea securităţii, o precondiţie pentru retragerea zecilor de mii de militari, în frunte cu cei americani. În 2014, alegerile prezidenţiale au permis primul transfer democratic de putere în Afganistan. Aceste evoluţii ar putea reduce argumentele talibanilor, care îşi asumă rezistenţa faţă de ocupaţia străină, dar aceştia îşi justifică continuarea campaniei militare prin faptul că guvernul ar fi ilegitim şi ne-islamic, o marionetăa Occidentului.
    Pe de altă parte, persistenţa unor instituţii ale statului ineficiente, corupte şi deseori lipsite de credibilitate în Afganistan şi Pakistan ar putea da gherilelor talibane un impact supradimensionat asupra securităţii, dezvoltării şi democratizării ambelor state, după retragerea forţelor internaţionale.

    Cum au apărut Talibanii.

    În 1994, Afganistatul era dominat de anarhie. Armata Roşie a Uniunii Sovietice se retrăsese din Afganistan cu cinci ani înainte, iar sprijinul internaţional pentru jihadul antisovietic, condus de SUA şi Arabia Saudită, a dispărut la scurt timp. Afghanistanul, plin de arme, nu avea la începutul anilor 1990 un guvern sau o economie funcţională. În vidul postsovietic, mujahedinii, lorzi ai războiului care aveau ca obiectiv comun cauza antisovietică, s-au luptat pentru putere, iar guvernul condus de Partidul Democratic al Poporului din Afganistan s-a prăbuşit în 1992. Ţara s-a afundat în război civil, iar carnagiul nu a dus la un cîştigător clar.

     

  • Cum îşi răsfaţă companiile angajaţiii: topogane, camere de masaj şi animale de companie

    Sediul Google din Zurich are o cameră de masaj, un acvariu şi un tobogan pentru angajaţi care vor să ajungă în viteză la cantină, scrie BBC.

    Sediul Deloitte din Amsterdam a fost creat în aşa fel, încât pe fiecare etaj există o cameră goală unde angajaţii pot pune tot ce vor. Majoritatea au ales jocuri, mese de ping-pong sau fussball.

    La sediul Linkedin din California există o cameră de muzică plină cu tobe, chitare şi echipament audio.

    Un alt element comun în birourile companiilor moderne este faptul că le este permis angajaţilor să-şi aducă animalele de companie la muncă.

    Aşadar când s-au transformat birourile în locuri de joacă şi asta reprezintă modelul de viitor pentru companii?

    Datorită avanasului tehnologic care face posibil ca tot mai mulţi oameni să poată lucra de acasă sau din cafenele, companiile lucrează mai mult ca sediile să devină un loc plăcut, unde angajaţii să-şi dorească să vină în fiecare zi.

    Potrivit unui raport recent al Citrix, companie de software din SUA, în jur de 50% dintre business-uri vor da posibilitatea angajaţilor să lucreze remote, iar până în 2020, 70% dintre angajaţi vor lucra departe de birou la fel de des ca atunci când lucrau numai la birou. “Sediile sunt scumpe, iar spaţiile de birouri se vor micşora”, a declarat Jacqueline de Rojas, vicepreşedinte Citrix.

    Într-o oarecare măsură acest lucru se întâmplă deoarece şefii realizează că nu toate sarcinile necesită prezenţa la birou, dar şi din cauza faptului că angajaţii doresc o balanţă între carieră şi viaţa familială.

    Birourile nu vor dispărea, ci vor deveni locuri unde oamenii vor veni pentru a colabora mai uşor, iar în acest sens amenajarea interioară se va schimba. De exemplu, Citerix are mese foarte lungi la care pot sta mai mulţi oameni şi care pot colabora mai uşor.

    La sediul Skullcandy din Zurich există birouri ce se pot muta dintr-o parte în alta şi care pot fi configurate în aşa fel încât să formeze un singur birou, exact ca nişte piese de puzzle.  La Lego în Londra şi Singapore s-a implementat sistemul bazat pe activitate, adică niciun angajat nu mai are un birou fix, ci lucrează unde vrea, unde poate.

    “În mai 2016 un sondaj arăta că 88% dintre angajaţii noştri au declarat că vor să-şi aleagă biroul la locul de muncă. Astfel pot să-şi aleagă atmosfera, fie că vor să lucreze într-un loc mai liniştit ca o bibliotecă sau într-un loc mai agitat cu muzică în fundal”, a spus Sophie Patrikios, responsabilă pentru această schimbare în cadrul companiei Lego.

    Birourile devin şi mai “sănătoase”

    “Construim birouri care utilizează mai multă lumină naturală, avem sisteme care menţin o temperatură constantă la locul de muncă care elimină praful şi mucegaiul, deci este un loc mai sănătos”, a declarat pentru BBC Theo Maessen, partener senior al firmei de design BOB (Best Office Building).

    Folosindu-se de simulări pe calculator, acesta poate determina numărul optim de ferestre pentru o clădire (nu mai mult de 40% din clădire ar trebui să fie din sticlă), precum şi alţi factor ca fluxul aerului în clădire.

    De asemenea, clădirile realizate de Maessen nu au echipamente de aer condiţionat, ci se folosesc de sisteme geotermale pentru a menţine o temperatură constantă.

    “În 20 de ani poate nu vom lucra 5 zile pe săptămână, ci trei zile şi trebuie să realizăm interiorul în aşa fel, încât să fie acomodat noilor realităţi”, a mai spus el

     

     

  • Cum arată noul Top Gear: un prezentator care nu prea ştie ce-are de făcut şi glume copiate de la fosta echipă

    Când am văzut noua listă de prezentatori a Top Gear, în urmă cu vreo jumătate de an, nu mi-am făcut prea mari speranţe în legătură cu viitorul emisiunii. Aducerea lui Chris Evans în locul lui Jeremy Clarkson şi folosirea unui nou sistem cu 7 sau 8 prezentatori părea o soluţie disperată de a păstra măcar o parte din cei aproape 200 de milioane de telespectatori care urmăreau, săptămână de săptămână, emisiunea de pe BBC.

    Rating-ul emisiunii de ieri (primul episod al sezonului 23) a fost cel mai slab din ultimii 10 ani; reacţiile celor de pe internet au fost negative, mai ales la adresa lui Evans.

    Şi le dau dreptate: faptul că Evans e un om de radio şi nu unul de televiziune devine evident după primele două minute. Ţipă, încearcă nişte glume care nu i se potrivesc şi pare o copie nereuşită a personajului lui Clarkson. Cel care salvează emisiunea şi o face chiar agreabilă e Matt LeBlanc – actorul din Friends şi Joey e amuzant şi nu încearcă să ia locul unuia din foştii prezentatori. Iar asta contează mult, pentru că dă şi o senzaţie de prospeţime emisiunii, sentiment pe care Evans nu îl generează câtuşi de puţin. Nu m-ar mira ca producătorii să vadă în cele din urmă acest lucru şi să îi dea rolul de “principal” lui LeBlanc; ar fi o alegere inspirată.

    Formatul emisiunii nu este modificat decât pe alocuri: segmentul “star in a reasonable princed car” a fost înlocuit cu unul numit “stars in a rally car”, adică un soi de variaţiune pe temă. A dispărut segmentul de ştiri, iar apariţiile lui Stig par din ce în ce mai rare.

    Repet: am urmărit acest prim episod fără a avea aşteptări prea mari, dar am fost totuşi plăcut impresionat de Matt LeBlanc. Acestea fiind spuse, cred totuşi că emisiunea produsă la Amazon de Clarkson, Hammond şi May va avea mai mult succes; motivul este cât se poate de simplu: trei glume bune fac mai mult decât una singură.

  • Cronică TV. Top Gear după Clarkson: Viitorul nu sună deloc bine

    Când am văzut noua listă de prezentatori a Top Gear, în urmă cu vreo jumătate de an, nu mi-am făcut prea mari speranţe în legătură cu viitorul emisiunii. Aducerea lui Chris Evans în locul lui Jeremy Clarkson şi folosirea unui nou sistem cu 7 sau 8 prezentatori părea o soluţie disperată de a păstra măcar o parte din cei aproape 200 de milioane de telespectatori care urmăreau, săptămână de săptămână, emisiunea de pe BBC.

    Rating-ul emisiunii de ieri (primul episod al sezonului 23) a fost cel mai slab din ultimii 10 ani; reacţiile celor de pe internet au fost negative, mai ales la adresa lui Evans.

    Şi le dau dreptate: faptul că Evans e un om de radio şi nu unul de televiziune devine evident după primele două minute. Ţipă, încearcă nişte glume care nu i se potrivesc şi pare o copie nereuşită a personajului lui Clarkson. Cel care salvează emisiunea şi o face chiar agreabilă e Matt LeBlanc – actorul din Friends şi Joey e amuzant şi nu încearcă să ia locul unuia din foştii prezentatori. Iar asta contează mult, pentru că dă şi o senzaţie de prospeţime emisiunii, sentiment pe care Evans nu îl generează câtuşi de puţin. Nu m-ar mira ca producătorii să vadă în cele din urmă acest lucru şi să îi dea rolul de “principal” lui LeBlanc; ar fi o alegere inspirată.

    Formatul emisiunii nu este modificat decât pe alocuri: segmentul “star in a reasonable princed car” a fost înlocuit cu unul numit “stars in a rally car”, adică un soi de variaţiune pe temă. A dispărut segmentul de ştiri, iar apariţiile lui Stig par din ce în ce mai rare.

    Repet: am urmărit acest prim episod fără a avea aşteptări prea mari, dar am fost totuşi plăcut impresionat de Matt LeBlanc. Acestea fiind spuse, cred totuşi că emisiunea produsă la Amazon de Clarkson, Hammond şi May va avea mai mult succes; motivul este cât se poate de simplu: trei glume bune fac mai mult decât una singură.

  • Retailerul românesc Il Passso şi-a deschis prima fabrică în România

    Retailerul de încălţăminte şi accesorii de piele Il Passo şi-a deschis prima fabrică în România, ce va reprezenta, pe viitor, baza dezvoltării mărcii Il Passo, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    În unitatea de producţie vor lucreaza 25 de angajaţi, recrutaţi de pe piaţa locală. Il Passo activează ca retailer în România de 17 ani, cu un portofoliu compus din produse  achiziţionate de la furnizori din ţări precum Italia, Portugalia, Brazilia sau Turcia.

    „Anul acesta, pentru mine are o însemnătate foarte mare. De anul acesta am început să vorbim despre fabrica Il Passo, fabrica noastră românească şi să dovedim că există viitor în manufactura locală. Ne-am recrutat angajaţi capabili, am ales cele mai potrivite modele şi ne-am pus pe treabă. Cel mai mult ne bucură însă primirea foarte bună a produselor de către clienţi“, a declarat Petru Chiriac, managing partner Il Passo.

    În 2014, compania şi-a triplat cifra de afaceri faţă de 2013, iar în 2015 creşterea a fost de 30%. Pentru 2016, compania şi-a bugetat o cifră de afaceri de 700.000 de euro, aproape dublu faţă de anul precedent.

    „În urmă cu câteva sezoane am pornit cu o viziune optimistă şi cu o investiţie. Am crezut că putem aduce ceva proaspăt în producţia pe segmentul fashion în România şi, totodată, putem realimenta încrederea oamenilor în produsele româneşti. Nu ne-am anunţat public până acum planul şi strategia, deoarece am vrut să testăm. Am testat, astfel, calitatea produselor, eficienţa liniilor de producţie, calitatea pregătirii oamenilor şi am urmărit cu atenţie timp de trei sezoane parcursul vânzărilor, rata de retur, cauza defectelor şi multe altele. Am ajuns, însă, în punctul în care suntem foarte mulţumiţi de investiţia aceasta şi de produsele pe care le furnizăm pe piaţa locală, rata de retur fiind foarte mică, iar vânzările foarte bune. Suntem încrezători în strategia noastră şi mai putem spune că această fabrică românească este în continuă dezvoltare, iar acest fapt ne e bucură foarte mult“, a declarat anterior Petru Chiriac, managing partner Il Passo.

     

  • Cine este cu adevărat Donald Trump, omul care ar putea schimba viitorul Statelor Unite

    Donald Trump, principalul contracandidat al lui Hillary Clinton la alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale Americii din 2016, este unul dintre cei mai controversaţi pretendenţi ai Biroului Oval din istoria SUA, scrie Time.

    Donald John Trump s-a născut pe 14 iunie 1946 în Queens, New York şi este al patrulea copil al lui Frederick şi Mary MacLeod Trump. Tatăl lui a fost la început constructor şi agent imobiliar.

    Magnatul american are o avere estimată la peste 4 miliarde de dolari şi este cunoscut ca fiind o persoană extravagantă, lucru care se remarcă şi prin prisma faptului că are în biroul său un vultur pleşuv.

    Donald Trump a fost un copil agitat, cu o personalitate asertivă, iar părinţii au decis să îl trimită la Academia Militară din New York când acesta avea doar 13 ani, cu scopul de a-i redirecţiona energia într-o manieră pozitivă.