Directiva 2001/831 prevede că niciun medicament nu poate fi introdus pe piaţa unui stat membru UE dacă nu a fost emisă o autorizaţie de introducere pe piaţă (AIP) fie de către autorităţile competente din respectivul stat membru, fie de Agenţia Europeană pentru Medicamente. Totuşi, cu titlu derogatoriu, pentru a răspunde unor nevoi speciale, un stat membru poate să prevadă că această condiţie nu se aplică medicamentelor furnizate ca răspuns la o comandă loială şi nesolicitată, elaborate în conformitate cu specificaţiile unui profesionist autorizat din domeniul sănătăţii şi destinate pacienţilor aflaţi sub directa sa responsabilitate.
Tag: medicamente
-
Producătorii de medicamente vor interzicerea totală a cadourilor către medici. Cum comentaţi?
Principalele modificări sunt:
Limitarea numărului de mostre care pot fi oferite cadrelor medicale (patru mostre de produs la cea mai mică concentraţie şi numai mostre din produse lansate pe piaţă în ultimii doi ani;
Interzicerea totală a cadourilor de orice natură. Ediţia precedentă permitea oferirea de cadouri tradiţionale cu prilejul unor ocazii speciale, în valoare de maxim 150 lei;
Interzicerea organizării sau sponsorizării de evenimente în afara ţării, cu excepţia vizitelor la laboratoare sau alte facilităţi ştiinţifice sau dacă majoritatea participanţilor sunt străini;
Interzicerea totală a organizării sau sponsorizării de evenimente la hoteluri de 5 stele, precum şi in locuri renumite pentru facilităţile lor de divertisment, sportive sau pentru “extravaganţa” lor.
“Codul are rolul de a elimina suspiciunile care planează incorect asupra întregii pieţe din România”, a declarat Cristian Luţan, director executiv adjunct al ARPIM. Codul se aplică celor 28 de companii membre ale ARPIM – asociaţie care reprezintă circa 70% din piaţa farmaceutică românească – venind să detalieze cadrul legislativ naţional, deficitar.
-
De ce trebuie să renunţaţi la paracetamol dacă aveţi astm
Potrivit unui studiu medical citat de cotidianul Daily Mail, substanţa activă acetaminophen, care este prezentă în Tylenol şi Paracetamol, are o influenţă directă asupra astmului. Cercetătorii au descoprit că riscul de a agrava simptomele sau de a se îmbolnăvi de astm în cazul copiilor cu vârste cuprinse între şase şi şapte ani care iau paracetamol măcar o dată pe an este cu 60% mai mare decât în cazul copiilor care nu se tratează cu acest medicament. În cazul copiilor cărora li se administrează paracetamol cel puţin o dată pe lună şansele de a se îmbolnăvi de astm sunt chiar de trei ori ai mari.
“Am vrut să vorbesc despre rezultatele acestui studiu pentru a mă asigura că pediatrii vor începe să scoată acetaminophenul din planul de tratament pentru febră şi răceală şi să-l înlocuiască cu alte medicamente”, spune doctorul John McBride, directorul Centrului de Boli Respiratorii Robert T. Stone, din cadrul Spitalului de Pediatrie Akron din Ohio.
Un alt studiu, care urmărea corelaţia dintre medicament şi astm în cazul adolescenţilor a relevat că riscul de a dezvolta astm este cu 40% mai mare în cazul tinerilor care iau acetaminophen decât în cazul celor care iau alte medicamente.
Cu toate acestea, medicii care au studiat în amănunt această boală spun că nu au fost dovedite relaţii concrete de cauzalitate între cele două şi că studiile vorbesc doar despre riscuri.
-
Producătorii locali de medicamente: Criza de lichidităţi şi clawback-ul subminează competitivitatea industriei
Potrivit APMGR, în ultimii cinci ani, au dispărut din practica terpeutică peste 1.500 de produse medicamentoase, majoritatea fiind suspendate din fabricaţie de producătorii autohtoni, confruntaţi cu riscul major imediat de a elimina alte 200 de produse din portofoliu. “Prin politica de preţuri practicată, întârzierile la plata medicamentelor decontate şi, mai recent, prin iniţierea aplicării unei versiuni de claw-back absolut distructive pentru agenţii economici români, numai în intervalul 2009 – 2010, volumele de medicamente fabricate şi comercializate în România au scăzut cu 15%”, se arată în comunicatul remis BUSINESS Magazin.
Valoarea importurilor a crescut de la 76% în 2006 la 86% în 2010, fapt ce reflectă lipsa preocupării autorităţilor de a crea o strategie clară, coerentă, de atragere de investiţii în domeniul medicamentului precum şi erorile instituţionale în menţinerea competitivităţii medicamentului fabricat în România.
“Cu toate implicaţiile nefaste asupra intereselor economiei naţionale şi beneficiilor sociale: formarea PIB, angajarea forţei de muncă înalt calificate, implementarea planurilor investiţionale în capacităţile locale de producţie a medicamentelor, echilibrarea balanţei comerciale externe şi creşterea accesului pacienţilor la tratament”, spune Dragoş Damian, preşedintele APMGR şi CEO al producătorului de medicamente Terapia-Ranbaxy.
-
Noul virus în farma: clawback-ul
“Suntem gata să scriem un cec, dar nu suntem gata să scriem un cec în alb”, spunea săptămâna trecută şeful GlaxoSmithKline, Pascal Prigent, cu prilejul unei conferinţe de presă ca urmare a introducerii noii taxe. Sistemul clawback funcţionează deja în cele mai multe state din Europa, însă modelul românesc aduce unele diferenţe considerate “inaplicabile” de către companii. Clawback-ul este în esenţă un procent agreat din creşterea anuală a fiecărui producător de medicamente peste o anumită limită tocmai pentru a evita consumul excesiv de doctorii. E logic că limita impusă nu poate fi mai mică decât consumul istoric real şi, în plus, diferenţa nu e suportată în totalitate de producători nicăieri, iar contribuţia lor e în cele mai multe cazuri plafonată la o sumă maximă. Ordonanţa emisă de Guvern prevede tocmai neregulile de mai sus în ciuda consumului per capita la cel mai redus nivel din Europa, de patru ori sub media europeană. “Simularea pe execuţia bugetară prognozată pentru anul 2012 şi taxa clawback pe care ar trebui să o plătim în acest moment este de 1,7 miliarde de lei”, declară Cristian Luţan, director executiv adjunct al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente. Oficialii ARPIM susţin că taxa pe care o vor plăti va include şi venituri pe care nu le-au realizat, pentru că se aplică la preţul de vânzare al medicamentelor, care include pe lângă preţul de producător, marja de distribuţie, adaosul farmaciilor şi TVA. De exemplu, pentru un medicament în valoare de 100 de de lei, o companie va fi obligată să plătească clawback 136 lei – “lucru imposibil de susţinut”.
Contextul în care Guvernul decide implementarea taxei îi găseşte pe producători fără bani lichizi, dat fiind că termenele de plată au ajuns în prezent chiar şi la 300-360 de zile. “Medicamentele sunt plătite din rectificare în rectificare, vorbim de arierate de miliarde ca de mărunţiş, banii sunt cheltuiţi pe medicamente tot mai scumpe fără efecte vizibile asupra stării de sănătate”, spune şi Dragoş Damian, CEO al Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România. El anticipează creşterea numărului de insolvenţe pentru operatori şi deplânge lipsa unui plan concertat de sustenabilizare a sistemului sanitar şi a dialogului cu investitorii industriali români. Datele APMGR indică faptul că producătorii de medicamente din România au investit peste două miliarde de euro până în prezent, menţin peste 10.000 de locuri de muncă calificate şi contribuie la exporturi cu circa o sută de milioane de euro anual. Potrivit şefului genericelor, măsura este discriminatorie pentru că nu se adresează tuturor prestatorilor de servicii medicale şi, apoi, pentru că ia în calcul agenţii economici români – “deja suprafiscalizaţi”. “Clawbackul demonetizează operatorii locali, loveşte nedrept în producătorii de medicamente generice, creşte costurile de exploatare şi agravează riscul operaţional”, susţine Damian. După anunţarea taxei, companiile farmaceutice membre ale Camerei de Comerţ Româno-Americane, precum Pfizer, Merck Sharp & Dohme şi Eli Lilly, au anunţat limitarea dezvoltării investiţiilor în domeniul farmaceutic în viitor. “În acest moment nu cred că există vreun guvern în Europa sau chiar în lume care să ignore nevoia de predictibilitate pentru atragerea de investiţii noi sau dezvoltarea celor existente”, declară Alexandra Gătej, preşedintele AmCham România.
-
Genericele atacă Zyprexa, al patrulea cel mai vândut medicament pe bază de reţetă în valoare
Olanzapina este indicată în tratamentul schizofreniei – pentru pacienţii care au răspuns iniţial la olanzapină tratamentul de întreţinere este eficace în menţinerea ameliorării clinice; a episoadelor maniacale moderate până la severe; pentru prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburări bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină.
Medicamentul original Zyprexa, produs de compania Eli Lilly, deţinea monopolul până în prezent, fiind al patrulea cel mai vândut medicament pe bază de reţetă în valoare, la nivelul anului 2009, cu vânzări de 20,5 milioane de euro, potrivit Cegedim.
-
Cum îşi promovează reprezentanţii medicali doctoriile
Nicolae Iordache Iordache a fost reprezentant medical până în 2000, urmând să ajungă cinci ani mai târziu în fruntea unei companii farmaceutice. Timp de trei ani a fost country manager la Gedeon Richter, dar a trecut de partea consultanţilor în 2008, după ce i s-a oferit ocazia de a face un studiu pentru vechiul angajator, de data asta pe cont propriu. Mai exact, Iordache se ocupă de trainingul angajaţilor din farma, un domeniu în care oamenii vând medicamente, iar regulile după care se ghidează nu sunt chiar aceleaşi cu cele ale oamenilor din vânzări. Asta pentru că produsele de care se ocupă au de-a face cu sănătatea, iar etica joacă un rol important în activitatea de zi cu zi. Sau cel puţin aşa ar trebui să se întâmple.
“Cei 4.000-5.000 de reprezentanţi medicali sunt foarte importanţi în activităţile de marketing ale companiilor farmaceutice”, spune Iordache. Realitatea din teren arată că medicii au prea puţin timp să caute pe internet sau să investească în dezvoltare, de aceea rolul reprezentanţilor contează tot mai mult. În cazul firmelor de doctorii generice, deci când se promovează un medicament existent în piaţă de ani buni, valoarea ştiinţifică pe care o aduce reprezentantul în dialogul cu medicul e redusă. De aceea, e mai bine ca aptitudinile de vânzător să primeze în faţa cunoştinţelor medicale, pentru a-l convinge să prescrie medicamentul de aceeaşi eficienţă terapeutică, dar mai ieftin. De cealaltă parte, în cazul doctoriilor inovative dialogul este mai sofisticat. Vorbind despre cele mai noi inovaţii ale ştiinţei este nevoie de o abilitate de a înţelege fenomene şi procese mai complexe, cu atât mai mult cu cât pentru anumite specialităţi există doar câţiva medici în întreaga ţară.
“Trebuie să le placă oamenii, să nu fie supăraţi că sunt respinşi, să stăpânească arta dialogului. Etica e foarte importantă, dacă vrei mai târziu să dormi liniştit”, explică Iordache. Iar exemplul său e simplu: dacă forţezi pe cineva să ia o decizie greşită, mâine poţi fi chiar tu în pielea pacientului supus unor decizii neetice: “Poţi să prescrii medicamente scumpe, deşi există aceleaşi substanţe la preţuri mai mici, dar astfel de lucruri sunt încurajate de însuşi sistemul de compensare”. Dacă ministerul plătea până mai ieri preţul de raft şi nu substanţa de referinţă, fireşte că nu se încuraja nicidecum o cheltuială mai mică. Cu toate acestea, deşi pe unele liste s-a instituit deja compensarea celui mai ieftin medicament, mulţi pacienţi se trezesc pe reţete cu doctorii mai scumpe pentru care trebuie să plătească diferenţa din buzunar. Iordache spune că firma nu trebuie să aibă mai multă responsabilitate decât medicul care acceptă un asemenea compromis pe seama buzunarului pacientului. În tot acest joc bolnavul este o persoană neinformată şi, nefiind pregătit, nu ştie să ceară alternativa mai ieftină. Mai ales că şi farmacişii oferă spre vânzare medicamentele companiilor care îi vizitează cel mai adesea.
Cel mai recent scandal a avut loc tocmai în luna aprilie, când compania Johnson & Johnson a plătit o amendă de 70 de milioane de dolari în Statele Unite ale Americii. Angajaţi ai J&J ar fi mituit medici din sistemul public şi farmacişti pentru a prescrie produse pe care compania le promova în mod activ. Angajaţii ar fi lucrat cu distribuitori locali pentru a livra cash medicilor angajaţi în sistemul public care comandau medicamente J&J pentru pacienţi. Compania farmaceutică românească ar fi asigurat şi călătorii pentru anumiţi medici care au fost de acord să prescrie produse J&J. Din 2000 până în 2007 J&J ar fi câştigat un profit de 3,5 milioane de dolari din vânzările obţinute în acest fel. Angajaţii companiei sau distribuitorii ar fi livrat către doctori bani gheaţă în valoare de 3-5% din costul medicamentelor prescrise.
-
Teoria robinetului sau de ce nu se mai plătesc datorii de 500 de milioane de euro către companiile farmaceutice
Fără şampanie şi cu un discurs acid. Aşa l-a primit preşedintele Traian Băsescu pe noul ministru al sănătăţii, Ritli Ladislau, la depunerea jurământului: “Vreau să înţelegeţi ceea ce precedesorul dumneavoastră nu a înţeles, că nu se pot da alţi bani la sănătate până când nu închidem robinetele prin care se scurg bani de la sănătate, dar nu înspre bolnavi, ci înspre alte direcţii.” Declaraţia venea într-un context extrem de tensionat, după ce preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Lucian Duţă estima că fraudele din sistem ajung la circa 400 de milioane de euro pe an. Anchetele şi un desfăşurător clar al modului cum se cheltuiesc ilegal aceşti bani întârzie să apară. Blocarea plăţii arieratelor către companii, situate la jumătate de miliard de euro la finele anului 2010, până la închiderea scurgerilor din sistem, este soluţia rapidă identificată de preşedintele Băsescu. Responsabilitatea nu cade aşadar pe umerii celor care trebuie să supravegheze sistemul de comiterea fraudelor, ci tocmai pe cei care îl susţin suportând termene de plată tot mai lungi. Mai exact, măsura vine în contextul în care termenul de plată contractual este de 180 de zile pentru medicamentele compensate, însă în prezent doctoriile se plătesc de către casele de asigurări la 300-330 de zile. Jumătate din cele peste două miliarde de euro, valoarea pieţei farmaceutice în 2010, provine din bugetul de stat. “Scopul scoaterii în faţa publicului a dimensiunii fraudelor din sistemul sanitar este de fapt să ascundă faptul că sistemul este subfinanţat”, spune Ovidiu Buluc, preşedintele distribuitorului de medicamente Farmexim, cu afaceri de 200 de milioane de euro anul trecut. Şeful Farmexim constată că piaţa medicamentelor este una dintre cele mai stricte din România, câtă vreme preţul doctoriilor este reglementat de Ministerul Sănătăţii şi se situează la minimul european, iar adaosurile comerciale sunt fixe. “De aici şi până la marile robinete prin care se scurg bani e distanţă lungă. Sunt probabil şi nişte scurgeri de bani, dar cât poate să reprezinte asta din total?”, se întreabă Buluc.
Distribuitorii spun că s-a atins limita suportabilităţii, întrucât unii furnizori nu acceptă plata la 300 de zile. În acest context, liniile de credit sunt cele prin care sunt suportate costurile cauzate de plata în avans cu impact semnificativ asupra profitabilităţii. În ce priveşte afacerea Farmexim, nivelul costurilor nu mai poate coborî. Restructurările au început în 2008, iar de atunci Buluc a concediat 50 de angajaţi din cei peste o mie ai companiei, a închis un depozit, a reconfigurat traseele maşinilor, iar cifra de afaceri a crescut cu 70% în doi ani şi jumătate. “Criza ne-a învăţat foarte multe lucruri: compania e mai suplă, produce mai bine, am tăiat toate costurile care nu erau necesare.” Nu şi de la investiţii: Farmexim a cheltuit un milion de euro pentru un nou depozit la Iaşi. În ce priveşte fluxul de lichidităţi, s-a schimbat şi abordarea faţă de client, încasările crescând pe seama vânzării de volume tot mai mari.
După Buluc, nu criza a fost marea dilemă în industria farmaceutică, ci aceea că nu există dialog cu autorităţile şi, mai mult, se vorbeşte pe un ton tot mai ameninţător despre neplata datoriilor – “se discută foarte cinic despre fraude, în condiţiile în care instrumentele de control sunt la autorităţi, iar totul este la vedere”. Iar întârzierile sunt de aşa natură încât există reţete din lunile august şi septembrie 2010 pe care casele de asigurări nu le-au primit spre decontare ca să evite creşterea deficitului bugetar. Totuşi, spune Buluc, tendinţa de a blama zona farmaceutică se leagă de contactul medicamentelor cu statul, pentru că autorităţile nu îşi permit să compenseze la nivelul la care cere populaţia, iar pacienţii au impresia că sănătatea este gratuită. Practic, deşi banii colectaţi în prezent sunt de câteva ori mai mulţi decât în 2000, de exemplu, se aude foarte des despre faptul că nu a crescut de cinci ori şi calitatea serviciilor, însă consumul de medicamente este încă de trei ori mai mic faţă de Ungaria, Cehia sau Polonia.
-
Companiile farmaceutice se lupta pentru banii de pe fundul sacului
Lista C2, cea in care sunt incluse medicamentele din programele
nationale (cancer, boli autoimune, diabet etc.) grupeaza circa doua
treimi din cheltuielile totale cu doctoriile platite de stat (circa
400 de milioane de euro), iar in volum doar 4% din totalul
produselor disponibile pe piata. Daca decizia MS ar intra in
vigoare, producatorii ar urma sa factureze un minus 15% catre
distribuitori, care apoi sa se rostogoleasca inspre farmacii. “Am
fi obligati sa vindem sub pretul minim european si este posibil sa
nu mai primim autorizatie sa comercializam unele produse din partea
sediilor centrale ale producatorilor. Exista niste reglementari
clare, iar in clipa in care se ajunge sub un anumit prag se retrag
anumite produse”, spune Dan Zaharescu, presedintele Asociatiei
Romane a Producatorilor Internationali de Medicamente.Preturile pentru doctorii se calculeaza in momentul de fata in
Romania la nivelul celui mai mic pret dintre statele Uniunii
Europene pentru fiecare medicament in parte. De aceea, circa 15-20%
din medicamentele din piata locala iau drumul altor tari unde se
vand, fireste, la preturi mai ridicate. ARPIM propune ca, in
momentul cand se fac platile de catre minister pentru medicamentele
din programele nationale eliberate intr-o anumita perioada,
producatorii sa ramburseze 10% bani lichizi catre autoritatea de
resort. “Doar asa se poate realiza cresterea numarului de pacienti
care sunt tratati cu medicamentele respective. Daca reduc
compensarea la 85%, inseamna ca nu am suficienti bani si platesc
doar 85%. Nicidecum nu tratez mai multi pacienti. Daca aduc mai
multi bani in sistem, pot sa maresc numarul de beneficiari ai
tratamentului, dand 10% din suma pe care am primit-o la decontare.”
Potrivit oficialilor ARPIM, solutia substitutiei generice, cea a
compensarii celui mai ieftin medicament cu o anumita substanta si
plata diferentei pentru cele mai scumpe din buzunarul pacientului,
poate fi luata in considerare pentru ca si aceasta optiune permite
tratamentul unui numar mai mare de pacienti: “Oricare din cele
doua, mai putin solutia propusa de minister”.
De cealalta parte, Dragos Damian, presedintele Asociatiei
Producatorilor de Medicamente Generice din Romania, spune ca
decontarea de 85% pe care o propune ministerul nu difera de
returnarea a 10% in bani cash din partea producatorilor, iar faptul
ca aceasta ar accentua exporturile paralele este “o minciuna”,
pentru ca pretul de lista este tot acelasi, chiar daca statul ofera
mai putini bani pentru compensare. “Ceea ce accelereaza exporturile
paralele e faptul ca avem in prezent cele mai mici preturi din
Europa”, spune seful genericelor. Dupa el, varianta propusa de
Ministerul Sanatatii este eronata pentru ca taie marjele la
distribuitori si farmacii, nu aduce economii pe termen lung in
sistem si pune in dificultate medicamentele generice.De fapt, dupa substitutia din celelalte liste de medicamente (A,
B, C1 si C3) economiile la buget au fost de circa 25 de milioane de
euro, iar calculele APMGR indica economii de alte 50 de milioane
daca s-ar aplica acelasi mecanism si pe lista medicamentelor pentru
boli cronice (C2). “Ce ati alege intre economii de cel putin 50 de
milioane de euro la buget si mai multi beneficiari ai tratamenului
si insolvente la distribuitori si farmacii si disparitia
medicamentelor generice?”, se intreaba retoric Damian. Solutia
propusa de minister nu este viabila pe termen lung pentru ca, dupa
cum spune seful APMGR, chiar daca s-ar elimina fraudele si lobby-ul
din sanatate, nevoia de sanatate a populatiei este in crestere. Cu
alte cuvinte, ne-am putea intalni cu noi situatii de reducere a
nivelului de compensare de fiecare data cand banii nu vor mai
ajunge. -
Romanii, dependenti de antibiotice – unul din doi romani s-a tratat cu antibiotic in ultima jumatate de an
Exista şi o categorie mai restrânsa (8%) care spune ca nu s-a
tratat niciodata cu antibiotic, categorie care creste semnificativ
in cazul celor din mediul rural (10%), precum si in cazul
barbatilor (10%), comparativ cu femeile (6%). “Aceste rezultate pot
confirma accesul mai dificil al persoanelor din mediul rural la
serviciile medicale, inclusiv la medicatie si preocuparea mult mai
evidenta a femeilor in ceea ce priveste sanatatea lor si a
familiilor lor”, spune Irina Craciunescu, senior research
consultant la GfK HealthCare România.22% dintre respondenti spun ca iau de doua-trei ori pe an un
tratament cu antibiotic, iar 12% iau de patru-cinci ori pe an sau
mai des un astfel de tratament. Restul românilor, putin peste
jumatate, folosesc antibiotic o data pe an sau mai rar. Sunt mai
multi pensionari sau persoane care locuiesc in zona Banat-
Crisana-Maramures care iau antibiotice cu aceasta frecventa
comparativ cu intregul esantion.Cei mai multi dintre românii chestionati folosesc tratamente cu
antibiotice pentru raceala (21%), infectie asociata cu durerile de
dinti (18%), infectie cu durere in gât (7%), gripa (7%) sau
infectii, in general (5%). O treime dintre cei care au luat
antibiotic in ultimele doua-trei saptamâni au folosit acest
tratament pentru raceala.Medicul de familie este cel care a recomandat folosirea unui
antibiotic pentru mai mult de jumatate dintre respondenti, in vreme
ce medicul specialist a recomandat un astfel de tratament doar
pentru 19% dintre românii participanti la cercetare. Mai mult, in
9% din cazuri recomandarea a venit din partea farmacistului, iar 8%
dintre respondenti au luat singuri decizia de a folosi un astfel de
tratament. O treime dintre cei care au decis singuri sa ia un
tratament antibiotic, l-au luat pentru tratarea unei raceli, iar o
alta treime a luat un astfel de tratament pentru a trata o durere/
infectie la dinti.Exista diferente intre respondentii care locuiesc in diferite
regiuni ale tarii sau intre respondentii cu nivele diferite de
educatie in ceea ce priveste persoana care le-a recomandat
utilizarea unui antibiotic. Astfel, in Muntenia, medicul de familie
este o sursa de recomandare mai putin prezenta, iar medicul
specialist este o sursa de recomandare mult mai prezenta spre
deosebire de alte zone. Mai mult, in Muntenia (11%) si Dobrogea
(20%) exista un numar mai mare de consumatori care iau in
considerare doar propriile convingeri cand decid sa ia un tratament
antibiotic. In Bucuresti, 63% dintre respondenti spun ca
tratamentul cu antibiotic le-a fost recomandat de catre medicul de
familie si doar 9% de catre medicul specialist.Referitor la nivelul de educatie al respondentilor, numarul
persoanelor fara educatie sau doar cu scoala primara care au luat
un antibiotic la recomandarea unui membru al familiei, cunostinte
sau prieten creste, iar numarul acestor persoane care au apelat la
recomandarea medicului specialist scade, comparativ cu numarul
persoanelor cu o educatie mai ridicata care au luat un astfel de
tratament.“Procentul celor care isi administreaza singuri un antibiotic
este in continuare destul de ridicat, aspect ingrijorator mai ales
prin faptul ca acestia ofera acest tip de tratament din proprie
initiativa si propriilor copii, ceea ce face ca numarul persoanelor
auto-medicate sa cresca si mai mult, situatie departe de
normalitate care poate avea impact nu doar asupra propriei stari de
sanatate sau a familiilor lor, dar si asupra sanatatii celor din
jurul lor”, spune Irina Craciunescu.