„Sunt Român, mi-s’ Bănăţan, mi-s’ Cimişorean, aşa că indiferent dacă m-am aflat în ţară sau în străinătate nu am ascuns acest lucru.” Educaţia primită în familie, în şcoală (la toate nivelurile), în comunitate, a marcat întreaga sa viaţă şi l-a ajutat, povesteşte chiar el, să devină „Călin cel de astăzi, cu bune şi cu mai puţin bune. Şi toate acestea s-au întâmplat în România, la rândul ei cu bune şi cu mai puţin bune”. Prin urmare, raţionează el, poate spune că tot ceea ce a realizat până acum se datorează şi faptului că este român. În ultimii 20 de ani a interacţionat cu nenumărate persoane de diferite naţionalităţi şi a ajuns la concluzia că isteţimea, hărnicia, onestitatea, la fel ca şi prostia, lenea şi minciuna sunt proporţional distribuite peste tot în lume. „Aşa că nu m-am simţit marginalizat aproape niciodată din cauza faptului că sunt român şi am învăţat să nu judec niciodată o naţiune ca grup.”
În opinia lui, leadership-ul, respectiv capacitatea de a conduce, este educabil, cu toate că literatura de specialitate abundă în teorii conform cărora leadership-ul este o calitate înnăscută. Activitatea unui lider sau manager acoperă o largă arie de responsabilităţi, însă în principal se ocupă de procese, tehnologie şi oameni. „Cred că este relativ uşor să dobândim reale calităţi în zona coordonării proceselor şi respectiv a tehnologiei. Din experienţa mea, capitolul la care foarte mulţi manageri eşuează este coordonarea şi dezvoltarea resurselor umane.” Aşa-zisa „inteligenţă emoţională” este cea care ajută un lider să înţeleagă ceea ce se întâmplă în jurul său, îi permite să se adapteze în diferite medii şi culturi şi implicit să livreze rezultate în afacere.
Pe de altă parte, Călin Drăgan nu crede că mangerii români sunt foarte diferiţi de cei de alte naţionalităţi. „Suntem tot atât de buni pe cât de mult decidem să investim în propria dezvoltare şi nu sunt puţini cei care fac asta.” O dovadă, subliniază el, este faptul că există mulţi români în poziţii importante peste tot în lume. „Am observat însă că persoanele care provin din ţări în curs de dezvoltare (de exemplu Europa Centrală şi de Est, sud-estul Asiei) sunt mult mai determinate în orice întreprind. Probabil din cauza faptului că oportunităţile de creştere sunt mult mai mari comparativ cu cele din ţările dezvoltate şi implicit disponibilitatea pentru efort este semnificativ crescută.„ Or, piaţa forţei de muncă a sesizat această tendinţă şi „cu siguranţă, dacă veţi călători în marile centre financiare şi de afaceri din lume (New York, Londra, Hong Kong, Singapore sau Tokio), veţi fi impresionaţi de numărul relativ mare de manageri provenind din aceste zone”.
În experienţa sa din Ţara Soarelui-Răsare, a fost foarte plăcut surprins să constate, încă de la sosire, că marea majoritate a japonezilor ştiu cu precizie unde se află România pe hartă „şi de asemenea câteva lucruri despre noi, majoritatea neutre„. Şi-a dat seama ulterior că acest lucru se datorează sistemului de educaţie intens, dar excepţional din Japonia: „Toată lumea ştie aici cine este Nadia Comăneci şi cine este Dracula. În cadrul companiei suntem doi români (celălalt e Dan Nistor, director şi executive vice president), iar imaginea despre România şi naţie este probabil puternic influenţată de comportamentul nostru”.
De fapt, Călin Drăgan s-a considerat întotdeauna „ambasador„ sau „reprezentant„ al ţării oriunde a muncit sau călătorit. „Însă vreau să fiu foarte explicit şi să spun că nu am făcut şi nu o să fac asta prin prisma poziţiei în ierarhia de business, ci pur şi simplu prin comportament. Cred cu fermitate că «cei şapte ani de acasă» aplicaţi de fiecare dintre noi atunci când călătorim în străinătate sunt cea mai bună dovadă de patriotism şi cel mai elegant lobby pe care îl putem face pentru ţara noastră.”
