Tag: ING

  • Găletuşa, lopăţica şi euro de 5 lei

    În comunicarea unei bănci centrale cu publicul în chestiuni financiare apare pericolul ca “mass-media, simplificând, să ia exact aspectul care din punctul nostru de vedere este cel mai puţin important, dar din punctul de vedere al inflamării publicului este cel mai periculos”, spunea săptămâna trecută Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. Afirmaţia nu era o lamentaţie despre presă, ci o reflecţie despre lacătul la gură pe care e silit să-l poarte orice bancher central, bancher sau demnitar al statului atunci când face prognoze şi proiecţii despre viitor, pentru că trebuie să menţină un echilibru aproape imposibil între obligaţia de a informa corect publicul şi răspunderea de a nu-l panica inutil. “Evident că am avut şi avem scenarii multiple pe care le luăm în calcul despre economie, curs, Grecia, inflaţie. Dar cum le comunicăm? Căci nu se va lua nimic din tot acest efort decât o cifră care începe să se vânture pe burtierele televiziunilor până când chiar creezi o problemă”, a comentat Isărescu.

    Cu tâlc, guvernatorul a început să vorbească imediat după o prezentare a unui expert din BNR despre erorile de prognoză din ultimii ani făcute de diversele autorităţi în legătură cu evoluţia PIB şi a inflaţiei, prezentare care includea mai multe scenarii luate în calcul la vremea respectivă şi care mergeau de la cele mai optimiste până la cea mai pesimiste ipoteze, pur şi simplu pentru că “e mai bine să te pregăteşti pentru ce e mai rău, ca decident de politici, şi să ai pe urmă surprize plăcute”. Niciunul dintre scenariile cele mai rele, din fericire, n-a ajuns atunci “trivializat pe burtierele televiziunilor”. Ajung în presă însă şi creează panică aferentă estimări precum faimoasa “euro ar putea ajunge în bălării, la 6-7 lei”, a lui Eugen Rădulescu din BNR în 2010 (care nici măcar nu era scenariul cel mai rău calculat pe atunci), sau mai nou “euro va ajunge la 5 lei în toamnă”, smulsă dintr-o declaraţie a lui Mişu Negriţoiu, şeful ING Bank România, care voia să spună că leul va rămâne vulnerabil la presiuni speculative pe termen lung, pentru că România are o expunere grecească mare în sectorul bancar şi o pondere mare de credite luate în euro.

    Despre prognozele de 5 lei/euro, Isărescu spune că “suferă rău”, pentru că ignoră faptul că acum euro scade faţă de dolar, adică invers faţă de 2007-2008, şi “se duce spre 1,2 dolari, poate chiar 1,1”, iar dacă se întâmplă ceva cu Grecia, chiar spre 1 – ceea ce înseamnă automat un potenţial mai mic de depreciere a unei monede din Est faţă de euro. Iar aici avem de luat în calcul dependenţa primară a monedelor nu de fundamentele economice, ci de injecţiile de bani noi (relaxare monetară) operate deja sau aşteptate de pieţe din partea Băncii Centrale Europene şi a Rezervei Federale a SUA. Aşa se şi explică de ce majoritatea analiştilor din băncile străine, care mizează pe noi episoade de relaxare monetară în cursul verii, nu prevăd variaţii impresionante nici pentru euro, nici pentru leu ori altă monedă din Est. Cei de la Raiffeisen, de pildă, văd un curs de 4,45 lei/euro pentru septembrie şi decembrie, urmat de o apreciere la 4,40 în martie 2013, iar prognoza pentru euro/dolar este 1,28 pentru septembrie şi decembrie. Chiar şi cârcotaşii de la Danske Bank, cunoscuţi pentru scepticismul lor din trecut faţă de România, văd un curs neschimbat de 4,45 lei/euro pentru finele fiecărui trimestru, până în martie 2013, respectiv un curs euro/dolar de 1,28 peste 3 luni şi 1,30 peste 6 luni.

    În fine, cei de la Citigroup, în raportul de săptămâna trecută privind vulnerabilitatea ţărilor din Est faţă de o eventuală ieşire a Greciei din zona euro, indică riscuri pentru România şi Bulgaria pe canalul comerţului cu Grecia şi statele de la periferia zonei euro, precum şi pe canalul reprezentat de prezenţa importantă a băncilor greceşti. Pe canalul cursului însă, nu aceste ţări sunt cele mai expuse, susţin analiştii americani, care consideră că zlotul polonez şi forintul unguresc sunt cele mai vulnerabile monede din zonă faţă de fuga de risc a investitorilor, aceleaşi două ţări fiind şi cele mai expuse la o majorare a CDS-urilor pentru datoria statelor slabe ale zonei euro. Explicaţia stă în faptul că Polonia a atras influxuri masive de capital în ultimii trei ani (cca 12% din PIB), a căror ieşire ar afecta brutal zlotul, iar Ungaria nu are un acord cu FMI care să-i protejeze moneda contra volatilităţii. România nu mai are de-a face acum nici cu influxuri excesive de capital care să-i fi supraapreciat moneda şi nu e nici lipsită de umbrela FMI.

    Ce influenţă concretă pot să aibă în economie aceşti factori aflăm dintr-un raport prezentat tot de experţii BNR săptămâna trecută, care compara efortul de reducere a deficitului extern în România, ţările baltice şi Bulgaria. La noi, ajustarea a fost mai puţin pronunţată în România după 2009, inclusiv pentru că fluxurile de capital către România s-au redus mai puţin, graţie acordului cu FMI şi acordului de la Viena (de limitare a dezintermedierii bancare din Est), care au evitat o deteriorare şi mai mare a cererii interne. Cu alte cuvinte, “în lipsa acordului cu FMI şi a celui de la Viena, am fi putut avea o corecţie mai mare a deficitului, dar cu preţul unei recesiuni mult mai mari”, a rezumat viceguvernatorul BNR, Cristian Popa.

    După ce se încheie influenţa factorilor speculativi de moment (sau atunci când ea are ocazia să se manifeste mai puţin) intră în scenă factorii interni, fundamentele economice ale unei ţări, evoluţiile politice şi gradul în care moneda este sau nu apărată de banca centrală. Dându-le acestor factori prevalenţă, alături de riscurile specifice legate de Grecia, analiştii ING Bank România estimează un curs de 4,45 lei/euro la sfârşitul lui iunie, respectiv 4,50 la finele fiecărui trimestru, până în martie 2013. “Punctul de bază al datelor statistice pentru PIB în T1 este contractarea semnificativă a consumului privat cu 2%, care, având în vedere ponderea mare a acestuia în PIB, înseamnă o contribuţie negativă la creşterea economică de 1,3%”, a comentat Vlad Muscalu, economistul-şef al băncii, referindu-se la anunţul de săptămâna trecută privind scăderea PIB în T1 cu 0,1% faţă de T4 2011, deşi faţă de T1 2011 a crescut cu 0,3%. “Acesta a fost primul trimestru cu o astfel de contractare din T3 2010 încoace, adică din trimestrul cu tăierile de salarii şi majorarea TVA, şi chiar şi atunci reducerea consumului a fost mai mică, de 1,3%.” Remarca e cu atât mai importantă cu cât consumul intern privat a fost şi este văzut de autorităţi drept speranţa relansării în 2012, în condiţiile în care de la exporturile spre o zonă euro ameninţată ea însăşi de recesiune nu se mai poate spera la fel ca în anii trecuţi.

    Cum poate însă publicul să-şi dea seama dacă o prognoză enunţată public merită să fie crezută ca atare sau, dimpotrivă, tratată cu circumspecţie, precum cele făcute de cei ce “trăiesc din greu” din speculaţii financiare, cum s-a exprimat guvernatorul BNR despre managerii de fonduri speculative citaţi de Financial Times? Problema nu e specific românească şi ţine de zdruncinarea din temelii a modului cum cetăţenii au ajuns să vadă economia şi în general lumea după momentul Lehman Brothers. Excitaţia produsă de schimbarea guvernelor, de riscul mereu fluturat al unei recesiuni în W, al “furtunii perfecte” din zona euro, al schimbării din temelii a sistemului financiar sau de protecţie socială au dus peste tot la o sensibilitate mult mai mare faţă de orice gen de previziune negativă, catastrofică, şi la o neîncredere pe măsură în orice estimare pozitivă sau liniştitoare din partea autorităţilor, tocmai pentru că acelea pozitive dinainte de criză nu s-au adeverit. Ceea ce ştiam înainte despre economie, curs şi deficite a fost uitat, pus la îndoială sau înlocuit cu diverse teorii şi prognoze noi, uneori radicale şi bizare. E dreptul oamenilor să le încerce şi pe ele; tot ce contează e să-şi dea seama că nu-s decât nişte ipoteze printre altele.

  • Analiştii ING: România şi-a asigurat o parte importantă a nevoilor de finanţare de anul acesta

    Este prima emisiune efectuată în SUA şi a doua emisiune din cadrul programului de finanţare prin titluri pe termen mediu (EMTN), ce a debutat în iunie 2011 şi prin care se urmăreşte atragerea de 7 miliarde euro în total. Prima emisiune a avut loc în iunie 2011, când au fost emise titluri în euro pe cinci ani în valoare de 1,5 mld. euro, iar randamentul a fost de 5,298%.

    “Credem că rezultatul a fost destul de bun”, comentează Vlad Muscalu şi Ana Morărescu, analişti ai ING Bank România. Principalul factor pozitiv, în opinia lor, este că România şi-a asigurat astfel o parte importantă a nevoilor de finanţare de anul acesta de pe pieţele externe, acoperind trei sferturi din 1,5 miliarde euro ce ajung la scadenţă, iar “acest lucru ar trebui să fie în general pozitiv pentru titlurile de stat emise în moneda naţională”.

    Pozitiv este, de asemenea, faptul că cererea a fost puternică – oficialii au raportat că toate ofertele au însumat 7 miliarde dolari SUA – şi faptul că nivelul randamentului a fost mai scăzut decât plafonul indicativ de 7%.

    Pentru emisiunea din iunie trecut efectuată în monedă europeană, cererea din partea investitorilor a fost de circa 3 miliarde de euro.

    “Uşor negativ” este, în schimb, faptul că nivelul costului de finanţare este semnificativ mai ridicat decât cele înregistrate la licitaţiile precedente ce au avut loc în ultimii doi ani, când nivelul primelor de asigurare contra riscului de neplată (CDS) se situa în jurul a 200 de puncte de bază, faţă de 400 de puncte în momentul de faţă.

    “Aceasta ar sugera că administratorii datoriei publice ar fi putut opta pentru o maturitate mai scurtă, cu un randament mai redus, dar în aceste momente este probabil mai bine să fii sigur decât să regreţi”, încheie analiştii ING.

    România a amânat, la finele anului trecut, lansarea emisiunii de titluri în dolari, din cauza turbulenţelor de pe pieţele externe şi a creşterii CDS pentru ţările din Europa de Est, în contextul crizei datoriilor din zona euro.

    Programul EMTN este administrat de Erste Group şi Societe Generale.

  • BNR şi-a atins ţinta de inflaţie. Cât timp vor mai scădea preţurile?

    Vlad Muscalu, economist-şef al ING Bank România, se aşteaptă ca dezinflaţia să continue în prima parte a lui 2012, până în apropiere de 1,5% anual pe parcursul trimestrului al doilea, având în vedere că inflaţia de bază (măsura CORE3) a încetinit până la 2,4% de la valoarea precedentă de 2,6%. Consecinţa ar fi că BNR şi-ar putea permite să reducă dobânda de politică monetară cu încă 0,25%, adică la 5,50%, la şedinţa din din 2 februarie a consiliului politică monetară al băncii.

    Mai puţin optimişti, analiştii Citigroup cred că perspectiva dezinflaţiei pentru lunile următoare e ceva mai incertă, ţinând cont de posibilitatea unor ajustări noi ale preţurilor administrate şi a unei inversări în tendinţa de ieftinire a produselor alimentare.

  • Noul turn ocupat de ING: bancă, spa şi restaurant la înălţime

    Proprietarul clădirii, omul de afaceri Michael Stanciu care controlează firma Search Corporation, i-a scutit pe bancheri de problema ghinionului pe care l-ar aduce numărul 13 şi a ocupat etajul respectiv. Aşa că Mişu Negriţoiu, directorul general al ING Bank, împreună cu restul boardului executiv s-au instalat la etajul 12. Bancherii de la ING se vor putea relaxa în curând într-un spa amenajat la etajul 14, turnul Crystal Tower fiind singura clădire ocupată de o bancă din Bucureşti care va avea asemenea facilităţi. La nivelul 15 va funcţiona un restaurant operat de firma de catering Best Chef care va asigura masa de prânz personalului băncii. Proiectul prevede amenajarea unui restaurant de top care să aibă seara circuit deschis, fiind deservit de un lift special.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • ING administrează active de un miliard de euro pe asigurări de viaţă şi pensii

    Volumul de prime brute subscrise de ING Asigurări de Viaţă în primele nouă luni din 2011 se ridică la 407,5 milioane de lei, în uşoară creştere faţă de cel înregistrat în septembrie 2010 (de 404,4 milioane de lei), pe fondul diminuării numărului de contracte cu primă unică. În privinţa categoriilor de produse aflate în topul preferinţelor clienţilor, se remarcă menţinerea interesului pentru produsele care oferă protecţie şi economisire pe termen lung. Astfel, în totalul poliţelor subscrise de ING în primele nouă luni din 2011, asigurările de tip tradiţional deţin o pondere de 65%, în creştere cu 5% faţă de perioada similară din 2010.

    De asemenea, ponderea celor care au redevenit clienţi, încheind un contract nou, dupa ce în trecut au fost nevoiţi să renunţe la asigurare, a crescut în ianuarie-septembrie 2011 cu aproape 40% faţă de intervalul similar din 2010. În plus, numărul total de contracte reziliate şi răscumpărate a scăzut cu 31% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    În acelaşi timp, valoarea beneficiilor plătite de ING în ianuarie-septembrie 2011 pentru evenimente asigurate şi contracte ajunse la maturitate a fost de 47 de milioane de lei, cu peste 21% mai mare faţă de intervalul similar din anul precedent.

    ING înregistrat creştere şi pe segmentul de pensii, la finalul lunii septembrie 2011, cele două fonduri facultative din administrarea ING însumând 98.945 de participanti, în creştere cu peste 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2010. Aproape 44% dintre clienţii care au încheiat o pensie facultativă în primele nouă luni ale anului au ales unul dintre cele două fonduri din administrarea ING.

    “În primele nouă luni, 60% din contractele de pensii facultative încheiate la ING sunt reprezentate de contractele individuale, în condiţiile în care realităţile economice din ultimii ani au pus presiuni importante asupra companiilor. Totuşi, pe măsură ce economia îşi va relua trendul de crşstere, ma aştept la creşteri mai accelerate şi în zona corporate”, spune Cornelia Aurelia Coman, director general ING Asigurări de Viaţă.

  • Chidesciuc, ING Bank: Singura şansă pentru România sunt fondurile europene, indiferent de ce se întâmplă în weekend

    “Situaţia tensionată din zona euro afectează cererea externă şi finanţarea. Vom avea două trimestre de scădere economică pentru România: trimestrul IV şi trimestrul I, pe date ajustate sezonier. Nu este recesiune. O privesc mai degrabă ca o probabilitate ridicată să avem două trimestre consecutive de contracţie. Finanţarea de la străini a scăzut. Singura şansă să creştem sunt fondurile euopene să acopere finanţarea”, a spus Chidesciuc. În weekend se vor întâlni liderii europeni pentru a stabili planul de ieşire din criza datoriilor suverane a zonei euro, dar sunt multe întrebări rămase fără răspuns iar pieţele financiare aşteaptă fi soluţii reale. “Aşteptările pieţei sunt mari, într-adevăr, aş spune eu că deocamdată cel puţin din ce a transpirat în presă că nu prea există înţelegere între liderii europeni legat de ceea ce se întâmplă”.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Negriţoiu: Paradigma se schimbă. Vor fi mai puţini bani, atenţia trebuie îndreptată spre economisire

    “Să nu ne aşteptăm la aceeaşi creştere a creditului în economie şi, din această perspectivă, trebuie revizuită şi creşterea economică pentru că vor fi mai puţini bani. De ce vor fi mai puţini bani? Dincolo de probemele de zi cu zi, avem o problemă fundamentală, care se întamplă o dată la 30-50 de ani şi se schimbă paradigma finanţării bancare “, a spus Negriţoiu la Romania Financial Forum, organizat de MEDIAFAX în parteneriat cu BNR. În opinia oficialul ING Bank România, schimbarea paradigmei financiare impune o atenţie mai accentuată asupra economisirii locale, în special în cazul ţărilor emergente.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cu exporturile în pierdere de viteză, ce mai împinge înainte economia?

    Economia a crescut în termeni reali în al doilea trimestru cu 0,2% faţă de trimestrul anterior (date ajustate sezonier) şi cu 1,4% faţă de trimestrul corespunzător din 2010, conform datelor publicate marţi de INS. PIB estimat pentru trimestrul al doilea a fost de 137.661,5 milioane de lei, preţuri curente.

    Industria a înregistrat cea mai mare creştere a volumului de activitate cu 4,9%, urmată de agricultură, vânat şi silvicultură, pescuit şi piscicultură (+3,4%), conform INS. Creşteri uşoare s-au mai înregistrat în activităţile de comerţ, repararea automobilelor şi articolelor casnice; hoteluri şi restaurante; transporturi şi telecomunicaţii (+0,9%) şi în activităţile financiare, imobiliare, de închirieri şi serviciile pentru întreprinderi (+0,3%).

    Reduceri ale volumului de activitate s-au înregistrat în construcţii (-1,9%) şi în alte activităţi de servicii (-5,5%). Ca o consecinţă a evoluţiei pozitive înregistrate pe ansamblul economiei, s-a majorat volumul impozitelor pe produs colectate la bugetul de stat, impozitele nete pe produs înregistrând o creştere cu 3,1%.

    Cererea internă a crescut cu 2,4 procente, iar consumul final total s-a redus cu 0,7%, atât ca urmare a diminuării volumului cheltuielilor pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei, cât şi a volumului cheltuielii pentru consum final a administraţiilor publice, ambele cu 0,7 procente.

    Un efect negativ asupra PIB l-a avut evoluţia exportului net, ca urmare a creşterii mai accentuate a volumului importurilor de bunuri şi servicii (+7,7%) comparativ cu cea a volumului exporturilor (+6,3%).

    NOROC CU AGRICULTURA

    “Consumul gospodăriilor populaţiei a intrat în teritoriul pozitiv (+0,5% faţă de ianuarie-martie) datorită unei îmbunătăţiri treptate a pieţei muncii. Comerţul de retail a rămas stabil faţă de trimestrul precedent, în timp ce agricultura a crescut cu 2,5%, ceea ce ar putea sugera o contribuţie importantă a autoconsumului la creşterea consumului gospodăriilor populaţiei”, comentează Eugen Şinca, analist al BCR. În acelaşi timp, încetinirea exporturilor este corelată cu datele dezamăgitoare privind creşterea economică a partenerilor tradiţionali din zona euro – Germania, Italia şi Franta.

    Ca atare, BCR a decis să pună sub revizuire creşterea economică din 2011 (estimată în prezent la 2%), “din cauza unui mediu global deteriorat şi a unei cereri interne slabe”, arată Şinca. În urmă cu câteva săptămâni, BCR a redus estimarea de creştere a PIB pentru 2012, de la 3,9% la 2%, însă păstrase neschimbată prognoza de 2% pentru anul în curs.

    În scenariul BCR, BNR ar putea mentine dobânda de politică monetară la 6,25% în 2011-2012, atâta vreme cât “reducerea presiunilor inflaţioniste şi deficitul de cerere ar putea prevala în faţa unor riscuri fiscale în contextul alegerilor din 2012”.

    Cu o zi în urmă, şi ING a redus estimarea de creştere economică, însă doar pentru 2012 (la 2,9%), în timp ce pentru 2011 a menţinut-o la 1,5%. “Contracţia in industrie a fost mai redusă decât ne aşteptam. În ansamblu, perspectivele revenirii rămân timide, dar având în vedere că anul agricol pare să fie foarte bun, ne menţinem neschimbată prognoza pentru anul 2011 de creştere de 1,5%. În acelaşi timp, astfel de evoluţii sunt îngrijoratoare pentru creşterea din 2012”, au comentat analiştii ING Bank România.

    Analiştii ING constată creşterea consumului privat – “probabil pe fondul producţiei agricole bune ce alimentează componenta de autoconsum” – dar şi evoluţia dezamăgitoare a investiţiilor, cu o creştere de doar 0,2%. De asemenea, “exporturile nete au avut o contribuţie negativă şi aceasta ar putea persista şi în trimestrul al treilea”.

  • ING: Ideea de limitare a deficitului bugetar la 3% din PIB prin Constitutie nu prea are sens

    In acelasi timp insa, cealalta propunere de modificare a
    Constitutiei, prin limitarea deficitului bugetar la 3% din PIB, “nu
    prea are sens”, crede Nicolaie Alexandru Chidesciuc, economist-sef
    al ING Bank Romania. Tratatul de la Maastricht permite devieri
    temporare de la limita de 3% din PIB, “intrucat controlul strict al
    acestei limite este imposibil”.

    Actuala criza este cel mai bun exemplu in aceasta privinta, a
    cheltuielilor mentinute fixe in paralel cu o scadere a veniturilor.
    Intr-un astfel de scenariu, trecerea de limita de 3% din PIB pentru
    deficitul bugetar, constatata cu un inevitabil decalaj de timp de
    catre autoritati, ar necesita excedente in lunile urmatoare
    constatarii, iar excedentele respective ar insemna majorari de
    impozite si taxe si taieri de cheltuieli, “si toate aplicate
    rapid”, afirma Chidesciuc. “Aceasta ar afecta cresterea economiei
    inca si mai mult, fara a reusi sa fie insa de folos pentru
    incadrarea in limita de 3%.”

    In realitate, pentru a combate o criza, ar fi necesare masuri
    anticiclice, cum e majorarea cheltuielilor, iar aceasta va antrena
    o crestere temporara a deficitului, imposibila daca exista o limita
    in Constitutie.

    Analistul ING da exemplul statului Chile, care a introdus o
    reglementare fiscala, dar ea privea deficitul fiscal structural, nu
    cel al bugetului consolidat in sine. O astfel de limita ar fluidiza
    cheltuielile publice si sociale pe parcursul unui ciclu economic,
    lucru imposibil de realizat prin limitarea deficitului nominal al
    bugetului consolidat. Dar pana si fixarea limitei in functie de
    deficitul structural are multe probleme, in primul rand cum anume
    se poate estima exact deficitul structural.

    Sursa: FMI

    Deficitul structural este deficitul bugetar consolidat din care se
    elimina componentele ce depind de influenta ciclurilor economice si
    care fac ca pe termen mediu sa apara fie supraincalzire economica
    urmata de criza, daca economia este pe crestere, fie ca economia sa
    se gatuie si sa apara pericolul unei indatorari externe excesive,
    in perioade de recesiune. Capacitatea de reducere a deficitului
    structural a fost calificata in repetate randuri de FMI si BNR
    drept adevarata masura a sanatatii unei economii.

    In 2000, cand premier era Mugur Isarescu, deficitul bugetar nominal
    era de 4,7% din PIB, iar cel structural era de 2,1%; ulterior, cea
    mai mare apropiere intre cei doi indicatori a fost in 2003, iar din
    2006 incoace, echilibrul s-a deteriorat, iar deficitul structural
    s-a marit accelerat, pana la maximul din 2008 – aproape 9% din
    PIB.

    Chidesciuc apreciaza drept binevenite restul modificarilor propuse
    pentru Constitutie – scoaterea chestiunilor fiscale, a taierilor de
    salarii si de pensii de sub controlul Curtii Constitutionale,
    precum si trimiterea proiectului legii bugetului spre examinare la
    Bruxelles inainte de aprobarea lui in Parlament.

  • ING Bank: Turbulentele din pietele de capital cresc probabilitatea ca Romania sa amane emisiunea de titluri externe

    “Este posibil ca Romania sa emita mult asteptatele titluri pe
    termen mediu in euro intr-un viitor foarte apropiat, mai ales
    deoarece Romania nu are o prezenta activa pe pietele internationale
    si suma emisa ar putea fi cumparata relativ usor de catre
    investitori”, apreciaza Vlad Muscalu, analist in cadrul ING
    Bank.

    “Credem insa ca turbulentele de pe pietele internationale de
    capital maresc probabilitatea ca Romania sa amane emisiunea de
    titluri. Acest lucru pare probabil mai ales deoarece
    administratorii datoriei publice au aratat o atentie deosebita
    pentru controlarea costurilor de finantare”.

    Presedintele Basescu a declarat la finele saptamanii trecute ca
    Romania ar putea emite titluri de stat pe piata internationala de
    capital la inceputul lunii iunie, iar ministrul de finante Gheorghe
    Ialomitianu a declarat ca actualele conditii ale pietei sunt
    favorabile Romaniei, intrucat tara are credibilitate in ochii
    investitorilor, ceea ce o fereste de tensiunile legate de
    problemele din zona euro.

    Presedintele a justificat prin apropierea lansarii titlurilor ideea
    ca este nevoie de stabilitate politica, raspunzand astfel
    speculatiilor despre iminenta schimbarii din functie a premierului
    Boc, care ar fi urmat sa fie inlocuit cu un premier
    “tehnocrat”.

    Vara trecuta, Ministerul Finantelor a selectat Erste Group Bank si
    Societe Generale in calitate de aranjori ai programului de
    finantare externa prin titluri pe termen mediu (medium term notes),
    in valoare totala de 7 miliarde de euro. Desi planul era ca prima
    emisiune sa aiba loc in primul trimestru din acest an, Finantele
    faceau cunoscut in martie 2011 ca statul isi poate permite luxul sa
    astepte momentul oportun al pietei spre a lansa prima emisiune de
    titluri din program, intrucat Romania se bucura de sustinerea
    financiara a FMI si a Comisiei Europene.

    Ultima emisiune de titluri in valuta lansata de statul roman a avut
    loc la sfarsitul lui noiembrie 2010, cand au fost vandute pe piata
    interna obligatiuni pe trei ani in valoare de 1,3 miliarde de euro,
    cu o dobanda de 4,8% pe an, cu scopul refinantarii imprumutului de
    1,6 miliarde de euro contractat in 2009 tot de la bancile de pe
    piata interna.