BusinessMagazin

Tag: finante

  • Statele atacă corporaţiile. Multinaţionalele să-şi ia la revedere de la paradisurile fiscale

    Miniştrii de finanţe din întreaga lume au convenit vineri să schimbe regulile de impozitare a profiturilor şi a avertizat multinaţionalele că nu se vor mai putea folosi de mărimea lor şi prezenţa internaţională pentru a nu plăti taxe, informează Financial Times.

    Astfel, companiilor precum Google, Starbucks sau Amazon le va fi mai greu să-şi concentreze profiturile în ţări cu impozite scăzute şi în paradisuri fiscale. Această modificare promite să ducă la atragerea a până la 250 de miliarde de dolari pe an sub formă de venituri fiscale suplimentare, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).

    Planul de combatere a evaziunii fiscale la nivelul corporaţiilor a fost realizat de peste 60 de guverne, aceasta reprezentând prima modificare a reglementărilor privitoare la impozitarea profiturilor companiilor din aproape un secol.

    Noile regului vor asigura o transparenţă sporită şi vor restricţiona utilizarea paradisurlor fiscale, fiind punctul final al unui proiect internaţional lansat cu doi ani în urmă de guvernele G20 ca reacţie la nemulţumirea stârnită de modul în care companiile evită plata taxelor.

    Cancelarul britanic George Osborne s-a angajat să transforme noile reguli în lege. “Oamenii s-au săturat să vadă că aceste corporaţii uriaşe evită plata impozitelor. Aici nu este vorba de impozite mari sau mici, ci despre plata impozitelor”, a spus Osborne.

    “Aceste reguli nu sunt un plan pentru nord sau pentru sud, nu sunt un plan pentru ţările dezvoltate sau pentru cele emergenete, ci un plan pentru toată lumea”, a declarat Michel Sapin, ministrul de finanţe al Franţei.

    Deşi multe guverne au luat deja măsuri menite să combată evaziunea fiscală la nivelul multinaţionalelor, există îndoieli privitoare la cât de uniform vor fi măsurile implementate.

  • Vor fi impozitate veniturile Bisericii? Răspunsul SURPRINZĂTOR al Ministrului de Finanţe

    Discuţia despre impozitarea veniturilor Bisericii nu este una nouă şi a fost readusă în spaţiul public de multe ori după 1989, mai ales în preajma campaniilor electorale. Politicienii s-au ferit să vorbească însă deschis despre o astfel de posibilitate, mai ales că în multe campanii electorale, rolul Bisericii Ortodoxe, spre exemplu, a fost unul important pentru candidaţii înscrişi în bătăliile politice. De aceea, majoritatea mesajele venite dinspre spaţiul public au fost de susţinere a cultelor religioase, discuţia despre impozitarea veniturilor Bisericilor venind mai ales dinspre societatea civilă.

    Vor fi impozitate veniturile Bisericii? Răspunsul SURPRINZĂTOR al Ministrului de Finanţe

  • Aceasta este cea mai sigură bancă din lume

    Revista Global Finance a întocmit un top al celor mai sigure bănci din lume.  Au fost luate în calcul 500 dintre cele mai mari instituţii bancare, dar şi ratingurile date de Fitch, S&P si Moody.
     
    Onoarea pentru această distinctie i-a revenit băncii deţinute de guvernul german, KfW, al cărei preşedinte al consiliului de supraveghere este chiar ministrul de finante, Wolfgang Schaeuble.  Locul doi este ocupat de Zurich Cantonal Bank din Elveţia, iar podiumul este completat de o altă bancă din Germania, Landwirtschaftliche Rentenbank.
     
    Clasamentul nu include bănci deţinute de alte bănci şi nici instituţii financiare guvernamentale de  import-export.

  • La 28 de ani conduce cea mai mare platformă de comenzi online de mâncare din România

    După finalizarea studiilor, a rămas în Federaţia Rusă, unde a pus pe picioare biroul local al uneia dintre cele mai importante companii de brokeraj din Sankt Petersburg.

    „La 23-24 de ani încerci să găseşti nişa care îţi poate oferi cea mai bună şansă de a te realiza din punct de vedere profesional. Am crezut atunci că, pentru mine, experienţa studiilor în Federaţia Rusă va fi una benefică, şi am avut dreptate. Din toate punctele de vedere a fost ca un «curs intensiv» de maturizare. Am învăţat să gătesc, să rezist frigului,  întunericului, să mă adaptez unei mentalităţi foarte diferite şi am învăţat să fiu independent“, spune Bălăceanu despre experienţa rusească.

    S-a reîntors în România în august 2014, preluând imediat conducerea foodpanda, prezentă astăzi în 13 oraşe importante din ţară, cu peste 450 de restaurante partenere listate pe platformă.

    „foodpanda înseamnă Rocket Internet, cel mai puternic incubator de businessuri online din lume. Sunt o echipă de vizionari care cunosc mediul de business online şi consumatorul digital mai bine ca oricine. Când am intrat în contact cu ei, obiectivul foodpanda în România mi-a fost explicat foarte clar: ne propunem să fim un eBay al comenzilor de mâncare“, adaugă Radu Bălăceanu.

    Din august 2014, momentul venirii lui Bălăceanu la conducerea foodpanda, platforma a crescut de la 200 de restaurante partenere la peste 450, plata online cu cardul a crescut de la o rată de utilizare de 8% în 2014 la 15% în 2015, comanda medie a crescut la 15 euro, branduri importante, precum La Mama sau Subway, au fost atrase pe platformă, iar alte două proiecte ale lui Bălăceanu au fost lansate şi funcţionează deja: serviciul propriu de livrare al platformei şi intrarea pe segmentul comenzilor corporate – meniuri reduse cu până la 50% pentru angajaţii companiilor din Bucureşti. 

  • Opinie Valentin Ghiuş: Istoria se repetă, şi în finanţe

    Valentin Ghiuş este FX & Commodities Trader.

    Atunci, miniştrii energiei din statele membre OPEC declarau creşterea preţului la petrol cu 70%, de la $2,9/baril la $5,6/baril, urmând ca pe 22 decembrie 1973, şahul Iranului să propună un nou preţ, de $11,65/baril. Între octombrie şi decembrie 1973, preţul petrolului se apreciază cu 300%, iar în 1974 depăşeşte nivelul de $12/baril.

    În consecinţă, în anii ce au urmat, au crescut dificultăţile economice din ţările industrializate, statele în curs de dezvoltare au fost nevoite să se împrumute pentru a plăti contravaloarea importurilor, iar conflictele militare nu au întârziat să apară.

    Pe 5 iunie 2015, OPEC decide, în şedinţa de la Viena, să se respecte în continuare plafonul de producţie de 30 de milioane de barili zilnic şi recomandă statelor membre să adere la această limită. Ştirea a determinat scăderea preţului pentru petrolul internaţional cu doar $1,62/baril şi tranzacţionarea la nivelul de $62,10/baril.

    Această şedinţă, a 167-a în cadrul OPEC, a fost doar o confirmare de susţinere a deciziei luate pe 27 noiembrie 2014, când membrii OPEC au votat să se păstreze nivelul de producţie de 30 milioane barili zilnic (în pofida surplusului ce a determinat scăderea preţului petrolului la sfârşitul anului 2014 cu peste 35% şi aşteptărilor pieţei de reducere a producţiei şi de restabilire a echilibrului cerere-ofertă). Deşi se discută despre supraproducţie, despre pierderea autorităţii OPEC în a controla cererea şi oferta şi implicit preţul (ceea ce pare a fi eronat, dată fiind volatilitatea crescută la ştiri venite dinspre OPEC) sau despre teorii conspiraţioniste cu implicaţii geopolitice, adevărul este incomod, dar de necontestat: o schimbare bruscă şi semnificativă în preţul petrolului va determina o nouă ordine mondială, care se va manifesta iniţial la nivel economic.

    Evenimentele recente de pe piaţa ţiţeiului ne poartă parcă înapoi în timp, în perioada 1973-1974. Atunci s-au ridicat noi puteri economice mondiale în special din rândul ţărilor producătoare şi exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. Concomitent, Statele Unite, Europa, Japonia, precum şi alţi importatori de petrol au suferit o lovitură economică puternică. Aceasta a fost doar o primă consecinţă, dintr-un domino ce a culminat cu izbucnirea de conflicte generate în principiu de răspândirea internaţională a fundamentalismului islamic, finanţat în mare parte de statele exportatoare de petrol aflate în plină ascensiune economică.

    Scăderea preţului ţiţeiului, înregistrată din vara anului 2014 şi până în prezent, va fi cel mai probabil la fel de perturbatoare ca şocul petrolului din 1973-1974 şi o dovadă că istoria se repetă şi în finanţe. Aşa cum în urmă cu patru decenii evoluţia pieţei petrolului a născut învinşi şi învingători, şi acum, cu toate că taberele sunt diametral opuse, vor exista învinşi şi învingători.

    Rusia, stat care în prezent generează o mare parte din veniturile de export (aproximativ 70%) şi federale (aproximativ 50%) din contracte de petrol şi gaze, a suferit, pe fondul sancţiunilor occidentale şi al scăderii preţului ţiţeiului, o devalorizare abruptă a monedei naţionale, a portofoliilor investiţionale, o scădere a rezervelor băncii centrale şi ieşiri masive de capital. Simultan, obligaţiunile Rusiei au fost retrogradate de către agenţiile de rating internaţionale la statutul de junk.

    Într-un context mult mai amplu, aceste efecte directe generează la rândul lor consecinţe cu implicaţii la nivel micro – proiecte energetice ce devin prea riscante sau neviabile din cauza preţului redus la petrol, polarizare socială şi sărăcie în multe dintre statele producătoare, în unele dintre ele precum Algeria, Venezuela sau Nigeria nici măcar nivelul de $120/baril nefiind suficient pentru acoperirea costurilor de producţie. Un alt stat extrem de afectat de evoluţia nefavorabilă a preţului la ţiţei este Iranul, pentru care este previzionată o scădere de 4% a produsului intern brut în anul fiscal ce urmează (de la 5% la 1%).

    Efectele sunt atât de stringente, încât serviciul militar de doi ani, până nu demult obligatoriu, poate fi răscumpărat şi este înregistrat în prezent ca venit în bugetul ţării. Totodată, scăderea preţului petrolului este unul din motivele pentru care Iranul a demarat negocierile cu occidentul privind programul său nuclear. Până şi organizaţia Statul Islamic a întâmpinat probleme de cash flow, ca urmare a deprecierii preţului ţiţeiului, cu scăderea veniturilor zilnice din vânzarea petrolului de la $1-$2 millioane la $300.000.

    Pieţele financiare, de asemenea, au fost şi sunt în continuare remodelate de evoluţia preţului petrolului; în principal din cauza scăderii evaluării companiilor, în special a celor din domeniul energetic, ale căror rezerve de ţiţei sunt active considerate primordiale în determinarea valorii acţiunilor.

    Coroborat cu scăderea preţurilor, creşterea costurilor va determina transformarea multor rezerve de petrol în active irecuperabile şi neviabile din punct de vedere comercial. Mai mult, fondurile de investiţii şi de pensii care au expunere la ţările producătoare de petrol (ex.: fondul norvegian de pensii are o alocare de 1,5% din totalul titlurilor la nivel mondial investite în instrumente sensibile la evoluţia preţului ţiţeiului) ar putea fi nevoite să lichideze o parte din portofolii pentru onorarea obligaţiilor fiscale, în cazul în care preţul va rămâne scăzut pentru o perioadă îndelungată de timp. Toate acestea vor crea o presiune semnificativă pe pieţele financiare internaţionale.

    De partea cealaltă, a statelor beneficiare de pe urma scăderii preţurilor, se află marii consumatori şi importatori, ţările cu un nivel ridicat al inflaţiei, dar şi consumatorii finali de pretutindeni. Printre aceştia se numără Statele Unite, Brazilia, China, India şi Turcia. Efectele pozitive ale scăderii preţului ţiţeiului sunt notabile: aprecierea PIB-ului, reducerea subvenţiilor pentru sectorul energetic şi folosirea acestora pentru proiecte pe termen lung, cheltuieli mai scăzute cu importurile energetice şi implicit reducerea presiunii pe deficitul de cont curent, dar şi accelerarea tendinţei deflaţioniste (un deziderat urmărit mai ales de economiile dezvoltate şi cu precădere de Europa). Totodată, optimiştii şi cei încrezători în energia regenerabilă speră ca erodarea preţului petrolului să contribuie la îmbunătăţirea tehnologiilor şi metodelor de producere de acest gen şi să se descopere surse de energie regenerabilă mai ieftine şi viabile economic.

    Următoarea şedinţă a OPEC va avea loc în decembrie 2015. Deşi putem estima deja atât evoluţia economiei, cât şi cererea şi oferta de petrol, istoria ne-a învăţat în 1973 şi în 2014 că ar fi hazardată o previziune referitoare la cât de mult va scădea preţul ţiţeiului şi pentru cât timp preţurile se vor menţine la nivelul actual. Totuşi, întrebarea firească este de ce s-ar tranzacţiona petrolul la nivelul actual şi nu la preţul de $46/baril atins în ianuarie 2014, atât timp cât nu s-a schimbat nimic în fundamentele pieţei. O altă întrebare, la fel de firească, este dacă nu cumva evoluţia anormală a ultimului an a devenit evoluţia cu care ne vom obişnui de acum încolo? Doar istoria, cea trecută şi cea care se scrie acum, ne va răspunde precis şi fără echivoc.

  • Lucrează de 15 ani în cadrul aceleiaşi companii, iar astăzi ocupă poziţia de director naţional de vânzări

    Acceptarea poziţiei de director naţional de vânzări la începutul acestui an a fost printre cele mai dificile decizii pe care Valentin Coroiu le-a luat în cariera sa profesională, dat fiind faptul că aceasta avea ca efect relocarea sa din oraşul în care şi-a construit cariera până în prezent, Cluj-Napoca.

    Şi-a început cariera în funcţia de inspector de asigurări, de unde a evoluat apoi treptat trecând prin funcţii precum şef al departamentului de vânzări de asigurări, director adjunct al diviziei din Cluj a companiei şi manager de sucursală.

    Cele mai mari realizări ale sale se leagă astfel de echipa pe care a condus-o în sucursala din Cluj. „Am ocupat primul loc în ultimii zece ani  la nivel naţional din punctul de vedere al volumului de vânzări (Prime Brute Subscrise). Ceea ce îmi doresc să fie o altă realizare este coordonarea programului de reorganizare şi eficientizare a vânzărilor din Uniqa Asigurări, în calitate de manager de program, şi reflectarea acestor rezultate în activitatea companiei.”

     

  • Mic ghid de investiţii în titluri de stat

    Trezoreria statului a spart în sfârşit gheaţa şi a reluat, după o pauză de un deceniu, vânzarea de titluri de stat pentru populaţie. De luni, 8 iunie, şi până pe 19 iunie, persoanele care au cel puţin 1.000 de lei puşi deoparte, pentru că atât costă un titlu de stat, au şansa să economisească prin creditarea statului român.

    Mai exact, Finanţele vând către populaţie 100.000 de titluri de stat, cu o dobândă de sub 2% pe an şi cu o maturitate de doi ani. Plata dobânzii se va face anual, iar rambursarea principalului (adică a sumei investite) se va face la scadenţă, în iunie 2017. Achiziţiile de titluri de stat se vor putea face prin intermediul oricărui ghişeu bancar. Achiziţiile prin intermediul băncilor din consorţiu – BCR, BRD şi Raiffeisen – sunt scutite de comisioane.

    Oferta de titluri de stat va fi structurată pe două tranşe: cea a subscrierilor de până la 50 titluri (inclusiv) şi cea a subscrierilor de peste 50 de titluri. Prioritari vor fi cei care vor cumpăra până la 50 de titluri. Dacă cele 100.000 de titluri sunt subscrise de mici investitori, atunci marii investitori, cei cu subscrieri mai mari de 50 de titluri, nu vor mai fi onoraţi.

    Dobânda oferită de stat nu este ridicată, însă achiziţia unui titlu de stat prezintă avantajul că este scutit de la impozit şi că dacă este vândut înainte de maturitate investitorul nu îşi pierde dobânda. În cazul depozitelor bancare, dobânda este impozitată cu 16%, iar dacă depozitul este „spart” înainte de scadenţă, deponentul pierde dobânda.
    Un alt detaliu important al titlurilor de stat pentru populaţie este faptul că se vor lista la bursa de la Bucureşti pe 26 iunie.

    Astfel, persoanele care vor dori să vândă titlul de stat înainte de scadenţă (2017) vor putea face acest lucru pe bursă. Atenţie însă, pentru că există riscul ca preţul titlului să scadă sub 1.000 de lei, cât a dat pe el investitorul când le-a cumpărat de la bancă. Scăderea preţului la titlurile de stat are loc atunci când dobânzile cresc. Astfel dacă un investitor a cumpărat titlul la 1.000 de lei şi peste un an preţul pe bursă este de 990 de lei, din vânzarea titlului respectivul investitor va raporta o pierdere de 1%. Însă dacă vânzarea titlului se realizează după ce a încasat dobânda, de circa 1,7%, atunci câştigul real ajunge la 0,7%. În ultimii ani însă preţul titlurilor de stat a urcat pentru că dobânzile au scăzut până la minime istorice.

    De exemplu, în luna martie a acestui an, un investitor a vândut pe bursă un pachet de o mie de titluri de stat pentru suma de 12 milioane de lei la un preţ de 11.525 lei/unitate, cu 15% mai mare decât preţul la care aceste titluri au fost emise în martie 2013. La randamentul de 15% din variaţia de preţ se adaugă şi cele două dobânzi de 5,75% pe an încasate în 2013 şi în 2014, deci un plus de 11,5%. Astfel, randamentul total al investitorului se ridică la 26,5% în perioada cuprinsă între martie 2013, când Ministerul Finanţelor a emis respectivele titluri, şi 10 martie 2015, când titlurile au fost vândute. Un randament de aproape 27% în doi ani cu risc zero asumat este extrem de bun, însă pe bursă câştigurile trecute nu garantează niciodată că performanţele se pot repeta în viitor.

    Pentru a le vinde pe bursă, persoanele care deţin titluri de stat va trebui să îşi deschidă un cont de brokeraj fie la banca de la care le-au cumpărat, fie de la o societate de brokeraj. Doar anumite unităţi bancare din ţară pot opera deschiderea de cont de brokeraj.

    Un lucru ce trebuie reţinut de persoanele care vor să cumpere titluri de stat în perioada cuprinsă între 8 iunie şi 19 iunie este modul în care vor alege dobânda la care vor împrumuta statul. Persoanelor care vor merge începând din 8 iunie la un ghişeu bancar pentru a cumpăra titluri de stat, angajatul băncii va trebui să le spună şi să le explice cât este în acea zi dobânda la titlurile de stat cu maturitate de doi ani, iar el să aleagă dintr-un interval de plus/minus 0,05%. De exemplu, în prezent dobânda este de circa 1,8% pe an, iar intervalul din care cumpărătorul va putea alege este de 1,75% – 1,85% pe an. Dacă majoritatea celor care vor subscrie în cadrul ofertei de titluri de stat vor opta pentru o dobândă de 1,76%, de exemplu, atunci aceasta ar putea fi dobânda finală.

  • România pregăteşte o amplă reformă de relaxare fiscală

    Odată cu venirea crizei financiare şi economice mondiale, România a experimentat ajustări dramatice concretizate în disponibilizări, în tăierea salariilor bugetarilor şi în majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum şi criza a intrat în prelungiri. În ultimii ani, salariile bugetarilor au fost reîntregite, însă cota standard de TVA a rămas la 24%.

    Redresarea a fost lentă, iar nevoia unei relaxări fiscale a devenit importantă pentru impulsionarea economiei. După pasul făcut în 2014 cu reducerea CAS la angajator şi după adoptarea diminuării TVA la produse alimentare, cu începere din iunie 2015,  guvernul a anunţat o avalanşă de măsuri de relaxare fiscală pentru următorii ani care includ reduceri nesperate ale taxelor principale – TVA, CAS şi cota unică -, dar şi intenţii de penalizare a microîntreprinderilor fără angajaţi sau cu un salariat prin impozite mai mari şi de introducere a obligaţiei de plată a CAS şi CASS pentru toate persoanele fizice care realizează venituri.

    Cota standard de TVA ar urma să fie redusă de la 24% la 20% din 2016 şi la 18% din 2018, impozitul pe profit şi venit poate să coboare de la 16% la 14% din 2019, iar în cazul microîntreprinderilor se vor aplica cote de impozitare diferenţiate, în funcţie de numărul de salariaţi. Guvernul a propus şi eliminarea, începând cu 1 ianuarie 2016, a impozitului pe dividende. Totodată, în 2016 ar urma să dispară „taxa pe stâlp“, care a atras numeroase critici de la aprobarea sa anul trecut. Pentru acest an guvernul a decis ca toate produsele alimentare, băuturile nealcoolice şi serviciile de alimentaţie publică să aibă TVA de 9% de la 1 iunie.

    Având în vedere anvergura şi multitudinea modificărilor fiscale avute în vedere de autorităţi, proiectul rescris al Codului fiscal – care aduce şi schimbări ale cotelor principalelor impozite şi regândirea unor sisteme de taxare – a fost caracterizat de specialişti ca fiind „foarte ambiţios“, „fără precedent“ sau „revoluţionar“.

    Cu toate intenţiile bune, incertitudinile legate de materializarea relaxării fiscale persistă. Unele măsuri de relaxare fiscală propuse de guvern au început să fie „ajustate” sau chiar să „dispară” pe parcursul negocierilor din Parlament. Mulţi miniştri de finanţe au pledat pentru măsuri de relaxare fiscală la reuniunea Ecofin din primăvară. Eugen Teodorovici, ministrul finanţelor, a insistat atunci că România trebuie să-şi reducă fiscalitatea pentru a impulsiona creşterea economică: „România nu poate să nu aplice astfel de măsuri, întrucât este o ţară care are nevoie de foarte multe investiţii”.

    România a fost în ultimii ani una dintre cele mai stabile şi mai disciplinate ţări din UE din punct de vedere bugetar şi fiscal. Creşterea economică din zona euro arată însă tarele teoriei austerităţii. Austria şi Finlanda, de exemplu, ţări care au militat puternic pentru austeritate, sunt în pană de creştere.

    Pachetul de relaxare fiscală din România este binevenit dacă măsurile vor fi aplicate aşa cum au fost anunţate şi dacă aplicarea va fi durabilă, în condiţiile în care România are unul dintre cele mai mari niveluri de impozitare indirectă din Europa şi un nivel de taxare a muncii peste medie, cu efecte asupra competitivităţii economice, în opinia consultanţilor. Relaxarea fiscalităţii poate să aibă efecte pozitive asupra investiţiilor şi consumului, reprezentând „o gură de oxigen pentru economie“. Relaxarea fiscală va aduce creştere suplimentară a PIB, după cum anticipează Ministerul Finanţelor. Astfel, în scenariul aplicării măsurilor de relaxare fiscală, creşterea economică va depăşi 4% începând cu 2016 şi va ajunge la 4,8% în 2018.

    Rămâne de văzut dacă măsurile de relaxare fiscală avute în vedere de guvern vor deveni realitate în condiţiile în care persistă şi probleme de sustenabilitate bugetară. Impactul bugetar brut al modificărilor fiscale este estimat pentru anul viitor la circa 16 miliarde de lei, dar Finanţele speră că vor fi recuperate venituri, astfel că impactul bugetar net va ajunge la 6,8 miliarde de lei.

  • Trebuie să depui la fisc declaraţia 200 de venituri? Cine şi ce trebuie să depună până pe 25 mai. Telefoane utile

    Persoanele fizice care au realizat venituri din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole pentru care venitul net se stabileşte în sistem real, piscicultura, silvicultura, transferul titlurilor de valoare sau operaţiuni de vânzare cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, sau din orice alte operaţiuni simileare, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate trebuie să depună până pe 25 mai declaraţia 200.

    Veniturile raportate sunt cele comerciale, din fapte de comerţ sau prestări de servicii, altele decât cele din profesii libere, veniturile din profesii libere – medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de valori mobiliare, arhitect, desfăşurate în mod independent, precum şi cele din drepturi de proprietate intelectuală – brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, drepturi de autor şi conexe.

    Declaraţia o depun şi persoanele care au realizat venituri din activităţi independente pentru care impozitul reţinut la sursă de plătitorii de venituri reprezintă plata anticipată în contul impozitului anual.

    Declaraţia se poate depune direct la registratura ANAF, la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dar şi online, prin utilizarea serviciului de depunere declaraţii on-line existent pe portalul e-guvernare.ro.

    Servicii pentru contribuabili D.G.R.F.P. Bucureşti: Tel: 0800.800.697; 021.305.70.80 – interior 421;
    Servicii pentru contribuabili mijlocii Bucureşti: Tel: 021.305.74.53; 021.305.74.54; 021.305.70.80 – interior 507, 508;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 1 a finanţelor publice: Tel: persoane juridice – 021.230.94.84; persoane fizice – 021.230.17.00;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 2 a finanţelor publice: Tel: 021.310.34.83; 021.310.34.51;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 3 a finanţelor publice: Tel: persoane juridice – 021.315.73.89; persoane fizice – 021.340.47.81;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 4 a finanţelor publice: Tel: 021.310.24.61;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 5 a finanţelor publice: Tel: 021.781.32.12; 021.410.06.12 – interior 23;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 6 a finanţelor publice: Tel: 021.315.96.77; 021.315.32.70 – interior 225 (persoane juridice) sau 216 (persoane fizice);
    Servicii pentru contribuabili Administraţia judeţeană a finanţelor publice Ilfov: Tel: 021.340.16.00 – interior 148.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Bilanţ şi concluzie, după trei ani cu Ponta: e timpul să ne luăm Guvernul înapoi!

    Există sentimentul că, atunci când identifici o greşeală, eşti dispus să înveţi şi să corectezi. Nu am sesizat nici cea mai mică urmă de regret în discursul pe care premierul Victor Ponta l-a ţinut la marcarea celor trei de la răsturnarea guvernului Ungureanu. Nici una. Totul era perfect. Deşi nu am în spate un uriaş aparat de partid şi de stat, care să-mi coloreze nişte grafice minunate, cu o săgeată mare şi roşie îndreptată spre cer, cred că pot să suplinesc lipsurile din discursul primului-ministru şi să arăt unde a eşuat, cel puţin din perspectiva mediului de afaceri.

    Situaţia este relativ clară: investiţiile străine s-au prăbuşit, investiţiile în infrastructură au fost blocate (cu efecte pe absorbţia fondurilor europene), sectorul de stat a rămas supradimensionat şi corupt, iar legislaţia a fost schimbată frecvent, haotic şi fără transparenţă. Să le luăm pe rând.

    Investiţiile străine au ajuns, în 2014, la 2,581 miliarde de euro, cu puţin peste nivelul din 2013, când au ajuns la doar 2,7 miliarde euro. Ştiţi cât au însumat investiţiile străine în 2009, în plină criză? Aproape 4,9 miliarde euro. În 2008 au fost 9,5 miliarde euro. Iată ce spune Comisia Europeană despre această situaţie: „România înregistrează dezechilibre macroeconomice care necesita monitorizare şi acţiuni la nivel de politic (…) Cu toate acestea, riscurile de pe urma situaţiei net negativă a investiţiilor internaţionale şi o capacitate redusă de export pe termen mediu necesită atenţie”. După cum ştiţi, aceasta a fost explicaţia CE la decizia de a demara procedura de dezechilibru macroeconomic pentru România.

    Bilanţul autostrăzilor în 2014: 50 km deschisi circulaţiei, cel mai slab an din ultimii patru. În 2015 ar urma să se deschidă alţi 25 de km. La sfârşitul acestui an, Bulgaria – cu o suprafaţă la jumătatea României – va avea o reţea mai densă. Şi cred că uităm prea uşor de dezastrul din infrastructura de cale ferată şi de lucrările la extinderea metroului, întârziate cu circa trei ani.

    Sectorul de stat este cel mai mare din UE. Corupţia, pe măsură. Ordonanţa privind guvernanşa corporativă rămâne literă moartă, PSD şi-a plasat clientela în adunările generale şi consiliile de administraţie ale companiilor de stat. Privatizarea şi restructurarea sunt blocate, iar companii precum Oltchim, CFR Marfă sau Complexul Energetic Hunedoara  se scufundă în datorii. Ele ar fi putut fi salvate acum câţiva ani, dacă se încerca o privatizare cinstită, dar guvernul Ponta a avut aranjamente ba cu Dan Diaconescu, ba cu Gruia Stoica.

    Despre practica nefericită a ordonanţelor de urgenţă, s-a scris suficient. O noutate este că, pentru a păcăli statisticile, guvernul modifică printr-o singură ordonanţă câte 25 de acte legislative, ceea ce sporeşte haosul şi confuzia.

    De acum înainte, de câte ori voi face un bilanţ al guvernării Ponta voi încheia amintind de Petromidia! Nu trebuie să uităm că statul român are de încasat 200 de milioane de dolari pentru această rafinărie, iar KazMunaiGaz s-a angajat să pună pe picioare un fond de investiţii de un miliard de USD. Terminam vreo 40 de km de autostradă cu aceşti bani.

    Nu am pretenţia că am inventariat toate piedicile pe care guvernul Ponta le-a pus mediului de afaceri, alungând investorii străini. Cred că este suficient. Nu sunt perspective ca acest Executiv să îşi schimbe atitudinea, este evident că PSD a intrat în logica alegerilor din 2016, competiţia cu PNL fiind strânsă. Fiecare zi în care Victor Ponta se află la putere este o zi pierdută pentru dezvoltarea economică a României. Eu susţin că este momentul schimbării.

    George Mioc este un antreprenor român care a emigrat în anul 1975 şi s-a stabilit în SUA. Este proprietarul unei fabrici care produce profile de aluminiu.