La fel de bine dichisit ca oricând, Guy Wildenstein a participat la diverse dineuri liniştite la New York sau în saloane pariziene particulare, în ultimele săptămâni, ilustrând perfect declinul unei întregi dinastii de miliardari: înconjurat de avocaţi, compătimit, vânzându-şi tablourile – dar încă fabulos de bogat. Ce l-a adus în această situaţie? Procesul de impozitare a moştenirii, care i-ar putea micşora averea cu jumătate de miliard de dolari. Lui Wildenstein, în vârstă de 70 de ani, îi revine responsabilitatea de a se asigura că averea celei de-a cincea generaţii va ajunge şi la a şasea. Are de rezolvat problema complicată a celor 448 de milioane de euro – suma pe care guvernul francez susţine că familia lui o datorează din cauza neplăţii taxelor şi impozitelor – o cifră care, înregistrată la capitolul pierderi, ar aduce chiar şi cel mai bogat om din lume la un pas de depresie.
Wildenstein s-a despărţit de piese de valoare din colecţia sa în cadrul unei licitaţii organizate anul acesta la New York, pentru 1,2 milioane de dolari. De asemenea, posedă încă imensa locuinţă din Manhattan, cumpărată pentru 32,5 milioane de dolari la sfârşitul anului 2008, pe care încearcă să o vândă, conform relatărilor recente din presa internaţională. La Paris, acolo unde se ţine procesul, deţine un apartament sechestrat în mod legal, cu mobilierul aflat sub sigiliu. Totuşi, apariţia lui Wildenstein nu lasă de dorit – se afişează numai în costume impecabile, în stilul oamenilor de afaceri francezi, pentru a-şi păstra imaginea şi aparenţele. Wildenstein a fost şi este încă unul dintre indivizii din spuma societăţii, iar institutul care poartă numele familiei, este un templu de istorie a artei. Binecunoscutele catalogues raisonnés (cataloage de prezentare a operelor de artă ale unui anumit artist), pe care „les W“ şi-au pus semnătura, sunt atât de exhaustive (pentru cei mai importanţi artişti ai secolelor secolelor XIX şi XX), încât o lucrare a lui Monet ar fi lipsită de valoare fără un aşa-numit „număr de index“ Wildenstein. „Nimeni nu a atras mai bine decât familia Wildenstein banii şi puterea şi, cel mai important dintre toate, respectul“, spune istoricul de artă John Richardson.
Afacerea familiei stă însă pe foarte multe secrete. Atât de aprig păstrate încât Wildenstein a declarat că el însuşi nu ştia prea multe despre mersul financiar al afacerii până la moartea tatălui său, Daniel, în 2001. Când a venit timpul să-şi împartă moştenirea, Guy şi fratele său, Alec, susţineau că tatăl lor a avut o valoare netă de 40,9 milioane de euro sau aproximativ 45 de milioane de dolari. În speranţa că vor fi absolviţi de plata impozitelor, de 17,7 milioane de euro, au dăruit Republicii Franceze – respectiv lui Nicolas Sarkozy, preşedintele de atunci al Franţei şi prieten apropiat al familiei – un set de lucrări ale sculptorului favorit al Mariei Antoaneta. La fel de încântător ca sculpturile, acest moment a fost acoperit cu graţie de pânza ignoranţei şi, chiar dacă procurorii francezi s-au revoltat, familiei Wildenstein i-a revenit un număr impresionant de lucrări de artă şi o sumă importantă de bani. În luna decesului lui Daniel, guvernul a descoperit un traseu aerian foarte bine pus la punct pentru lucrările de artă de mare valoare, care au fost mutate din SUA în Elveţia. Doar un singur tablou a rămas la locul său. Un Caravaggio deţinut de Wildenstein atârna într-o galerie de la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. Cunoscut sub numele de „The Lute Player“, lucrarea valorează zeci de milioane de dolari, probabil mai mult decât întreaga avere imobiliară declarată de aceştia. Iar procurorii francezi au tras concluzia că ar trebui să existe mai multe astfel de exemplare în seiful familiei.
Într-o dimineaţă de ianuarie, Wildenstein s-a prezentat în faţa judecătoriei penale la Palais de Justice însoţit de avocat, care a vorbit tot timpul în numele său; este de aşteptat ca procesul să se încheie anul viitor. Povestea a fost deja ilustrată de revista Paris Match. Ultima dată când un membru al familiei s-a folosit de mass-media a fost şi prima dată când majoritatea americanilor au auzit de familie: la sfârşitul anilor 1990, cumnata lui Guy, Jocelyn, a apărut în reviste precum New York şi Vanity Fair, în timpul divorţului scandalos dintre ea şi Alec Wildenstein. Acuzaţiile s-au învârtit în jurul unor subiecte precum manechine din Rusia, leoparzi ca animale de companie, facturi de spălătorie şi curăţătorie cu cinci cifre în coadă şi, mai ales, costurile imense pentru operaţiile estetice ale lui Jocelyn, care a încercat, după spusele lui Alec, să semene cât mai mult cu o felină. „Am fost întotdeauna oameni foarte discreţi“, a declarat Guy Wildenstein revistei franceze. „Tatăl meu nu era un om de lume, nici eu nu sunt; aproape nimeni nu ştie cum arată soţia mea.“ Wildenstein, cetăţean francez născut în New York, şi-a educat copiii la Lycée Français din Upper East Side şi în cadrul Ivy League în Manhattan. A fost un om pragmatic şi simplu care, susţine fiul său, şi în ciuda faptului că a deţinut funcţia de preşedintele Wildenstein & Co. din 1990, n-ar fi fost în stare să ascundă averea familiei de Guvernului francez, aşa cum este acuzat acum. „Eu şi fratele meu am fost dezorientaţi“, a declarat el. „Tatăl meu nu vorbea despre afacerea lui, nu venea să-mi ceară sfaturi pentru gestionarea averii şi nici nu ne-ar fi cedat-o în timpul vieţii. Ştiam că are încredere în noi, dar nu ne dădea niciodată informaţii detaliate“.