BusinessMagazin

Tag: economie

  • Luati credite ca bancile au bani

    Apelati la sistemul bancar pentru finantari, a fost indemnul lansat ieri de presedintele Traian Basescu clientilor, dupa o intalnire cu conducatorii celor mai mari banci locale. "Sistemul bancar este solid, capabil sa finanteze in continuare economia romaneasca. Problema pe care sistemul bancar o are este retinerea la credite a companiilor si a persoanelor fizice. Ii incurajez sa apeleze la sistemul bancar, care pe fondul cresterii cererii de accesare va face o ajustare a dobanzilor", a spus Basescu, in scurta declaratie dupa intalnire.
    Aflati mai multe declaratii ale presedintelui Basescu pe www.zf.ro.
    Aflati aici de ce a fost scoasa la vanzare sucursala RBS din Romania.

     

  • Mugur Isarescu: Atentie la componenta mediatica a crizei

    “Am vazut in ultimele luni o serie de comparatii intre tara noastra si alte state, fie Islanda, fie tarile baltice, pe care personal nu le inteleg. Aceste asocieri sunt foarte periculoase pentru ca pot crea confuzie printre investitorii straini”, a spus Isarescu.

    Tot ca o componenta mediatica, Isarescu a reluat tonul aspru la adresa bancilor care, dupa ce au spus ca BNR le-a luat leii( in urma interventiei prin care Banca Nationala a protejat, in toamna, cotatia leului), acum declara ca au exces de lichiditati.

    “BNR a intervenit pentru increderea in moneda nationala, nu pentru a apara un nivel de curs”, spune Isarescu, care a rugat presa, pe aceasta cale, sa nu mai creada pe nimeni daca iese si spune ca are o lipsa de lichiditate. “

    Aflati aici de ce revista BUSINESS Magazin l-a ales pe Mugur Isarescu personalitatea anul.
     

  • Cum ar putea ajunge chineza stapana limbilor straine

    La zece ani aranja fructele si legumele pe taraba bunicului
    din Londra, cand a implinit 11 deja stia sa dea rest clientilor, la
    12 se targuia cu furnizorii pentru a obtine cel mai bun pret, iar
    pentru cea de 15-a aniversare tot ce si-a dorit a fost propria
    taraba. Cam asa suna drumul spre statutul de milionar al lui
    Charlie Trumper, personajul imaginat de Jeffrey Archer in romanul
    “As the Crow Flies” (publicat in Romania cu titlul “In linie
    dreapta”). Charlie a invatat arta comertului de la bunicul sau,
    care i-a predat si una dintre cele mai importante lectii ale
    comertului – sa vorbeasca pe limba clientului.
    Desi povestea romanului lui Jeffrey Archer este pura fictiune,
    lectia bunicului lui Charlie este cat se poate de reala. Se pare ca
    la asa ceva s-au gandit si americanii, care atunci cand China a
    inceput sa se remarce ca una dintre cele mai mari economii ale
    lumii, au inceput sa-si inscrie progeniturile la lectii de limba
    chineza.
    Economistii spun ca evolutia economiei chineze este cea mai
    mare surpriza a ultimelor decenii. Economia Chinei a depasit-o pe
    cea a Germaniei in 2007, ocupand pozitia a treia in ierarhia
    mondiala, dupa Statele Unite si Japonia, conform Bloomberg. Oficiul
    de statistica din China a anuntat ca PIB a crescut cu 13% in 2007,
    la 25.731 de miliarde de yuani (2.552 de miliarde de euro), valoare
    care depaseste performantele celei mai mari economii din Europa,
    Germania, care a atins in 2007 un PIB de 2.424 de miliarde de euro,
    calculat la ratele de schimb medii din 2007.
    Gratie perspectivelor de business pe care le reprezinta o
    astfel de piata, numarul de ore de limba chineza in scolile primare
    si in liceele din SUA a crescut cu aproape 200% in 2008 comparativ
    cu 2004, conform Asia Society, o organizatie neguvernamentala care
    promoveaza studiul limbii chineze. Popularizarea cursurilor de
    chineza a fost stimulata si de fondurile guvernamentale care au
    incurajat invatarea acestei limbi. Departamentul de Stat american a
    acordat in 2005 fonduri de 1,3 miliarde de dolari pentru ca scolile
    americane sa introduca module de limba chineza. “Pastrarea
    statutului de superputere al SUA depinde de noua generatie, iar
    americanii, considerati cei mai importanti antreprenori din ultimul
    secol, trebuie sa ramana in frunte”, spune Hong Li, lector in
    cadrul departamentului de limbi moderne de la colegiul
    Ithaca.
    Sa notam ca limba chineza este cea mai raspandita de pe glob,
    dialectele sale fiind vorbite de 1,3 miliarde de oameni in toata
    lumea. Pentru comparatie, la nivel mondial exista aproximativ 700
    de milioane de vorbitori de engleza si 80 de milioane de vorbitori
    de franceza.
    In ceea ce priveste invatamantul romanesc, acesta pare sa aiba
    in vedere nu numai piata chineza, ci si tarile nordice sau
    Balcanii. Cel putin asa sugereaza cererea pentru cursurile de limbi
    straine. In conditiile in care puterea este inca in mainile
    “clasicilor”, adica a limbilor engleza, franceza, germana sau
    spaniola, amatorii de culturi mai putin promovate se inscriu la
    centrele specializate in limbi straine. Centrul Fides are in oferta
    cursuri pentru 28 de limbi straine, printre care bulgara, ceha,
    croata, japoneza sau chineza, Echo a inclus atat limbi slave, cat
    si scandinave sau chineza, ebraica si turca, iar Ariel are in
    portofoliu cursuri de araba, chineza, olandeza, japoneza si limbi
    slave.
    Piata locala de cursuri de limbi straine a evoluat oarecum in
    pas cu raporturile economice dintre puterile lumii. “Oferta de
    predare a limbilor straine mai putin cunoscute a fost lansata de
    multa vreme si colaboram cu profesori specializati pe foarte multe
    limbi. Insa cererea pentru aceste limbi este intr-adevar mai
    recenta – dateaza de vreo sase ani si a devenit permanenta in
    ultimii doi”, spune Luminita Petrulian, director al Centrului de
    Limbi Straine Fides, adaugand ca, in cazul Fides, cele mai cerute
    cursuri sunt cele de limba greaca, suedeza, portugheza, araba,
    rusa, chineza si turca.
    Cat despre cursanti, reprezentantii centrului spun ca
    majoritatea au varsta cuprinsa intre 25 si 40 de ani: “Dintre
    solicitantii persoane fizice, cei mai tineri, care deja cunosc
    limbi de mare circulatie, doresc sa invete aceste limbi pentru a-si
    largi orizontul lingvistic si cultural, iar cei mai in varsta
    pentru a putea sa comunice cu prieteni sau rude din tarile
    respective.”

  • Romania, a treia mare inflatie in luna ianuarie

    Avansul preturilor din Romania a fost depasit de Letonia, cu 9,7%, si Lituania cu 9,5%, potrivit Eurostat, Biroul de Statistica al Comisiei Europene.
    In zona euro, inflatia anuala a fost de 1,1% in prima luna a anului, in scadere de la 1,6% in decembrie
    Cel mai mic avans al preturilor a fost inregistrat in Luxemburg, unde inflatia a stagnat, Portugalia cu 0,1%, respectiv Spania si Franta cu 0,8%.

    Cititi aici mai multe despre cresterea preturilor din Romania.
     

  • Spune-mi cu cine te insotesti

     

    La jumatatea lui septembrie, pe cand Wall Street-ul se destrama si institutii financiare venerabile erau ingenuncheate, atmosfera in birourile din Manhattan ale firmei de avocatura Wachtell, Lipton, Rosen & Katz era de sarbatoare.
     
    Dupa un weekend de acorduri fulgeratoare si intalniri de urgenta la Rezerva Federala din New York, directorul executiv John A. Thain si echipa lui de la Merrill Lynch si-au vandut firma de brokeraj cu probleme catre Bank of America, evitand astfel prapastia financiara in care tocmai cazuse Lehman Brothers. Dar inainte sa pecetluiasca tranzactia, avocatii de la Wachtell – cei ce au reprezentat Bank of America – le-au spus celor de la Merrill Lynch ca vor sa stie care va fi dimensiunea bonusurilor pe care Thain si colegii lui le vor incasa la sfarsitul anului. S-a rupt o foaie dintr-o agenda si cineva din echipa Merrill a scris sume de cate opt cifre pentru cei cinci directori de top ai companiei, din care 40 de milioane de dolari doar pentru Thain.
     
    Desi Merrill Lynch sangerase financiar tot anul – si urma s-o mai faca – bonusurile nu erau legate de performante, dupa cum sefii Merrill aveau sa le explice mai tarziu colegilor. Mai degraba erau un fel de comisioane pentru perfectarea tranzactiei, similare cu cele primite de bancherii de investitii pentru cate o lovitura financiara. Thain in special simtea ca ar fi meritat un pachet gras pentru stradaniile din timpul negocierilor, dupa cum sustin cinci indivizi care cunosc situatia in detaliu si care si-au declinat identitatea din cauza relatiilor personale si de afaceri cu cei implicati.
     
    Cateva saptamani mai tarziu, directorul de resurse umane de la Merrill l-a vizitat pe John D. Finnegan, seful comitetului de compensatii din consiliul de conducere al Merrill, si i-a spus de bonusuri, dupa cum spun patru persoane care au fost informate despre discutie. “E o tampenie”, a raspuns Finnegan, directorul executiv al Chubb Group of Insurance Companies. El a considerat ca a cere bonusuri grase insemna atat lacomie, cat si insensibilitate, in special pentru ca Wall Street-ul era intr-o situatie atat de proasta incat devenise foarte probabil ca banii contribuabililor sa fie necesari pentru a-i asigura supravietuirea.
     
    A inceput astfel o dezbatere interna cu privire la bonusul lui Thain; o persoana din apropierea acestuia a spus ca un bonus de 40 de milioane de dolari “nu a fost niciodata subiectul unei discutii serioase”. Chiar si asa, altii de la Merrill au fost iritati de negocierile lui pentru un bonus, ceea ce a contribuit la sfaramarea imaginii construite cu grija a lui John Thain. Episodul a scos la iveala orgoliul nemasurat si sentimentul celor de pe Wall Street ca totul li se cuvine, anticipand multiplele probleme care aveau sa ameninte in cele din urma fuziunea dintre cei doi giganti financiari subminati de criza.
     
    Calificata drept calea de urmat pentru un Wall Street in deriva, fuziunea a oferit Merrill Lynch sansa sa-si revina, dupa pierderi de miliarde de dolari de pe urma sectorului ipotecar, si a dat celor de la Bank of America acces la notorietatea brandului Merrill si la extinsa retea de brokeri a acestui grup financiar, cunoscuti si sub numele de “turma furtunoasa”.
     
    Dar fuziunea, in care Bank of America s-a angajat sa plateasca circa 50 de miliarde de dolari in actiuni pentru Merrill, a ajuns repede impovaratoare. La inceput, cele doua companii luate impreuna erau evaluate la bursa la circa 176 de miliarde de dolari. Azi, cuplul are o capitalizare de piata de doar 39 de miliarde de dolari.
     
    Interviuri cu circa 30 de actuali si fosti executivi si angajati de la Merrill si Bank of America arata cat de gresita a fost aceasta fuziune. Toti au cerut sa nu le fie dezvaluita identitatea, pentru ca fie nu aveau permisiunea bancilor ca sa comenteze, fie semnasera angajamente de confidentialitate cu fostii lor angajatori.
     
    De o parte a baricadei este Thain, care a fost privit drept cineva care a promis Merrill cu mult mai mult decat a oferit de fapt. Desi el a sustinut in repetate randuri ca a contribuit la vindecarea ranilor financiare si la revigorarea moralului in companie, a ajuns de fapt sa se izoleze de cei mai multi dintre directorii de top de aici si nu a reusit sa protejeze firma de o pierdere-soc de 15,3 miliarde de dolari in ultimul trimestru al anului trecut, potrivit catorva actuali si fosti oficiali de rang inalt din interior.

    Aflati in continuare cat a cerut Bank of America ajutor financiar guvernului american.

     

  • Isarescu: Sunt sanse mari ca tinta de inflatie pentru 2009 sa fie atinsa

    "Datele noastre (n.r. – BNR) arata ca excesul de cerere se inchide si putem sa asistam la un deficit de cerere la sfarsitul primului trimestru.(…) Asistam in segmentul privat la temperari masive de crestere a salariilor, ceea ce apropie comportamentul veniturilor de cresterea de productivitate", a spus Isarescu. Anul trecut, rata inflatiei a inregistrat o usoara scadere, la 6,3%, fata de 6,57% in 2007.

    Gasiti aici ultimele declaratii ale ale Guvernatorului Bancii Nationale.

  • Ghid de supravietuire pe timp de criza

    In urma cu zece ani, o mare companie americana, cu aproximativ 80 de divizii regionale, a inceput un program de crestere a eficientei. Programele derulate in diverse piete au adus reduceri ale costurilor intre 10 si 15%, in timp ce vanzarile au crescut cu cel putin 15%. Plecand de la acest succes, compania a pregatit mai mult de 25 de “agenti ai schimbarii” care ar fi trebuit sa conduca extinderea programului la nivelul intregii retele. Pe fondul recesiunii din 2001-2002, sefii companiei, concentran-du-se pe reduceri de costuri, au renuntat la agentii respectivi si le-au propus celor 80 de divizii sa continue prin forte proprii eforturile de imbunatatire a eficientei.

     
    Un an mai tarziu, performantele financiare au scazut dramatic, firma a fost cumparata de un fond de investitii si, chiar daca s-a incercat reluarea programului, capacitatea si pofta de schimbare au disparut si, chiar si dupa ce recesiunea a trecut, au urmat multi ani in care profitul si vanzarile companiei n-au mai crescut deloc. Exemplul folosit de cea mai mare companie de consultanta in management din lume, McKinsey, intr-un studiu publicat la sfarsitul anului trecut ilustreaza una dintre cele mai mari greseli pe care companiile le fac atunci cand, puse in fata unei recesiuni economice, incearca sa taie cu orice pret costurile, dar isi reteaza in acelasi timp si perspectivele de dezvoltare. Criza pe care o traverseaza acum economia mondiala face ca exemplul de mai sus sa fie un bun punct de plecare pentru a raspunde la cateva intrebari esentiale pentru orice companie.
    De unde ar trebui sa taie firmele pentru a-si asigura lichiditatile care sa le permita supravietuirea? E de preferat reducerea numarului de angajati sau mai degraba taierea bugetului de marketing? E mai potrivit un stil de management proactiv, care sa anticipeze evolutii ale pietei, sau, dimpotriva, sefii com­paniilor ar trebui doar sa reactioneze la evolutiile pietei si sa se concentreze pe pregatirea momentului cand economia isi va reveni? Pentru a afla raspunsul la toate aceste intrebari si pentru a vedea cat de pregatite sunt companiile de pe piata romaneasca sa faca fata crizei economice, BUSINESS Magazin a discutat cu cateva zeci de consultanti si manageri ai unor companii din domenii variate, de la giganti din domeniul energiei si al telecomunicatiilor pana la antreprenori, retaileri internationali sau firme de outsourcing.
     
    Unul dintre elementele recurente in aceste discutii a fost legat de schimbarea de paradigma. Altfel spus, a cadrului general in care se vor derula afacerile incepand cu acest an, comparativ cu situatia de pana la jumatatea anului 2008.
     
    “Pana acum, pentru manageri a fost mai important sa vada cum pot sa isi extinda afacerile, unde pot sa investeasca, astfel incat sa creasca intr-un ritm cat mai rapid, dar putini sunt cei care s-au gandit si la eficienta, la un mod rational de extindere. n-a prea fost o intre­bare la ordinea zilei pana de curand”, constata Bogdan Belciu, director general al filialei locale a companiei de consultanta AT Kearney.
     
     
    Luand in considerare dimensiunea problemei, Codrut Pascu, directorul biroului local al companiei de consultanta Roland Berger, apreciaza ca masurile pe care le iau acum managerii sunt “de suprafata”: “Deocamdata se fac reglaje de finete: reduceri financiare, renuntarea la niste angajati, inchiderea unor operatiuni aflate in pierdere – lucruri care trebuia de mult facute, dar care in cele mai multe dintre cazuri nu vor fi suficiente”. Previziunea lui Codrut Pascu pentru acest an este ca lucrurile vor merge din ce in ce mai prost si ca ar fi bine sa fie aplicat de la inceput un mix de masuri care sa asigure supravietuirea.
     
    “Ciclul de scadere inca nu s-a incheiat: deocamdata s-a mers mult pe stocuri, care nici nu s-au vandut in totalitate, dar va urma momentul cand retailerii vor face comenzi mai mici catre producatori, iar producatorii vor face comenzi mai mici catre prelucratori, care vor face comenzi mai mici catre producatorii de materie prima, care la randul lor vor face comenzi mai mici catre transportatori si asa mai departe”, estimeaza Codrut Pascu, care de fapt considera ca acum, cercul vicios de anii trecuti, cand toata lumea isi facea bugetele bazandu-se pe o crestere continua, se va intoarce pe dos si oamenii vor exagera in sens contrar.
     
    Dat fiind ca toata lumea vede lucrurile negativ si incearca sa eficientizeze, Bogdan Belciu identifica trei categorii de companii, din punctul de vedere al cailor pe care le urmeaza pentru a reduce costurile. “In primul rand, sunt cele care decid sa sa se orienteze strict pe reducerea agresiva a costurilor (Deep Cuts). Apoi, sunt cele care aleg sa blocheze orice forma de dezvoltare, inclusiv investitii (Deep Freeze) si, cele mai moderate, companiile care cauta sa urmareasca strategia de crestere pe termen lung, reducand in acelasi timp si o serie de costuri (Dig Deep).”

    Codrut Pascu crede ca riscul cel mai mare intr-o perioada ca aceasta este apli­ca­rea unui singur tip de strategie: “Noi (Roland Berger – n.red.) sfatuim clientii sa aplice un mix de restructurare: financiara, operationala si strategica, deoarece aplicarea unui singur tip de restructurare poate fi periculoasa pentru companie”. Iar cel mai periculos este, in opinia lui Codrut Pascu, ca o companie sa inceapa cu restructurarea financiara si sa se rezume la ea, deoarece aceasta este limitata: “Cu un singur tip de strategie cumperi doar timp, dar pentru a supravietui pe termen lung este nevoie sa actionezi simultan toate parghiile posibile”.

  • Ghid anticriza: Nu va feriti de concedieri

     

    Indiferent din ce categorie fac parte in privinta politicii de reducere a costurilor, managerii companiilor din Romania recunosc ca resursa umana este prima vizata cand vine vorba de eficienta. Concedierile reprezinta subiectul cel mai delicat, pe care orice manager incearca sa il ascunda prin folosirea unor termeni ca optimizare sau eficientizare, asa cum spune Gabriel Alexandru, vicepresedinte al celui mai mare producator de mezeluri, Cris-Tim, care a renuntat la 5% din personal: “Nu a fost o reducere a personalului din cauza crizei; aceasta masura face parte dintr-un program de eficientizare pe care doar l-am grabit”. Traducerea termenului de eficientizare, pe care il foloseste orice manager in aceasta perioada, se refera la eliminarea activitatilor redundante, a explicat Codrut Pascu: “Una din primele categorii la care se uita managerul este gradul de incarcare cu personal si de acolo va elimina imediat zona de confort – daca pentru un proces muncesc trei persoane si acea munca poate fi facuta de doua, a treia persoana este zona de confort si trebuie sa plece”. Adrian Stanciu, managing director al Human Synergistics, considera ca renuntarea la oameni este principalul mod de a face reduceri masive de costuri. Sau, dupa cum afirma Maria Grapini, sefa producatorului timisorean de textile Pasmatex, “trebuie sa ne restructuram activitatile pe masura bugetului disponibil si sa nu cream iluzii si blocaje, iar asta implica si disponibilizari, fie ca ne place sau nu”.
     
    Numarul companiilor care anunta disponibilizari este in crestere accelerata: daca la sfarsitul anului trecut erau 403.441 de someri, potrivit Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, numarul lor va creste la mai mult de 700.000 pana la sfarsitul acestui an. Companii precum European Food & Drinks, producatorii de componente auto Takata Petri, Draexlmaier si Leoni, Electrica, Secuiana sau Elcoteq sunt printre cele care au anuntat concedieri in ultima perioada.
     
     
    Una dintre cele mai dure masuri de concediere le-ar putea lua Dacia, care, pe fondul scaderii dramatice a comenzilor atat pe piata interna, cat si la export, ar putea renunta la un intreg schimb, adica la 4.000 de oameni, dupa cum spune seful companiei, François Fourmont.
     
    “O astfel de masura ar avea nu doar un efect asupra companiei, ci si un puternic impact social, deoarece in cazul multora dintre angajatii Dacia e vorba de singurul sustinator al familiei, intr-o zona unde Dacia este poate singurul angajator”, atrage atentia Ernest Virgil Popovici, presedintele Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA).
     
    Odata luata decizia de a concedia angajati, apare un alt mare semn de intrebare: care dintre angajati ar trebui sa plece, cei mai scumpi sau ultimii veniti?
     
    Una dintre masurile contraindicate este, potrivit lui Belciu, concedierea sub presiunea sindicatelor, cand companiile ii lasa pe oameni sa decida cine sta si cine pleaca: “In situatii de acest fel, exista doua categorii de riscuri. Iti pleaca in primul rand oamenii buni, care stiu ca vor putea sa isi gaseasca un alt loc de munca si, pe de alta parte, acest fel de a face concedieri costa, in genere, destul de mult – e vorba de pachetele de compensatii”. Si consultantul financiar Bogdan Baltazar, fost presedinte al BRD, atrage atentia ca managerii trebuie sa ia in calcul investitiile facute in angajati si aiba grija ca, in momentul concedierilor, “sa nu ii piarda pe cei mai buni”.

    Cititi aici mai multe despre solutiile de reducere a costurilor.

     

  • Ghid anticriza: Mai usor cu bonusurile

     

    In companiile unde nu au fost anuntate concedieri, modalitatea de reducere a costurilor cu personalul invocata de cei mai multi dintre manageri este reducerea bonusurilor. “Cine nu da afara taie din beneficii, iar in unele cazuri, ambele variante pot fi puse in aplicare. Este imposibil sa nu vedem in curand reduceri drastice ale beneficiilor extrasalariale”, adauga Florin Rusu, managing director al Global Consulting.
     
    Sunt vizate in principal asigurarile, pensiile private facultative, minutele gratuite incluse in telefonul mobil de la firma sau chiar numarul de kilometri pe care un angajat ii poate parcurge in interes personal cu masina
    de serviciu.
     
    O astfel de miscare este insa privita ca o jumatate de masura de unii dintre consul­tanti. “Sunt niste reduceri penibile. Ele transmit, mai degraba, un mesaj la nivel psihologic. Este unul din modurile prin care angajatorii le spun angajatilor ca lucrurile nu merg bine si ca urmatorul pas ar putea fi concedierea lor”, este de parere Adrian Stanciu.
     
    Alte companii, precum producatorul de medicamente Zentiva, au in vedere o solutie intermediara. Dragos Damian, seful companiei, sustine ideea pastrarii unor locuri de munca vacante pentru o anumita perioada, pentru ca in urma unei analize sa decida asupra oportunitatii de a pastra postul respectiv in organigrama.
     
    Primul anunt de reducere a salariilor la o companie mare din Romania a aparut in decembrie, cand echipa de conducere a grupului Rompetrol a anuntat ca isi va suspenda 20% din veniturile salariale, pentru sase luni, incepand cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009. Masura a fost ulterior extinsa si la alte niveluri de management, dar si in alte companii, managerii ajungand la aceasta masura in urma discutiilor cu angajatii sau sindicatele.
     
    Indiferent de strategia pe care o aleg managerii, concluzia este ca a venit momentul unor reasezari pentru pachetele salariale sau de beneficii, dupa ani in care, sub presiunea nevoii de oameni, acestea au crescut necontrolat.
     
    Consultantul Bogdan Baltazar crede ca acum este cea mai buna ocazie pentru companii sa puna presiune pe angajati astfel incat sa devina mai eficienti. Eficienta care, in domeniul bancar, se traduce printr-o gama mai larga de produse vandute per client, in conditiile in care acest coeficient este in Romania cu mult mai mic decat in alte piete.

    Cititi aici mai multe despre solutiile de reducere a costurilor.

     

  • Ghid anticriza: Renegociati contractele

     

    Contractele de asigurari, chirii, servicii medicale sau orice alt fel de servicii, dar si liniile de credit pot fi puse pe lista de renegocieri pentru ca astfel costurile sa mai scada. “Mai ales la materii prime, materiale… totul, pana la urma, se poate renegocia. La noi, functia asta de negociere n-a prea fost activa – cand toata lumea crestea agresiv, putini au stat cu adevarat la masa sa negocieze un contract. Acum poate fi un bun moment sa faci o selectie mai atenta a furnizorilor”, considera Bogdan Belciu.
    El crede ca in urma discutiilor cu furnizorii, companiile ar putea realiza economii de 10-15%. Cel mai la indemana este deocamdata renegocierea contractelor de chirie pentru spatiile comerciale, solutie care este acum avuta in vedere de toti comerciantii, de la magazine de fashion si lanturi de restaurante pana la grupuri bancare. “In fiecare saptamana avem zece cereri de renegociere. Dezvoltatorul sta alaturi de chiriasi pe timp de criza. O face insa atat cat poate, trebuie sa intelegem ca nici ei nu au de unde lasa foarte mult; valoarea ipotecii pe proprietatea sa scade si trebuie sa vina cu fonduri de acasa”, declara Razvan Gheorghe, directorul general al companiei de consultanta imobiliara Cushman & Wakefield.
     
    Nu doar chiriile din mall-uri sunt subiect de renegocieri, ci si spatiile de birouri. “Sunt multi clienti care vor sa renegocieze contractele de inchiriere. Si noi ne gandim sa facem acest lucru pentru birourile de aici”, spune Ernest Virgil Popovici, fondatorul casei de avocatura Popovici, Nitu si Asociatii, referindu-se la cladirea de birouri Dorobanti 239, dezvoltata de un grup de firme controlat de omul de afaceri Puiu Popoviciu, unde isi are sediul central Petrom.
     
    Analistii pietei imobiliare sunt de parere insa ca este foarte greu pentru companii sa obtina reduceri importante de costuri privind chiriile cu spatiile de birouri, o economie de 5% fiind considerata foarte satisfacatoare.