BusinessMagazin

Tag: economie

  • Ce ni se intampla in 2009?

    In materie de crestere economica, optimistii mai vad cate ceva in pahar, iar pesimistii vad deja paharul spart. Si asta nu este tot: deficitul de cont curent, evolutia monedei nationale sau inflatia isca noi temeri.

    Economia, incotro?

    Orice scenariu poate sa fie valid, crede Lucian Anghel, economist-sef al Bancii Comerciale Romane, in conditiile in care evolutia economiei depinde de “extrem de multe variabile”, precum contextul international, masurile pe care le va lua noul guvern, modul in care va evolua cererea, dar si starea vremii. Prognozele privind PIB variaza: in timp ce mai ales analistii straini anticipeaza ca economia romaneasca ar putea intra in recesiune, analistii locali sunt ceva mai optimisti. Cele mai multe scenarii avanseaza prognoze de 2-3%, in timp ce Guvernul si BNR anticipeaza o crestere economica de 3,5%. Iar pesimistii cred ca economia romaneasca ar putea scadea, in unele scenarii, cu mai mult de trei procente.

    Cat de adanc va taia bisturiul in deficite?

    Obiectivul Guvernului de a reduce in acest an deficitul bugetar la 1,7-2% “va fi probabil indicatorul cel mai comentat de observatorii straini”, apreciaza Lucian Anghel de la BCR. Fata de nivelul inregistrat la sfarsitul lui 2008, de aproximativ 5% din PIB, o astfel de ajustare este insa greu de realizat. Cea mai mare incertitudine in 2009 se refera la modul in care se va produce modificarea deficitului de cont curent, crede Ionut Dumitru, economist-sef al Raiffeisen Bank. “Sper ca se va intampla intr-o maniera mai lenta, dar nu trebuie exclus nici riscul ca ajustarea sa fie brutala”, spune el, anticipand pentru finele anului un nivel de 10,7% din PIB, fata de circa 13,5% in 2008. Prognozele variaza, la acest capitol, foarte amplu: in timp ce guvernul actual ia in calcul o ajustare pana la 10,5% din PIB, analistii merg si pana la 8,8%.

    Ce se va intampla cu leul?

    “Va fi din ce in ce mai slabit”, spune Lucian Anghel, de la BCR, iar parerea sa este impartasita in unanimitate de analistii locali sau straini. Economistul- sef al BCR estimeaza insa ca deprecierea monedei nationale nu va fi nici foarte brusca si nici foarte rapida, ci mai degraba se va produce in pasi mici – o tendinta vizibila, de altfel, de la finele lui 2008. Ionut Dumitru anticipeaza ca nivelul maxim al deprecierii se va atinge in martie, la un nivel de 4,2 lei/euro, insa cursul va ramane “puternic dependent de politicile bugetare”.
     

  • BURSA

    Desi cei mai multi brokeri si analisti se asteptau la un an cu cresteri de cel putin 20% pe principalul indice BET si de 50% pe indicele BET-FI (al societatilor de investitii financiare), bazandu-se pe cresterile inalte ale PIB, piata a socat inca din prima zi de tranzactionare din an, cand Bursa a inchis cu o scadere de 2,1% pe indicele general, BET-C. A fost pentru prima data in ultimii ani cand Bursa avea sa scada in sedinta de debut a anului, cand investitorii de obicei se intorc optimisti dupa sarbatorile de iarna. Urmatoarele saptamani aveau sa trezeasca si mai mult investitorii la realitate, dupa ce mai multe fonduri de investitii straine au scos de pe Bursa 56 de milioane de euro (209 milioane de lei), vanzari nete care au reprezentat un record absolut. Ca urmare, principalele 20 de titluri lichide de pe piata au pierdut in prima luna a anului peste un sfert din valoare, cat previziunile de crestere ale brokerilor pe tot anul.

    Lichidarile fondurilor straine au venit ca urmare a agravarii crizei pietei ipotecare din SUA, ce a stat la baza crizei financiare internationale de mai tarziu. De altfel, primele care s-au retras de pe Bursa in ianuarie au fost tocmai fondurile americane de investitii.
     
    Scaderile au fost vazute de multi ca niste oportunitati de achizitie cu care nu se vor mai intalni, astfel ca piata de actiuni nu a dus in prima faza lipsa de cumparatori, mai ales ca economia Romaniei arata o accelerare. Numai ca, dupa o relativa perioada de stagnare, Bursa si-a continuat declinul tot pe fondul stirilor externe, care anuntau primul mare faliment al unei banci americane, Bear Stearns. In ciuda actiunilor agresive luate de Fed, banca nationala a SUA, printr-o scadere puternica a ratelor de dobanda si injectii de lichiditate in sistemul bancar, acesta din urma a clacat si cateva luni mai tarziu guvernul a fost nevoit sa nationalizeze o serie intreaga de institutii financiare cu expuneri pe piata imobiliara, printre care cel mai mare asigurator din lume, AIG. Investitorii de la Bursa n-au stat pe ganduri la auzul acestor stiri si au con­tinuat sa vanda agresiv actiuni, mai ales dupa falimentul rasunator al bancii de investitii Lehman Brothers, astfel ca piata bursiera a mai pierdut 20% din valoare.
     
    Derapajele Bursei i-au facut atat pe brokeri, cat si pe investitori sa fie mai rezervati in asteptari, mai ales ca agentiile de rating atrageau atentia cu privire la dezechilibrele economiei. Dupa scaderi de peste 50% de la inceputul anului pe principalele titluri, vanzatorii au continuat sa domine piata si pe fondul instalarii panicii. La numai cateva saptamani de la incidentele majore de pe piata americana, sistemul financiar european s-a prabusit rapid, in cateva zile fiind anuntate nationalizari ale unor banci de renume din mai toate statele europene, fapt ce a speriat si mai mult investitorii de la Bursa.
     
    Pe piata americana, investitorii care pariau pe scaderea actiunilor au determinat o serie de institutii financiare sa ceara ajutor banesc din partea statului, altele au fuzionat sau au fost preluate. Chiar si bancile de investitii fara probleme deosebite au fost nevoite sa se reprofileze din cauza previziunilor negative cu privire la viitorul acestora.
     
    Starea de tensiune internationala a tinut in corzi Bursa timp de mai multe luni, dupa ce retragerile investitorilor din fondurile de investitii le-au impins pe acestea din urma sa recurga la lichidari de participatii, fenomenul luand o amploare mondiala.
     
    In aceste conditii, fondurile straine au mai scos de pe Bursa 23 de milioane de euro (86,1 milioane de lei), respectiv au vandut participatii pe piata similare cu cele din prima luna a anului, dar la preturi de circa doua ori mai mici. Temerile cu privire la falimentele bancare au fost inlocuite rapid cu semnalele puternice de incetinire economica la nivel mondial, mai toate statele importante intrand in recesiune, urmate de o serie lunga de anunturi privind reduceri de productie si disponibilizari masive atat in tara, cat si pe plan extern.
     
    Speriati de contextul de piata si intrarea in incapacitate de plata a unor state, multi dintre investitori si-au abandonat strategiile pe termen lung de pe Bursa si au vandut in panica, preferand dobanzile atractive de pe piata bancara, care depaseau 14%.
     
    In aceste conditii, principalele titluri au ajuns la un sfert din valoarea de la finele anului trecut, iar SIF-urile s-au prabusit pur si simplu, ajungand sa fie tranzactionate si la 10% din cotatiile din vara lui 2007. 
     
    REPERE 2008  
    • Ianuarie – principalele 20 de actiuni pierd in medie un sfert din valoare in mai putin de o luna, dupa vanzarile record ale strainilor.
    • Aprilie 2008 – numarul de conturi de vanzare si de cumparare ale romanilor scade aproape la jumatate.
    • Iulie – BET-FI pierde 50% de la inceputul anului, coborand sub pragul de 40.000 de puncte.
    • Septembrie – BET-C scade la jumatate din valoare pe fondul anuntului privind falimentul Lehman Brothers.
    • Octombrie – Bursa atinge minimele anului, cu o pierdere de peste 70% pe BET-C de la inceputul anului, dupa un val de nationalizari pe plan international.
    • Decembrie – Stere Farmache si-a dat demisia din functia de director general al BVB. Isi pastreaza insa functia de presedinte.

  • Isarescu, personalitatea anului 2008

     Anul acesta, debutul crizei financiare intr-o perioada in care autoritatile au fost ocupate exclusiv de campania electorala a facut ca singura institutie care a ramas sa abordeze criza si sa incerce sa-i limiteze efectele sa fie Banca Nationala, condusa de guvernatorul Mugur Isarescu.

    Pentru unii e un finantist cu viziune ingusta, care a gatuit creditarea, a nedreptatit bancile si duce o lupta fara sorti de izbanda cu speculatorii ce vor sa doboare moneda romaneasca. Pentru altii este eroul zilei, salvatorul leului si aparatorul economiei, cel ce ar fi trebuit sa ajunga prim-ministru sau ministru de finante in noul guvern. Criza financiara l-a transformat aproape peste noapte pe Mugur Isarescu, cel care de 18 ani conduce banca centrala, dintr-un personaj relativ discret in cea mai comentata figura publica, in stare sa starneasca reactii vehemente pro si contra mai mult chiar decat politicienii din partide.
     
    Nu avem in vedere insa, daca vorbim de “personalitatea anului”, doar actiunile BNR din ultimele luni, de contracarare a speculatiilor din piata valutara. Intr-un an confiscat integral de alegeri, in care programele electorale nu aveau cum sa includa scenarii economice pesimiste sau masuri care ar fi indepartat electoratul, opiniile guvernatorului au inceput sa aiba o alta greutate in ochii publicului. Isarescu si-a asumat cu buna stiinta o sarcina care nu ii apartinea, cea a Executivului, explicand ca pentru orice guvern este mai greu sa recunoasca o problema sau sa promoveze masuri de corectie intr-un an electoral. “Stiu din experienta de premier ca pe cat de usor este sa dai sfaturi, pe atat de greu este sa le puna cineva in practica”, comenta Isarescu in septembrie, amintind de propria sa experienta din anul 2000, cand a ocupat pentru scurta vreme functia de prim-ministru. Iar Banca Nationala si-a asumat in acest an pe de o parte rolul de a atrage atentia tot mai insistent asupra dezechilibrelor din economie, pe de alta parte de a se folosi de politica monetara, unica parghie pe care o are la dispozitie, in raport cu un program fiscal tot mai generos al guvernului.
     
    Nu este pentru prima data cand Isarescu isi intra intr-un astfel de rol. “Politica monetara lasata singura, fara sprijin din partea celorlalte politici economice (fiscale, bugetare si de venituri) poate sa faca uneori mai mult rau decat bine”, spunea Mugur Isarescu, intr-un interviu acordat agentiei Mediafax acum mai bine de zece ani. Emil Constantinescu, presedintele Romaniei in perioada 1996-2000, rememoreaza pentru BUSINESS Magazin ca la instalarea sa in functie, guvernatorul BNR i-a prezentat “nu doar un raport, ci cu un pachet de masuri necesare pentru a scoate Romania din criza: propuneri legislative specifice, propuneri privind activitatea Guvernului, cooperarea cu BNR”. Acest set de masuri a stat, ulterior, la baza reformelor initiate in mandatul de presedinte al lui Constantinescu. Doar ca lucrurile n-au mers dupa plan. In acelasi interviu pentru Mediafax, Isarescu afirma: “S-a facut un program in care s-a spus asa: asta este politica monetara, tu trebuie sa faci pasul asta inainte. Celelalte politici trebuia sa urmeze politica monetara. Politica monetara a ramas in fata, iar celelalte nu au mai facut pasul inainte, ci inapoi. Atunci s-a produs ruptura. Politica monetara, ca sa dea rezultate, trebuia sa fie sprijinita si corelata permanent cu celelalte politici”.
     
    Iar modelul de colaborare intre BNR si Executiv in care banca centrala ramane pana la urma singura ori are dificultati in a-si apara independenta fata de deciziile acestuia s-a repetat, intr-un fel sau in altul, si in guvernarile ulterioare. Anul acesta, cel mai semnificativ episod a fost legat de reactia iritata a ministrului finantelor, Varujan Vosganian, nemultumit de avertismentele repetate ale sefului BNR in privinta structurii de cheltuieli publice si a deficitului bugetar. In ultimele luni, intr-adevar, situatia s-a deteriorat si mai mult, pe masura ce promisiunile electorale au ingreunat si mai tare bugetul, sumele colectate la bugetul de stat au scazut in luna noiembrie si deficitul bugetului de stat s-a adancit, amenintand sa depaseasca 3% din PIB.
     
    Acum, banca centrala si guvernatorul cu care imaginea ei se confunda, dupa o “convietuire” de 18 ani, au ramas sa conduca economia, cel putin pana la intrarea in functiune a noului guvern, spune economistul-sef al unei banci din top cinci – “asa cum, de altfel, au fost mereu un pilon de stabilitate intr-o economie guvernata de cicluri electorale”. Iar noul guvern Boc a anuntat deja ca va forma o comisie, impreuna cu experti de la BNR, pentru a pune la punct programul economic de guvernare pentru 2009.
     
    Mai mult, asa cum s-a intamplat aproape in fiecare ciclu electoral din istoria recenta, numele guvernatorului a fost vehiculat de multi ca fiind “in carti” pentru sefia noului Cabinet sau chiar a unui eventual guvern de tehnocrati. Cu experienta nu foarte fericita a pozitiei de premier acceptate in 2000, la insistentele fostului presedinte Emil Constantinescu, Mugur Isarescu a declarat in repetate randuri ca nu mai este interesat de aceasta functie, dand de inteles ca prefera sa-si pastreze doar parghiile de politica monetara. La sfarsitul anului 2000, Isarescu s-a intors la banca centrala si de atunci a preferat sa se tina departe de scena politica.
     
    In schimb, sau poate tocmai de aceea, Isarescu a castigat pe parcursul mandatelor la BNR un capital de incredere urias atat pe plan intern, cat si in relatia cu omologii sai straini si cu organismele financiare internationale. Aceasta este, de altfel, una dintre explicatiile longevitatii neegalate de niciun alt sef de banca centrala din regiune si cu atat mai putin de vreo figura publica din tara. Chiar daca a fost vizat de mai multe ori pentru a fi inlocuit (mai ales pe criterii politice), Isarescu a rezistat totusi de-a lungul a trei guvernari diferite (Emil Constantinescu, Ion Iliescu, Traian Basescu) si putini sunt acum cei ce cred ca anul viitor – cand i se incheie actualul mandat – ar putea fi inlocuit. “Este adevarat, a evoluat mult dupa 1990, a crescut odata cu tara”, comenteaza Sebastian Vladescu, fost ministru de finante si fost student al lui Isarescu in anii ‘80, la ASE si apoi la Institutul de Economie Mondiala, care apreciaza ca guvernatorul BNR “a avut o prestatie excelenta in toata aceasta perioada”.

     

  • Criza care creste traficul

     

    Site-ul Wall Street Journal a raportat recent un record de doua milioane de vizitatori intr-o singura zi, iar la Yahoo! Finance, traficul de mesaje online pe tema crizei financiare a crescut in ultima perioada cu 40%. Sectiunea Tech Ticker din cadrul portalului, care difuzeaza stiri video online, are milioane de vizitatori zilnic. “Va fi o luna record pentru noi in ceea ce priveste traficul. Echipa editoriala de la Tech Ticker lucreaza fara oprire pentru a le oferi oamenilor informatiile de care au nevoie pentru a intelege criza economica”, a declarat Mark Interrante.
     
    Compania Akamai Technologies, care monitorizeaza evolutia traficului online pentru principalele site-uri de stiri, ca NBC si BBC, a raportat un nivel record al vizitelor facute pe aceste site-uri, ca urmare a evenimentelor de pe piata financiara mondiala, iar numarul cautarilor pe Google dupa cuvintele-cheie “actiuni” sau “bursa” aproape s-a triplat in luna septembrie. Si site-uri fara legatura directa cu informatiile bursiere au avut cresteri motivate tot de criza; PeopleJam.com, un site cu sfaturi pentru diverse zone ale vietii cotidiene, a consemnat o crestere de aproape opt ori a traficului pentru sectiunea de sfaturi pe teme de finante personale. “Vizitatorii nostri sunt ingrijorati in privinta economiilor lor pentru pensie, a modului cum isi pot plati ipotecile sau cum pot economisi bani de benzina”, spune Matt Edelman, directorul PeopleJam.com, care adauga ca a crescut si interesul pentru sfaturi asupra felului cum pot manca sanatos sau cum isi pot mentine forma fizica fara a fi nevoiti sa cheltuiasca la fel de mult ca in epocile cand isi puteau permite aceasta.

     

  • Economia Spaniei ar putea intra in recesiune in 2009

    "Consider ca in a doua jumatate a anului viitor vom avea deja crestere trimestriala a activitatii economice, raportandu-ne la intervalul de trei luni precedent, desi acest lucru nu inseamna ca vom avea un avans anual. Daca vom avea o recesiune a economiei mondiale, in mod logic vom fi in recesiune", a afirmat Zapatero, intr-un interviu pentru ziarul local Publico.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Criza financiara, un fleac

    Si parea ca are pe deplin dreptate, avand in vedere ca unele dintre cele mai importante actiuni cotate la Bucuresti au pierdut aproape jumatate din valoare intr-o singura saptamana, brokerii declarandu-se uimiti de faptul ca se confrunta cu situatia foarte rara in care sa nu fie ordine de cumparare pentru vedetele bursei din punct de vedere al lichiditatii, precum SIF-urile, SNP Petrom sau BRD.
     
    La zece mii de kilometri distanta, Paul Krugman, editorialistul New York Times, pe care il puteti citi in fiecare luna si in BUSINESS Magazin, numea weekend-ul care tocmai a trecut momentul adevarului.
     
    “Consecintele caderii Lehman au fost vizibile doar la cateva zile, insa ultimele patru saptamani s-au pierdut”, spunea Krugman, care anticipa in lipsa unui plan de salvare coordonat ca economia mondiala va traversa cea mai grava cadere de la marea criza din 1929-1933.
     
    Sunt convins ca veti spune ca nu este nimic nou in aceasta interpretare – chiar si BUSINESS Magazin a avut acum aproape trei luni o coperta cu titlul “America in faliment”, ilustrata chiar cu o fotografie din tipul Marii Crize.
     
    Dar cu siguranta ca acum ati parcurs cu mai multa atentie aceste randuri decat ati facut-o in urma cu trei luni, pentru simplul fapt ca si Romania, la fel ca intreaga Europa, pare acum ca a intrat in sfera de influenta a “panicii celei mari” de care vorbea colegul meu la inceputul articolului.
     
    Romanii incep sa dea nas in nas cu criza internationala, iar primii vizati au fost “jucatorii” (o sintagma des folosita pentru a desemna investitorii) de pe bursa, in special cei care au intrat in piata pe maximele istorice din vara anului 2007, cand autoritatile recomandau investitiile in bursa.
     
    Cam acum un an si jumatate, chiar presedintele Basescu sustinea ca BVB ar trebui sa devina in viitor reperul de investitii pentru fondurile de pensii.
     
    Acum, acelasi presedinte aprecia ca ceea ce se intampla cu bursa – citez din stirea Mediafax – este un argument legat de faptul ca Romania are toate sansele sa nu fie afectata de aceasta criza internationala daca exista prudenta si responsabilitate.
     
    “Criza se manifesta la noi la bursa, fara sa afecteze populatia, pentru ca nu sunt foarte multi jucatori pe bursa in Romania, nu s-au pus economiile romanilor in cumparare de actiuni la bursa si ele se afla in banci”, a spus Basescu. Iata cum esecul atragerii unor investitori de calibru la bursa devine un succes si ne va proteja de criza. Interesant si incurajator, nu?
     
    La fel de bine putem spune ca aceasta criza nu va avea efecte foarte puternice in Romania, pentru ca inca exista un numar urias de oameni – mai ales la tara – care desi nu prea au venituri, traiesc de pe urma animalelor pe care le cresc in curte sau a legumelor pe care le cultiva in gradina.
     
    Sau pentru ca multi dintre cei care am crescut inainte de 1989 ne-am obisnuit sa facem economie (de nevoie) la consumul de energie, la caldura sau chiar la apa calda. Si exemplele pot continua.
     
    Fara a incerca sa dau o nota alarmista acestui articol, imi permit sa il contrazic pe domnul presedinte si sa afirm ca nu doar romanii care au bani pe bursa sunt afectati de caderea cotatiilor pentru SIF, BRD, SNP sau EBS. Afectati sunt deopotriva si cei care se gandeau ca vor trai mai bine si aveau in plan sa isi cumpere pe credit o masina, un computer, o casa sau un frigider sau cei care acum au de platit rate.
     
    Mai important, afectati ar putea fi si cei care acum lucreaza in fabricile de componente auto care aprovizioneaza fabricile Opel sau Ford din Europa de Vest si care au decis sa stopeze pentru moment productia. Si la fel de afectati ar putea fi si tinerii din call-centere.
     
    Si, de ce nu, chiar si vecinul meu in varsta de la bloc, cel care se grabea mai deunazi sa isi scoata banii de la banca, chiar daca nu stia ce sa faca cu ei.
     
    Cum puteam eu sa ii explic, dupa ce a pierdut pe rand banii la Caritas, FNI, Banca Dacia Felix, Gerald (un alt fel de Caritas din Bucuresti), ca acum nu are de ce sa se teama pentru banii pe care ii are in banca – dupa cum spun deopotriva bancherii si autoritatile – cand vede ca premierul Tariceanu spune ca pentru a se proteja a investit in titluri de stat?

  • Opriti leul

    Romania nu este o insula financiara imuna la ceea ce se petrece pe plan international, comenta un bancher intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in urma cu doua luni, incercand sa argumenteze in acest fel ineficienta unor masuri restrictive impuse de banca centrala. In lumina evenimentelor din ultimele saptamani, afirmatia bancherului capata nuante noi; pe de o parte, spun de aceasta data bancherii, exact interventia (indirecta) a bancii centrale a fost cea care a stopat prabusirea leului saptamana trecuta, cand cursul s-a apropiat abrupt de nivelul de 4 lei/euro. Pe de alta parte, deprecierea leului, venita (cel putin partial) pe fondul unei miscari din intreaga regiune, confirma o data in plus ca situatia financiara internationala dificila nu are cum sa nu se reflecte si pe plan local.
     
    Caderea abrupta a leului, care a pierdut in punctul maxim de saptamana trecuta aproape 6,5% din valoare, recuperand usor spre finele saptamanii, “oglindeste pe plan intern ceea ce se petrece la nivel international”, crede Radu Craciun, directorul de investitii al Interamerican Pensii si seful Asociatiei Analistilor Financiar-Bancari. Deprecierea leului a venit pe fondul unei miscari regionale, in care si zlotul polonez sau forintul maghiar au fost afectati de avalansa de stiri negative de peste Ocean si din Europa. In sens contrar, si tot pe fondul unei miscari regionale, spre finalul saptamanii leul a recuperat teren in fata euro, dupa ce mai multe banci centrale au anuntat miercuri ca reduc rata dobanzii de referinta. 
    Astfel, Rezerva Federala a SUA a scazut rata de referinta la 1,5%, Banca Centrala Europeana la 3,75%, Canada la 2,5%, Marea Britanie la 4,5%, Suedia la 4,25%, urmate la o zi distanta de miscari similare din partea bancilor asiatice.
     
    Deprecierea leului a fost insa amplificata de conditiile locale, spune Radu Caciun. In primul rand, noteaza el, e vorba de lipsa de adancime a pietei financiare, de lipsa de experienta a investitorilor locali si, nu in ultimul rand, de tabloul macroeconomic dificil. De altfel, deficitul enorm de cont curent, de circa 14% din PIB, si perspectiva ca in actuala lipsa de lichiditati, finantarea acestuia sa devina tot mai dificila ii face si pe analistii de la Barclays, una dintre cele mai importante banci britanice, sa intrevada o deteriorare rapida a perspectivelor pentru Romania, prognozand o crestere a cursului pana la 4,2 lei/euro. Un curs de peste 4 lei/euro “ar aduce numai probleme pentru economia romaneasca”, spune Ionut Dumitru, economist-sef al Raiffeisen Bank; tocmai din acest motiv, adauga el, banca centrala nu va lasa cursul sa treaca de acest prag. Radu Craciun este de aceeasi parere: “as fi extrem de uimit sa vad un curs de peste 4 lei/euro”, spune el, explicand ca este vorba de un prag psihologic si ca, mai mult, mis­carile de acum nu decurg din fluxuri comerciale, ci din speculatii de moment. Motiv pentru care, crede directorul de in­ves­titii al Interamerican Pensii, leul isi va reveni, iar in urmatoarele sase luni va fluctua in jurul a 3,7-3,75 lei/euro. 
     
    Stavila in calea unei eventuale prabusiri a leului? “BNR a intervenit in piata si o va mai face de cate ori o sa fie nevoie”, crede Ionut Dumitru. De altfel, multi dintre dealeri pun revenirea leului pe seama interventiilor facute de banca centrala, care vinde euro prin intermediul bancilor, cumparand in schimb lei. In conditiile lipsei acute de lichiditati din piata, “efortul bancii centrale este mai redus acum, pentru ca poate sa intervina cu sume mai mici”, considera Dumitru, argumentand capacitatea BNR de a sustine in acest fel leul pentru o perioada mai indelungata. Analistii Barclays noteaza, pe de alta parte, ca ar fi mai precaut ca BNR sa isi conserve rezervele valutare (circa 26 de miliarde de euro) pentru eventualitatea in care datoria externa nu mai poate fi acoperita din alte surse. Daca banca centrala nu intervine insa pe piata valutara, cursul se va duce rapid peste nivelul de 4 lei/euro, considera Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania). “Am putea sa vedem, in aceste conditii, si un euro de 4,3-4,5 lei”, apreciaza Cabat, chiar daca nu exista, in opinia sa, cauze structurale pentru o depreciere atat de puternica. Vinerea trecuta, BNR a efectuat o interventie directa pe piata valutara, prin vanzarea a aproximativ 40 mil. euro. “Interventia a avut drept scop testarea functionarii pietei in contextul actual de volatilitate si incertitudine”, a spus Mugur Stet, purtatorul de cuvant al BNR. Interventia a dus cursul sub 3,8 lei/euro. Cabat este unul dintre analistii care au sustinut inca de acum multa vreme – din zilele “fericite” ale monedei nationale, cand se aprecia continuu – ca vor veni zile in care cursul va cadea spre nivelul de 4 lei/euro. “Trebuia sa ajunga acolo, situatia economica impune asta, dar acum a facut-o extrem de brusc.” Explicatia sa tine de faptul ca multe dintre investitiile din Europa Centrala si de Est isi au cartierul general la Londra, acolo unde vestile proaste s-au tot acumulat in ultima vreme, iar deciziile nu mai au legatura cu realitatea, ci cu climatul psihologic tensionat adus de criza – “nu mai e niciun pic de rationalitate in ceea ce se intampla”. Evenimentele din tara – alegerile parlamentare de la sfarsitul lunii noiembrie si deciziile electorale care insotesc acest proces – vor continua sa tina leul pe panta deprecierii, adauga presedintele CFA Romania, care vede in urmatoarele luni un euro de peste 4 lei. Pe termen mai lung, in urmatorii doi ani, cursul ar putea fluctua in jurul unei medii de 3,8 lei/euro, adauga el.
     
    Decizia de a majora salariile din sectorul bugetar pentru ca se apropie perioada electorala, “fara sa te gandesti la consecintele economice, e de-a dreptul iresponsabilitate politica”, sustine Ionut Dumitru. Discutiile purtate in jurul acestui subiect, mai exact dupa recenta decizie de a majora salariile profesorilor cu 50%, sunt de fapt principalul motiv care a dus la caderea leului, crede analistul de la Raiffeisen, asa incat “sa arunci explicatia doar asupra crizei internationale e gresit si iresponsabil”. Astfel de decizii politice sunt extrem de periculoase si din punctul de vedere al mesajului transmis agentiilor de rating, adauga el: “sa fii acolo, si sa vezi cum se jongleaza cu bani pe care nici nu ii ai, nu te-ai gandi ca lucrurile au scapat cu totul de sub control?”.

  • Business Magazin anunţa venirea crizei economice

    In seara zilei de luni in care Lehman Brothers si-a anuntat falimentul, BUSINESS Magazin a organizat o intalnire cu un grup de oameni de afaceri. Redactorul care a condus discutia si-a inceput prezentarea temei pe un ton destul de grav, adecvat situatiei. Interlocutorii nostri, in schimb, sefi de companii importante si cu putere financiara, s-au manifestat cu degajare, ba chiar cu un dram de condescendenta. Lehman era departe, iar Romania, buna-rea, cu probleme mai multe sau mai putine, era aici. Si aici era inca bine.

    Efectele crizei ajunsesera, in schimb, in Europa, unde guvernele erau nevoite sa ajute bancile cu miliarde dupa miliarde de euro, iar fiecare zi bursiera aducea noi recorduri negative. Analistii prevedeau ca seria vestilor rele va continua, iar cresterea economica pe vechiul continent va avea de suferit – ceea ce urma sa se rasfranga fara doar si poate asupra a ceea ce se intampla in economia romaneasca.
     
    Criza? Si mai cum?
     
    Pana in acel moment, putini oameni de afaceri din cei cu care am vorbit isi declarau afacerile afectate de criza, desi temeri existau. “In mod normal, o situatie de criza poate afecta orice afacere. Agentia de turism nu este influentata, sunt afectate doar investitiile mele imobiliare si cele de pe piata de capital – dar e greu de cuantificat, totul depinde de durata crizei si de momentul ales pentru a vinde”, spunea Sorin Stoica, proprietarul agentiei de turism Eturia.
     
    Nici Marius Ghenea, presedintele magazinului online PCFun, nu se simtea afectat “brutal” de criza. “Cei mai afectati in acest moment sunt cei care au investit foarte speculativ sau complet pasiv, astfel incat nu pot influenta in niciun fel trendul activelor pe care le detin”, spunea el. Riscurile pot fi reduse insa, considera el, daca investitiile sunt urmarite in mod activ, iar portofoliul este divers.
     
    Mike Borze, managing director pentru Europa Centrala si de Est la producatorul IT BenQ, afirma scurt ca “nu suntem in criza si nu avem o criza”, dar simtea o scadere a interesului clientilor, care nu se mai avantau sa faca investitii in IT&C, fapt confirmat si de Radu Georgescu, presedintele grupului Gecad. “Bugetele dedicate sectoarelor de activitate care se adreseaza unor nevoi neprioritare vor scadea. Printre aceste sectoare se regaseste, din pacate, si cel de IT&C”, spunea Georgescu. Oricum, impactul asupra celor doua companii ale lui Radu Georgescu, unul din primii romani care a facut afaceri profitabile in America, vanzand antivirusul RAV companiei Microsoft, s-a vazut in urmatoarele luni; dupa seful Gecad, criza putea insemna o scadere a vanzarilor sau doar o incetinire a cresterii.
     
    Pe langa IT, companiile isi puteau reduce bugetele pentru marketing, training, team-building si, in general, pentru dezvoltarea angajatilor sau a organizatiei. Totusi, pe termen lung, Costea Dumitrescu, atunci partener si cofondator al companiei de consultanta Ascendis, anticipa o crestere a competitiei pe piata de training, unde necesarul de training era mult prea mare pentru ca efectele crizei sa se vada intr-o reducere a cererii. Octavian Radu, presedinte si fondator al grupului RTC, introducea in ecuatie si scaderea artificiala a cererii, indusa de vestile si zvonurile panicarde.
     
    Pentru un retailer cum este Flamingo, mai importanti decat criza erau factorii pe care ii considera locali, ca inflatia sau nivelul creditarii. “Chiar daca pe termen scurt pot exista elemente de rezistenta, totusi, pe termen mediu, sunt indeplinite cele mai multe conditii pentru cresterea in continuare a pietei”, sustinea Dragos Simion, presedintele companiei.
     
    Vlad Ardeleanu, CEO al IpoteciDirect, companie specializata in consultanta financiara pe credite imobiliare garantate cu ipoteca, insista asupra efectului psihologic al crizei in domeniul de care se ocupa – era vorba de “pesimismul generalizat” cu privire la viitorul pietei imobiliare, care condusese deja la o scadere semnificativa a tranzactiilor. Ardeleanu recunoastea insa ca “efectul pe care il resimtim in primul rand este lipsa de lichiditate la nivelul sistemului financiar-bancar”.
     
    Lipsa de lichiditate era o perspectiva de care vorbea si Bogdan Belciu, atunci managerul reprezentantei din Romania a firmei de consultanta A.T. Kearney. Dupa cum se stia, criza fusese cauzata de riscurile excesive pe care anumite institutii financiare si le-au asumat pe o piata imobiliara aflata intr-o scadere masiva, iar riscurile s-au propagat in lant de la bancile comerciale si institutiile de credit catre banci de investitii si societati de asigurari care au creat produse financiare bazate pe credite ipotecare neperformante.
     
    Vandute si revandute in lant sub alte forme, aceste produse i-au afectat pe toti cei expusi sau pe emitentii lor. “De exemplu, in timp ce bancile romanesti nu sunt foarte active pe pietele financiare internationale, firmele-mama ale multor banci romanesti sunt in schimb active si ramane de vazut in ce masura acestea nu vor fi afectate financiar de falimentele din ultima vreme”, afirma Bogdan Belciu.

     

  • Wellness pentru economie

    Cu doi ani in urma, Joe Pellegrini se pregatea sa raspunda la telefon stiind de la inceput ca il asteapta o alta discutie enervanta. Asta fiindca la celalalt capat al firului era health coach-ul insarcinat de angajatorul sau, Scotts Miracle-Gro Co., o companie americana in valoare de 2,7 miliarde de dolari care vinde produse de intretinere a peluzei, sa ii monitorizeze starea de sanatate. Executivul in varsta de 48 de ani stia pe de rost scenariul conversatiei telefonice. “Ai fost la doctor? Cand ai de gand sa mergi?” Apoi concluzia: “Chiar trebuie sa pierzi cateva kilograme si neaparat, neaparat, sa iti scazi colesterolul”. In timp ce principala grija a celor de la Scotts Miracle Gro era ca angajatii lor sa-si ia in mod regulat tensiunea, cei de la Coca-Cola erau ocupati sa-si scoata propriul brand din convalescenta hranindu-l cu cat mai multe vitamine.
    Ani la rand marketerii din intreaga lume au sustinut ca fara un brand puternic si toti dolarii care au luat calea marketingului, Coca-Cola nu ar fi nimic altceva decat apa colorata si aromata. Insa, culmea, dupa standardele anilor 2000 se pare ca tocmai apa era intr-o concentratie prea mica in aceasta formula. Apa cu vitamine, mai exact. Asa ca, dupa ce a pierdut Gatorade in fata Pepsi in 2001, Coca-Cola a iesit la shopping dupa the next healthy thing. Castigator a iesit Darius Bikoff, creatorul liniei de ape vitaminizate Glaceau Vitaminwater, care la 10 ani de la momentul Evrika! in care a combinat o tableta de vitamina C cu o gura de apa, se pomenea cu 3,05 miliarde de euro in cont. Cu complimentele companiei care nu a inteles la timp ca wellness-ul nu este un curent trecator, ci un nou mod de a face business.
    Si asta deoarece, contrar opiniei generale, wellness-ul nu s-a nascut in sala de fitness. Nici la Hollywood sau in cabinetele medicilor nutritionisti. Ca orice alt trend care ne traseaza stilul de viata mai mult de cateva sezoane, s-a nascut in sedintele strategice ale marilor companii globale. Puse fata in fata cu cresterea permanenta a cheltuielilor legate de starea de sanatate a angajatilor lor, corporatiile au inceput sa adopte si sa promoveze conceptul de wellness de la inceputul anilor ’90, intr-un efort sustinut de a economisi bani. Executivii au justificat aceste programe cu argumente de bun-simt: pentru majoritatea companiilor cei 20 % dintre angajatii cu probleme serioase de sanatate precum cancer sau boli de inima reprezinta 80% din nota de plata medicala. Sa reuseasca sa evite aceste cateva cazuri ar fi insemnat economii substantiale. In plus, programele de wellness costau doar o fractiune din bugetul asigurarilor de sanatate al unei companii mari. O recesiune economica mai tarziu, companiile vegheaza mai mult ca oricand la sanatatea populatiei. Iar americanii au toate sansele sa se trezeasca in pauza de pranz ca un health coach le da peste mana in timp ce se pregatesc sa devoreze un hamburger apetisant. Si asta fiindca de aceasta data economia insasi are nevoie de wellness si cheltuieli mici. Asa ca fiti angajati cuminti si luati-va vitaminele!

  • O bula, doua bule, trei bule

     

    Luna trecuta, oricum ati privi-o, a fost extraordinara pentru economia SUA si pentru sistemul sau financiar. Merrill Lynch a fost de acord sa fie cumparata pentru un pret modic, iar Lehman Brothers s-a prabusit pur si simplu. Guvernul federal intentioneaza sa cumpere cu sute de miliarde de dolari instrumente financiare pe care nicio banca nu le vrea. Se pare ca aceasta este cea mai mare interventie fiscala de la Marea Criza, menita sa faca sistemul financiar sa functioneze din nou si sa evite ca o criza a creditului sa trimita economia intr-o adanca recesiune.
     
    In viitorul apropiat, cel mai previzibil rezultat va fi o incetinire a cresterii economice, cu castiguri tot mai firave pentru lucratori, iar pentru investitori profituri dezamagitoare de pe urma portofoliilor de actiuni si a celor imobiliare. Daca si consumatorii incep sa-si reduca cheltuielile alimentate de credite, atunci lucrurile ar incepe sa mearga si mai prost.
     
    Dar, oricat de istorica ar fi fost aceasta luna, exista ceva familiar in ceea ce s-a intamplat. Inca o data, am vazut spargerea unui balon, a unei bule speculative care a fost rezultatul cresterii mult peste valoarea reala a cotatiilor activelor. De cand exista pietele, bule s-au tot format. Si oricand o astfel de bula incepe sa rasufle, de obicei ii trebuie ani ca sa se dezumfle, provocand daune economice imense in acest timp.
     
    Abia acum, spre exemplu, incep sa dispara efectele bulelor din ultimele 15 ani, prima din piata de capital si urmatoarea din real estate. Este usor sa ne gandim la framantarile din piata din ultimele 13 luni ca neavand legatura cu bula bursiera din anii ‘90, care a parut sa se incheie in 2000 si 2001 cu crahul dot-com al “noii economii”. Acel crah a prabusit piata bursiera cu peste o treime, cea mai dramatica scadere de la criza petrolului din anii ‘70. Cheltuielile pentru tehnologizare ale companiilor s-au prabusit, iar somajul a crescut trei ani la rand.
     
    Dar oricat de dramatica a fost, criza dot-com nici macar n-a fost aproape de a sterge excesele anilor ‘90. Intr-adevar, dupa unele dintre cele mai pertinente evaluari, Wall Street-ul de dupa crah arata mai degraba ca fiind intr-o alta bula decat intr-un recul.
     
    La sfarsitul lui 2004, firmele de servicii financiare obtineau 28,3% din totalul profiturilor in America, potrivit portalului Economy.com al companiei Moody’s. Era o pondere ceva mai scazuta decat in anii anteriori, insa dubla fata de castigurile medii ale sectorului financiar din anii ‘70 si ‘80. Pana in 2007, aceasta pondere scazuse destul de putin, pana la 27,4%.
     
    Intre timp, media beneficiilor si a salariilor obtinute de angajatii companiilor de servicii financiare a continuat sa urce si a atins punctul culminant anul trecut. Pentru fiecare dolar platit angajatilor din SUA in 2008, aproape 10 centi s-au dus catre lucratorii din bancile de investitii si alte companii financiare, de la sase sau sapte centi, cat era in anii ‘70 si ‘80. Cum de a fost posibil asa ceva? Pe de o parte, populatia SUA (si a unei mari parti din lumea industrializata) este in curs de imbatranire si a strans rezerve de bani. Aceasta a generat o mai mare nevoie de servicii financiare. In plus, cresterea economica a Asiei si – in anii din urma – cresterea pretului petrolului au oferit guvernelor din lumea intreaga mai multi bani pentru investitii. Multi dintre acesti bani s-au dus spre Wall Street.
     
    Asa se face ca o parte semnificativa din boom-ul financiar pare sa nu aiba legatura cu performantele economice si prin urmare pare nesustenabila. Benjamin M. Friedman, autorul volumului “Consecintele morale ale cresterii economice”, isi aminteste ca, pe cand lucra la Morgan Stanley la inceputul anilor ‘70, rapoartele anuale ale companiei erau pline de fotografii ale fabricilor si ale altor bunuri tangibile. Mai recent, rapoartele anuale de pe Wall Street au tins sa evidentieze insa nu acele companii cu care lucrau grupurile financiare, ci arta finantelor ca scop in sine, prezentand grafice a caror curba ascendenta e menita sa impresioneze si fotografii ale traderilor.
     
    “Mi se pare ca in multe dintre aceste firme munca a devenit tot mai indepartata de activitatile economice propriu-zise”, spune Friedman.
     
    Aceasta ne-ar putea servi ca o metafora pentru cum a ajuns sa se intample actuala criza. Traderii de pe Wall Street au inceput sa creada ca evaluarile pe care ei le atasasera diferitelor tipuri de active erau si rationale, pentru ca, bineinteles, evaluarile fusesera facute de ei. Traderii au feliat ipotecile in bucatele atat de mici, incat au uitat pana la urma ce tranzactionau: contracte bazate pe imprumuturi tot mai riscante. Pe masura ce criza s-a extins, alte imprumuturi au ajuns si ele sa fie neperformante. Hyun Song Shin, economist la Princeton, estimeaza ca pana la acest moment bancile au suportat deja cam o treime din pierderile pe care vor fi nevoite pana la urma sa le accepte.