Tag: trecere

  • Restaurante la care trebuie să ajungi la 3 dimineaţa ca să prinzi o masă

    Franklin Barbecue nu este un restaurant de lux, ci şi-a câştigat prestigiul de locul unde se mănâncă cea mai bună carne la grătar din SUA. Localul din Austin, Texas, a fost descoperit de o publicaţie locală şi de atunci oamenii se strâng la uşă de la 6 dimineaţa, deşi se deschide la 11.00. Indiferent la cât ajung clienţii, vor sta la coadă cel puţin 4 ore pentru a putea mânca friptura preferată. Unii vin cu lăzi frigorifice, alţii încing o partidă de fotbal în parcare ca să le treacă timpul mai repede.

    Citiţi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Încă o lovitură pentru Uber: compania s-ar putea retrage din cea mai mare provincie canadiană

    Astfel, noile reguli impun ca şoferii să treacă prin 35 de ore de pregătire înainte de a putea lucra pentru Uber. Guvernul a cerut şi verificarea şoferilor de către poliţie şi inspecţia maşinilor la fiecare 12 luni.

    Reprezentanţii companiei au declarat că numărul este mult prea mare şi că vor întrerupe activitatea dacă normele nu sunt modificate.

    Transport for London, agenţia de stat care reglementează licenţele pentru transportul în comun, a anunţat săptămâna trecută că nu va reînnoi licenţa companiei Uber.  Agenţia a transmis că Uber nu a gestionat în mod corespunzător acuzaţiile care i-au fost aduse şi că a folosit un software care nu permite regulatorilor să monitorizeze serviciile. Compania are 21 de zile pentru a face apel la decizie.

    Uber are 40.000 de şoferi în Londra şi a fost folosit, până în prezent, de 3,5 milioane de londonezi.

     

  • Încă o lovitură pentru Uber: compania s-ar putea retrage din cea mai mare provincie canadiană

    Astfel, noile reguli impun ca şoferii să treacă prin 35 de ore de pregătire înainte de a putea lucra pentru Uber. Guvernul a cerut şi verificarea şoferilor de către poliţie şi inspecţia maşinilor la fiecare 12 luni.

    Reprezentanţii companiei au declarat că numărul este mult prea mare şi că vor întrerupe activitatea dacă normele nu sunt modificate.

    Transport for London, agenţia de stat care reglementează licenţele pentru transportul în comun, a anunţat săptămâna trecută că nu va reînnoi licenţa companiei Uber.  Agenţia a transmis că Uber nu a gestionat în mod corespunzător acuzaţiile care i-au fost aduse şi că a folosit un software care nu permite regulatorilor să monitorizeze serviciile. Compania are 21 de zile pentru a face apel la decizie.

    Uber are 40.000 de şoferi în Londra şi a fost folosit, până în prezent, de 3,5 milioane de londonezi.

     

  • Merkel îl îndeamnă din nou pe Martin Schulz să accepte negocieri pentru prelungirea coaliţiei

    După aflarea rezulatului, Martin Schulz, liderul Partidului Social-Democrat, a semnalat duminică seară intenţia de a trece în opoziţie. Însă Angela Merkel i-a recomandat liderului social-democrat să reanalizeze decizia privind trecerea în opoziţie, exprimând speranţa prelungirii coaliţiei guvernamentale.

    Luni, Martin Schulz a argumentat că Partidul Social-Democrat nu are altă opţiune decât să treacă în opoziţie “pentru a apăra democraţia de cei care exprimă dubii asupra ei şi o atacă”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum şi-a început cariera Mark Hilton, executivul care conduce afacerile KFC, Pizza Hut şi Taco Bell pe piaţa locală

    Acesta a fost şi principalul obiectiv al mandatului său început în urmă cu şase ani în România, când a acceptat să treacă din postura de reprezentant al francizorului în cea de dezvoltator al francizatului pentru expansiunea pe piaţa locală a unor branduri globale precum KFC şi Pizza Hut.

    Mark Hilton, CEO-ul Sphera Franchise Group, îşi începe discursul în cadrul evenimentului Meet the CEO glumind pe tema faptului că nu are nicio legătură cu familia Hilton, care stă în spatele unuia dintre cele mai puternice branduri globale din HoReCa. Îşi clarifică apoi originile: „Sunt britanic, de fapt – galez; pentru galezi, este o diferenţă destul de mare”. Hilton a crescut într-un oraş de coastă din Regatul Unit, în apropierea mării şi cu munţii în spate, loc pe care îl descrie drept fantastic pentru un copil, dar pentru un adolescent, „îngrozitor, fiindcă tot ce aveam în zonă erau oile şi nimic altceva”.

    A studiat management hotelier şi de catering la Oxford Brookes (1983-1987) şi şi-a început pregătirea profesională încă din perioada vacanţelor de vară din studenţie. A lucrat în hoteluri, baruri şi restaurante, astfel că a descoperit de la o vârstă fragedă că acesta este domeniul care îi place. A fost repartizat în anul final al studiilor, de practică, la hotelul Sheraton din aeroportul Heathrow, o altă experienţă despre care îşi aminteşte amuzat: „Îi cazam pe oameni după 11 noaptea, după toate întârzierile de avion”.

    Teza sa de absolvire a vizat Teoria şi Practica Achiziţiilor, astfel că parcursul lui profesional a luat o turnură în această direcţie, chiar dacă îşi imagina că după absolvire va începe să lucreze direct în sectorul ospitalităţii. I s-a oferit un post în cadrul Ford, într-un program de graduate training în departamentul de achiziţii. „Oamenii care mă cunosc ştiu că nu mă prea pricep la motoare de maşini şi tehnologie, dar m-am trezit într-un post în care cumpăram diverse piese pentru vehicule, în contextul în care Ford avea un program de training pentru absolvenţi foarte cunoscut în Regatul Unit.” A lucrat acolo timp de câţiva ani şi apoi, după ce a văzut o reclamă într-unul din ziarele locale, a aplicat pentru un loc de muncă în compania care deţinea hotelurile Hilton. Astfel, parcursul său profesional a fost totuşi influenţat de grupul hotelier care poartă acelaşi nume cu el: s-a angajat în cadrul Ladbroke Group, compania care deţine hotelurile Hilton. „Aşadar, m-am găsit lucrând cu Hilton, cumpărând ce numim noi FF&E – Fixtures, Fittings & Equipments –, televizoarele, mobilier – totul, în afară de mâncare.”

    Îşi aminteşte că la vremea aceea avea în jur de 20 de ani şi în momentul în care se recomanda la recepţia hotelurilor, solicitând o întâlnire cu directorul general, era imediat primit când reprezentanţii hotelului îi auzeau numele. „Le spuneam că sunt dl Hilton şi aveau tendinţa să creadă că sunt mult mai important decât eram de fapt”. În 1994, Mark Hilton a fost recrutat de PepsiCo pentru o funcţie în divizia de achiziţii a companiei. Datorită experienţei sale anterioare, a devenit responsabil de achiziţia echipamentelor pentru Pizza Hut şi KFC în regiunea Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. „Mi-am petrecut o bună parte din timp călătorind în Europa şi Orientul Mijlociu, vorbind cu reprezentanţii afacerilor respective despre cât de multe cuptoare sau cartofi pentru prăjit vor să cumpere.”

    A urmat apoi o perioadă de şase luni de muncă pentru un proiect în Asia axat pe punerea bazelor unui lanţ de aprovizionare pe continentul asiatic. După ce proiectul s-a încheiat, i s-au oferit două posturi: primul, să conducă lanţul de aprovizionare pentru brandurile Yum! în Asia, iar al doilea, aceeaşi poziţie în Polonia. După ce s-a consultat cu soţia sa, a ales Polonia, şi a deţinut acest rol în 1997 şi 1998. După ce businessul respectiv a fost vândut francizatului din Polonia, s-a mutat în Regatul Unit, unde a avut mai multe roluri regionale în cadrul Yum!, conducând diferite zone. Următorul pas a fost tot în regiune: în 1999, a devenit franchise executive director pentru Yum! Restaurants International, cu responsabilităţi la nivelul Europei Centrale şi de Est; de altfel, în această perioadă a făcut şi primele sale vizite în România. Cel mai recent rol în cadrul Yum!, holdingul care deţine brandurile KFC şi Pizza Hut, a fost de chief operating officer, din 2006, timp de patru ani înainte să plece spre România. „Conduceam un business de aproximativ 2 miliarde de dolari, în peste 27 de ţări, cu branduri precum KFC, Pizza Hut, Taco Bell, dar şi altele – Long John Silver, restaurant de fish & chips, de pildă.” În această poziţie lucra cu francizaţii şi avea rolul de a-i ajuta să crească afacerile.

    „Pe parcursul carierei mele, am avut o educaţie corporate în business; lucram cu antreprenori din toată Europa – am fost norocos să am posibilitatea să înţeleg cum gândeau antreprenorii, cum îşi cresc afacerile, care sunt diferenţele între lumea corporate şi lumea antreprenorială. A fost o etapă educaţională pentru mine să înţeleg diferenţele între afaceri, ambii vor să facă businessurile să meargă mai departe, din perspective diferite.” A avut acest rol timp de patru ani, până în 2010, când a plecat pentru a pune bazele propriei firme de consultanţă împreună cu un partener italian. Hilton explică numele companiei lui: în traducere, acesta înseamnă „seminţe de rodie” şi în mai multe culturi rodia este văzută ca un simbol al creşterii, prosperităţii şi al învăţatului, astfel că a fost naturală folosirea acestui nume – Kikkirossi – pentru numele companiei de consultanţă. „Este fascinant ce pot face numele: îi determina pe oameni să aleagă Kikkirossi în detrimentul altor firme de consultanţă.”

    Între timp, avusese mai multe discuţii cu Lucian Vlad, fondatorul şi proprietarul businessului KFC şi Pizza Hut pe piaţa românească. Îl cunoştea din 1998, de la prima vizită a sa în România, în perioada în care lucra încă în Polonia şi avea responsabilităţi regionale. De altfel, una dintre primele sale vizite din acel rol regional le avusese în România, unde a fost puternic impresionat de o experienţă de la restaurantul Pizza Hut de la Universitate din Capitală, unul dintre primele deschise în România şi de care îşi aduce aminte şi acum în detaliu. „Am fost servit de o chelneriţă în mod fantastic: tot ce am vrut de la acea călătorie era să o pun într-o sticlă, să o iau înapoi în Polonia şi să le spun angajaţilor de acolo că acesta înseamnă serviciu pentru clienţi.” Chiar dacă businessul din Polonia mergea foarte bine şi existau oameni foarte buni care lucrau în organizaţie, obişnuiau să cheltuiască mii de euro – sume imense pe vremea aceea – pe programele de training pentru angajaţi. De altfel, şi această amintire a cântărit în luarea deciziei de a veni în România, alături de atitudinea persuasivă a lui Lucian Vlad, atunci când i-a propus să preia frâiele afacerii de aici. „Al doilea motiv a fost Lucian – el este un om foarte carismatic, care inspiră, este un privilegiu că l-am cunoscut şi că am învăţat atât de multe de la el”, descrie Hilton relaţia construită cu unul dintre acţionarii Sphera Franchise Group.

  • Motivul penibil pentru care Noua Zeelandă vrea să aducă imigranţi să muncească în ţară. De ce companiile nu pot angaja localnici

    Prim-ministrul Noii Zeelande motivează inabilitatea cetăţenilor de a trece testul anti-drog la angajare ca unul dintre motivele pentru care ţara are nevoie de imigranţi, informează site-ul stuff.co.nz
     
    Într-o conferinţă de presă, English a fost întrebat care sunt motivele pentru care cei 140.000 de neozeelandezi şomeri nu au putut acoperi nevoile de muncitori calificaţi din această ţară cu 4,8 milioane de locuitori.
     
    “Unul dintre obstacolele din prezent este pur şi simplu testul anti-drog”, a spus premierul. “Conform regulilor privind siguranţa la locul de muncă, nu poţi avea angajaţi sub influenţa drogurilor, iar mulţi dintre tineri nu pot trece acest test”, a adăugat el.
     
    Angajatorii s-a plâns lui English că nu pot găsi oameni pentru locurile de muncă oferite. English a mai declarat în aceeaşi conferinţă de presă că nivelul record al imigraţiei nu este o problemă pentru Noua Zeelandă.
     
    Opoziţia a declarat că numărul tot mai mare de imigranţi reprezintă o problemă şi înrăutăţeşte criza locuinţelor şi afectează bugetele pentru infrastructură şi serviciile sociale. 
     
  • Drumul de 88 km din Maramures unde nimeni nu are voie cu maşina. De ce îşi „fac cruce” turiştii atunci când îl parcurg

    Strainii sunt fascinati de peisajele maramuresene si platesc 35 de euro pentru a parcurge Drumul Verde. In acest pret intra si serviciile ghidului dar si vizitele in atelierele mesterilor, potrivit site-ului stirileprotv.ro
     
    Pentru cartografierea, amenajarea si promovarea Drumului Verde, s-au cheltuit in total 300 de mii de euro. Banii au fost pusi la dispozitie de Uniunea Europeana si de o fundatie americana pentru conservare.
     
    Rosu in obraji si vesnic cu zambetul pe buze, nea Gheorghe este vioi ca un flacau. Abia cand stai fata in fata vezi ca i se umezesc ochii de drag daca vine vorba despre Maramuresul lui istoric. Drumul Verde ne dezvaluie aceasta lume.
     
    Numai in ultimele luni, mii de turisti au trecut pe aici cu bicicleta, la picior sau cu trasura. In zona traieste si nea Vasile, cunoscut pentru clopurile care i-au dus faima in lumea larga. Toti strainii vin sa ii spuna buna ziua.
     
    Cativa kilometri mai departe, ajungeti pe Valea Cosaului. Un mester macina malaiul langa o moara de apa. Un altul repara o casuta veche. Acolo, in schimb, e veselie mare. Gazda se lauda ca palinca ii curge direct din poarta, iar cu o asemenea instalatie a reusit sa isi impresioneze musafirii .
     
    Gheorge Opris: „Strainii isi fac cruce cand vad ca curge horinca din poarta, eu am zis ca curge din cazan si vine direct aici pe sub pamant. Eu am un furtun si damigeana sus, asta-i secretu.”
     
     
  • Povestea hanului care a trecut prin două războaie mondiale şi o revoluţie: este o afacere veche de 240 de ani

    Atunci când îi treci pragul, ai senzaţia că te întorci în timp. Holul are un aspect pe care doar trecerea anilor îl poate da; tablourile arată imagini cu piraţi navigând pe ape tulburi.

    Griswold Inn a fost deschis în 1776, anul în care coloniile americane şi-au declarat independenţa faţa de britanici, şi nu a închis niciodată porţile. Aflată în Essex, Connecticut, clădirea a avut iniţial destinaţia de şcoală.

    Proprietatea este deţinută de familia Paul, care a cumpărat afacerea în 1995. Are 33 de camere, o sală de mese şi o vastă colecţie de picturi semnate de artişti precum Norman Rockwell, Currier sau Ives. Localnicii îl numesc, simplu, “the Gris”. Familia Paul a deschis, în 2010, şi un magazin de suveniruri pentru cei care vor să deţină o parte din istorie.

    Curioşii pot cumpăra reproduceri după piese de artă, cărţi sau fotografii vechi. Momentan, magazinul aduce aproximativ 40% din încasările hanului.

    Griswold Inn reprezintă centrul comunităţii din Essex, iar mulţi dintre clienţi se întorc an de an. “Oamenii aceştia se întorc an de an cu copii lor, cu nepoţii lor. Cunoaştem bine aceste familii, sunt prietenii noştri”, a declarat Greg Paul.

  • Oraşul unde femeile au dat afară toţi poliţiştii, politicienii şi gangsterii

    În Mexic, crima organizată ajunge peste tot, chiar şi în cele mai mici aşezări – cu excepţia oraşului Cheran. Conduşi de femeile din oraş, locuitorii s-au decis să îşi protejeze pădurile în faţa celor care le tăiau ilegal; în acelaşi timp, au dat afară poliţia şi toţi politicienii.

    Femeile s-au întâlnit în secret pentru a plănui atacul, săturate de crimele şi răpirile care deveniseră rutină. Timp de trei ani au privit neputincioase cum camioane încărcate cu buşteni treceau prin faţa caselor lor.

    Cartelurile din Mexic au fost multă vreme cunoscute pentru traficul de droguri, dar în ultimii ani au început să îşi diversifice activităţile şi acum domină majoritatea industriilor – inclusiv obţinerea şi prelucrarea lemnului.

    “Eram îngrijorate”, povesteşte Margarita Elvira Romero, una din femeile implicate. “Dacă tai copacii, se va reduce şi cantitatea de apă. Bărbaţii noştri au animale – unde se vor adăpta dacă apele dispar?”

    În primă fază, un grup de femei a mers în pădure pentru a negocia cu tăietorii de lemne; au fost abuzate verbal şi alungate. Aşa că planul lor a evoluat: în dimineaţa unei zile de aprilie, revolta lor a început. Au blocat drumul principal şi au luat ostatici câţiva tăietori de lemne. “Toată lumea alerga pe străzi cu macete”, spune Melissa Fabian, care avea 13 ani la acel moment. “Femeile îşi acoperiseră feţele şi fugeau dintr-o parte în alta.”

    Poliţia municipală a venit împreună cu primarul, în vreme ce restul pădurarilor încercau să îşi elibereze colegii. A urmat confruntarea, care s-a soldat cu doi tăietori de lemne împuşcaţi. Din acel moment, Cheran îşi începea drumul către autoguvernare.

    Poliţia şi oamenii politici din zonă au fost alungaţi, pentru că locuitorii suspectau că aceştia colaborează cu reţelele criminale. Partidele politice au fost interzise – şi încă sunt -, iar oamenii din Cheran şi-au ales proprii conducători. Puncte de control armate au fost instalate la fiecare intrare în oraş.

    Au trecut cinci ani de atunci, iar punctele de control încă există. Ele sunt coordonate de Ronda Comunitaria , o forţă locală constituită de bărbaţii şi femeile din Cheran. “Mă simt în siguranţă pentru că pot să merg noaptea pe străzi fără să mă tem că ceva s-ar putea întâmpla”, povesteşte Melissa Fabian, acum studentă la o facultate în apropiere de Cheran.

    Sursa: BBC
     

  • ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ 2017. Astăzi, 22 septembrie, ziua este egală cu noaptea. Când se schimbă ORA

    De astăzi, ziua scade treptat, iar noaptea devine din ce în ce mai lungă, până la solstiţiul de iarnă, marcat pe 22 decembrie. 

    Punctul echinocţiului de toamnă, numit şi „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecţia eclipticii (ce reprezintă proiecţia pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în cea sudică.

    Aflându-se deci la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări şi va apune chiar în punctele cardinale est şi vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopţilor.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro