BusinessMagazin

Tag: viitor

  • Singurătatea, oportunitatea de business a viitorului

    Izolarea în rândul tinerilor creşte ceea ce dă naştere a unei industrii de companie, de tovărăşie. În curând a plăti pentru plimbări, cine sau întâlniri romantice va fi ceva normal, scrie Emily White într-un articol pentru The Guardian.

    Chuck McCarthy a pornit un serviciu prin care se oferă să se plimbe cu străini în schimbul unei sume de bani (despre care am scris aici). Dacă ai bani, acum poţi închiria un prieten, poţi plăti pentru a fi îmbrăţişat sau poţi să iei o masă cu un străin. Reacţia oameniilor la auzul acestor lucruri variază. Aplaudăm asemenea gesturi când vine vorba de bătrâni, dar îi judecăm pe cei tineri care sunt dispuşi să plătească pentru o plimbare. Cu toate acestea, indiferent de vârstă, toţi oamenii au nevoie de o conexiune cu o altă persoană.

    Ne gândim că poate cei tineri nu au nevoie de aşa ceva, ei îşi pot crea singuri prietenii, relaţii amoroase, însă mulţi dintre aceştia suferă la acest capitol, scrie White. Institutul pentru Sănătatea Mintală din SUA a găsit faptul că tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani sunt mai predispuşi să se simtă singuri decât persoanele în vârstă (peste 55 de ani) şi studiul sugerează că acest sentiment ar creşte şi mai mult în viitor.

    Nu sunt în favoarea plăţii pentru o interacţiune umană, însă nu nici împotriva ei, spune Emily White. Tinerii se află sub o presiune socială mare azi: nu există multe locuri de muncă unde colegii sunt statornici, sunt puţine cartiere cu parcuri şi locuri publice şi puţine joburi cu orare predictibile. Vieţile noastre au devenit mai dificile şi o piaţă s-a deschis pentru servicii de îngrijire: plătim străini să aibă grijă de bătrâni, de câinii noştrii, să ne organizeze petrecerile de zilele de naştere.

    Peste un deceniu, plata pentru o conexiune, interacţiune cu o altă persoană ar putea fi la fel de normală ca şi plata pentru terapie. Acum criticăm, dar nevoia de companie va persista. Nevoia de o conexiune socială este primordială: dacă există un serviciu prin care putem vorbi cu cineva ca cu un prieten îl vom accepta, nu ne vom îndepărta de o astfel de oportunitate.

  • Cum arată birourile viitorului

    Birourile viitorului vor arăta foarte diferit de cele în care lucrăm în ziua de azi: fără cabluri, fără un program fix de lucru, fără spaţii de birouri clar definite ierarhic şi fără şedinţe interminabile. Interacţiunea dintre arhitectură şi tehnologie este principalul motor al schimbărilor din spaţiile de lucru, spun reprezentanţii Kinnarps România, unul din cei mai importanţi jucători pe segmentul de mobilier şi soluţii de amenajare pentru spaţii de birouri.

    “Schimbările în modul în care interacţionăm unii cu alţii prin intermediul noilor tehnologii, telefoanelor smart sau tabletelor, afectează în mod direct modul în care noi muncim. în noua eră, munca, aşa cum spune arhitectul Frank Duffy, unul din fondatorii DEWG, este ceea ce faci şi nu un loc în care te duci. Graniţa dintre timpul consacrat muncii şi timpul liber a dispărut şi este obligatoriu ca spaţiile în care ne desfaşurăm munca să se adapteze acestor condiţii. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum arată birourile viitorului

    Birourile viitorului vor arăta foarte diferit de cele în care lucrăm în ziua de azi: fără cabluri, fără un program fix de lucru, fără spaţii de birouri clar definite ierarhic şi fără şedinţe interminabile. Interacţiunea dintre arhitectură şi tehnologie este principalul motor al schimbărilor din spaţiile de lucru, spun reprezentanţii Kinnarps România, unul din cei mai importanţi jucători pe segmentul de mobilier şi soluţii de amenajare pentru spaţii de birouri.

    “Schimbările în modul în care interacţionăm unii cu alţii prin intermediul noilor tehnologii, telefoanelor smart sau tabletelor, afectează în mod direct modul în care noi muncim. în noua eră, munca, aşa cum spune arhitectul Frank Duffy, unul din fondatorii DEWG, este ceea ce faci şi nu un loc în care te duci. Graniţa dintre timpul consacrat muncii şi timpul liber a dispărut şi este obligatoriu ca spaţiile în care ne desfaşurăm munca să se adapteze acestor condiţii. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Enciclopedia terorismului: Talibanii, cei care au rezistat celor mai puternice armate din lume

    Business Magazin vă prezintă cele mai puternice grupări insurgente din lumea nesigură în care trăim. În numărul viitor, ISIS

    Viitoarea fază a conflictului din Afganistan poate avea consecinţe dincolo de regiune.

    Talibanii au fost înlăturaţi de la putere în Afganistan în 2001, pentru că au protejat Al-Qaeda, dar nu au fost înfrânţi în totalitate. Cu o forţă armată formată dintr-un nucleu dur estimat la circa 60.000 de luptători, talibanii sunt cea mai puternică grupare de insurgenţi din Afganistan, controlând civilii din sudul şi estul ţării. Gruparea s-a extins şi în ţara vecină, Pakistan, unde mii de luptători din vestul tribal al ţării se luptă cu forţele guvernamentale.

    În condiţiile în care misiunile internaţionale din Afganistan se apropie de sfârşit, talibanii ameninţă să destabilizeze regiunea, să adăpostească grupări teroriste cu ambiţii globale şi să anuleze progresele realizate în domeniul drepturilor omului şi economiei, în regiunile unde deţin controlul.

    Cu toate că este improbabil ca talibanii să răstoarne guvernul şi să readucă la putere emiratul, reprezintă un pericol serios pentru autorităţile de la Kabul, în timp ce Statele Unite şi NATO îşi restrâng prezenţa în regiune, potrivit unei analize realizate de organizaţia independentă Council on Foreign Relations.

    Rezistenţa insurgenţilor pune sub semnul întrebării proiectul de construcţie a statului afgan, care a costat susţinătorii internaţionali sute de miliarde de dolari.

    Coaliţia condusă de Statele Unite a înregistrat aproape 3.500 de morţi şi peste 10.000 de răniţi în luptele din Afganistan. Din 2001, cel puţin 21.000 de civili afgani au fost ucişi în conflict, iar 3 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţi.

    Retragerea forţelor internaţionale din Afganistan ridică întrebări despre strategia Pakistanului în sudul Asiei şi controlul asupra talibanilor afgani. Insurgenţii nu s-ar fi dezvoltat fără protecţia Pakistanului, al cărui sistem de securitate i-a susţinut în anii 1990 şi a menţinut legăturile cu aceştia după anul 2001.

    Pakistanul promovează de mult timp o doctrină strategică: un regim favorabil la Kabul, pentru a evita să fie prins între principalul său rival, India, la est, şi un Afganistan pro-India la vest. Alături de mai multe grupări militante, facţiunile talibane pakistaneze s-au dezvoltat în sanctuare de-a lungul frontierei pe care armata pakistaneză a creat-o pentru talibanii afgani. Dar Pakistanul nu controlează militanţii islamişti pe care i-a protejat, iar armata se confruntă în prezent cu o mişcare ale cărei obiective diferă de cele ale talibanilor afgani. Talibanii pakistanezi luptă împotriva administraţiei de la Islamabad, care a susţinut politica americană după atentatele de la 11 septembrie 2001. Mii de militanţi islamici suniţi au înfiinţat tabere rudimentare de-a lungul graniţei afgano-pakistaneze. Acolo au adăpostit luptători ai al‑Qaeda şi grupări jihadiste afiliate.

    În iunie 2013, forţele afgane au preluat responsabilitatea de la coaliţia internaţională pentru asigurarea securităţii, o precondiţie pentru retragerea zecilor de mii de militari, în frunte cu cei americani. În 2014, alegerile prezidenţiale au permis primul transfer democratic de putere în Afganistan. Aceste evoluţii ar putea reduce argumentele talibanilor, care îşi asumă rezistenţa faţă de ocupaţia străină, dar aceştia îşi justifică continuarea campaniei militare prin faptul că guvernul ar fi ilegitim şi ne-islamic, o marionetăa Occidentului.
    Pe de altă parte, persistenţa unor instituţii ale statului ineficiente, corupte şi deseori lipsite de credibilitate în Afganistan şi Pakistan ar putea da gherilelor talibane un impact supradimensionat asupra securităţii, dezvoltării şi democratizării ambelor state, după retragerea forţelor internaţionale.

    Cum au apărut Talibanii.

    În 1994, Afganistatul era dominat de anarhie. Armata Roşie a Uniunii Sovietice se retrăsese din Afganistan cu cinci ani înainte, iar sprijinul internaţional pentru jihadul antisovietic, condus de SUA şi Arabia Saudită, a dispărut la scurt timp. Afghanistanul, plin de arme, nu avea la începutul anilor 1990 un guvern sau o economie funcţională. În vidul postsovietic, mujahedinii, lorzi ai războiului care aveau ca obiectiv comun cauza antisovietică, s-au luptat pentru putere, iar guvernul condus de Partidul Democratic al Poporului din Afganistan s-a prăbuşit în 1992. Ţara s-a afundat în război civil, iar carnagiul nu a dus la un cîştigător clar.

     

  • România a cucerit 6 titluri la Campionatul Mondial de Arte de la Hollywood. Ce viitor au aceşti super-talentaţi copii?

    Copiii şi tinerii din România ne-au obişnuit mai mereu cu surprize dintre cele mai plăcute atunci când a fost vorba despre competiţiile internaţionale… Dacă majoritatea reuşitelor au venit din zona ştiinţelor exacte, iată că şi copiii care studiază artele reuşesc să urce pe cele mai înalte trepte ale succesului.

    La doar 9 ani, Giada Giardineli, originară din comuna Străoane, judeţul Vrancea, a reuşit să obţină medalia de aur şi titlul de Campion Mondial, secţiunea teatru, la Campionatul Mondial al Artelor de la Hollywood, Los Angeles + alte două medalii de bronz. Performanţa ei este cu atât mai notabilă, cu cât la această competiţie au participat 1.500 de copii din 62 de ţări ale lumii.

    Doar că reuşitele copiilor români nu se opresc aici. Alţi copii au reuşit la rândul lor performanţe extraordinare care trebuie cunoscute de cât mai mulţi:

    • Andrei Cerbu (chitară electrică) – două titluri de capion mondial (2 medalii de aur, una de argint şi una de bronz);
    • Mark Mesaros (chitară clasică) – un titlu de campion mondial (două medalii de aur, două de argint);
    • Dance World Junior (dans) – două titluri de campioni mondiali (două medalii de aur, una de argint);
    • Cristina Oancea (teatru) – două medalii de argint;
    • Letiţia Andreea Roman – premiul industriei muzicale şi o bursă de 5.000 de dolari

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Putin afirmă că este prematur să se pronunţe daca va candida pentru un nou mandat în 2018

    Preşedintele rus Vladimir Putin este de părere că acum este “absolut prematur” să se pronunţe daca va candida pentru un nou mandat prezidenţial în 2018, scrie agenţia de ştiri Bloomberg, potrivit Reuters online.

    Întrebat fiind dacă viitorul preşedinte al Rusiei ar putea să facă parte dintr-o generaţie mai tânără de politicieni, Putin a răspuns că “Da, desigur, cred că un viitor lider trebuie să fie destul de tânăr, dar matur.”

    În septembrie 2013, Vladimir Putin declara că s-ar putea să candideze şi la alegerile prezidenţiale din 2018. La acel moment, preşedintele rus a mai prezentat o viziune conservatoare, bazată pe valorile creştin ortodoxe şi a respins ideea că Occidentul este un exemplu demn de urmat de către Rusia.

  • Dacian Cioloş a discutat cu vicepreşedintele Comisiei Europene despre viitorul UE după Brexit

    ”Discuţiile au vizat teme de actualitate de pe agenda Uniunii Europene şi de interes pentru România: viitorul Uniunii Europene în contextul Brexit, dezvoltarea economică, crearea de locuri de muncă, fondurile europene, Summit-ul de la Bratislava, E-guvernare”, informează Executivul, referitor la întânirea cu vicepreşedintele CE Jyrky Katainen, responsabil pentru locurile de muncă şi investiţii.

    ”România rămâne puternic ataşată proiectului european, cu atât mai mult în contextul actual, în care considerăm că este deosebit de importantă promovarea unor proiecte şi politici europene, care iau în considerare nevoile cetăţenilor, în special în ceea ce priveşte investiţiile, sănătatea, locurile de muncă”, a subliniat premierul Dacian Cioloş.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Merkel pune piciorul în prag. Soarta Europei este decisă în aceste momente

    Cancelarul german Angela Merkel, preşedintele francez François Hollande şi premierul italian Matteo Renzi se întâlnesc astăzi pentru a discuta despre provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană şi cum va putea fi menţinută unitatea blocului comunitar într-o perioadă în care mişcările eurosceptice şi naţionaliste iau un puternic avânt, iar problemele economice par a fi de nerezolvat, scrie Reuters. În cadrul întâlnirii trilaterale, a treia după referendumul din Marea Britanie, printre subiectele aflate pe agenda liderilor vor fi necesitatea adoptării unor politici de stimulare a creşterii economice în defavoarea austerităţii, susţinută de Franţa, care şi-ar dori o dublare a planului Juncker, şi Italia, dar cărora li se opune Germania, găsirea unui nou model de coeziune între state la nivel comunitar pentru a preveni alte referendumuri precum cel din Regatul Unit, adoptarea unei soluţii care ar duce la oprirea fluxului de refugiaţi din Africa şi pregătirea summitului din septembrie de la Bratislava, unde se vor discuta efectele Brexitului asupra întregii uniuni. 

  • Merkel pune piciorul în prag. Soarta Europei este decisă în aceste momente

    Cancelarul german Angela Merkel, preşedintele francez François Hollande şi premierul italian Matteo Renzi se întâlnesc astăzi pentru a discuta despre provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană şi cum va putea fi menţinută unitatea blocului comunitar într-o perioadă în care mişcările eurosceptice şi naţionaliste iau un puternic avânt, iar problemele economice par a fi de nerezolvat, scrie Reuters. În cadrul întâlnirii trilaterale, a treia după referendumul din Marea Britanie, printre subiectele aflate pe agenda liderilor vor fi necesitatea adoptării unor politici de stimulare a creşterii economice în defavoarea austerităţii, susţinută de Franţa, care şi-ar dori o dublare a planului Juncker, şi Italia, dar cărora li se opune Germania, găsirea unui nou model de coeziune între state la nivel comunitar pentru a preveni alte referendumuri precum cel din Regatul Unit, adoptarea unei soluţii care ar duce la oprirea fluxului de refugiaţi din Africa şi pregătirea summitului din septembrie de la Bratislava, unde se vor discuta efectele Brexitului asupra întregii uniuni. 

  • Un olandez născut în Indonezia a ales România să construiească locuinţe de lux pentru fermierii viitorului

    „Românii nu agreează ideea de cooperativă pentru că îi trimite cu gândul la comunism. De fapt, cooperativa ar putea fi o companie privată ce colaborează cu oamenii pentru realizarea unei economii locale puternice“, susţine Mark Koops, care dezvoltă într-un sat braşovean un proiect rezidenţial, Valley 21. „Dacă asta e bucata ta de pământ şi faci treabă bună pe ea, nu trebuie să produci doar pentru tine, ci poţi face mai mulţi bani“, spune zâmbind Mark Koops, care este încredinţat că asocierea fermierilor este soluţia perfectă pentru dezvoltarea afacerilor lor. A ales pentru proiectul său o vale din partea nordică al Munţilor Ciucaş, în apropiere de localitatea Vama Buzăului, care îşi propune să fie un model al viitorului din punct de vedere rezidenţial: îmbină tehnologia de ultima oră cu soluţii ecologice eficiente, precum pereţi din lemn, apă de izvor, alimentarea cu energie de la panourile solare sau încălzire cu materiale regenerabile. 

    Complexul va reuni pe 68 de hectare tot atâtea locuinţe individuale, cu suprafeţe cuprinse între 92 mp şi 118 mp, şi un centru de facilităţi. Preţurile pornesc de la 167.500 euro, pentru casele cu 98 mp şi vor ajunge la 285.000 de euro în cazul celor de 118 mp. Atât arhitectura proiectului, cât şi soluţiile alese pentru accesul la utilităţi vizează un consum minim de energie şi un impact cât mai redus asupra mediului înconjurător. Proprietarii viitorului complex vor primi odată cu casele de vacanţă un hectar de teren aferent şi o privelişte diferită pentru fiecare dintre cele 68 de locuinţe.

    Arhitecţii au gândit aşezarea caselor ţinând cont de realitatea din teren, în aşa fel încât niciun locuitor să nu fie deranjat de privirile vecinilor, iar unghiurile de orientare a ferestrelor sunt alese în aşa fel încât să nu se intersecteze cu terasele vecinilor. Casele sunt construite urmărind linia naturală a terenului pentru a menţine constantă percepţia asupra peisajului ca şi cum ai fi afară. Deocamdată o singură locuinţă este finalizată, proiectul fiind în stadiul de prototip, dar viziunea optimistă a fondatorului se desfăşoară pe un termen foarte larg. „Povestea nu este doar despre Valley 21“, adaugă olandezul. „Dacă tu cumperi casa, iei şi terenul de lângă, pe care tot tu decizi ce vei face.“ Întregul program se bazează pe extindere, spune el, iar următorul pas este introducerea agriculturii biologice. „În principiu, toată lumea cultivă în  România, dar nu vinde.

    Este un pas uriaş spre ceea ce vrem să facem şi nu doar pentru noi, ci să inspirăm şi pe alţii.“ Scopul este să îi determine pe micii fermieri să producă şi să vândă supermarketurilor. Cum? Răspunsul olandezului este simplu: prin crearea unor cooperative. „Problema principală nu este determinată de faptul că nu sunt capabili să producă, ci că nu vând spre supermarketuri. Dacă noi legăm acea conexiune, ne ajutăm şi pe noi, dar şi pe ei. Ţelul este, de fapt, crearea unui mare sistem cooperativ.“ 

    Primul pas este, după spusele sale, „infuzia de  know-how“. Locul are un teren foarte bun, dar este un sat de păstori, iar oamenii nu au cunoştinţele necesare. Plănuieşte ca mai întâi să facă teste chimice, pentru a determina tipul de plantaţie potrivit. „E nevoie de doar de câţiva «eroi» care au reuşit, pentru ca ceilalţi să-i urmeze. Nu e o investiţie mare de capital“. Iar dacă proiectul are succes la nivel local, Koops îşi vede proiectul dezvoltat şi în sate învecinate. 

    Deşi planul pare unul simplu, povesteşte peripeţiile cu care s-a confruntat. Conducerea unei afaceri la distanţă şi adaptarea la o cultură diferită au fost factorii ce au îngreunat mersul proiectului. De la idee până la punerea sa în aplicare a durat circa cinci ani, timp în care „Otopeni este aeroportul pe care am aterizat cel mai des în ultimii ani“. În acelaşi registru al peripeţiilor enumeră crearea unor relaţii amiabile cu comunitatea locală.

    Dacă ar fi să stabilească cel mai dificil moment de la demararea afacerii încoace, Mark Koops pune acest episod pe primul loc: „Acum cinci ani, când am semnat contractul joint venture în cadrul unei întâlniri cu oamenii din consiliul local, simţeam că se feresc de orice, iar negocierea a fost extrem de dificilă. În timp ce le explicam termenii specifici, ne-au întrerupt şi au cerut o pauză. Au ieşit, au avut o discuţie între ei, s-au întors şi au semnat, fără alte explicaţii“, spune antreprenorul. Olandezul a atras alţi şase investitori în proiect, unii dintre ei cu participaţii mai mari decât el.