Inceputul săptămânii trecute a marcat un moment de foarte mare importanţă pentru peisajul de business IT din lume. Google a cumpărat Motorola Mobility, tranzacţie în valoare de 12,5 miliarde de dolari care propulsează Google în fruntea celor mai puternici competitori ai Apple. Şi care înseamnă pentru compania de internet nu doar o schimbare de strategie, ci mai degrabă abordarea în sine a unui nou model de business. “Google vrea practic să ofere o întreagă experienţă, iar asta înseamnă atât hardware, cât şi software”, crede Colin Gillis, analist în cadrul BGC Partners. Adică exact ceea ce face şi Apple cu popularul iPhone.
Tranzacţia este o veste cât se poate de bună din punctul de vedere al pieţei de fuziuni şi achiziţii. Nu numai că este cea mai mare achiziţie de până acum a Google, dar este în acelaşi timp a patra cea mai valoroasă din tehnologie în ultimul deceniu. Mai mult, împreună cu preluarea recentă a Skype de către Microsoft pentru 8,5 miliarde de dolari, achiziţia răsunătoare dovedeşte că recesiunea nu mai are niciun cuvânt de spus în această industrie unde, de altfel, în primul an de criză s-a văzut o stagnare a numărului de fuziuni şi achiziţii. Şi are totodată toate şansele să ridice ştacheta de la nivelul de peste 65 de miliarde de dolari, cât a fost anul trecut valoarea tuturor tranzacţiilor cu companii de tehnologie.
Pentru industria dispozitivelor mobile însă, vestea nu mai este la fel de bună, iar comentariile cu privire la preţul prea mare de achiziţie sau la faptul că Motorola are probleme deja de câţiva ani n-au întârziat să apară. Pe de-o parte, foaia s-ar putea întoarce pentru aproape 40 de companii printre care Samsung, LG, HTC şi Sony Ericsson, care au lansat în ultimii ani dispozitive cu sistemul Android al Google şi care acum ar putea pierde acest avantaj dacă dispozitivele Motorola vor fi favorizate. “Probabil se vor uita mai mult spre sistemul de operare Windows pentru a se feri de puterea foarte mare pe care o capătă acum Google şi Apple”, crede Michael Walkley, analist în cadrul Canaccord Genuity.
Pe de altă parte, Google pare să devină de neatins în domeniul dispozitivelor mobile. Nu numai că Android este cel mai folosit sistem de operare pe mobile, dar odată cu această tranzacţie, compania pare să-şi fi cumpărat linişte şi cu privire la războaiele legale pentru brevete de invenţie. În piaţă au apărut discuţii cum că achiziţia a fost făcută mai degrabă pentru cele 17.000 de patente pe care Motorola le deţine, la care se adaugă alte 7.000 pentru care aşteaptă aprobare, lucru pe care Larry Page, directorul executiv al Google, n-a încercat să-l nege, ba a spus că, din contră, “portofoliul de brevete va proteja Android de ameninţările anticoncurenţiale din partea Microsoft, Apple sau alte companii”. Cu atât mai mult cu cât Google are doar câteva mii de patente, după spusele lui David Drummond, directorul juridic al companiei, iar un smartphone poate ajunge să implice chiar şi 250.000 de brevete de invenţie.
Aparent, mutarea este una dintre cele mai bune pe care le putea face Google. La mijloc sunt însă câteva nuanţe. Schimbarea modelului de business ar putea să nu-i reuşească lui Google, un business de 179 de miliarde de dolari construit în cea mai mare parte pe algoritmi de căutare şi pe publicitate online. Totodată, numărul de patente câştigate prin achiziţie, echivalent celui deţinut de Microsoft şi de două ori mai mare decât al Apple, ar putea să nu însemne absolut nimic, pentru că multe dintre brevetele Motorola nu valorează nici pe departe la fel de mult precum cele ale competitorilor. Şi, nu în ultimul rând, o asemenea cheltuială uriaşă presupune că Google va avea totuşi aşteptări ridicate şi din punctul de vedere al dispozitivelor semnate de Motorola, care, dacă rămân ca până acum, nu vor avea foarte mare succes.
Este aşadar prea devreme de stabilit dacă Google a dat lovitura prin această achiziţie sau a făcut un pariu greşit de pe urma căruia nu va avea decât de pierdut. Fără dubiu însă, cel mai câştigat din toată această poveste rămâne Carl Icahn, cel mai mare acţionar al Motorola. Doar se ştie că miliardarul şi-a clădit averea prin tactica de asediere sistematică a unor companii cu probleme, asupra cărora a preluat controlul şi pe care ulterior le-a vândut, spre satisfacţia acţionarilor. Adică exact ce a făcut şi acum cu Motorola.