BusinessMagazin

Tag: salarii

  • Ce concesii au făcut candidaţii în ultimele şase luni pentru a putea să se angajeze: salarii mai mici, joburi sub nivelul lor de experienţă sau relocare în alt oraş

    Cei care şi-au căutat un loc de muncă în ultimele şase luni au fost puşi în faţa unor concesii pe care, până nu demult, nici măcar nu le-ar fi luat în calcul, sunt concluziile celui mai recent studiu derulat de eJobs România, în rândul candidaţilor care au încercat să se angajeze din martie şi până acum.

    Astfel, spre deosebire de anii trecuţi, când angajatorii erau cei nevoiţi să facă o serie de compromisuri pentru a atrage candidaţi relevanţi, acum, cei mai mulţi dintre aceştia au acceptat să se angajeze cu un salariu mai mic decât ar fi făcut-o în mod normal sau pe o poziţie sub nivelul lor de experienţă şi pregătire, datele eJobs indicând un procent de  34% pentru cazul din urmă, cei mai mulţi făcând parte din categoriile de vârstă 18-24 de ani şi peste 45 de ani.

    ”Oamenii încep să dea dovadă de tot mai multă flexibilitate, cel puţin temporar, pentru că au o serie de obligaţii care nu le permit să stea prea mult timp fără job. Spre exemplu, românii erau, până acum, destul de refractari când venea vorba de a se reloca într-un alt oraş, însă acum trec şi peste acest obstacol, aşa cum ne arată rezultatele studiului. Acceptarea unui job part time sau mutarea într-o altă ţară sunt alte două concesii pe care candidaţii le-au făcut în ultima jumătate de an pentru a putea să se angajeze”, spune Bogdan Badea, CEO eJobs România.

    El consideră că aceste schimbări de pe piaţa muncii sunt ciclice şi va exista o revenire, poate chiar mai curând decât de aşteptăm, la realitatea pe care o ştiam înainte de declanşarea pandemiei. Iar atunci raportul de forţe candidaţi-angajatori se va inversa din nou.

    Pentru cei care nu au reuşit să se angajeze anul acesta, cel mai greu a fost faptul că, după aplicare, compania angajatoare nu le-a oferit niciun feedback. În plus, faptul că nu au găsit suficiente joburi potrivite profilului lor sau în oraşul în care locuiesc, numărul prea mic de joburi part-time sau remote au fost alte obstacole de care s-au lovit candidaţii anul acesta.

    Chiar şi cei care nu au renunţat la aşteptările pe care le aveau şi au decis să amâne angajarea până când va apărea jobul potrivit sunt conştienţi că vor trebui, la rândul lor, să facă o serie de concesii în perioada imediat următoare, dacă nu vor reuşi să se angajeze.

    Astfel, cei mai mulţi (44%) dintre participanţii la studiul realizat de eJobs România spun că, dacă nu vor avea de ales, cel mai probabil, vor accepta un job sub nivelul lor de experienţă şi pregătire, în timp ce 43% declară că se vor angaja pe un salariu mai mic decât aveau anterior. Mutarea în alt oraş, în altă ţară, un job part time sau reconversia profesională sunt alte schimbări pe care candidaţii le iau în calcul în cazul în care nu se vor angaja nici în următoarele 2-3 luni.

    ”Viaţa profesională a devenit un subiect care îi preocupă mai mult decât oricând pe români. Cei care au un job ok nu se gândesc la o schimbare în viitorul apropiat, iar cei care au rămas fără loc de muncă încearcă să nu piardă nicio oportunitate şi să devină cât mai atrăgători în ochii angajatorilor”, adaugă Bogdan Badea.

    Întrebaţi cum s-a schimbat comportamentul lor în această perioadă, aproape 70% au spus că urmăresc mai des site-urile de recrutare online, discută cu prietenii despre joburile noi în piaţă, şi-au actualizat CV-ul, citesc mai mult despre ce se întâmplă pe piaţa muncii, caută articole şi ghiduri despre cum se pot pune mai bine în valoare în faţa recrutorilor sau se pregătesc temeinic pentru interviurile de angajare

    În ceea ce priveşte schimbările pozitive pe care le-a adus totuşi această perioadă, 21% menţionează că, deşi si-au pierdut vechiul loc de muncă, au reuşit să-şi găsească un job care le place mai mult, 12% spun că au făcut cursuri de reconversie profesională şi acum au mai multe opţiuni de angajare, 8% au prins curajul necesar pentru a-şi deschide propria afacere şi tot la fel de mulţi au decis să plece în afara ţării.

    Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre respondenţi spun că ultima jumătate de an nu a adus nicio schimbare pozitivă în viaţa lor.

     

    Studiul a fost realizat în perioada 14-26 octombrie, pe un eşantion de 900 de respondenţi.

  • Unde mai lucrează muncitorii asiatici?

    În anul 2019 am adus în jur de 2.000 de oameni noi în România. A fost un contingent de 30.000 de oameni şi, în total, au venit undeva la 26.000 de oameni. Anul acesta am pornit cu un contingent tot de 30.000 de oameni, dar până acum s-au epuizat doar 16.000 de avize”, a spus Corina Constantin, directorul general al Multi Professional Solutions, agenţie de recrutare şi plasare de personal din ţări precum Nepal, India, Sri Lanka, Indonezia şi Filipine, în cadrul emisiunii ZF Live.

    Anul 2020 este destul de imprevizibil şi acest lucru creează probleme companiilor de recrutare şi plasare de personal asiatic, precum şi clienţilor lor, spune ea.

    „Un proiect de recrutare necesită timp şi trebuie să ştim la ce să ne aşteptăm pentru a face demersurile necesare aducerii personalului”, explică Corina Constantin.

    Muncitorii asiatici aduşi de Multi Professional Solutions au venit în România să lucreze în domenii precum HoReCa, construcţii şi producţie.

    „Pe partea de producţie au venit în industria alimentară, mase plastice, componente în domeniul ceramicii. În HoReCa, noi avem clienţi hotelurile de cinci stele, în special din Bucureşti”, spune directorul general al companiei.

    În lunile ianuarie – martie, înainte de pandemie, Multi Professional Solutions a adus în România circa 300 de muncitori asiatici, însă din martie şi până acum au mai adus doar câteva zeci.  

    „Zborurile au fost o problemă, iar ambasadele din ţările cu care lucrăm au activitatea restrânsă. În HoReCa, noi avem clienţi hotelurile de cinci stele, în special din Bucureşti. Activitatea lor s-a restrâns foarte mult şi am rămas cu personalul plasat aici pentru a îl redistribui pe piaţa muncii din România. Prin urmare, pentru o parte dintre ei a trebuit să facem o reconversie profesională, să încercăm să îi adaptăm în alte businessuri”, a explicat Corina Constantin.

    Contractele angajaţilor asiatici sunt încheiate pe o perioadă de minimum doi ani, astfel că ei trebuie să lucreze pentru angajator pentru cei doi ani, după care pot reînnoi contractul sau pot să se întoarcă acasă.

    „Am avut personal din hoteluri de cinci stele care a mers în domeniul construcţiilor ca muncitori necalificaţi, imediat ce a început criza. I-am direcţionat şi spre partea de fast-food şi livrări, au mers şi au lucrat către unităţi de catering. O parte dintre ei nu şi-au dorit reconversia, în special cei care lucraseră o viaţă întreagă în poziţii cheie din restaurantele de cinci stele. Cred că în jur de 10% – 15% au ales să se întoarcă acasă, iar toţi sunt din domeniul hotelier. O parte dintre cei care au rămas sunt încă în şomaj tehnic sau în Kurzarbeit. Muncitorii nu pot părăsi ţara dacă sunt în şomaj tehnic“, a explicat Corina Constantin.

     

    Corina Constantin, directorul general al Multi Professional Solutions
    „Am avut angajaţi din hoteluri de cinci stele care a mers în domeniul construcţiilor ca muncitori necalificaţi, imediat ce a început criza. I-am direcţionat şi spre partea de fast-food şi livrări, au mers şi au lucrat către unităţi de catering. O parte dintre ei nu şi-au dorit reconversia, în special cei care lucraseră o viaţă întreagă în poziţii cheie din restaurantele de cinci stele.”

    În ceea ce priveşte cererea de personal asiatic din partea companiilor de pe piaţa locală, expertul în recrutare spune că piaţa construcţiilor este una în care cererea este încă similară cu perioada de dinaintea pandemiei.

    „Observ o cerere similară pe piaţa construcţiilor. În afara unor proiecte care au fost anulate pentru că aceasta a fost dorinţa beneficiarului final, avem clienţi în domeniul construcţiilor care îşi doresc în continuare să atragă forţă de muncă din Asia. În continuare, în România nu găsim muncitori calificaţi şi necalificaţi în domeniul acesta, operatori de utilaje, sudori şi angajatorii îşi doresc să atragă forţă de muncă din Asia pe aceste posturi”, spune directorul general al Multi Professional Solutions.

    Cele mai mari salarii sunt câştigate de muncitorii asiatici care lucrează în domeniul construcţiilor, iar în HoReCa şi în industrie câştigă similar cu românii.

    O evoluţie puternică a cererii de personal asiatic a fost înregistrată pentru serviciile bonelor, având în vedere că multe şcoli funcţionează în scenariul galben, cel ce presupune că elevii învaţă de acasă prin rotaţie, sau în cel roşu, unde toate cursurile se ţin în mediul online.

    „Începând cu luna martie, am primit undeva la 50 de cereri de bone, semnificativ mai multe decât în 2019. Părinţii trebuie să meargă la serviciu în continuare, nu vor să expună bunicii şi caută soluţii“, spune Corina Constantin.

    Cifra de afaceri a companiei pe care ea o reprezintă este în scădere comparativ cu 2019, iar acum încearcă să păstreze veniturile şi cheltuielile în linie pentru a nu ieşi pe pierdere anul acesta.

    „Cu ajutorul relocărilor am reuşit să ne păstrăm pe o linie de plutire. Cred că începând din martie anul viitor ne vom duce spre normalitate. Eu sper ca, în viitor, importul de forţă de muncă să fie mai aşezat şi mai ordonat, tocmai de aceea am şi format un patronat al importatorilor de forţă de muncă. Costurile pentru aducerea unui muncitor din Asia au scăzut, clienţii noştri nu îşi mai permit să facă investiţii la fel de mari ca înainte de pandemie şi ne adaptăm împreună“, spune directorul general al Multi Professional Solutions.

    În 2019, compania a avut o cifră de afaceri de peste 3,4 milioane de lei, în creştere cu aproape 4% comparativ cu anul precedent, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

    Yosef Gavriel Peisakh, general manager al companiei de recrutare şi plasare de personal asiatic Work From Asia, spune că, în acest moment, angajatorii români sunt interesaţi de muncitori asiatici care să lucreze în service-uri auto, unde în prezent este nevoie de mecanici auto specializaţi.

    „Forţa de muncă importată de noi din Asia acoperă aproape toate domeniile de activitate, însă în momentul de faţă este notabil interesul sporit al angajatorilor români pentru activitatea în domeniul service-urile auto, unde în prezent este nevoie de mecanici auto specializaţi. Un alt job care se bucură de căutare este cel al de operatorilor de utilaje, pentru care piaţa muncii a ales să importe personal din Asia. Decizia lor e bazată pe raţionamentul că Asia livrează în continuare oameni calificaţi, la salarii sub oferta salarială actuală”, explică el.

    Acestor domenii li se adaugă şi agricultura, zootehnia şi construcţiile.Cele mai mari salarii înregistrate de muncitorii asiatici în România sunt ca angajaţi în joburi precum: operatori CNC şi operatori utilaje, adaugă Yosef Gavriel Peisakh.

    Reprezentantul Work from Asia spune că şi ei s-au lovit de situaţia în care muncitorii pe care îi aduseseră pe piaţa din România au rămas fără loc de muncă în timpul pandemiei.

    „Da, ne-am lovit de multe astfel de cazuri, cele mai multe fiind înregistrate în domeniul HoReCa, unde muncitori asiatici veniţi să lucreze în restaurante, fie ca bucătari sau ospătari, au fost relocaţi în ferme agricole sau reangajaţi ca personal în domeniul curăţeniei”, explică Yosef Gavriel Peisakh.

    În primele nouă luni din 2020, compania Work from Asia a adus pe piaţa din România câteva zeci de muncitori asiatici, cifrele fiind similare cu cele înregistrate în aceeaşi perioadă a anului trecut.

    „Anul acesta, Work From Asia a raportat un număr mai mic de angajaţi asiatici cu 10-15% faţă de primele nouă luni ale anului trecut”, spune managerul general al companiei.

     

    Yosef Gavriel Peisakh, general manager al companiei de recrutare şi plasare de personal asiatic Work From Asia
    „Forţa de muncă importată de noi din Asia acoperă aproape toate domeniile de activitate, însă în momentul de faţă este notabil interesul sporit al angajatorilor români pentru activitatea în domeniul service-urile auto, unde în prezent este nevoie de mecanici auto specializaţi. Un alt job care se bucură de căutare este cel al de operatorilor de utilaje, pentru care piaţa muncii a ales să importe personal din Asia. Decizia lor e bazată pe raţionamentul că Asia livrează în continuare oameni calificaţi, la salarii sub oferta salarială actuală.”

     

    Pentru a se adapta la contextul creat de pandemie, agenţia încearcă un nou model de business, unul care presupune colaborarea cu parteneri care, în schimbul unui comision de 10%, să contribuie activ la încheierea contractelor de angajare a forţei de muncă asiatică în România.

    ,,În plină pandemie am realizat că singura şansă e aceea de a fi creativi şi dispuşi la schimbare, aşa că adaptăm regulile şi deschidem uşa tuturor celor care vor să muncească.  Contractele mari, încheiate cu firmele de construcţii, de exemplu, care se traduc prin angajarea a zeci de muncitori asiatici pot fi extrem de profitabile pentru potenţialii colaboratori. Mai mult decât atât, sunt de interes si contractele de aducere a forţei de muncă asiatice pentru fabricile de textile, fermele agricole, firmele de curăţenie, hoteluri şi restaurante, practic tot ce are legatură cu segmentul HoReCa”, a declarat Yosef Gavriel Peisakh.

    Prin acest model de business, Work From Asia îşi anunţă disponibilitatea de a găsi noi colaboratori şi de a permite oricui să aibă acces la aria sa de activitate.

    „Concret, oferim un comision de 10% celor care ne aduc contracte noi pentru plasarea muncitorilor asiatici. Sunt vremuri pline de provocări pentru toate businessurile şi acum mai mult ca niciodată cred că dacă nu dăm dovadă de flexibilitate şi capacitate de adaptare, businessurile noastre vor avea de suferit.

    Asta nu înseamnă că începem să recrutăm personal din Romania şi că brusc ne schimbăm domeniul de activitate, ci doar că suntem dispuşi să lucrăm mai mult cu exteriorul, în cazul nostru cu noi colaboratori români, pe partea de vânzări”, spune reprezentantul Work From Asia.

    Schimbarea a venit din nevoia de adaptare la cerinţele pieţei şi aceea de a identifica un nou model de business cu potenţial de succes.

    „Este important pentru clienţii noştri să ştie că suntem flexibili şi deschişi şi că le oferim tot sprijinul nostru, toată experienţa logistică de a-şi găsi angajaţii de care au nevoie. Personalul asiatic este pe cât de dedicat, pe atât de stabil. România este una dintre puţinele ţări în care construcţiile sunt în continuare într-un trend ascendent. Noi le oferim personalul calificat sau necalificat, în funcţie de caz, de care au nevoie, în condiţii optime de salarizare şi eficienţă”, concluzionează Yosef Gavriel Peisakh

    Work From Asia asigură forţă de muncă din ţări precum: Filipine, Vietnam, Nepal, Sri Lanka, Indonezia, Pakistan, India şi Bangladesh şi este parte integrantă a grupului de firme Isrom Group.

    Costurile aducerii unui angajat non-UE sunt de peste 1.000 de euro, costuri în care intră biletele de avion, costurile cu taxele guvernamentale, analizele medicale şi diferite certificări. Procesul poate dura de la două la patru luni, în funcţie de ţara din care vin candidaţii.

    În anul 2018, numărul de avize de muncă eliberate de Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) a fost de puţin sub 11.000. Cota de lucrători migranţi care pot fi admişi pe piaţa muncii din România a fost majorată la 20.000 de avize de muncă în 2019 şi apoi majorată din nou până la 30.000. În 2020, contingentul de lucrători migranţi care pot fi admişi pe piaţa muncii este de 30.000.


     

  • Tu ştii ce salarii sunt la Primăria Capitalei? Cât câştigă primarul, secretarul general şi paznicul

    Pe lângă salariile de bază, pe care angajaţii le primesc din bani publici, funcţionarii mai primesc şi sporuri de condiţii vătămătoare.

    Primarul general are un salariu de peste 20.000 de lei, în timp ce viceprimarul are aproape 19.000 de lei. Un portar, paznic sau curier, fără studii superioare, primeşte între 3.000 şi 4.000 de lei, cu un spor de aproape 500 de lei.
    Salarii Primăria Capitalei
     Primarul general are un salariu de 20.000 de lei
     Secretarul gereral are un salariu de 18.148 de lei, plus spor de condiţii vătămătoare de 2.319 de lei
     Director general adjunct are un salariu de 17.687 de lei, plus spor de condiţii vătămătoare de 2.260 de lei
     Un consilier juridic superior are un salariu de 10.613 de lei, plus spor de condiţii vătămătoare de 1.356 de lei
     Un consilier juridic debutant are un salariu de 5.384 de lei, plus spor de condiţii vătămătoare de 688 de lei
     Stenodactilograful câştigă între 2.462 ( dacă e debutant) şi 4.322, plus sporuri de condiţii vătămătoare în jur de 500 de lei
     Un şef de depozit poate câştiga până la  4.262 de lei, plus un spor de peste 500 de lei
     Un paznic poate ajunge şi el la un salariu de peste 4.000 de lei, plus spor de peste 500 de lei
     Un şofer, angajat al primăriei câştigă între 3.000 şi 4.000 de lei (sursa: PMB)
     

  • Topul celor mai mari salarii din economia României

     Angajaţii de nivel înalt din corpul legislativ au câştigat de circa două ori mai mult decât media naţională în 2018.

    Membrii corpului legislativ, ai execu­tivului, tehnicienii şi funcţionarii au câştigat cele mai mari salarii medii brute anuale în 2018, conform cercetării „Ancheta asupra structurii câştigurilor salariale“, pe care Institutul Naţional de Statistică o publică din patru în patru ani.

    „Faţă de media pe economia naţională, salariaţii din grupa majoră GM1 au câştigat de circa două ori mai mult, cu excepţia salariaţilor din grupa de vârstă 15-24 ani, pentru care raportul a fost de circa 1,4:1. Sa­lariaţii din grupa majoră a specialiştilor în diverse domenii de activitate GM2, indi­ferent de grupa de vârstă, au realizat câştiguri salariale mult peste media naţională. Astfel, câştigul salarial mediu brut anual la nivelul acestei grupe majore de ocupaţii a fost cu 58,4% mai mare decât nivelul mediu pe economie“, scrie cercetarea citată.

    La polul opus s-au situat salariaţii din grupa majoră a ocupaţiilor elementare  GM9, respectiv cei din grupa majoră a lucrătorilor în domeniul serviciilor GM5, cărora le-au revenit cele mai mici câştiguri salariale medii brute anuale, acestea reprezentând doar 55,2%, respectiv 58,9% din valoarea câştigului salarial mediu anual pe economie. Cele mai ridicate câştiguri salariale medii brute anuale au revenit salariaţilor cu 20-29 ani vechime în cadrul aceleiaşi întreprinderi, atât pe total economie (73.386 lei/an), cât şi pe sexe (73.019 lei/an pentru bărbaţi, respectiv 73.704 lei/an pentru femei). „Nivelul câştigurilor salariale realizate variază semnificativ între diferite sectoare de activitate, forme de proprietate sau alte caracteristici. Diferenţele rezultate apar ca efect direct al variaţiei nivelului de educaţie şi calificare, poziţiei ierarhice deţinute la locul de muncă sau ocupaţiei exercitate“, notează INS. Statistica INS arată, printre altele, că salariile medii lunare nete ale salariaţilor cu nivel de educaţie superior au fost mai mari de circa 2,5 ori decât ale celor cu nivel de educaţie inferior, respectiv de 2,1 ori decât ale celor cu nivel mediu de educaţie.

    „Este absolut normal ca investiţia în educaţie să aducă şi un venit mai ridicat şi confirm faptul că studiile superioare sunt în continuare solicitate şi apreciate de angajatori. Ele atestă un anumit bagaj de competenţe dobândite în anii de studiu şi un anumit nivel de pregătire pentru viitorul job. De asemenea, angajaţii cu studii superioare au şanse de a avea o carieră mai dinamică decât cei fără studii, aceştia având mai multe oportunităţi de dezvoltare personală sau de avansare. Totuşi, asta nu înseamnă că o diplomă îţi garantează o carieră de succes, pentru acest lucru este nevoie şi de performanţă şi mai ales de o preocupare continuă pentru învăţare pe întreg parcursul vieţii profesionale“, crede Marian Pătraşcu, head of sales and talent acquisitions în cadrul companiei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar APT Resources & Services.

    În întreprinderile cu cel puţin 10 salariaţi din sectorul public, salariul mediu brut realizat în luna octombrie 2018 a fost 5.802 lei/lună, superior mediei pe economia naţională cu 1.208 lei/lună. În sectorul privat, câştigul salarial mediu lunar al salariaţilor s-a situat sub media naţională cu 455 lei/lună în expresie brută şi cu 252 lei/lună în expresie netă, conform sursei citate.

    „Consider că motivul principal a fost acela de a menţine personalul calificat din sectorul public în ţară, cum este exemplul medicilor. În cazul în care se face o analiză la nivel general, salariul mediu net din sectorul public este, de cele mai multe ori, peste media salarială din sectorul privat, acesta fiind de aproximativ 5.000 lei net. Excepţie fac anumite funcţii din sectorul public, a căror medie salarială este la nivelul celor din privat“, crede Marian Pătraşcu.

    La nivelul anului 2018, câştigul salarial mediu brut în întreprinderile cu cel puţin 10 salariaţi a fost 53.380 lei/an, cu diferenţieri pe sexe (53.728 lei/an pentru bărbaţi faţă de 52.997 lei/an pentru femei).

  • Lipsa educaţiei este direct proporţională cu nivelul sărăciei

    Este o corelaţie dureroasă între nivelul educaţiei şi nivelul de bunăstare, spun economiştii. România a avut un trecut aspru şi de aici decalajul de dezvoltare dintre ţară şi media Uniunii – sub 70% la nivelul anului trecut. Dar trecutul nu trebuie să izbăvească de vină prezentul.

    Este o corelaţie dureroasă între nivelul educaţiei şi nivelul de bunăstare, spun economiştii. România a avut un trecut aspru şi de aici decalajul de dezvoltare dintre ţară şi media Uniunii – sub 70% la nivelul anului trecut. Dar trecutul nu trebuie să izbăvească de vină prezentul. Nivelul scăzut al finanţării învăţământului – sub 3% din PIB, faţă de 6% cât spune legea învăţământului –, nivelul scăzut al educaţiei pe care copiii o primesc în şcoli, conduc spre concluzii care ar trebui să îngrijoreze. Nu doar între România şi UE este un decalaj. Un decalaj uriaş se înregistrează între regiunile României.

    Astăzi, când nesiguranţa începutului şcolilor a întins nervii părinţilor şi pe cei ai profesorilor la maximum, corelaţia dintre nivelul de dezvoltare/salarizare al regiunilor României şi nivelul de educaţie al locuitorilor apare în toată grozăvia ei. Potrivit datelor Eurostat, biroul european de statistică, România are cea mai mică pondere a celor care au finalizat studii terţiare şi au vârsta până în 34 de ani. Povestea este cu atât mai gravă cu cât nu vorbim aici de oameni născuţi în vremea comunismului – când accesul în universităţi era limitat – ci de oameni tineri, chemaţi să ia frâiele puterii politice, puterii financiare, educaţionale, medicale. Răzvan Botea, Iulian Anghel

  • Vrei să câştigi cât preşedintele României şi să nu ştie nimeni unde lucrezi? Atunci caută un post aici

    Cei 26 de consilieri ai membrilor Consiliului ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară – vor primi salarii de „numai“ 13.500 lei net lunar în medie, după reîncadrarea în funcţia de „experţi în management şi de responsabili“, faţă de 16.300 de lei net lunar cât primeau anterior, a transmis ASF către Ziarul Financiar, care a întrebat cine sunt aceşti consilieri, cum au fost numiţi şi cu cât sunt plătiţi. Preşedintele României câştigă 15.000 de lei net lunar. Salariul mediu net în România este de 3.300 de lei.

    Cei 26 de consilieri actuali „experţi“ sunt numiţi pur şi simplu de membrii Consiliului ASF, fără concurs, fiind o adevărataă luptă de culise şi de influenţe politice pentru a ajunge la aceste poziţii.

    Membrii Consiliului ASF, adică cei pe care îi consiliază consilierii deveniţi acum „experţi“ sunt plătiţi cu sume între 5.000 de euro (20.000 de lei) şi 12.000 euro net (60.000 de lei) net lunar. Fiecare membru al Consiliului ASF are „dreptul“ la 2-4 con­silieri, în funcţie de po­ziţia executivă sau neexecutivă din board.

    „Procesul de reor­gani­zare a urmărit o simplificare şi totodată o eficientizare a apara­tului de lucru al cabinetelor membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Finan­ciară, în urma căruia au fost reduse şi cheltuielile asociate acestor struc­turi organizatorice în medie cu aproximativ 20%“, a transmis Auto­ritatea, care menţio­nează că la nivelul instituţiei salariul mediu net este de 10.660 de lei (2.200 de euro). ASF are un nou şef din această vară, Nicu Marcu, fost vicepreşedinte al Curţii de Conturi.

    Spre comparaţie, salariul mediu net în BNR este de 8.160 de lei lunar (1.700 euro), potrivit calculelor realizate de ZF din raportul pe 2019 al Băncii Naţionale, adică cu 55% peste media sistemului bancar şi de 2,7 ori mai mult faţă de salariul mediu pe economie. Salariul mediu net lunar din ASF de 10.660 de lei este de 3,3 ori mare decât salariul mediu net pe economie şi dublu faţă de salariul mediu net de circa 5.500 lei din piaţa de asigurări, cea mai mare dintre cele trei pieţe supravegheate de această instituţie – asigurări, pensii private şi burse.

    Nici listele consilierilor mem­brilor Consiliului ASF şi nici cei ai membrilor boardului BNR nu sunt disponibile pe site-ul acestor instituţii publice, aşa cum ar fi normal.

    Având în vedere că circulă informaţii conform cărora politicienii îşi instalează oameni în funcţiile de consilieri ai membrilor Consiliului ASF ca o „răsplată“ pentru că sprijină o numire sau alta a membrilor de Consiliu, ZF a cerut lista consilierilor membrilor Consiliului ASF, ce facultăţi au absolvit şi care a fost locul lor de muncă anterior, însă nu a primit un răspuns transparent, ci agregat.

     

    Lipsa de transparenţă mascată de grija pentru GDPR (protecţia datelor personale)

    Ziarul Financiar a cerut lista consilierilor membrilor Consiliului ASF, ce facultăţi au absolvit, care a fost locul lor de muncă anterior, salariul mediu net lunar din 2020, când au fost numiţi în funcţie, care a fost procedura de numire şi a primit următorul răspuns:

    „La nivelul Autorităţii de Supraveghere Financiară a avut loc recent un proces de reorganizare, care a vizat toate cele 26 de posturi de consilier (dintre care unul vacant) din aparatul de lucru de la nivelul cabinetelor membrilor Consiliului Autorităţii. Angajaţii care au ocupat aceste poziţii, până la data de 31 iulie 2020, au fost reîncadraţi, cu reducerea corespunzătoare a nivelului veniturilor, în funcţia de expert în management şi de responsabil (funcţii de execuţie).

    Angajaţii, care au ocupat poziţia de consilier înainte de data reorganizării, aveau o vârstă medie de aproximativ 40 de ani, fiind absolvenţi de studii superioare din următoarele domenii: juridic (10), economic (9), administraţie (2), tehnic (2), jurnalism/comunicare (2) şi având o vechime medie în muncă, în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară, de aproximativ 3 ani.

    Modul de angajare a tuturor salariaţilor ASF, implicit pentru personalul cabinetelor, este cel prevăzut în Politica de Recrutare şi Selecţie a Personalului în A.S.F., document publicat pe web-site-ul ASF la : https://asfromania.ro/despre-asf/cariere/politica-recrutare. Înainte de a fi angajaţi la Autoritatea de Supraveghere Financiară, salariaţii care au ocupat posturile de consilier au activat atât în cadrul unor instituţii publice (11) cât şi în domeniul privat (14).

    Facem precizarea că vă punem la dispoziţie aceste date în mod agregat având în vedere prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 privind Protecţia Datelor cu Caracter Personal (GDPR), care nu permite transmiterea acestui tip de informaţii în mod individualizat.“

    ASF a revenit ulterior, la insistenţele ZF, cu nivelul salariului mediu net pentru consilieri şi pentru toată instituţia.

  • Viaţa într-o ţară greu încercată de-a lungul istoriei. Salarii mici, barter pentru mâncare şi scutece, economii confiscate

    Salarii cu puterea de cumpărare redusă la un sfert, barter pentru mâncare şi scutece, economii confiscate sunt câteva dintre particularităţile vieţii trăite de libanezi, o naţiune greu încercată de-a lungul istoriei sale. Cel mai bine se vede acest lucru prin ochii şi preparatele bucătarului Antoine El Haji, care apare gătind la televizor în faţa libanezilor timp de cinci zile pe săptămână. 

    Un bucătar cu o emisiune TV renunţă la carne pentru că este prea scumpă; carnea roşie nu şi-o mai permite nici măcar armata; penele de curent aruncă în beznă un oraş considerat cândva o perlă strălucitoare a Levantului; să schimbi valută este la fel de periculos ca traficul de droguri: colapsul financiar al Libanului înseamnă suferinţă zi de zi pentru o naţiune greu încercată de războaie şi apoi de o libertate chinuită.

    Timp de trei ani, bucătarul Antoine El Haji apare la televizor cinci zile pe săptămână pentru a-i ajuta pe cei care gătesc să progreseze în arta culinară, scrie The New York Times într-un reportaj realizat înainte de explozia din capitala Beirut, despre viaţa libanezilor în plină criză economică şi financiară. În urmă cu câteva luni, în timp ce dezastrul financiar făcea ca lira libaneză să se prăbuşească şi preţurile să crească văzând cu ochii, chef-ul şi-a dat seama că mulţi telespectatori s-ar putea să nu-şi mai permită carnea roşie, cum este cea de vită, pe care s-a bazat atât de mult în pregătirea reţetelor sale de mâncăruri.

    „În Liban a existat o clasă de mijloc, dar acum bogaţii sunt mai bogaţi, clasa de mijloc a devenit săracă şi săracii au ajuns să trăiască în mizerie“, spune El Haji. A tăiat carnea de vită din meniurile sale şi îşi umple timpul de emisie cu sfaturi despre cum pot fi menţinute mâncărurile gustoase cu mai puţin ulei, mai puţine ouă şi cu legume mai ieftine. Bucătarul are 65 de ani şi a prins vremuri mai bune, dar şi cumplite războaie: conflictele cu Israelul, războiul civil, asedierea şi masacrele din Beirut şi ocupaţia israeliană.

    Criza libaneză, rezultatul câtorva decenii de corupţie la cele mai înalte niveluri şi de management financiar greşit, a provocat creşterea şomajului şi a sărăciei, a forţat afacerile să se închidă şi a împins inflaţia la cote astronomice, ceea ce face ca salariile să rămână fără valoare. Protestele masive împotriva elitei politice au izbucnit în toată ţara în toamna trecută şi uneori au fost violente, până când s-au oprit din cauza pandemiei.

    Ţara şi economia au fost închise, ca în multe alte părţi ale lumii, însă acest lucru a acutizat privaţiunile societăţii şi suferinţa economică. Consecinţa a fost reizbucnirea demonstraţiilor odată cu relaxarea măsurilor de lockdown. Turbulenţele sociale au luat o amploare fără precedent după distrugătoarea explozie din portul Beirutului. Efectele colapsului economic se infiltrează din ce în ce mai mult în vieţile de zi cu zi ale multor libanezi. Penele de curent întunecă străzile, băncile refuză să predea banii deponenţilor şi familiile se chinuie să cumpere bunuri esenţiale de import cum ar fi scutece şi detergent pentru rufe.

    Întreruperile în furnizarea curentului electric au devenit ceva obişnuit în ultimii ani, însă în ultimul timp frecvenţa şi durata lor au crescut atât de mult încât traficul din Beirut, unde trăieşte aproximativ o treime din cei 5,4 milioane de locuitori ai Libanului, a fost înlocuit de gălăgia infernală a generatoarelor suprasolicitate. Gazele emise de maşinării încing şi împut aerul şi multe clădiri rezidenţiale le închid noaptea pentru a le lăsa să se răcească, ceea ce privează locuitorii de aer condiţionat în timpul celor mai caniculare veri mediteraneene.

    Recent, în două zile Spitalul Universitar Rafik Hariri, principalul centru care tratează cazurile de îmbolnăviri de COVID-19 din Beirut, a trecut brusc de la o oră pe zi fără curent la 20 de ore fără energie electrică, spune directorul Firass Abiad, medic şi el. Înainte de explozia din port, spitalul trebuia să funcţioneze cu doar şase ore de energie electrică pe zi, şi-a închis câteva săli de operaţie şi a amânat intervenţiile chirurgicale. „Senzaţia este ca şi cum te-ai lupta fără oprire cu incendiile şi focul nu se mai termină“, a spus doctorul Abiad. După ce se întunecă, Beirutul este cuprins de o dezolare înfiorătoare, în contrast cu viaţa  de noapte bogată de dinainte de criză. Barurile au rămas fără patroni, străzile principale sunt întunecate şi semafoarele de la intersecţiile majore sunt stinse, lăsând şoferii să se descurce singuri la lumina excesivă a farurilor şi încrezându-se în norocul lor. Decăderea rapidă a lovit mândria multor libanezi, care de obicei pretind că au cea mai bună bucătărie din Orientul Mijlociu şi s-au crezut mai sofisticaţi decât alţii din regiune. Acum, mulţi se întreabă cât de mult se va mai duce în jos nivelul lor de trai.

    „Beirutul este un oraş supravieţuitor. Oamenii găsesc întotdeauna modalităţi de a mânca şi de a bea, de a face muzică şi activism. Dar acum, aerul este foarte înecăcios”, spune Carmen Geha, profesor asistent de administraţie publică la Universitatea Americană din Beirut. „Acum, nici măcar oamenii din clasa de mijloc nu îşi mai pot permite să mănânce în oraş. Este ca şi cum ţi-ai lua salariul şi trebuie să-l împarţi la nouă ca să-i afli valoarea reală”.

    Astfel, simte omul de rând inflaţia accelerată, o boală a unei economii dependente de importuri şi de banii veniţi din străinătate. Din toamna trecută, lira libaneză şi-a pierdut aproximativ 85% din valoarea sa pe piaţa neagră. Pe hârtie, moneda este stabilă deoarece începând cu 1997 Banca Centrală Libaneză a ancorat-o artificial de dolarul american la o rată de 1 dolar pentru 1.507 lire libaneze. O vreme, strategia a mers, stabilitatea astfel obţinută reprezentând o bază solidă pentru sistemul financiar. Însă ultimul an a fost de coşmar.

    O bună parte din problemele financiare de acum se trag din haosul din sistemul bancar produs tot de banca centrală. Instituţia a condus ceea ce criticii au numit o schemă Ponzi, încurajând băncile comerciale să constituie depozite mari de dolari, cu rate mari ale dobânzii, care puteau fi acoperite doar prin atragerea altor deponenţi mari, dar cu rate de dobândă şi mai ridicate. Însă acest sistem s-a blocat anul trecut, când investitorii noi au încetat să mai vină, lăsând băncile din ţară fără fondurile în dolari pe care le datorau deponenţilor lor. Băncile comerciale au reacţionat refuzând să dea înapoi dolarii, moneda pe care libanezul a folosit-o de mult timp în viaţa de zi cu zi schimbând-o în lire, sau invers. Un fost bancher libanez, Dan Azzi, şi-a asumat creditul pentru inventarea unui termen acum utilizat pe scară largă pentru aceşti dolari teoretici care există doar în băncile libaneze şi nu-i vede nimeni: Lollars.

    Rezultatul a fost izbucnirea unui iad financiar şi durere. Lira s-a prăbuşit atât de mult, iar deprecierea a devenit ceva atât de obişnuit încât lira libaneză a primit un cont satiric pe Twitter, unde reacţionează la propriu-i declin. „Sunt cea mai ieftină monedă, dar nu sunt un nimic”, se arată într-un tweet de săptămânile trecute după ce cursul liră/dolar ajunsese în stradă la 9.500 de lire pentru un dolar, rata oficială fiind cea din 1997, de 1.500 de lire pentru un dolar. Venirea pandemiei a complicat şi mai mult situaţia. Inflaţia a făcut ca foamea să devină de nesuportat până-ntr-atât încât după o scurtă pauză în timpul şocului iniţial provocat de măsurile de lockdown protestatarii au riscat şi au ieşit din nou în stradă.

    Guvernul a căutat să controleze tranzacţiile de pe piaţa neagră, unde schimbarea banilor în condiţii mai bune decât rata oficială poate face pe oricine să se simtă cumpărător de droguri, necesitând întâlniri rapide pe alei obscure cu dealerii de bani care folosesc nume false şi se tem că vor fi arestaţi. Efectele haosului economic şi financiar al ţării asupra săracilor sunt dramatice, după cum este evidenţiat de patru sinucideri într-o perioadă de doar două zile, toate legate de lipsurile provocate de criză. Un bărbat care s-a împuşcat pe unul dintre cele mai cunoscute bulevarde ale Beirutului a lăsat în urmă un mesaj scris de mână care spunea „Nu sunt un infidel”, o linie dintr-o cunoscută melodie al cărei următor vers este „dar foamea este un infidel”.

    Numărul membrilor unui grup de pe Facebook numit Barter în Liban s-a umflat, membrii săi oferind orice, de la chipsuri de poker şi narghilele la schimb pentru mâncare. Postările lor dau uneori impresia de poezie tragică. „Greutăţi noi, niciodată folosite, la schimb cu scutece de dimensiunea 6 şi o sticlă de ulei”, se arată într-o postare cu o fotografie cu gantere încă în cutie. O altă postare prezenta o rochiţă verde-lime pe care Fatima al-Hussein, mamă a şase copii din nordul Libanului, a cumpărat-o pentru a o oferi cadou uneia din fiicele sale.

    Pentru că avea nevoie de zahăr, lapte şi detergent, Fatima a încercat să dea la schimb rochiţa. Într-un interviu telefonic, ea a declarat că soţul ei câştigă 200.000 de lire libaneze pe săptămână ca muncitor pentru orice, o sumă pe care obişnuia să valoreze la 130 de dolari. Acum, banii au valoarea a mai puţin de 30 de dolari, ceea ce face ca procurarea bunurilor esenţiale să fie un chin. Doamna al-Hussein a povestit că a decis să dea rochiţa după ce n-a mai avut cu ce să-şi hrănească copiii în afară de pâine înmuiată în apă. Dar cine să vrea o rochiţă verde-lime în aceste vremuri? Când vreunul din vecinii ei găteşte şi mirosul ajunge la ei în casă, închide uşile şi geamurile. „Nu vreau ca ăştia mici să se îmbolnăvească de poftă”, a spus ea. Domnul El Hajj, bucătarul de televiziune, povesteşte şi el că ceea ce pot fi considerate reţete accesibile sunt o ţintă în mişcare.

    „Carnea de vită s-a scumpit, aşa că am trecut la pui, iar acum oamenii îmi spun că şi puiul este scump”, a spus el. În timp ce pregăteşte mâncărurile pentru emisiunea zilei, răspunde la apeluri din partea telespectatorilor care vor să ştie cum pot fi păstrate alimentele când curentul electric se întrerupe atât de des. Cum poţi păstra carnea proaspătă când nu poţi conta pe congelator? Bucătarul a prezentat opţiunile. Fructele şi legumele pot fi conservate la borcan, murate sau uscate. Carnea tocată se poate păstra în grăsime. „Toate problemele au o soluţie”, a spus el. „Ceea ce este important pentru mine legat de această emisiune este să ajut oamenii să mănânce în continuare”.

  • Deschiderea anului şcolar este pusă sub semnul întrebării. Ce spun sindicaliştii din Educaţie

    Deschiderea noului an şcolar este pusă sub semnul întrebării, dacă nu se acordă salariile majorate de la 1 septembrie cadrelor didactice, avertizează Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI).

    Potrivit FSLI, anunţul Guvernului de a nu creşte salariile personalului didactic este surprinzător, având în vedere că înalţi demnitari au afirmat că în Legea bugetului de stat pentru anul 2020 sunt cuprinse sumele necesare pentru această majorare.

    „FSLI atrage atenţia membrilor Guvernului României, în mod special, ministrului Finanţelor Publice, Florin Cîţu, că intenţia de a nu se acorda majorarea salarială începând cu data de 1 septembrie 2020, va fi o greşeală enormă, iar consecinţele pot fi neplăcute”, au spus reprezentanţii FSLI.

    Aceştia susţin că Guvernul României propune prin OUG privind rectificarea bugetară, cu două săptămâni înainte de începerea anului şcolar 2020-2021, să nu mai fie acordate majorările salariale prevăzute de lege, măsură care reprezintă o grea lovitură pentru cadrele didactice.

    Personalul didactic ar fi trebuit să primească, de la 1 septembrie 2020 o creştere salarială medie de 14%, care ar fi însemnat o suplimentare a venitului net cu aproximativ 300 de lei.

    FSLI cere Guvernului să renunţe la decizia de a nu acorda majorarea salarială, întrucât semnalele primite din teritoriu arată faptul că este foarte posibil ca deschiderea noului an şcolar să fie pusă sub semnul întrebării, dacă nu vor fi acordate creşterile salariale anunţate.

    „FSLI îşi exprimă indignarea faţă de decizia Guvernului de a amâna această creştere salarială, în condiţiile în care nu s-a vorbit nicio clipă despre imposibilitatea de a fi acordată. Ba mai mult de atât, înalţi oficiali au anunţat că această creştere este prevăzută în legea bugetului de stat. Considerăm că este o mare greşeală şi o dovadă de lipsă de respect faţă de colegii noştri, mai ales în condiţiile în care cu toţii au depus o muncă fără precedent pentru a asigura tuturor elevilor şanse egale la educaţie, în condiţiile speciale, provocate de noul Coronavirus”, mai arată reprezentanţii FSLI.

    Aceştia atrag atenţia că personalul din învăţământ va fi supus unui risc major de contaminare cu COVID 19, ţinând cont că şcoala se va face faţă în faţă cu elevii.

    „Guvernanţii uită că atunci când au făcut apel la angajaţii din sistemul de educaţie să se implice în noul context generat de COVID-19, toţi angajaţii au fost solidari şi s-au implicat astfel încât elevii să nu aibă de suferit, să fie încheiată situaţia şcolară a fiecărui elev şi să fie susţinute examenele naţionale. (…) Acum, când e rândul cadrelor didactice să îşi primească drepturile, sunt pur şi simplu lăsate în aşteptare, pentru că înaintea lor sunt alţii care contează sau pentru că altele sunt priorităţile bugetare”, a declarat preşedintele FSLI, Simion Hăncescu.

     

     

     

     

  • Cum explică Ludovic Orban amânarea creşterii salariilor pentru profesori: E ca într-o familie, când îţi scad veniturile nu te duci să-ţi bei banii la cârciumă

    Premierul Ludovic Orban declară că motivul pentru care Guvernul amână creşterea salariilor profesorilor îl reprezintă prognoza economică, una pesimistă: „E ca într-o familie – când îţi scad veniturile şi abia mai ai bani de mâncare, de plata chiriei, nu te duci să-ţi bei banii la cârciumă”.

    „Uitaţi-vă la datele prezentate de INS şi la prognoza privitoare la creşterea economică, în care noi estimăm o contracţie economică, o scădere economică de 3,8%. E ca într-o familie – când îţi scad veniturile şi abia mai ai bani de mâncare, de plata chiriei, nu te duci să-ţi bei banii la cârciumă”, a declarat Ludovic Orban.

    El a menţionat că fondurile necesare au fost prevăzute în buget, însă, între timp, au apărut alte cheltuieli, generate de pandemie.

    „Numai că între timp avem o serie de alte categorii de cheltuieli necesare. De exemplu, creşterea bugetului Ministerului Sănătăţii cu nouă miliarde de lei. De asemenea, alte măsuri active pentru salvarea locurilor de muncă”, a mai spus premierul.

    Creşterea salariilor profesorilor, care ar fi trebuit să aibă loc de la 1 septembrie 2020, nu este prevăzută în proiectul de rectificare bugetară propus de Ministerul Finanţelor.

    „Se propune ca măsura de aplicare devansată a nivelului de salarizare stabilit pentru anul 2022, pentru personalul didactic de conducere şi personalul de îndrumare şi control din învăţământ, potrivit prevederilor art.38 alin.(41) lit.c) din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, să se aplice de la 1 septembrie 2021”, prevede proiectul de OUG pus în dezbatere publică joi noaptea.

  • Cu buzunarele goale, guvernul promite masive investiţii publice

    Cu venituri la buget de 31% din PIB, faţă de o medie europeană de 41%, România îşi împarte sărăcia cum poate.

    Anul trecut, 70% dintre toate veniturile bugetului con­so­lidat au mers spre pensii şi spre salariile bugetarilor (aici sunt incluşi profesorii, medicii, funcţionarii statului). Acum guvernul promite „masive investiţii publice”. De unde?

    Sub această umbrelă a neputinţei, şi-a făcut loc ideea că fon­durile UE sunt cele care ne pot salva. Nu încape îndoială că fondurile Uniunii sunt importante, dar ele singure nu pot face mult. De la aderarea României la UE, în urmă cu 14 ani, România a primit de la Uniune 59 mld. euro, iar con­tribuţia ei la bugetul comun a fost de 20 mld. euro. Rezultă un sold pozitiv de 39 mld. euro. Cine-ţi dă ţie, aşa, 39 mld. euro? Împărţiţi însă la 14. Sunt 2,7 mld. euro anual, bani mulţi, dar com­plet insuficienţi – ei înseamnă 1,2% din PIB-ul anual al ţării, de 230 mld. euro. Nu poţi să te dezvolţi investind, din câş­tigul tău, doar 1-2%, pentru viitor.

    Guvernul liberal are idei mari şi va anunţa, curând, un nou planul de redresare economică, de 3 mld. euro din bani europeni, în granturi pentru companii, a anunţat premierul Orban. Însă, miza pe banii europeni este riscantă. Bugetul consolidat al statului trebuie să găsească „spaţiu fiscal” pentru investiţii.

    Consumul a fost factorul decisiv al dezvoltătii, în ultimul deceniu. Dar este un loc imens, lăsat gol, pentru investiţii. Or, investiţiile, acestea trebuie făcute din buget. Atât cât este el. O rejudecare a alocărilor bugetare este obligatorie.