BusinessMagazin

Tag: producatori

  • Vremea schimbarii








    “Este sfarsitul reformei sistemului bancar, inceputa in anul 1990.” Declaratia guvernatorului Mugur Isarescu nu se refera la vanzarea celei mai mari banci din tara, BCR, catre grupul austriac Erste Bank, ci la relansarea celei mai vechi institutii financiare din Romania, CEC, considerata de toti analistii drept cel mai important rebranding din acest an.






     

    “Mi-as dori ca si CEC sa fie in primele zece branduri romanesti, ceea ce inseamna ca trebuie sa aiba o valoare de doua, trei sute de milioane de euro”, afirma Aneta Bogdan, managing partner la Brandient, agentia responsabila de transformarea CEC in CEC Bank. Rebrandingul a insemnat alegerea ca logo a unei frunze de stejar, schimbarea numelui in CEC Bank , dar si o investitie de aproape 50 de milioane de euro anual intre 2008 si 2010 pentru amenajarea celor 1.400 de sedii ale bancii.

     

    In acelasi timp, rebrandingul CEC ar putea ajuta firma infiintata si condusa de Aneta Bogdan sa isi creasca in acest an afacerile cu 50% fata de cele 775.000 de euro de anul trecut. Compania este principalul jucator pe o piata estimata anul trecut la aproximativ 2,5 milioane de euro, ritmul de crestere pentru acest an fiind estimat de Aneta Bogdan la 50%.

     

    CEC nu este insa singura institutie financiara cu traditie care si-a schimbat anul acesta imaginea. Asirom, preluata anul trecut de catre Vienna Insurance Group, a cheltuit aproape un milion de euro pentru a avea un nou nume – Asirom Vienna Insurance Group, dar si o sigla noua. Unul dintre obiectivele campaniei de rebranding a fost cresterea notorietatii in Bucuresti, Asirom fiind un nume mai popular in provincie.

     

    “Anul trecut, in iunie, Bucurestiul genera circa 16% din veniturile Asirom, in timp ce in luna iunie a acestui an, in Capitala s-au subscris 19% din prime, deci notorietatea noastra in Bucuresti este in crestere”, spune Boris Schneider, general manager al Asirom. Campania de promovare se concentreaza in special pe televiziune si panotaj stradal.

     

    Un milion de euro a fost si bugetul campaniei de rebranding al Kiwi Finance, companie infiintata sub numele Gemini Capital Consult si achizitionata anul trecut de fondul de investitii Oresa Ventures. Campania de rebranding lansata sub sloganul “De acum creditele incep cu K” se desfasoara prin campanii BTL (promovare neconventionala, prin evenimente) si ATL (promovare prin presa), dar nu si pe televiziune. “Credem ca este inca prea devreme pentru televiziune. Publicul din Romania trebuie, mai intai, sa fie informat corect asupra domeniului brokerajului de credite. Chiar daca aceasta piata a crescut foarte mult si este in continua dezvoltare, inca mai trebuie insistat asupra informarii corecte a populatiei despre ceea ce presupune activitatea de broker de credite”, explica Anca Bidian, directorul executiv al Kiwi Finance.

     

    De ce sunt atat de multe institutii financiare care investesc in brand?

    “Este o perioada de consolidare. Pe de o parte este vorba de fuziuni si achizitii, iar orice fuziune sau achizitie implica si un rebranding, iar pe de alta rebrandingul este o modalitate de a atrage atentia. Este timpul bancilor si va mai fi in urmatorii sapte, opt ani”, comenteaza Aneta Bogdan.

     

    Ultimii doi ani au reprezentat o perioada foarte dinamica pentru sistemul bancar, majoritatea rebrandingurilor fiind datorate schimbarilor de actionariat. Printre acestea se numara BCR Erste, Unicredit Tiriac Bank, Credit Europe Bank (fosta Finansbank) sau MKB Romexterra (fosta Romexterra)




  • Inghetata cea de toate verile




    “De la mine, oamenii cumpara inghetata in fiecare zi, pe cand la supermarket merg o data pe saptamana”, spune Miruna V., patroana unui mic magazin din cartierul bucurestean Militari. De mai bine de cinci ani, Miruna V. isi cunoaste aproape toti clientii. Cand ceri o inghetata, iese de dupa tejghea cu o legatura de chei si deschide cutia frigorifica. Vara vinde mult, in special inghetata pe bat sau la pahar. “Iarna trec saptamani intregi fara sa se vanda vreo inghetata”, spune ea. Tocmai de aceea, in lada incapatoare primita de la un producator, iarna tine si alte produse, cum ar fi bauturile, sau o scoate din priza ca sa mai economiseasca curentul.








     

    Aproximativ o suta de milioane de euro este suma la care a fost estimata, anul trecut, piata inghetatei din Romania. Aproape 40.000 de tone, daca socotim si importurile. Din acestea, doar 14,7% s-au vandut prin supermarketuri, restul ramanand in contul micilor comercianti, de la magazinele de cartier pana la chioscurile de la parterele blocurilor.

     

    Aceasta situatie este normala tinand cont de comportamentul de cumparare al consumatorilor romani. Producatorii fac diferenta dintre inghetata din categoria asa-numita “impulse”, care se cumpara pentru a fi consumata pe loc, si cea cumparata pentru a fi consumata acasa (“take home”), cu un gramaj mai mare. Fata de sezonul de vara din 2006, ponderea inghetatei din prima categorie a scazut usor anul trecut in favoarea celei cu gramaj mare, mentinandu-se insa proportia de 2:1.

     

    Aceste argumente ii fac pe o parte dintre producatorii autohtoni sa refuze intrarea cu produsele lor in marile magazine, mai ales ca nu-i avantajeaza nici costurile implicite. “Conflictul dintre producatori si retaileri e absolut real. Consider ca aceste lucruri trebuie reglementate prin lege, deoarece marile magazine au intrat pe o piata de neexperimentati care se calcau in picioare pentru un loc pe raft”, comenteaza Vasile Armenean, proprietarul companiei Betty Ice. “Pe undeva a fost o lupta inegala intre profesionisti si amatori (si aici includ de la guvernanti pana la ultimul furnizor). Nu acuzam pe nimeni, vina e a noastra, dar acum trebuie reglementate lucrurile”, mai spune Armenean. Cunoscuta pentru refuzul de a-si vinde produsele prin retelele de comert modern, compania si-a anuntat totusi de curand intentia de a face acest pas, fiind in discutii cu un lant de magazine al carui nume nu a fost inca dezvaluit.

     

    Piata inghetatei din Romania este impar­tita de cativa producatori romani impreuna cu gigantul multinational Nestlé, prin Nestlé Ice Cream, companie aparuta in urma achizitionarii producatorului grec Delta. O cota de piata de 62,4% ca valoare a vanzarilor (in crestere de la 60,5% in aceesi perioada a lui 2006) a fost cumulata de cinci producatori: Betty Ice, Top Gel, Nestlé, Alpin 57 Lux si Kubo Ice Cream, potrivit unui studiu MEMRB. La acestease adauga Friesland Foods, prin marca Napoca, existenta la noi inca din anii ‘60 si intrata in portofoliul grupului olandez Friesland Foods in 2002, in urma preluarii producatorului Napolact.

     

    In paralel cu cresterea productiei interne de inghetata, ajunsa anul trecut la 35 de milioane de tone, volumul importurilor a crescut si el, ajungand in 2007 la 2,4 milioane de tone (fata de 1,5 mil. in 2006), respectiv la 5,5 mil. euro (fata de 3,7 milioane de tone), conform unor cifre furnizate de Interbiz Group. Principalele tari de origine sunt Grecia (60% din volumul importat anul trecut), Germania, Franta, Bulgaria si Ungaria. In schimb, la categoria exporturi nu stam prea bine. “Anul trecut am exportat doar 30 de kg de inghetata, ceea ce, de fapt, nici nu putem numi export”, spune Adrian Iordache, consultant in cadrul Interbiz Group.

     

    O prezenta mai timida pe piata o are compania multinationala Unilever, prin branduri ca Magnum, Carte D’Or si Cornetto, dar specialistii in domeniu cred ca vom asista in curand la o achizitie a unui producator roman de catre Unilever. Multinationala n-ar fi singura care ar dori sa cumpere insa un producator autohton. “Din punctul de vedere al concurentei, exista un interes foarte mare pentru producatorii de inghetata din partea fondurilor de inves­titii”, spune Adrian Iordache. Si companiile de lactate s-ar putea orienta catre o achizitie, datorita faptului ca inghetata are o valoare adaugata mare. Peste 3-4 ani s-ar intrevedea o maturizare a pietei, cu mai putine companii importante, in urma a doua sau trei mari tranzactii, prevad specialistii. “Betty Ice este compania cea mai vanata pentru preluare, datorita valorii brandului si cotei de piata”, spune Adrian Iordache.

     

  • Producatorii si retailerii au semnat Codul de Bune Practici

    Dupa intrarea in vigoare, Codul va fi respectat de semnatari, precum si de orice alt furnizor sau comerciant, "care declara expres ca intelege sa isi insuseasca principiile lui printr-o prevedere expresa in preambulul contractului", se precizeaza in document.

     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Noua ordine energetica




    Producatorii de petrol se straduiesc sa pompeze cat de mult pot ca sa ostoiasca setea consumatorilor, nu numai din lumea dezvoltata, ci si din statele aflate intr-o dezvoltare accelerata precum China si India, totodata si cele mai populate tari ale lumii. “Piata ne semnaleaza astfel o problema, anume ca e din ce in ce mai greu ca noile livrari sa poata satisface cererea”, spune Jan Stuart, analist pe probleme de petrol la UBS.








    Iar problemele de astazi se anunta tot mai mari in urmatorii ani. Ganditi-va: populatia lumii se asteapta sa creasca cu 50%, pana la noua miliarde de persoane, pana spre jumatatea acestui secol. Numarul de masini si de camioane este previzionat sa se dubleze in 30 de ani – pana la peste doua miliarde – pe masura ce statele in curs de dezvoltare se modernizeaza mai repede. Si de doua ori mai multe avioane de pasageri – peste 36.000 – vor fi in aer in urmatorii 20 de ani. Si toate acestea vor avea nevoie de si mai mult petrol – indeajuns ca sa determine consumul global sa urce cu 35% pana in 2030, potrivit Agentiei Internationale pentru Energie (AEI), una dintre principalele organizatii de prognoze in domeniu pentru SUA si alte state dezvoltate. Pentru producatori, aceasta inseamna ca va trebui sa gaseasca si sa pompeze inca 11 miliarde de barili de petrol in fiecare an. Si e doar planul pentru urmatorii 22 de ani, o clipita in istoria petrolului, unde ritmul de descoperire si captare a noilor zacaminte se masoara in decenii.

    Goana dupa petrol va fi doar o parte din problema energetica. Cererea totala pe plan mondial – care include petrol, carbune, gaze naturale, energie nucleara, dar si cea produsa din surse regenerabile (eoliana, solara sau hidro) – este previzionata sa se majoreze cu 65% in urmatoarele doua decenii, potrivit AEI. 

    Dar petrolul, combustibilul dominant in secolul al XX-lea, va ramane principala sursa de energie. Deja insumeaza peste o treime din nevoile totale de energie, inaintea carbunelui si a gazelor naturale. Rafinat in benzina, cherosen sau motorina, petrolul nu are deocamdata un substitut viabil in calitate de combustibil de transport si se pare ca nici nu va avea prea devreme in urmatorii 30 de ani. Problema e ca nimeni nu poate spune cu siguranta de unde va veni tot acest petrol necesar.

    Ce e sigur e ca rezervele mondiale de petrol sunt deja solicitate la maxim. Statele din afara OPEC – care au fost pana acum principala sursa pentru noi descoperiri de petrol si productie inca din anii ‘70 – au anuntat ca se asteapta la o crestere mica sau chiar la o stagnare in productia de petrol din acest an.

    Marea Nordului si Alaska incep sa ramana fara petrol si producatorii se zbat sa mentina productia pe aceeasi linie. Expansiunea petroliera a Rusiei a ajuns si ea la final; un director de top al Lukoil, al doilea mare grup petrolier al tarii, a spus luna trecuta ca e improbabil ca productia nationala sa mai creasca mult. Nigeria este taramul unor infruntari militare violente. Iar Mexicul a fost prins intr-o dezbatere politica sterila despre mentinerea dincolo de granita a investitorilor straini, concomitent cu o scadere dramatica a productiei, considerata de unii analisti ca ireversibila.

    In ce priveste OPEC, cele 13 membre ale Organizatiei Statelor Exportatoare de Petrol detin trei sferturi din rezervele de petrol descoperite pana acum in lume. Dar din diverse motive, cele mai multe dintre aceste state au ingreunat sau chiar au blocat investitiile companiilor straine de petrol pe teritoriul lor. Cum preturile titeiului sunt in continua crestere, producatorii din OPEC asteapta venituri considerabile, ceea ce le-a redus intentiile de crestere a productiei.

    In acelasi timp, marile companii petroliere, ca Exxon Mobil, British Petroleum si Chevron, se descurca tot mai greu pe pietele din strainatate, pe masura ce companiile autohtone le erodeaza pozitiile odinioara dominante. 14 din primele 20 cele mai mari grupuri din industria petroliera sunt de stat, cum e cazul Saudi Aramco si al Gazprom din Rusia. Aceasta a facut ca grupurile occidentale sa controleze mai putin de 10% din rezervele totale de gaze si petrol ale lumii. Confruntate cu costuri tot mai mari, aceste companii au probleme si in a gasi noi rezerve de petrol. Desi anul trecut au cheltuit peste 100 de miliarde de dolari pentru explorari, cele mai mari cinci companii internationale de petrol au descoperit mai putin petrol decat cel pe care l-au extras. Un mic grup de sceptici considera preturile record de astazi ca pe o dovada ca livrarile de titei au atins deja un maxim – concret, ca jumatate din rezervele de petrol ale lumii au fost deja folosite. Dar cei mai multi experti considera ca sunt in continuare destule rezerve de petrol, atat descoperite, cat si nedescoperite, suficiente cel putin pana la jumatatea acestui secol. Problema este ca in multe colturi ale lumii geopolitica si nu geologia a facut ca mare parte din aceste rezerve sa nu mai fie la indemana companiilor petroliere independente. “Sunt destule resurse pe glob”, a spus recent Rex Tillerson, presedintele Exxon, la o conferinta a investitorilor, “dar problema e sa avem in continuare acces la toate oportunitatile”.


     

  • Ce a cumparat Heineken la Mures

    La sfarsitul saptamanii trecute, Virgil Mailat era inca in biroul sau de la etajul al doilea al fabricii Bere Mures. Lucra la incheierea socotelilor cu afacerea pe care a ridicat-o in ultimii 13 ani si era asteptat, in incaperea alaturata, de oficialii Heineken, cu care mai avea in continuare de discutat detalii.

    Discutiile cu grupul olandez, dar si cu autoritatile antitrust, vor mai dura intre 10 si 30 de zile, estima joia trecuta Mailat, care a fost managerul companiei si unul din principalii actionari in ultimii 13 ani.

    Cand discutiile se vor sfarsi, se va incheia si cariera de 35 de ani in industria berii a lui Virgil Mailat: „In ziua in care toate clauzele contractuale vor fi finalizate, voi preda, impreuna cu ceilalti actionari, toate actiunile pe care le detinem in cadrul celor trei active ale Bere Mures – fabrica de bere, un producator de ape minerale si un hotel la Geoagiu Bai. Vom primi toata suma pe care am stabilit-o, intr-o singura transa, iar a doua zi imi strang lucrurile si am plecat“, spune Virgil Mailat.

    Acelasi lucru il vor face si asociatii sai – Emil Morariu, Gheorghe Grec, Alexandru Rus, Nicolae Bacila si Anghel Rus. „Va veni o noua echipa manageriala de la Heineken, iar noi nu ne vom mai implica nici macar pentru consultanta“, precizeaza omul de afaceri, care va ramane in schimb cu cele 37,5 milioane de euro care ii vor intra in cont.

    Spune insa ca nu ii pare deloc rau, din mai multe motive. Unul ar fi ca vrea sa investeasca si in altceva decat in bere. Pentru inceput, se gandeste sa investeasca in domeniul medical si sa deschida o retea de clinici private in Targu-Mures. Prima va fi destinata tratarii cancerului, iar urmatoarele ar putea fi clinici de urologie, de ORL si o maternitate.

    Cu o alta parte din banii pe care ii va primi in urma vanzarii participatiei la Bere Mures intentioneaza sa contribuie la dezvoltarea afacerilor pe care le au cele doua fiice ale sale. „Fetele mele au fiecare afacerea ei, in domenii separate, si vreau sa le ajut“, spune Mailat.

    Cel mai important motiv este insa acela ca el nu se simte un dezvoltator, ci un vizionar: „Daca as fi crezut ca mai poate aparea vreo inovatie pe piata berii, daca as fi simtit ca pot sa mai fac o revolutie in industrie, nu as fi vandut acum. Dar nu stiu ce altceva nou si care sa prinda ar mai putea aparea“.

    Afacerea pe care Virgil Mailat a construit-o de la zero si din care tocmai a iesit a fost, dupa cum marturiseste, cel mai mare vis al sau. Sa lucreze in industria berii, la Fabrica de Bere Targu-Mures, a fost scopul pentru care, cand a terminat liceul din Mures, a mers la Facultatea de Industrie Alimentara de la Galati.

    Cand a terminat facultatea, Fabrica de Bere de la Mures se mutase la Reghin. „A fost un cosmar pentru mine, dar m-am si ambitionat sa nu renunt pana cand nu voi fi deschis propria fabrica de bere la Targu-Mures“, comenteaza Mailat, acceptand ca un asemenea gand la orizontul anilor ‘70 era insa utopic.

    La Reghin si-a facut ucenicia in domeniu si pana in 1990, cand a parasit fabrica, a trecut de la postul de inginer tehnolog la cel de sef de productie, apoi sef de sectie si inginer-sef. Isi aminteste de acea perioada cu zambetul pe buze; a facut parte din echipa care a realizat primul export de bere romaneasca. Era vorba de berea Silva, pe care au vandut-o in Italia.

    Tot atunci a avut ocazia sa lucreze direct pentru familia Ceausescu, sub stricta supraveghere a Securitatii. „Ii placea lui Ceausescu berea de la noi“, isi aminteste Mailat. Asa ca, ori de cate ori voia conducatorul tarii bere, securistii veneau la fabrica din Reghin si urmareau fiecare miscare a celor care o produceau.

    „La un moment dat, a trebuit sa ma mut sase luni la Scornicesti ca sa fac bere pentru Ceausescu. Evident, tot sub supravegherea Securitatii. Voia sa bea bere Bucegi, facuta doar pentru el“, povesteste Virgil Mailat.

    Momentul plecarii a venit la Revolutie.

    Daca pana atunci nu putuse sa avanseze in functie, pentru ca era vazut ca fiind anticomunist, acum se intampla tocmai invers: era vazut ca un partizan al comunismului. Asa ca a luat cei mai buni oameni din fabrica, cu care a ramas alaturi pana astazi in afaceri si a pornit pe cont propriu.

    Din acel moment, de la inginer-sef intr-o fabrica de bere de stat pana la proprietar al primei fabrici private de bere din Romania n-a mai fost decat un pas. „Era in 1990, intr-o pivnita de pe strada Pandurilor, din Reghin, iar berea pe care o faceam se numea Regina“, spune Mailat. Dupa ce prima unitate de productie a fost pusa in functiune, a urmat o perioada de dezvoltare, in care au fost proiectate alte 42 de fabrici si s-a ajuns la o capacitate de productie de cateva sute de litri de bere pe zi, imbuteliata in butoaie de aluminiu.

    Perioada in care a produs bere pe cont propriu la Reghin nu a durat decat doi ani. Adica suficient cat sa stranga banii de care avea nevoie pentru a se intoarce acasa, pentru ca, de fapt, fabricuta „Reginei“ era doar o etapa din drumul lui. In 1992, alaturi de ceilalti actionari, a pus lacatul pe portile fabricii din Reghin si a revenit in Targu- Mures. Era, de fapt, momentul pe care Virgil Mailat il asteptase 20 de ani.

    Desi voia sa produca bere, s-a gandit sa inceapa pe un teren sigur. A intrat pe piata de bauturi racoritoare si timp de trei ani a produs trei sortimente de sucuri: Jazz Cola, Jazz Orange si Jazz Lemon. Momentul in care Coca-Cola a intrat in Romania a insemnat insa retragerea. „Mergea vanzarea, faceam bani, dar nu puteam sa ne punem cu Coca-Cola. Era un competitor prea puternic. A fost, totusi, un lucru bun, pentru ca am putut sa ne intoarcem la productia de bere“, explica Mailat. T

    imp de trei ani de zile au produs bere la sticla si toti banii castigati din vanzari au fost investiti in dezvoltare.

  • Seful Holcim: Incercam sa ne mentinem cota de piata

    "Poate ca in acest an nu vom inregistra o crestere la fel de puternica ca cea din 2007, pe fondul problemelor de obtinere a finantarilor pentru dezvoltatorii imobiliari si a iernii grele din acest an, dar vom avea cu siguranta o crestere fata de anul trecut, in principal datorita lucrarilor de infrastructura", a declarat directorul general al Holcim Romania, Markus Wirth.

    Potrivit oficialului producatorului de ciment, al treilea pe plan local dupa Lafarge si Carpatcement, luna ianuarie din acest an a adus o scadere a vanzarilor fata de anul trecut cu aproximativ o treime. "Estimez ca avem o cota de piata de 28% – 30% si vom incerca sa o mentinem la acelasi nivel", a mai spus Wirth.

    Directorul companiei a mai precizat ca posibilitatea construirii unei noi fabrici, care ar fi prima investitie greenfield din industria cimentului, este doar una dintre optiunile luate in calcul pentru majorarea productiei, o noua fabrica putand sa isi inceapa productia dupa un minim de patru ani de la luarea deciziei.

    Holcim va avea in acest an un buget de investitii de aproximativ 135 de milioane de euro, in primavara acestui an urmand sa fie finalizate lucrarile de modernizare ale statiei de ciment de la Campulung Muscel. Compania a investit anul trecut 123 de milioane de euro, printre inaugurari numarandu-se statia de betoane de la Pantelimon si statia de agregate de la Gligoresti (judetul Cluj).

    Astfel, Holcim detine in Romania trei fabrici de ciment, la Turda, Campulung si Alesd, 16 statii ecologice de betoane si cinci statii de agregate. Holcim este unul dintre cei mai importanti producatori de ciment si agregate din lume, grupul elvetian fiind prezent in 70 de state si avand aproximativ 90.000 de angajati.

  • Cel mai mare producator de jocuri

    Biroul lui Robert Kotick e plin de carti de arta, cu insemnari despre lucrari care ii plac ori pe care i-ar placea sa le aiba in colectie. Membru al consiliului director al Muzeului de Arta din Los Angeles, cunoscut ca un mare pasionat de arta plastica africana si de expresionism abstract, Kotick nu e un comerciant de arta si nu cumpara picturi sau sculpturi ca sa le vanda, ci pentru propria sa placere. E drept ca nu are nevoie sa castige bani de pe urma pasiunii sale: are in portofoliu cam 4,5 milioane de actiuni ale companiei Activision, producatoare de jocuri video pentru console, actiuni evaluate la circa 110 milioane de dolari cu totul (peste 75 de milioane de euro).

    Kotick, directorul executiv al companiei, s-a aflat printre investitorii care au cumparat in 1990 un pachet de 25% din Activision, pe atunci un furnizor de soft si jocuri pentru PC aflat in dificultati financiare. Saptamana trecuta, divizia de jocuri a grupului francez Vivendi a cumparat pachetul majoritar al Activision cu 9,8 miliarde de dolari (6,6 miliarde de euro). Noua companie formata – Activision Blizzard, botezata dupa numele celui mai mare studio al Vivendi Games, Blizzard Entertainment – ar putea surclasa Electronic Arts, liderul pietei de multa vreme, ale carui vanzari ar urma sa atinga 3,5 miliarde de dolari (2,4 miliarde de euro) in anul fiscal care se incheie in martie 2008, daca veniturile cumulate ale Vivendi Games si Activision se vor ridica la nivelul asteptarilor – 3,8 miliarde de dolari (2,6 miliarde de euro). Cat priveste valoarea de piata a Activision Blizzard, aceasta este estimata sa ajunga la 18,9 miliarde de dolari (12,9 mld. euro).

    „Miscarea facuta de cele doua companii este practic o metoda prin care isi combina punctele forte – Activison pe partea de jocuri pentru console, iar Blizzard pe partea de jocuri online pe baza de abonament“, considera Jeff Green, directorul editorial al revistei Games for Windows: The Official Magazzine. Activision este cel mai mare producator de jocuri pentru consolele Xbox 360 de la Microsoft, Sony PlayStation 3 si Nintendo Wii, detinand licente pentru jocuri precum „Call of Duty“, „Guitar Hero“, „Spiderman“, „X-Men“, „James Bond“ sau „Shrek“. Vivendi, prin Blizzard Entertainment, care va incheia anul cu afaceri de 1,1 miliarde de dolari (0,7 mld. euro), a lansat in 2004 cel mai popular joc pe internet, „World of Warcraft“, cu peste 9,3 milioane de jucatori online inregistrati. Blizzard inregistreaza cea mai mare marja de profit din intreaga industrie a jocurilor, de peste 40%, potrivit companiei. In acelasi timp, este printre putinii producatori de jocuri care au o prezenta semnificativa in Asia, avand in vedere popularitatea jocului „Starcraft“ in China si Coreea.

    Tatonarile pentru o alianta au inceput in ianuarie anul acesta, printr-o convorbire telefonica intre Bruce Hack, directorul executiv al Vivendi, si Robert Kotick, omologul lui de la Activision, urmata de o cina unde managerii au discutat posibilitatile de dezvoltare a celor doua companii in situatia unei fuziuni. Decizia a fost luata insa abia de putin timp, Kotick urmand sa devina presedintele si directorul executiv al noii companii, in timp ce Hack va prelua functia de director operational (COO). Interesant e ca din ianuarie incoace nu s-au facut speculatii privind o alianta de o asemenea amploare: John Riccitiello, directorul executiv al Electronic Arts, chiar spunea recent ca in piata mondiala a jocurilor vor fi tot mai putine consolidari in urmatorii ani, pentru ca majoritatea afacerilor viabile au fost deja cumparate.
    „Din partea noastra le dorim succes si asteptam cu interes competitia“, a declarat acum Tiffany Steckler, directorul de comunicare al Electronic Arts, fara a face insa alte comentarii despre aceasta tranzactie. Jocurile lansate de companie, printre care „The Sims“, „Need for Speed“ sau „Harry Potter“, sunt extrem populare mai ales in SUA, iar Electronic Arts este un brand asociat clar industriei jocurilor, spre deosebire de Vivendi, Blizzard sau Activision. Cat priveste asocierea Vivendi cu Activision, ea e privita mai curand ca o ocazie de a aduce sub aceeasi umbrela mai multe titluri cunoscute, nu ca un punct de plecare pentru lansarea unor eventuale titluri combinate, gen „Guitar Hero“, produs de creatorii „World of Warcraft“. „Activision Blizzard nu va fi altceva decat un brand corporate, nefiind deci asociat vreunui produs anume“, spune Mike Morhaime, directorul executiv al Blizzard Entertainment. Activision Blizzard va continua sa lucreze la titlurile aflate deja in plan, care ar trebui sa fie lansate anul viitor – „Wrath of the Lich King“, o extensie a „World of Warcraft“, „Starcraft 2“ si „Call of Duty“.

    Piata jocurilor video are parte de o crestere solida, conform analistilor PricewaterhouseCoopers, anul acesta urmand sa urce cu 18,5% fata de 2006, pana la 37,5 de miliarde de dolari (25,5 mld. euro). Iar cresterile sunt foarte mari, comparativ cu alte industrii, cum ar fi spre exemplu cea a filmelor, unde chiar daca valoarea pietei este mai mare – 84,3 miliarde de dolari (57,5 mld. euro), cresterea este de numai 3,8%, sau cea a muzicii, care va scadea anul acesta cu 1,3% la 25,6 miliarde de dolari (17,4 mld. euro). Este explicabil deci de ce marile grupuri de media se orienteaza spre jocuri: Vivendi detine Universal Music, una dintre cele mai mari case de discuri din lume, insa reducerea vanzarilor a silit compania sa caute o oportunitate in segmentul de jocuri, mult mai dinamic si mai susceptibil sa ofere posibilitati de marketing incrucisat; Activision ar putea acum sa se foloseasca de catalogul Universal pentru material muzical necesar jocurilor sale, ceea ce ar putea sa impulsioneze vanzarile de muzica ale Vivendi. Si alte grupuri de media procedeaza la fel: Viacom a cumparat anul trecut Harmonix, firma care a creat jocul „Guitar Hero“, si acum isi promoveaza noul joc „Rock Ban“ pe postul de televiziune MTV.

  • Al doilea intre baietii destepti

    Sase luni au durat negocierile cu indienii de la Mittal Steel pana cand Jack Cutisteanu, directorul general si proprietarul Petprod, unul dintre furnizorii privati de energie, a semnat contractul care prevedea furnizarea de curent electric pentru toate cele patru filiale ale grupului indian din Romania. Pe 11 decembrie 2007 se implinesc trei ani de cand Mittal a semnat si Cutisteanu a intrat efectiv in acest business al furnizarii de energie, dupa ce din 1996 isi incercase norocul in mai multe tipuri de afaceri.

    Petprod vine de la „petroleum products“ (produse petroliere), comertul cu produse petroliere fiind primul tip de afacere in care Jack Cutisteanu a intrat imediat dupa ce s-a intors in Romania din Israel, unde plecase cu parintii inca din copilarie. „Am facut initial trading cu produse petroliere, deoarece ma ocupasem de acest domeniu si in Israel si il cunosteam, apoi am facut trading industrial (echipamente si materii prime), pentru ca ulterior, in 2003, sa ne gandim la energie“, povesteste Cutisteanu.

    Dupa ce a semnat contractul cu Mittal, care presupunea livrarea a 100 MWh (din 230 MWh de care are nevoie combinatul, restul fiind furnizat de Electrica) spre cele patru combinate ale grupului indian (Galati, Iasi, Hunedoara si Roman), Petprod a devenit imediat si unul dintre cei mai mari furnizori de electricitate – atat din punctul de vedere al volumelor vandute, cat si din cel al veniturilor. Mai precis, a intrat direct in top, alaturi de Energy Holding (lider al pietei inca de la inceput), Grivco (companie controlata de Dan Voiculescu) sau de EGL Power & Gas Romania, filiala locala a EGL Elvetia, parte a grupului AXPO, unul dintre cei mai mari furnizori de energie din Europa.

    La trei ani de la semnarea contractului, Petprod se afla inca intre primii pe piata la furnizarea privata de energie, iar combinatele siderurgice ale Mittal sunt si acum cel mai important client al Petprod, aducandu-i peste 60% din cifra de afaceri. Cifra de afaceri care a fost de 41 de milioane de euro in 2005, la un an dupa semnarea contractului, si s-a dublat la sfarsitul lui 2006, ajungand la 87 de milioane de euro. Principalele cauze ale saltului sunt, conform lui Jack Cutisteanu, intrarea de noi clienti in portofoliu (precum Chimcomplex Borzesti) si cresterea preturilor energiei, care a dus la o renegociere a contractelor.

    Pentru 2007, saltul nu va mai fi insa atat de mare, iar cifra de afaceri a companiei este estimata sa ajunga la 92 de milioane de euro. Doua motive determina o crestere atat de mica a afacerilor, spune Cutisteanu. Primul a fost renuntarea la unul dintre clientii sai – Combinatul Mittal Steel Hunedoara, al doilea din cele patru ale Mittal dupa capacitate (700.000 de tone de otel anual, al doilea dupa Galati, cu 5,5 milioane de tone si inaintea combinatelor de la Iasi si Roman, cu 380.000, respective 500.000 de tone). „Deoarece acest combinat avea o curba de sarcina foarte proasta si impredictibila, am convenit sa devina client direct al unui complex energetic de la Craiova, care sa ii poata livra mai bine energia de care are nevoie“, spune Cutisteanu. Cu celelalte trei combinate, contractul a ramas in picioare si deocamdata este semnat pana la sfarsitul anului 2008, spune Cutisteanu, recunoscand ca acest contract de 14 luni semnat cu indienii este destul de neobisnuit, 12 luni fiind perioada cea mai des intalnita. Al doilea motiv pentru cresterea mai mica a cifrei de afaceri este faptul ca 2007 a fost un an „asezat“, spune Cutisteanu. A fost un an cand marjele de profit au fost putin mai scazute din cauza achizitiilor de pe bursa de energie, iar salturi nu au prea putut fi in conditiile in care contractele pentru companiile mari erau luate deja de unii dintre furnizori, iar piata si-a pastrat structura.

    Toate acestea nu il deranjeaza pe intreprinzator atat timp cat clasamentul celor mai importanti furnizori de electricitate nu si-a schimbat nici el structura, iar Petprod este in continuare pe locul al doilea, dupa Energy Holding. Al doilea intr-adevar, dar la o distanta de mai bine de 200 de milioane de euro de compania cumparata anul trecut de elvetienii de la Société Bancaire Privée Geneva (comparatia este facuta pe cifrele de afaceri din 2006, cand Energy Holding a avut afaceri de 306 milioane de euro, iar PetProd de 87 de milioane de euro). Cutisteanu spune ca serviciile pe care le ofera Energy Holding clientilor sunt aproximativ aceleasi oferite de majoritatea furnizorilor din piata (cum ar fi managementul de sistem). Insa Energy Holding are o structura mai complexa atat ca numar de angajati (peste 50), dar si ca investitii, datorita numarului mai mare de clienti si tipologiei de business. „Investitiile facute de ei au fost facute pentru extinderea regionala“, spune Cutisteanu. Energy Holding detine 20% din piata livrarilor pentru consumatorii eligibili din Bulgaria si are planuri de extindere regionala in Serbia si Grecia. Pe piata bulgara, Energy Holding estimeaza pentru 2007 livrarea a 55.000 MWh lunar consumatorilor industriali si atingerea unei cifre de afaceri de circa 30 de milioane de euro.

    Energy Holding este singurul furnizor roman care tranzactioneaza energie in afara Romaniei. „Multi furnizori exporta energie, insa a exporta e una si a livra direct consumatorului local e alta“, explica Victor Ionescu, presedintele Operatorului Comercial al Pietei de Energie (OPCOM) – bursa de energie de la Bucuresti, parte din Transelectrica, transportatorul national de energie. Pentru a lucra direct pe o piata dintr-o alta tara, fie si vecina, trebuie ca furnizorul sa aiba licenta in acea tara de la operatorul pietei de acolo. „De asta este atat de important ca Europa de Est sa decida unde va fi bursa regionala, pentru ca acea bursa regionala sa dea licente valabile doritorilor in toata regiunea“, spune Victor Ionescu, care a depus candidatura ca OPCOM sa devina bursa regionala de energie. Insa ambitii similare au si operatorii din Praga si Budapesta. „Odata deschisa piata regionala, va fi mai simplu sa intram si pe pietele vecine, dar pana atunci nu intentionam asta“, spune Jack Cutisteanu.

    Topul furnizorilor privati

  • Topul furnizorilor privati

    Anul trecut, cotele de piata ale furnizorilor privati s-au format in functie de contractele obtinute de fiecare. In 2007, acestea s-au pastrat in mare parte datorita asezarii pietei.
     
     Companie
    Cota de piata*
    Cifra de afaceri 2006 (mil. euro)
     Energy Holding
    12,0%
    306
     Petprod
    2,67%
    87
     Euro – P.E.C.
    1,75%
    51
     Elcomex
    1,30%
    18
     Green Energy
    0,78%
    50
     Buzmann
    0,75%
    24
     Interagro
    0,48%
    –
     Luxten
    0,39%
    92**
     EGL
    0,36%
    61
     ENOL
    0,29%
    45
     Grivco
    0,28%
    55
     
    Nu au fost luate in calcul companiile de distributie desprinse din Electrica SA, privatizate sau nu; acestea vor aparea in clasamentul pentru 2008, deoarece procesul de separare a activitatii de distributie de cea de furnizare a avut loc la mijlocul acestui an.
     
    *   Cotele de piata sunt ordonate in functie de volumul de energie livrat clientilor.
    ** Cifra de afaceri a Luxten include atat furnizarea, cat si contractele de iluminat public si productia.
     

    Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor

  • Adezivi si ceva in plus

    CONTEXTUL: Producatorii de adezivi pentru constructii, in special cei de talie mare, incearca sa se diferentieze de concurenta prin imbunatatirea imaginii si prin castigarea echipelor de profesionisti, care pot aduce la randul lor adeziunea beneficiarilor de lucrari de constructii.

    DECIZIA: Grupul german Henkel, care detine in Romania doua fabrici de adezivi pentru constructii, a deschis la inceputul acestui an in Bucuresti primul sau showroom la nivel mondial, ideea venind la propunerea filialei din Romania. In aceste spatii sunt expuse produsele companiei, iar clientii pot primi consiliere in legatura cu cele mai potrivite tehnici de lucru.

    EFECTELE: Conducerea companiei spune ca efectul cel mai important este imbunatatirea imaginii in randul specialistilor din constructii, apropierea de clienti fiind obiectivul stabilit pentru acest concept (in cadrul showroom-urilor nu se comercializeaza produse). Reprezentantii grupului au estimat recent ca cifra de afaceri a filialei din Romania va creste in acest an cu aproape 40%, pana la 140 de milioane de euro.

    Piata din Romania poate absorbi intreaga noastra productie de aici“, spunea la inceputul lunii octombrie Günther Thumser, presedintele Henkel CEE (Europa Centrala si de Est), la deschiderea celei de a doua fabrici de adezivi pentru constructii, care aproape a dublat capacitatea de productie a adezivilor a Henkel Romania. Pe o piata de profil care va incheia acest an cu un plus estimat la 20-30% si unde fabricantii spun ca intreaga productie este absorbita integral, companiile incearca prin diverse metode sa isi castige o felie cat mai mare.

    Echipa filialei romanesti a grupului a venit la inceputul acestui an cu un nou concept: un showroom unde sa fie expuse produsele diviziei de adezivi si unde clientii sa poata primi consiliere de la specialisti in constructii. Reprezentantii Henkel spun ca principalul obiectiv a fost imbunatatirea imaginii companiei prin apropierea de clienti, in special de profesionistii din constructii. „Ideea a fost sa prezentam produsele «din culise», produsele care nu se vad intr-o cladire data in folosinta, dar care ne imbunatatesc considerabil viata. Astfel, vizitatorul are sansa sa vada in detaliu ce se ascunde sub o pardoseala, sub o fatada, sub placile ceramice pe care le vedem aproape in orice spatiu, de la bai si bucatarii la piscine“, explica Andrei Dumitrescu, sales & marketing manager al diviziei de adezivi a Henkel Romania.

    Primul showroom a fost deschis in luna februarie in Bucuresti, fiind urmat de inca doua, in Ploiesti si Targu-Mures. Compania a investit cate 100.000 de euro pentru amenajarea fiecarui showroom, unde Henkel nu comercializeaza produse, ci doar isi expune oferta si acorda gratuit servicii de consiliere. Dumitrescu considera ca la ora actuala exista foarte putine spatii de prezentare a produselor de profil, care sa indeplineasca cele trei functii de baza in opinia sa: „sa educe, sa informeze si sa faciliteze procesul de luare a deciziei de catre cumparator“.

    Reprezentantul diviziei de adezivi a Henkel Romania spune ca inca nu s-au realizat calcule privind impactul in vanzari al celor trei showroom-uri, dar ca noul concept a avut succes, dovada fiind deschiderea a doua noi astfel de spatii in 2008, in Craiova si Pitesti. „Intentia este ca in urmatorii ani sa se extinda acest proiect si in celelalte tari din Henkel CEE“, adauga Dumitrescu. Fara a cunoaste impactul showroom-urilor in vanzarile de adezivi ale Henkel Romania, Günther Thumser estima recent pentru BUSINESS Magazin ca filiala va incheia anul in curs cu o cifra de afaceri de 140 de milioane de euro, cu aproape 40% mai mult comparativ cu anul precedent. Divizia de adezivi aduce aproximativ jumatate din veniturile filialei romanesti, restul fiind reprezentat de veniturile aduse de diviziile de detergenti, produse pentru curatat si cosmetice.

    Piata romaneasca de adezivi a atras in ultimii ani investitii in construirea capacitatilor de productie, atat din partea companiilor straine precum Henkel sau Baumit (Austria), cat si din partea producatorilor autohtoni, cum ar fi Multistar Prod Oradea sau Bengoss Comimpex Bucuresti. Cea mai recenta investitie pe acest segment a fost anuntata de omul de afaceri Daniel Guzu, care va investi circa opt milioane de euro intr-o fabrica de adezivi pentru constructii. Guzu s-a asociat pentru construirea fabricii cu fondul de investitii Oresa Ventures, aceasta fiind a doua afacere comuna a celor doua parti, dupa ce Oresa a platit anul trecut circa 9 milioane de euro pentru 49% din producatorul de lacuri si vopseluri Guzu Chim, redenumit ulterior Fabryo Corporation.