BusinessMagazin

Tag: populatie

  • Populaţia rezidentă a României la 1 ianuarie 2015, în scădere cu 85.900 persoane

    Cauza principală a acestei scăderi o reprezintă sporul natural negativ (-69.522 de persoane).

    Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, ecartul dintre populaţia vârstnică de 65 ani şi peste şi populaţia tânără de 0 – 14 ani crescând la peste 300.000 de persoane (3.376.000 de vârstnici faţă de 3.072.000 de tineri).

    Indicele de dependenţă demografică a crescut de la 47,1 la 48,1 persoane tinere şi vârstnice la 100 de persoane adulte.

    Populaţia urbană şi cea de sex feminin sunt majoritare (53,8%, respectiv 51,1%).

    România continuă să fie o ţară de emigrare. Soldul migraţiei internaţionale din 2014 a fost negativ, numărul emigranţilor depăşind numărul imigranţilor cu 42.000 de persoane.

    În cursul anului 2014, ca şi în 2013, femeile au emigrat într-o proporţie mai mare decât bărbaţii (56,8%). În rândul imigranţilor, bărbaţii au fost majoritari (55,1%).

     

  • Ţara în care în anul 2100 o să traiască aproape jumătate din populaţia planetei

    Conform unui raport al Naţiunilor Unite asupra populaţiei globale  este de aşteptat ca în 2100 aproape 40% din populaţie să fie africană.

    În ultimii 12 ani, populaţia globului a crescut cu un miliard de oameni, ajungând la totalul de 7,3 miliarde. Se estimează că numărul oamenilor de pe pământ, între 2015 şi 2030, va creşte cu 2,4 miliarde, dintre care 1,3 miliarde doar în Africa.

    După 2050, Africa o să fie singurul continent unde populaţia va continua să crească, însemnând că în 2100 nu mai puţin de 39% dintre oameni vor locui în Africa. Ca un punct de referinţă, în 1950 doar 9% din populaţia globală era africană.

    Conform publicaţiei The Globe and Mail, în 1950 în Africa se aflau 8 oameni pe kilometru pătrat, iar în 2050 vor fi 80 pe kilometru pătrat.

    Raportul Naţiunilor Unite indică următoarele motive pentru această creştere. În momentul de faţă, 21 de ţări sunt caracterizate ca având o populaţie cu o fertilitate crescută. 19 dintre acestea se află în Africa, unde, în medie, o femeie are patru-cinci copii de-a lungul vieţii, însă este prevăzut ca acest număr să scadă pe viitor. De asemenea, speranţa de viaţă a crescut cu şase ani pe continentul african în anii 2000. Până în 2100 se aşteaptă ca speranţa de viaţă să crească cu 19 ani, ajungând la vârsta medie de 78 de ani. Iar un al treilea motiv ar fi faptul că mortalitatea infantilă a scăzut semnificativ.

  • Numele personajelor din Game of Thrones sunt tot mai populare în Marea Britanie. Nu este exclus ca în câtiva ani să vorbeşti cu Khaleesi sau Arya pe străzile Londrei

    Serialul HBO, “Game of Thrones”, unul dintre cele mai urmărite seriale din istoria postului de televiziune, are o influenţă şi asupra populaţiei din Marea Britanie. Tot mai mulţi copii primesc numele personajelor din “Game of Thrones”, conform Oficiului National pentru Statistică al Marii Britanii.

    Arya este, de departe, cea mai îndrăgită în Marea Britanie, în 2014 nu mai puţin de 244 de fete au primit acest nume, 53 au fost botezate Khaleesi, 9 Daenerys, 6 Sansa şi 4 Brienne.

    La băieţi lupta este mai strânsă între Lannister, Greyjoy şi Stark. Theon şi Tyrion conduc topul cu 18, respectiv 17 denumiri, în timp ce doar 4 bebeluşi au primit numele de Bran şi Sandor.

    Provenit din alt univers, Elsa, prinţesa de gheaţă din Frozen, este un nume popular în rândul fetelor, 537 de bebelusi au primit acest nume în 2014.

    Încă de la lansare, “Game of Thrones” a devenit un fenomen global şi cel mai iubit serial din istoria HBO. Anul trecut, serialul a fost cel mai căutat produs de televiziune de pe motorul de căutare Google şi cel mai dezbătut serial pe conturile reţelei de socializare Facebook din Statele Unite.

    Inspirat din seria de romane “A Song of Ice and Fire”, de George R. R. Martin, serialul “Game of Thrones” are o acţiune amplasată într-un regat fictiv, numit Westeros. 

    Scriitorul George R. R. Martin a început să lucreze la această serie în 1991, primul volum fiind publicat în 1996. Planificată iniţial ca trilogie, seria cuprinde până în prezent cinci romane publicate şi încă două aflate în stadiul de proiect. Romanele din această serie au fost traduse în peste 20 de limbi, inclusiv în română, şi s-au vândut în peste 15 milioane de exemplare pe plan mondial.

  • Descoperire şocantă: am putea hrăni toată populaţia planetei dacă am arunca mai puţine alimente

    În cazul în care cantitatea de alimente aruncate s-ar reduce cu 25% ar fi suficientă hrană pentru toată planeta, arată un raport ONU, conform The Guardian.
     
    În fiecare an 1,3 miliarde de tone de produse alimentare, aproximativ o treime din productie, sunt irosite. Asta înseamnă că 45%  din fructe si legume sunt aruncate, 35% din produsele alimentare din peşte, 30% din cereale, 20% din lactate şi 20% din carne. Iar în altă parte a globului, 795 de milioane de oameni suferă de foame sau malnutriţie.
     
    Pentru a combate această risipere a alimentelor s-au luat câteva măsuri. Cea mai recentă acţiune de acest fel a avut loc în Franţa, unde supermarketurile sunt obligate să doneze alimentele către organizaţii caritabile. 
    Conform raportului ONU, se estimează că până în 2050 producţia de alimente trebuie să crească cu 60% (faţă de nivelul din 2005) pentru a putea hrănii populaţia globului.
     
    Aceasta este o problemă globală, dar se manifestă diferit în funcţie de regiune. În ţările mai puţin dezvoltate există fenomenul de “food loss” (pierdere de alimente), din cauza transportului, infrastructurii. Pe de altă parte, în ţările dezvoltate se manifestă fenomenul de “food waste” (alimente aruncate) deoarece consumatorii au cumărat prea multe alimente, se strică şi se văd obligaţi să arunce produsele. În ţările dezvoltate  30-40% din  produsele alimentare cumpărate sunt aruncate, iar în regiunile mai sărace acest procent scade la 5-16%. 
    Potrivit unui raport din 2011, în Europa şi America de Nord fiecare persoană aruncă anual între 95-115 kg de alimente, pe când în ţările din Africa subsaharianăşi sud-estul Asiei risipa de alimente ajunge la 6-11kg.
     
    “Risipa de produse alimentare se întâmplă în ţările unde persoanele îşi permit să arunce la gunoi mâncarea. O statistică ne arată că cantitatea de alimente risipite de consumatorii din ţările industrializate (aprox. 222 milioane de tone) este aproape la fel ca producşia totală de alimente din Africa subsahariană (aprox. 230 de milioane de tone)”, a declarat Robert van Otterdijk, coordonator programului ONU “Food and Agriculture Organisation’s Save Food”
     
    Impactul al acestui fenomen asupra mediului este mare. Amprenta de carbon a produselor alimentare ce nu au fost consumate este de 3,3 gigatone de CO2, ceea ce înseamnă că daca acestă risipire de alimente ar fi o ţară s-ar clasa pe locul trei în topul ţărilor care emit cele mai multe gaze cu efect de seră, dupa Statele Unite şi China.
     
    Aproape 1,4 miliard de hectare, 30% din terenurile agricole, sunt folosite pentru a produce alimente care, într-un final, sunt aruncate la gunoi. 
     
    Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă sunt ţările unde se risipesc cele mai multe produse alimentare, unde consumatorii aruncă 39% dintre alimentele cumpărate. 
     

  • România va înregistra o scădere a populaţiei de 22,1% până în 2050, potrivit unui raport ONU

    Potrivit unui raport realizat de ONU cu privire la prospecţiunile populaţiei mondiale pe anul 2015, în România, numărul locuitorilor se va diminua cu până la 22,1% în următorii 35 de ani, situându-se pe locul al doilea în clasamentul mondial al ţărilor cu cea mai mare rată de scădere a populaţiei până în 2050.

    În fruntea clasamentului se află Bulgaria, a cărei populaţie va scădea cu 27,9%, de la 7,15 milioane la 5,154 milioane de locuitori.

    România se află pe lista celor 48 de ţări, în care numărul de locuitori se va reduce în perioada 2015-2050, încadrându-se în grupa acelor ţări în care populaţia se va diminua cu peste 15%, alături de Bulgaria, Republica Moldova, Ungaria, Ucraina, Serbia, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Lituania, Letonia, Japonia.

    După Bulgaria şi România, următoarele zece poziţii în clasament sunt ocupate de ţări din estul Europei.

    Potrivit raportului, rata de fertilitate din ţările europene “este sub nivelul necesar” pentru compensarea numărului de locuitori, o situaţie valabilă în ultimele decenii. De asemenea, în următorii şapte ani India va deveni cea mai populată ţară, va avea o populaţie mai mare decât China. Numărul de locuitori din China (1,38 miliarde) şi India (1,31 miliarde) va ajunge la 1,4 miliarde de locuitori până în 2022.

    Populaţia mondială va creşte la 9,7 miliarde de locuitori până în 2050 şi până la 11,2 miliarde până în 2100, în condiţiile în care 9 miliarde de persoane vor locui în Africa şi în Asia până la finalul secolului.

  • INS: Numărul naşterilor a scăzut cu 301 în mai faţă de aprilie, cel al căsătoriilor a crescut

    În mai au fost înregistrate 14.877 de naşteri, cu 301 mai puţine decât în aprilie, şi 20.482 de decese, cu 2.751 mai puţine faţă de luna precedentă.

    “Sporul natural a fost negativ în luna mai, de 5.605 persoane (decedaţii având un excedent faţă de născuţii-vii), la fel ca în luna aprilie (8.055 persoane). Numărul deceselor copiilor cu vârstă sub un an, înregistrate în luna mai, a fost de 128, în scădere cu 8 faţă de luna aprilie 2015 (136 decedaţi sub 1 an)”, se arată în comunicatul transmis agenţiei MEDIAFAX.

    La oficiile de stare civilă s-au înregistrat în luna mai 10.887 de căsătorii, cu 3.258 mai multe decât în luna aprilie 2015 şi au fost pronunţatre, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi conform Legii 202/2010, 2.657 de divorţuri, cu 100 mai multe decât în luna aprilie.

    În luna mai, comparativ cu perioada similară a anului trecut, numărul nou-născuţilor a fost mai mic cu 225, iar numărul persoanelor care au decedat a fost cu 602 mai mic.

    “Sporul natural a fost negativ în luna mai 2015 (5.605 persoane), la fel ca în luna mai 2014 (5.982 persoane). Numărul copiilor cu vârstă sub un an care au decedat a fost cu 19 mai mic în luna mai 2015, decât cel înregistrat în luna mai 2014”, se arată în comunicat.

    Numărul căsătoriilor a fost cu 415 mai mic în luna mai, comparativ cu perioada similară din 2014, iar prin hotărâri judecătoreşti definitive şi conform Legii 202/2010 s-au pronunţat cu 334 mai multe divorţuri.

     

  • Opinie Costas Polinakis: Un grec despre Grecia

    Costas Polinakis este născut la Brăila şi a lucrat o perioadă la agenţia de presă Mediafax. În urmă cu 15 ani a plecat în Grecia şi a lucrat în IT. În prezent este şomer.

    Foto: Cosmin Bumbuţ

    Este clar că FMI şi UE trebuie să-şi revizuiască regulamentele. Nu sunt specialist în economie, dar nu este nevoie să fii ca să-ţi dai seama că FMI este incapabil să gestioneze crize (şi nu e vorba numai de Grecia aici).

    Citind recent un articol al lui Thomas Piketty, în care acesta explica cum boomul economic al Germaniei postbelice se datorează în mare parte prescrierii datoriilor de război, aş adăuga că, în cazul Greciei, nu sunt convins că este de ajuns. Ca de obicei, adevărul este undeva la mijloc. Este clar că nu există altă cale decât anularea uriaşelor datorii, sau macar un „haircut“, deoarece datoria publică a Greciei nu a fost niciodată sustenabilă şi toate încercările de până acum erau menite să eşueze. Guvernele corupte ale Greciei au ascuns adevărul, dar FMI şi instituţiile europene au dat dovadă de incompetenţă criminală.

    Problema este că grecii au ales să răspundă la ce li se întâmplă cu socialism. Chiar dacă se va obţine un haircut (şi este sigur că Tsipras o să-şi şantajeze partenerii de negocieri cu rezultatul referendumului), cum poate să repună economia pe picioare un guvern care are ca scop extinderea şi mai mult a sectorului public, neproductiv? Spre deosebire de Germania postbelică, care şi-a concentrat toate eforturile în reconstrucţia ţării, mă îndoiesc că în Grecia lumea conştientizează că acum e momentul să ne punem serios pe muncă. Atmosfera predominantă este o euforie de genul „Am învins! De acum nu mai este nevoie să muncim, statul va avea grijă de toate“.

    Cum se întâmplă de obicei când partidele moderate (şi corupte) eşuează, sărim în braţele extremiştilor. Tânărul premier grec se baza pe faptul că nemulţumiţii din toată Europa (şi nu numai) îl vor urma şi ai fi putut spune, cel mult, că este un romantic sau idealist care admiră reţete vechi, dar neîncercate încă în ţara sa. Acum însă situaţia a trecut la următorul nivel, liderii europeni au început să simtă vârful morcovului şi, sincer, nu ştiu cine are atâta discernământ să propună soluţii pentru ca situaţia să nu scape şi mai mult de sub control. Economişti de prestigiu sunt divizaţi, cu atât mai mult populaţia.

    Tsipras şi echipa lui blamau BCE pentru „închiderea băncilor“ şi, după cum se pare, chiar a convins populaţia că „ceilalţi“ sunt responsabili pentru asta. Şi mai vagă este situaţia privind ultima rundă de negocieri eşuată, care l-a determinat pe Tsipras să anunţe referendumul. Sigur că şi în acest caz reprezentanţii Greciei şi ai UE/FMI se acuză unii pe ceilalţi. După cum relata un ziarist, la ora 10:00 erau la un pas de acord, dar peste numai o oră prim-ministrul grec se ridica de la masa de negocieri fără niciun rezultat. Aceeaşi echipă se declară moderată (dacă nu ştiaţi, avem şi partid comunist în Parlament, iar la ultimele alegeri au participat nu mai puţin de 5 partide care aveau sigla cu „secera şi ciocanul“).

    Tsipras, partidul şi o parte din cei 60% care au votat „Nu“ la referendum, au, însă, agresivitatea şi determinarea comuniştilor din anii ‘50. O societate divizată de 70 de ani este acum şi mai divizata. „Lupta de clasă“, „solidaritate“, „revoluţie“, „exploatare“, „muncitorime“ sunt cele mai uzuale expresii din vocabularul lor. Acum ceva timp încercam să-i fac unui prieten român „profilul“ revoluţionarului grec. Nu este bătrânelul nostalgic, admirator al lui Stalin, care face politică la cafenea. Este tânăr, în cele mai multe cazuri student, care nu a apucat încă să aibă o slujbă serioasă dar „ştie ce trebuie făcut pentru binele clasei muncitoare“. Îl cunoaşte bine pe Marx şi îi admiră pe Che Guevara şi pe Chavez pentru că au îndrăznit să combată imperialismul.

    În afară de cozi la bancomate pentru „raţia zilnică“ de 60 de euro (recent 50, pentru că s-au epuizat bancnotele de 20 de euro), populaţia face cozi şi la supermarketuri, cumpără mai mult ca niciodată baxuri de hârtie igienică şi alimente cu data de expirare îndelungată. La benzinării în ultimele zile s-a mai redus panica şi nu se mai văd cozi, datorită declaraţiilor liniştitoare sau poate a perspectivei că oricând am putea cumpăra petrol din Venezuela, din Iran sau Rusia, cine ştie?

    Un lucru este cert: Tsipras a dezbinat şi mai mult societatea asta, ba chiar şi restul Europei. Nu am fost niciodată paranoic şi nici teoriile conspiraţiei nu prind la mine, dar mi se pare un război de propagandă, iar prostimea crede. În ultima vreme mi-am cam schimbat părerea iniţială despre Tsipras; credeam că este doar un tânăr oportunist care se va detaşa mai devreme sau mai târziu de cei mai radicali din partid, dar încep să cred că e comunist convins şi ştie foarte bine ce face. Poate că scopul lui este să devină Chavezul Europei…

    De menţionat că, odată cu anunţarea referendumului şi a măsurilor privitoare la controlul de capital, guvernul a decis ca, în săptămâna dinaintea referendumului, deplasarea cu mijloacele de transport în comun să fie gratuită. Probabil un exemplu despre „ce bine va fi de acum înainte dacă votaţi pentru noi“, altfel nu se explică de ce, odată cu anunţarea acestei măsuri, la televiziunea naţională au ţinut să precizeze că „gratuitatea nu este valabilă şi pentru trenul urban, companie privată“. În orice caz, lumea a fost entuziasmată de măsură, deşi puţini folosesc mijloacele de transport în comun.

  • Am câştigat o economie, dar am pierdut o populaţie, iar preţul libertăţii este pe credit

    Tăierea a patru zerouri din coada leului a însemnat practic întoarcerea unei pagini inflaţioniste din istoria României, care a mâncat economia şi a pus chiar în discuţie despărţirea de comunism şi tot ce a reprezentat el din punct de vedere economic.

    Din 1990 până în 2005, România a trăit pe inflaţie şi pe deprecierea monedei naţionale, supape care au permis supravieţuirea ţării în condiţiile prăbuşirii economice de după 1990.

    După 2005, când inflaţia a trecut la un nivel de o singură cifră pe an, economia şi-a revenit mai consistent, iar PIB-ul s-a dublat în condiţiile în care salariul mediu a crescut de trei ori. Din păcate, evoluţia economiei nu a fost uniformă la nivel de ramuri industriale sau la nivel de zone din ţară. Bucureştiul, Clujul, Timişoara, Braşovul, Sibiul, Iaşiul, Ploieşti sunt marii câştigători ai ultimului deceniu, rezistând cel mai bine în criza care a lovit România din 2009 încoace.

    Consumul a crescut spectaculos, fiind susţinut de salarii mai mari şi de posibilitatea de a lua credite de la bancă doar cu buletinul. Dacă numărul de angajaţi a rămas constant într-un deceniu, la 4,5 milioane, numărul de supermarketuri şi hipermarketuri a crescut de la 181 la 1.500. La polul opus, numărul elevilor care au intrat la
    examenul de bacalaureat a scăzut cu 40%, iar numărul celor care l-au promovat a scăzut cu încă 40%.

    În zece ani de leu greu, România a câştigat enorm în productivitate, dar a pierdut din populaţie 1,5 milioane de locuitori. În timp ce consumul de lactate şi carne a stagnat, numărul de farmacii aproape că s-a dublat, iar numărul de spitale private a crescut de la 11 la 161.

    Pentru că economia nu a crescut uniform, discrepanţele salariale s-au accentuat, atât din punctul de vedere al zonelor din ţară, cât şi din punctul de vedere al domeniilor de activitate. Dacă la începutul anilor 2000 industria minieră şi cea siderurgică erau în top ca salarii, acum IT-ul este marele câştigător.

    Libertatea câştigată prin  apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană s-a văzut cel mai bine în ultimul deceniu, când numărul românilor care au plecat în vacanţă în străinătate a crescut de la 7 milioane la 13 milioane pe an. Numărul de decolări şi aterizări (mişcări de aeronave) pe aeroportul Otopeni a crescut de la 53.000 în 2005 la 97.000 în prezent.

    În zece ani de leu greu România a bifat mai multe lucruri pozitive decât negative, spre deosebire de cei 15 ani imediat după Revoluţie. Am câştigat o economie mai bună şi mai performantă, dar am pierdut o populaţie. Am câştigat o piaţă de consum, dar fiecare are un coş diferit. Am câştigat o industrie auto şi de IT, însă am pierdut capacităţi siderurgice şi metalurgice.

    Am câştigat mai mulţi bani, dar preţul apartamentelor şi al uilităţilor a crescut mult mai mult. Mulţi români trăiesc mai bine, au o casă, au o maşină, pot călători când vor, dar sunt mai îndatoraţi. Până la urmă totul se plăteşte.Întrebarea este dacă ar fi putut să fie altfel, dacă România ar fi putut să crească mult mai bine şi mai susţinut fără ca extremele să se accentueze, iar contrastele economice să fie atât de evidente. După zece ani de leu greu, senzaţia este că am fi putut să facem mai mult din punct de vedere economic la resursele financiare de care am avut parte.

  • Circuitul migraţiei anuale a miliardarilor

    Asta înseamnă că anul trecut au apărut 155 de miliardari noi. Cu ritmul de creştere actual, firma de cercetare de piaţă Wealth-X prognozează că populaţia globală a miliardarilor va depăşi 3.800 în 2020.

    Acest club select şi-a dezvoltat propriul traseu de migraţie anuală. Miliardarii şi-au creat un calendar social propriu, ce conţine evenimente de neratat, cu ajutorul căruia navighează în decursul anului. La fel cum piloţii de Formula 1 urmează circuitul competiţiei de la Melbourne, Australia până la Silverstone în Marea Britanie, în mod asemănător miliardarii urmează ceea ce se numeşte „circuitul”. Un şir de evenimente ce ţine tot anul, format din conferinţe economice, petreceri exclusiviste, evenimente de divertisment şi licitaţii de artă. Iar în ţara bogaţilor, cetăţenii nu mai folosesc nume de ţări când vine vorba de locuri de întâlnire. Ci spun, pur şi simplu, ne vedem la Art Basel.

    Bogaţii din secolul trecut călătoreau, în primul rând, pentru relaxare şi pentru climat. Aceştia voiau să simtă briza oceanului din New England în timpul veri şi soarele călduros al Palm Beach în timpul iernii. Miliardarii de astăzi traversează globul de-a lungul şi de-a latul aproape lunar pentru a adera la anumite cercuri, în căutarea divertismentului şi a unui statut intelectual.

    O analiză a New York Times folosind datele NetJets, companie aeriană privată, şi studiile realizate de Wealth-X, dezvăluie detalii interesante despre circuitul elitelor mediului de business. Totul începe pe 1 ianuarie în St. Bart, la petrecerea de Anul Nou gazduită de magnatul Roman Abramovici. La petrecerea ce are loc pe domeniul acestuia de 28 de hectare sunt prezente celebrităţi, oameni importanti de business, titani din industria media, iar muzica live este asigurată de formaţii precum Red Hot Chili Peppers. După ce şi-au băut şampania şi şi-au urat „La mulţi ani”, miliardarii plănuiesc viitorul la Formul Economic de la Davos, ca mai apoi să discute cu politicieni precum Tony Blair şi Wesley Clark despre economia globală la Milken Institute Global Conference în Beverly Hills.

    Primavara începe oficial împreună cu licitaţiile de artă de la New York din mai. Urmează întoarcerea pe bătrânul continent pentru Festivalul de Film de la Cannes, Grand Prix-ul de Formula 1 de la Monaco, apoi festivalul de artă de la Basel şi cursele de cai Royal Ascot din Marea Britanie. În timpul verii, când gradele urcă în termometre, cei înstăriţi se împrăştie prin Hamptons, Nantucket, în sudul Franţei sau în alte locuri exotice. O coadă de dans conga formată din megaiahturi străbate marea Mediterana din Franţa spre Italia. În această conglomeraţie de vase de lux se află Rising Sun, iahtul de aproape 140 de metri deţinut de magnatul David Geffen, sau iahtul Seren, ce se întinde pe 130 de metri, al lui Iuri Shefler, om de afaceri rus.

    În cuptorul verii, august, iubitorii de maşini se îndreaptă spre Pebble Beach pentru Concours d’Elegance, show-ul şi licitaţia auto, unde anul trecut a fost vândut un autoturism vintage Ferrari 250 GTO din 1962, pentru 38 de milioane de dolari. După parada de automobile rare, unice, miliardarii se reîntorc la New York pentru evenimentul Clinton Global Initiative, unde filantropia se amestecă cu socializarea. Donează, în medie, peste 100 de milioane de dolari pe an în acte de caritate, potrivit Wealth-X. Apoi miliardarii fac o serie de traversări ale Oceanului Atlantic; mai întâi pentru a merge în Londra la târgul de artă Frieze London, unde peste 100 de galerii de artă din lume îşi vor expune operele, după care înapoi la New York pentru licitaţiile de artă de toamna şi, în final, aceştia poposesc în decembrie la târgul Art Basel din Miami Beach.

    „Când călătoresc la asemenea evenimente, ei nu o fac doar de plăcere, ci caută şi o oportunitate de business. Vor să facă o tranzacţie chiar şi când sunt în vacanţă”, spune David  Friedman, preşedintele Wealth-X, pentru New York Times. Declaraţia acestuia este întărită de unul dintre membrii clubului miliardarilor, Jean Pigozzi, om de afaceri, colecţionar, fotograf, care mărturiseşte că, într‑adevăr, miliardarii dau foarte multe petreceri, dar mulţi ar rămâne surprinşi să afle câte afaceri se realizează la aceste evenimente.

  • Finanţele promit titluri de stat la 100 de lei, după eşecul primei emisiuni destinate populaţiei

    “Din discuţiile preliminare pe care le-am avut cu colegii de la minister, am identificat o serie de aspecte ce pot fi îmbunătăţite la viitoarele emsiuni precum o denominare mai mică, de 100 de lei, prelungirea maturităţii precum şi revizuirea modalităţii de stabilire a dobânzii. Urmează o perioadă de evaluare a acestei emisiuni pentru ca apoi să revenim cu o strategie privind emsiunile viitoare destinate populaţiei”, a declarat, a declarat secretarul de statul în Ministerul Finanţelor Enache Jiru, într-o conferinţă de presă organizată de Bursa de Valori Bucureşti cu prilejul intrării la tranzacţionare a titlurilor de stat.

    Populaţia a subscris 65.000 de titluri în cadrul emisiunii derulate în perioada 8-19 iunie, fiind alocată întreaga sumă de 65 milioane lei, cu cea mai mare cerere din Bucureşti, de 46,13%, iar dobânda a fost stabilită de Ministerul Finanţelor la nivelul maxim din prospect, de 2,15%.

    Intervalul de dobândă anunţat se situa între 1,75% şi 2,15%. În cazul în care se înregistra o suprasubscriere, Finanţele ar fi stabilit un nivel de dobândă competitivă.

    Din numărul total de titluri subscrise de cei 1.236 de investitori, 64.686 au fost marcate prin cele trei bănci din sindicatul de intermediere, BCR, BRD-Societe Generale şi Raiffeisen Bank, iar 313 de titluri prin 6 societăţi de servicii de investiţii financiare, potrivit datelor Ministerului Finanţelor.

    În tranşa primară (cu maxim 50 de titluri/persoană) au fost subscrise 27.810 de obligaţiuni, iar în tranşa secundară (peste 50 titluri) au fost achiziţionate 37.189 de titluri.

    Persoanele fizice din Bucureşti au avut cel mai mare apetit pentru titlurile de stat destinate populaţiei cu o maturitate de doi ani, cumulând 46,13% din totalul subscrierilor, urmate de cele din judeţele Sibiu (3,37%), Mehedinţi (2,97%), Alba (2,87), Dolj (2,80%) şi Olt (2,76%).

    Ministerul Finanţelor a pus la dispoziţia investitorilor persoane fizice în cadrul emisiunii 100.000 de titluri, în cuantum de 100 milioane lei, un titlu având o valoare nominală de 1.000 de lei. Oficialii se aşteptau ca emisiunea să fie subscrisă în totalitate, mizând pe ultimele zile ale perioadei de derulare şi pe o dispersie cât mai mare.

    Joi, pe 25 iunie, cumpărătorii au avut alocate în cont titlurile achiziţionate, iar vineri a debutat tranzacţionarea obligaţiunilor la Bursa de Valori Bucureşti.

    “Ministerul Finanţelor Publice urmează să facă o evaluare a acestei emisiuni de titluri de stat pilot dedicată populaţiei, în baza căreia va stabili strategia de piaţă privind emiterea acestui instrument de datorie guvernamentală”, anunţau Finanţele, la începutul săptămânii, într-un comunicat.

    Cea mai probabilă cauză a nesubscrierii totale a fost costul prea ridicat al unui titlu de stat. Alte motive care au plafonat apetitul investitorilor ar putea fi dobânda şi scadenţa, ambele reduse.

    De altfel, şeful Trezoreriei, Ştefan Nanu, afirma săptămâna trecută că investitorii din ţară au propus autorităţilor o valoare mai mică pentru titlurile de stat destinate populaţiei, dar şi maturităţi mai mari, variante pe care le-ar putea lua în considerare pe viitor.