BusinessMagazin

Tag: evolutie

  • Antreprenorii care fac bani din nevoia de distracţie a românilor. Cu ce au cucerit parcurile de agrement turiştii din România

    Astfel, clasicele ieşiri la film, la terasă sau în club sunt înlocuite tot mai des cu escapade în aquaparkurile şi parcurile de aventură deschise în majoritatea zonelor turistice ale ţării şi în jurul marilor aglomerări urbane. Cine sunt însă antreprenorii care fac profit din businessuri de agrement, unde aleg să investească, cu ce probleme se confruntă şi ce previziuni au asupra pieţei de profil?

    „Muncim trei luni ca să susţinem afacerea 12 luni”, spune Romi Ivan, administrator al parcului de aventură Gurasada Park din Hunedoara, grăbit să închidă telefonul pentru a se ocupa de clienţi. La fel mi se răspunde şi în partea cealaltă a ţării, pe litoral: „Suntem ocupaţi cu nişte grupuri de israelieni”, îmi spun cei de la aquaparkul Paradis Land din Neptun.

    În sezon, parcurile acvatice şi de aventură din România sunt invadate de turişti dornici de distracţie. Zilnic, proprietarii parcurilor primesc sute de vizitatori, iar în weekenduri numărul acestora ajunge, uneori, şi la câteva mii. Astfel, nu e de mirare că reprezentanţii businessurilor de profil susţin, aproape în unanimitate, că piaţa locală a activităţilor de weekend este caracterizată în ultimii ani de un trend ascendent. „Piaţa de profil evoluează pozitiv, în sensul unei creşteri de 5-15% pe an. Cred că îşi va menţine acelaşi ritm, cu menţiunea că evoluţia sa este strâns legată de cea a economiei în general”, spune Adrian Apostu, acţionar şi manager al parcului de aventură Dino Parc. La fel, Ciprian Hanea, proprietarul Arka Park, spune că „din punctul meu de vedere, mai există potenţial de dezvoltare pe piaţa parcurilor de aventură. Este o activitate în natură, care generează un proces de învăţare pentru fiecare participant”.

    În concurenţă cu Vestul

    Când vine vorba de nivelul la care se situează România faţă de activităţile de acest tip din vestul Europei, părerile sunt împărţite. „În comparaţie cu piaţa de profil din vest, ne situăm în acest moment la aproximativ 40%”, susţine Apostu. Şi Liviu Andrica, directorul general al Administraţiei Domeniului Public Oradea, crede că „în ţara noastră oferta este mică faţă de cea din Occident”. Pe de altă parte, Mihai Cota, proprietar al parcului de aventură Drăguş, susţine că „acum, când s-a reglementat activitatea de parc de aventură, nu se mai văd diferenţe mari faţă de colegii din alte ţări din vest, ba din contră, mulţi turişti ne-au felicitat şi au zis că e mai bine la noi”.

    Legat de problemele cu care se confruntă piaţa de profil locală, Sebastian Antal, directorul general al parcului de aventură Arsenal Park, spune că, deşi se vede o creştere semnificativă a pieţei din România faţă de cea din vest, raportată la anii anteriori, „normală, de altfel”, totuşi, „din punctul de vedere al calităţii serviciilor şi produselor oferite, consider că anul 2018 nu a prezentat o creştere la nivel naţional faţă de vest, piaţa de profil confruntându-se cu mari deficienţe care au împiedicat această evoluţie”. El crede că principalul factor care afectează evoluţia pieţei, aflată „într-o fază deficitară”, este „lipsa de valori şi principii de care suferă educaţia atât de natură socială, cât şi profesională”, şi adaugă: „Atât timp cât nu vom reuşi să depăşim acest lucru, îmi este greu să cred că vom ajunge să fim cu adevărat competitivi atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional”, spune Antal.

    În opinia lui Marian Petrescu, proprietar a trei parcuri de aventură şi totodată preşedintele ARCOPA (Asociaţia Română a Constructorilor şi Operatorilor de Parcuri de Aventură), adevărata problemă care împiedică evoluţia pieţei este lipsa investiţiilor: „În momentul actual suntem undeva în preistoric şi fără investiţii majore vom rămâne acolo”, exemplificând cu sistemele de siguranţă folosite de proprietarii de parcuri de aventură, pe care aceştia nu sunt dispuşi să le schimbe cu modele noi, mai sigure. „În domeniul nostru, majoritatea parcurilor de aventură au un sistem de asigurare a participantului de clasa A. Unii proprietari nu doresc să investească în sisteme mai avansate, spre exemplu din clasa D, cea mai sigură în momentul de faţă.”

    Un alt antreprenor, Ciprian Hanea, spune că „legat de parcurile de aventură, încă mai avem multe de dezvoltat în acest domeniu, în România. În primul rând, înfiinţarea unei asociaţii a parcurilor de aventură şi tematice”. În schimb, Petrescu, în calitate de preşedinte al ARCOPA, susţine că în asociaţie sunt înscrişi doar „cinci proprietari de parcuri” şi că „se cam lasă tăcerea în rândul lor” atunci când antreprenorii trebuie să se implice sau să plătească taxe către asociaţie, care plăteşte, la rândul său, taxe către cei din afară, la care este afiliată.

    Antreprenorii din domeniu susţin că businessurile pe care le conduc pot reprezenta un factor important şi în creşterea turismului, cu menţiunea că au nevoie şi de sprijinul autorităţilor: „Susţinerea dezvoltării agrementului în România poate potenţa implicit şi turismul, una dintre sursele de venit ale ţării. Reducerea cotei de TVA pentru activităţile de agrement sau ajutoarele de stat speciale pentru investiţii în agrement, potenţatoare de creştere economică a unor comunităţi, pot fi paşi pe care guvernanţii noştri ar putea să îi facă în susţinerea investitorilor care vor să dezvolte proiecte de impact”, spune Daniela Marişcu, fondatoarea Aquatica Experience, brand specializat pe dezvoltarea de parcuri de distracţie şi aquaparkuri.

    Astfel, chiar şi în condiţiile în care interesul publicului faţă de parcuri este tot mai mare, iar evoluţia pieţei, una pozitivă, Marian Petrescu crede că „în situaţia în care cadrul legislativ nu se va modifica, probabil va interveni o stagnare”.

    Distracţia acvatică de 3 milioane de euro din Oradea

    Deschis în 2016 cu o investiţie de 20 de milioane de euro, jumătate asiguraţi din fonduri europene, aquaparkul Nymphaea din Oradea reprezintă unul dintre cele mai importante proiecte care au contribuit la dezvoltarea oraşului din nord-vestul ţării. Este, totodată, şi cea mai mare investiţie publică de acest fel din România. Liviu Andrica, directorul general al Administraţiei Domeniului Public Oradea, în întreţinerea căreia se află aquaparkul Nymphaea, spune că această locaţie a fost aleasă datorită poziţionării şi a resursei naturale de apă geotermală.
    În 2017, cifra de afaceri realizată de aquaparkul Nymphaea a fost de 14 mili­oane de lei (3,2 mil. euro), iar profitul s-a ridicat la 4,8 milioane de lei (1,04 mil. euro). Potrivit lui Andrica, previziunile sunt optimiste şi pentru anul acesta: în primul semestru al lui 2018 cifra de afaceri a crescut cu 32% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar profitul realizat în prima parte a anului înregistrează o creştere de aproape 90% faţă de perioada similară din 2017.

    Aquaparkul Nymphaea are în prezent 91 de angajaţi. Anual, reprezentanţii parcului continuă să investească între 70.000 şi 100.000 de euro, bani direcţionaţi mai ales spre dotarea cu aparatură specifică activităţii de întreţinere şi curăţenie, dar şi pentru promovare; anul acesta, valoarea investiţiilor bugetate este de 100.000 de euro, dintre care o parte vor fi dedicaţi construirii de noi spaţii de alimentaţie publică şi echipamente de divertisment.

    „Dorim să dezvoltăm partea de divertisment oferit clienţilor, prin organizarea unor evenimente pentru copii şi tineri: spectacole şi concerte”, spune Andrica.

    În timpul săptămânii, aquaparkul înregistrează zilnic în jur de 600 de clienţi, iar în timpul weekendului, în sărbătorile legale şi în minivacanţe, numărul acestora urcă până la 1.500. „Clienţii noştri sunt, în general, persoane active, din toate categoriile de vârstă, media fiind de 25-30 de ani”, spune reprezentantul parcului. În ceea ce priveşte clienţii străini, de la deschidere până în prezent, numărul acestora a fost destul de mic, reprezentând un procentaj de doar 2-3% din total.

    Nymphaea este deschis pe toată durata anului. În intervalul mai-septembrie funcţionează atât partea interioară cât şi cea exterioară, iar în perioada octombrie-aprilie, doar partea de interior, dotată cu opt bazine, patru tobogane, o zonă de saune, baie turcească, loc de joacă pentru copii, zonă de relaxare, spaţii pentru masaj, restaurant şi bar. „Chiar şi în lunile de iarnă activitatea desfăşurată este generatoare de profit, veniturile lunare medii fiind de 250.000 euro”, spune Andrica. 

    Pariul străin pe distracţia bucureştenilor

    Cu o capacitate internă de 4.000 de persoane simultan, Therme Bucureşti este una dintre principalele atracţii de weekend pentru bucureşteni, dar şi pentru turiştii veniţi să viziteze Capitala. „Aproximativ 25% dintre vizitatorii din timpul săptămânii sunt străini”, descrie Stelian Iacob, administratorul Therme Bucureşti, ponderea clienţilor străini care ajung în centrul de wellness şi relaxare din Baloteşti.
    De la deschidere până în prezent, numărul clienţilor a depăşit estimările iniţiale ale investitorilor. „Dacă iniţial estimam circa 900.000 de vizitatori pentru primul an de funcţionare, până la sfârşitul celui de-al doilea an am înregistrat peste 2 milioane de vizitatori”, adaugă reprezentantul parcului. Clienţii sunt, deopotrivă, familii cu copii, studenţi, tineri profesionişti şi antreprenori, dar şi persoane în vârstă care vin în special pentru beneficiile apei termale. „Tendinţa principală este de a vizita centrul împreună cu partenerul sau cu familia”, adaugă Iacob.

    Potrivit Danielei Marişcu, fondatoarea Aquatica Experience, brand specializat pe dezvoltarea de parcuri de distracţie şi aquaparkuri, Therme Bucureşti este singurul business de profil cu acţionariat străin din România. Deschis la începutul lui 2016, cu o investiţie iniţială de circa
    50 de milioane de euro, care a ajuns, între timp, la peste 85 de milioane de euro, centrul de welness din Baloteşti a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 100 de milioane de lei (aproximativ 21,5 milioane de euro).

    Centrul de agrement este structurat pe trei zone: The Palm, Elysium şi Galaxy (ultima fiind destinată în special familiilor cu copii), şi dispune de o suprafaţă exterioară de peste 250.000 de metri pătraţi. În iarna lui 2016, zona Galaxy a fost extinsă cu un nou corp, de 4.000 de metri pătraţi, iar în vara anului trecut a fost deschisă şi o plajă, pe o suprafaţă de 30.000 de metri pătraţi, proiecte în care s-au investit circa 15 milioane de euro.

    Anul acesta, la finalul lunii iulie, compania va deschide parcurile Therme. Proiectul reprezintă o extindere a zonei Galaxy, cu parcul tematic Feng Shui, întins pe o suprafaţă de aproape 5.000 de de metri pătraţi, alcătuit din opt grădini tematice, precum şi completarea zonei exterioare The Palm cu parcul Pangea, întins pe 3.800 de metri pătraţi.

    De la platformă militară la parc de aventură

    Arsenal Park a luat naştere ca unitate turistică în 2009, iar investiţiile au ajuns, în prezent, la peste 20 de milioane de euro. Sebastian Antal, directorul general al businessului, povesteşte că platforma pe care se află Arsenal Park există din jurul anilor 1936-1938, când Carol al II-lea a dispus oferirea unui spaţiu de aproape 90 de hectare armatei, pentru efectuarea unor experimente în domeniul materialului explozibil şi al muniţiei.

    „Am ales această locaţie pentru poziţionarea strategică şi potenţialul pe care îl prezenta. Pe lângă faptul că are o frumuseţe aparte, judeţul Hunedoara este bogat din punctul de vedere al obiectivelor turistice, printre care amintesc castelul Corvinilor, cetăţile dacice, cetatea Devei, munţii Parâng şi Parcul Naţional Retezat. Încă neexploatate în totalitate, acestea prezintă în continuare o oportunitate de dezvoltare”, povesteşte Antal.

    În 2017, Arsenal Park a înregistrat o cifră de afaceri de 2,3 milioane de euro şi o rată a profitului de 15%. Primul şi al doilea trimestru din anul 2018 păstrează acelaşi trend ascendent. La nivel de investiţii, reprezentantul Arsenal Park spune că acestea reprezintă, anual, un procent de 10-15% din cifra de afaceri, fiind direcţionate în general spre reorganizarea şi standardizarea proceselor şi a serviciilor şi spre modernizare. Totuşi, „o mare parte sunt atribuite către fidelizarea personalului, deoarece gradul de satisfacţie a clientului are la bază bunăstarea angajatului”, spune Antal.

    Periodic, reprezentanţii parcului fac şi investiţii de dezvoltare, care „pot ajunge până la 50% din cifra de afaceri”. Spre exemplu, pentru anul viitor, reprezentantul parcului spune că sunt planificate investiţii de circa un milion de euro pentru demararea unui proiect de dezvoltare a aquaparkului deschis în 2016 şi pentru integrarea unor noi activităţi şi servicii, precum lansarea unui poligon intern de tragere cu arme de foc.

    Printre noile servicii care au menţinut o creştere constantă a cifrei de afaceri se numără lansarea de la începutul anului 2018 a încă unui panou de escaladă, în prezent cel mai înalt din ţară, dar şi deschiderea unei serii de escape room-uri. De asemenea, tot anul acesta cei de la Arsenal Park au demarat un nou proiect, festivalul de off-road ArcFest, aflat la prima ediţie, şi au lansat un nou produs turistic dedicat activităţilor de familie, Family Bootcamp (weekendul familiilor de supereroi), care se bucură de un real succes, potrivit lui Antal. 

    Jumătate dintre clienţii parcului hunedorean sunt corporatişti

    Reprezentantul parcului spune că businessul înregistrează, anual, circa 150.000 de vizitatori de toate vârstele, din clasele sociale medii şi premium. Din totalul de clienţi, jumătate sunt corporatişti. „Când vorbim despre segmentul individual versus corporate, proporţia este de 50-50%”, spune Antal. El adaugă că „în 2018 ponderea clienţilor străini a fost în creştere faţă de anii anteriori, în prezent fiind de 15%”.

    Fiind un business sezonier, numărul angajaţiilor parcului este variabil, între 50 şi 150 de persoane, variind în funcţie de numărul clienţilor. Antal spune că ponderea traficului de weekend este net mai mare faţă de timpul săptămânii, cu excepţia intervalului iunie-august, când ponderea este egală. Pe perioada iernii, reprezentantul parcului spune că businessul îşi desfăşoară activitatea normal, iar din 2016, de când a fost deschis aquaparkul, care cuprinde bazine şi tobogane interioare, veniturile generate sunt cu 30% mai mari faţă de anii anteriori în aceeaşi perioadă. „Perioada de extrasezon nu reprezintă un impediment pentru dezvoltarea parcului”, spune Antal.

    Dinozaurii din Râşnov, vizitaţi de 1 milion de turişti

    Întins pe o suprafaţă de 1,6 hectare, Dino Parc Râşnov, cel mai mare parc cu dinozauri din sud-estul Europei, a fost deschis în vara lui 2015 în baza unei investiţii iniţiale de aproximativ 22,4 milioane de lei, deopotrivă fonduri europene şi fonduri proprii. Parcul este situat în apropierea cetăţii Râşnov, iar Adrian Apostu, acţionar şi manager al Dino Parc, spune că a ales această locaţie datorită „poziţiei geografice foarte bune, dar şi a deschiderii autorităţilor publice locale”.

    Anul trecut, cifra de afaceri a Dino Parc Râşnov a fost de peste 11 miloane de lei, în creştere cu circa 12% faţă de anul precedent. Potrivit lui Apostu, în 2018 aceasta s-a menţinut pe un trend ascendent, înregistrând, până în luna mai, o valoare de aproximativ 2,8 milioane de lei, în creştere faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. „Un mare procent din venituri este generat pe timpul verii, când avem cei mai mulţi vizitatori. Acestea scad pe perioada iernii, când turiştii se concentrează mai degrabă pe activităţi specifice zonei (schi, snowboard). În perioada noiembrie 2017 – martie 2018 am generat venituri în valoare de aproape 1,5 milioane de lei”, spune el. În 2017, businessul a înregistrat un profit de peste 3,3 milioane de lei, cu o creştere de 5% în prima parte a lui 2018, faţă de începutul anului trecut.

    Investiţiile anuale reprezintă 20% din cifra de afaceri. În 2017, reprezentanţii parcului au investit în dispozitive high-tech, menite să sprijine dimensiunea interactivă a parcului. Anul acesta, investiţiile sunt concentrate în direcţia expoziţiilor şi a exponatelor atestate ştiinţific de comunitatea paleontologică românească şi internaţională, iar cele de anul viitor vizează extinderea suprafeţei parcului şi deschiderea unei expoziţii de reproduceri ale dinozaurilor descoperiţi până acum pe teritoriul ţării.

    De la deschidere până în prezent, parcul a înregistrat peste un milion de vizitatori, dintre care, anual, un procent de 15% a fost reprezentat de turişti străini. Parcul este deschis pe durata întregului an, iar traficul zilnic variază în funcţie de perioadă, lunile de vară fiind cele mai aglomerate, cu circa 1.000-2.000 de vizitatori în timpul săptămânii şi până la 5.000 de clienţi în weekend. „Publicul nostru ţintă este format din copii cu vârste cuprinse între 3 şi 14 ani şi părinţii acestora, din toate categoriile sociale”, spune reprezentantul Dino Parc.

    Printre atracţiile parcului se numără un traseu cu 60 de dinozauri în mărime naturală şi dinozauri animatronici, locuri de joacă pentru copii, case construite în copaci, un cinematograf 9D şi o serie de expoziţii internaţionale organizate periodic. În prezent, în cadrul Dino Parc lucrează 19 angajaţi.  

    Business cu rădăcini în copilărie

    „Am copilărit la Drăguş, la bunicii mei, şi cunoşteam bine pădurile din împrejurimi. Mai mult decât atât, am văzut o oportunitate în acest segment de agrement deoarece, ca zonă turistică, existau multe locuri de cazare, dar foarte puţine locuri de petrecut timpul liber”, descrie Mihai Cota începuturile businessului. Situat la poalele munţilor Făgăraş, Aventura Parc Drăguş a fost deschis în 2014, cu o investiţie iniţială de peste 100.000 de euro. Anul trecut, cifra de afaceri a fost de aproximativ 250.000 de lei, iar pentru anul acesta, reprezentantul parcului preconizează o creştere de 30%. În 2017, profitul a fost de peste 75.000 lei.

    La capitolul investiţii, acestea se situează, anual, între 10.000 şi 20.000 euro, fiind direcţionate în special către trasee noi, revizii şi sisteme de siguranţă. Pentru anul acesta, Mihai Cota plănuieşte să investească 25.000 de euro, dintre care 10.000 de euro vor fi folosiţi pentru realizarea unui traseu nou cu grad ridicat de dificultate, deja implementat, iar restul sumei va fi direcţionat spre schimbarea hamurilor cu un nou sistem de siguranţă, care va reduce complet riscul de cădere intenţionată sau neintenţionată de pe trasee.

    De asemenea, printre noile atracţii lansate anul acesta se numără două mini-jeepuri folosite pentru un nou traseu pe parcursul căruia sunt traversate pădurile, râurile şi dealurile din împrejurimi, „o activitate extrem de îndrăgită atât de copii, cât şi de părinţi, în special de taţii acestora”, spune Cota. El adaugă că anul viitor urmează ca numărul acestora să fie suplimentat cu încă şase mini-jeepuri. 

    În cadrul parcului Drăguş lucrează 6-7 angajaţi, „oameni de bază”, după cum îi descrie Cota. Businessul funcţionează pe toată perioada anului, însă în extrasezon activitatea este susţinută de traficul de weekend, în special de activităţile de team building, tir cu arma şi paintball. 
    Dintre clienţii de toate vârstele ai parcului, un procent de 10% este reprezentat de străini.

    Aventura de la poalele munţilor

    Arka Park Păltiniş a fost deschis în anul 2013, urmat la doi ani distanţă de o a doua locaţie, Arka Park Indoor Climbing Sibiu. Valoarea totală a investiţiei a fost de 250.000 de euro, iar factorii care l-au determinat pe proprietarul Ciprian Hanea să investească în parcul de aventură de la Păltiniş au fost „frumuseţea şi potenţialul zonei”.

    Anul trecut, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 150.000 euro, iar aşteptările proprietarului celor două parcuri pentru anul acesta vizează o creştere de 10%. 

    Ciprian Hanea spune că investiţiile anuale sunt cuprinse între 10.000 şi 15.000 euro, fiind direcţionate spre suplimentarea elementelor de joc din cadrul celor două parcuri de aventură. În 2018, el plănuieşte să investească circa 15.000 de euro în suplimentarea jocurilor şi în achiziţionarea unui nou set de tiroliene pentru locaţia de la Păltiniş. Printre serviciile pe care antreprenorul se pregăteşte să le lanseze anul acesta se numără un pachet nou de programe individuale şi de familie de tip aventură, în care sunt combinate jocurile de escaladă din cadrul celor două parcuri, cu programe de coborâre în rapel pe stâncă, programe de caiac şi de supravieţuire în munţi, cu grade de dificultate diferite, care se vor derula în special în zona Păltiniş-Sibiu.

    De asemenea, Hanea se pregăteşte pentru cea de a şasea ediţie a competiţiei Arka Park Adventure Race, concurs care se adresează în special angajaţilor din cadrul companiilor din Sibiu şi din jurul Sibiului, în cadrul căruia participanţii susţin diferite probe de escaladă, caiac, mountain bike, alergare montană şi orientare în pădure. „În sezon, de la începutul lunii iulie până la jumătatea lui septembrie, traficul este constant în toate zilele săptămânii. În afara sezonului, cel care menţine activitatea funcţională este traficul de weekend”, spune Hanea.

    Potrivit acestuia, clienţii celor două parcuri se împart în două categorii: din prima categorie fac parte copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 15 ani, care alcătuiesc traficul individual, iar în cea de-a doua categorie se află clienţii de 18-65 de ani, care alcătuiesc traficul de grup, reprezentat de programele de team building. Vara, 5% dintre vizitatori sunt clienţi străini. În sezonul de vară, dar şi toamna, activitatea businessului este concentrată în jurul locaţiei din Păltiniş, iar iarna şi primăvara se mută în locaţia indoor din Sibiu. În cadrul celor două parcuri lucrează patru angajaţi permanenţi, numărul acestora fiind suplimentat în sezon cu 12 animatori sportivi.

    Businessul din salină: trei parcuri de aventură şi un concept unic în Europa

    Club Aventura Praid este unicul parc subteran de aventură din Europa, deschis în 2012 în salina Praid cu o investiţie iniţială de circa 100.000 de euro, la care s-au adăugat ulterior încă 150.000 de euro. Doi ani mai târziu, Marian Petrescu, proprietarul parcului, a investit încă 30.000 în deschiderea unui nou parc de aventură la Băile Tuşnad.

    În 2014, alături de un asociat, a decis să îşi extindă businessul şi în zona Moldovei deschizând parcul de aventură Hamak din judeţul Iaşi, cu o investiţie de 50.000 de euro, care a ajuns, în urma unor modificări ulterioare, la 120.000 de euro. Anul trecut, cifra de afaceri a celor trei businessuri s-a ridicat la aproape 250.000 de euro. Cea mai mare parte a veniturilor (150.000 de euro) a fost generată de Club Aventura Praid, urmată de Hamak (circa 80.000 de euro). Parcul de la Băile Tuşnad a avut venituri de 16.000 de euro. 

    Investiţiile anuale se ridică la 10-15.000 de euro şi sunt direcţionate în general pe partea de mentenanţă. Pentru anul acesta, Petrescu plănuieşte să investească circa 30.000 de euro în parcul de aventură Praid, pentru modificarea traseelor existente, înlocuirea elementelor şi realizarea a trei trasee noi, unul pentru adulţi şi două pentru copii; pentru parcurile de aventură Băile Tuşnad şi Hamak nu sunt planificate investiţii de extindere. Iarna, parcurile Băile Tuşnad şi Hamak sunt închise şi generează doar cheltuieli, spune proprietarul. Salina Praid este însă deschisă tot timpul anului. În cadrul celor trei parcuri de aventură lucrează, în sezon, 25 de angajaţi.

    Distracţia globală, în creştere

    Piaţa globală a parcurilor tematice şi de agrement a crescut constant în ultimii ani, chiar dacă plusul întregistrat în 2016 a fost de doar 5,6%, ducând valoarea totală a cheltuielilor la puţin peste 43 de miliarde dolari. Dacă nu este luată în calcul şi America de Nord, unde creşterea a fost ceva mai lentă, cheltuielile globale au crescut cu 6,3% în 2016, ajungând aproape de plusul înregistrat în 2015, de 6,9%. Frecvenţa vizitelor a continuat să fie principalul motor de creştere a cheltuielilor, numărul vizitatorilor urcând cu peste 3% în 2016, potrivit studiului Amusement Park Outlook 2011-2021, realizat de Asociaţia Internaţională a Atracţiilor şi Parcurilor de Agrement (IAAPA).

    În perioada 2012-2016, piaţa globală a parcurilor tematice şi de agrement a crescut, în medie, cu 7% anual, depăşind cu mult avansul luat de PIB-ul calculat la nivel global (4,4%). Autorii studiului estimează că tendinţa se va menţine şi în perioada următoare, dar diferenţa nu va mai fi una considerabilă: piaţa parcurilor ar urma să crească, în medie, cu 4,6% pe an, în vreme ce PIB-ul global va înregistra un plus anual de 4,4%.

    Dacă ne uităm la fiecare continent în parte, până în 2019-2020 creşterea anuală va fi una de sub două puncte procentuale, ca urmare a dezvoltării unui număr mare de parcuri în Asia. Astfel, pe măsură ce cota de piaţă a asiaticilor se va mări, preţurile reduse practicate de aceştia vor diminua valoarea absolută a cheltuielilor, indicator pe baza căruia se calculează creşterea globală. În ceea ce priveşte Europa, piaţa ar urma să avanseze cu 2,2% pe an, o valoare relativ constantă în ultima perioadă.

    După 2020, parcurile cu tarife ridicate din China şi Orientul Mijlociu ar trebui să încline pozitiv balanţa distracţiei globale, determinând reluarea ritmului de creştere înregistrat până acum, de 6-8% anual. Estimările IAAPA arată un avans de 2,4% în 2021, în vreme ce suma medie cheltuită de un vizitator va ajunge la 45,99 dolari (în 2016, valoarea a fost de 41,40 de dolari). Luând în calcul toate estimările, valoarea totală a sumelor cheltuite în parcurile de distracţie ar trebui să ajungă, peste trei ani, la 56,5 miliarde dolari.

  • Celebra rubrică „Fata de la pagina 5” din Libertatea, privită dintr-o altă perspectivă

    Dar această celebră rubrică, pe care însă Libertatea a scos-o, este şi despre voi, despre evoluţia voastră în ultimii 15 ani.
    Într-un interviu pentru site-ul Pagina de media, Mihnea Vasiliu, şeful din România al grupului de media elveţian Ringier, care tocmai a cumpărat Gazeta Sporturilor, a anunţat că celebra rubrică „Fata de la pagina 5” a fost scoasă şi a explicat motivele. Libertatea este într-un proces de repoziţionare dintr-un ziar tabloid, ce aborda problematica celebrităţilor de mâna a doua, într-un ziar popular, ce abordează subiecte de la politică şi social la economie pe înţelesul oamenilor, spune Mihnea Vasiliu (care mi-a fost şef la Mediafax şi Ziarul Financiar timp de 13 ani). „Pentru că această «Fată de la pagina 5» a fost un etern exemplu de tabloid, am scos-o, să scăpăm şi de chestia asta.“
    Nu ştiu dacă este o decizie bună sau nu, asta se va vedea în timp. Dar aş vrea să văd puţin această rubrică dintr-o altă perspectivă, la care foarte puţini dintre voi v-aţi fi gândit.
    1. „Fata de la pagina 5”, dintr-o perspectivă istorică de peste 15 ani, exprimă cel mai bine evoluţia economică şi socială a României; exprimă emanciparea, nu numai a fetelor care au pozat acolo, ci şi a noastră şi a voastră.
    Gândiţi-vă aşa: la începutul anilor 2000, fetele şi pozele de atunci exprimau fidel situaţia României. Fetele nu ştiau cum să stea în poză, erau stinghere, erau închise într-un apartament, fotografiile erau făcute de prieteni care nu ştiau cum şi ce să fotografieze, lenjeria era comună, chinezării de pe tarabe, fetele nu aveau deloc atitudine nici ca poziţie, nici în priviri, decorul era format din Răpirea din serai, celebrele scaune cu suport de aluminiu şi florile din plastic lângă, sau, în cel mai bun caz, aveau alături celebrul bar pe roţi de forma globului pământesc, o piesă extrem de valoroasă într-o casă, în acele vremuri. Mesele erau acoperite cu mileuri, iar celebrul peşte bibelou trona alături. Fata, poza, detaliile acesteia exprimau fidel România acelor ani, cenuşie, fără culoare, săracă, speriată şi stingheră şi care lucra în celebrele întreprinderi de stat care aveau foarte buni oameni tehnici, dar nu aveau marketing şi vânzări.
    PIB-ul României era de 40 mld. euro, iar exporturile erau de 10 mld. euro. Salariul minim era undeva la 65 euro pe lună, brut, iar salariul mediu nu depăşea 100 de euro. Un apartament de două camere costa 7.000-8.000 dolari. Fetele pozau în apartamentele părinţilor, pentru că nu aveau unde altundeva. Despre credite imobiliare nici nu se discuta în acele timpuri.
    Dar peste ani lucrurile au început să se schimbe, Europa Occidentală ne-a tras spre ea, au venit investiţiile străine, au apărut joburi noi, cu salarii mai mari, s-au desfiinţat vizele, am început să călătorim liberi şi să facem cunoştinţă cu culorile Occidentului. Au apărut din ce în ce mai multe malluri, s-au înmulţit supermarketurile şi au venit magazinele de brand pe care le văzusem în afară şi unde ne repezeam să ne umplem valizele ori de câte ori ieşeam din ţară.
    Aceste schimbări s-au văzut şi în „Fata de la pagina 5”. Fetele au căpătat atitudine, au devenit încrezătoare în ele, iar pozele exprimau acest lucru. Nu mai erau stinghere, iar studioul foto din apartament, cu Răpirea din serai sau Cina cea de taină, s-au înlocuit cu studiourile de foto profesioniste cu lumini, cu chroma, cu machiaj profesionist şi cu fotografi profesionişti. Între timp, PIB-ul României a ajuns la aproape 200 de miliarde de euro, iar salariul minim a urcat la peste 400 de euro. Cei mai mulţi dintre cei care în anii 2000 au avut şansa unor joburi mai bune în noile investiţii au putut să-şi ia apartamente şi maşini străine. Aceste lucruri nu mai erau apanajul celor care aveau afaceri sau care erau pe poziţii de top, ci şi al celor din zona de middle-management.
    Dacă Libertatea ar digitaliza si pozele de la începutul anilor 2000 versus ultimele de acum, înainte să scoată rubrica, aţi vedea schimbările.
    2. Gândiţi-vă la „Fata de la pagina 5” ca la Academia de Fotbal a lui Gică Hagi.
    În România, în domeniul sportiv, dar ca şi business, nimeni nu a putut să facă ceea ce a făcut Hagi cu academia lui. El a avut o idee, a avut un concept, a pus banii lui pe masă, a dat înapoi ceva din ceea ce a primit ca fotbalist şi a aşteptat să crească.
    Hagi a descoperit copii, tineri talentaţi, rătăciţi cine ştie pe ce teren de fotbal dintr-un sat, dintr-o comună sau dintr-un oraş mic, şi le-a oferit cea mai mare şansă a vieţii lor. Le-a oferit un loc unde să-şi pregătească talentul, le-a oferit un vis real, le-a oferit posibilitatea să fie văzuţi de alte echipe, nu numai de vecinii de bloc, le-a oferit contracte ca jucători profesionişti şi, în final, le-a oferit şansa să se transfere în altă parte pe contracte mai mari.
    La fel au făcut şi Oracle, IBM, Microsoft, Orange, Vodafone etc., companii care au deschis porţile pentru ca toţi tinerii români din IT, dar nu numai, să-şi arate talentul şi să iasă în lume.
    La fel a făcut şi Libertatea, fără să ştie, cu rubrica „Fata de la pagina 5“, care a dat posibilitatea unor fete din toate satele, comunele şi oraşele ţării să iasă în faţă, să fie văzute şi să fie recrutate fie pentru showbiz, divertisment şi, de ce nu, pentru escorte, că şi acestea fac parte din viaţă. Industria de divertisment este la fel ca industria auto, IT, construcţii etc. Nu-i nicio diferenţă, este un business ca oricare altul.
    Laura Cosoi, ca să dau un exemplu, probabil că nu ar fi ajuns niciodată ceea ce este astăzi fără rubrica „Fata de la pagina 5“. Credeţi că este o diferenţă între Laura Cosoi şi Răzvan Marin, unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti pe care i-a dat academia lui Hagi?
    În final, vreau să spun că această celebră rubrică a fost mult mai valoroasă decât vă gândiţi.

  • Istoria celei mai vechi limbi vorbite în Europa. Este atât de veche încât nimeni nu poate spune de unde provine

    Limba bască sau euskara, vorbită în comunităţi autonome din Navarra, regiune aflată în nordul Spaniei, şi Ţara Bascilor, aflată în nordul Spaniei şi sud-vestul Franţei, este un mister –  nu are o origine sau o relaţie cunoscută cu nicio altă limbă, o anomalie care a indus în eroare experţii lingvistici de-a lungul vremurilor .

    „Nimeni nu poate spune de unde provine” spune Pello Salaburu, profesor şi director la Institutul de limbă bască de la Universitatea din Ţara Bascilor. „Cercetătorii au studiat această problemă acum mulţi ani, dar nu există concluzii clare”, spune acesta. Această limbă reprezintă, însă, o mândrie pentru basci. Aproximativ 700.000 sau 35% din populaţia bască vorbeşte astăzi această limbă, care a fost interzisă de dictatorul spaniol Francisco Franco, în favoarea limbii spaniole, în timpul domniei sale, între 1939 şi 1975.

    Karmele Errekatxo este una dintre persoanele care duce mai departe această limbă. Era un copil când între anii 1960 şi 1970 a urmat cursurile secrete de limbă bască, ţinute într-un subsol al bisericii din Bilbao, Spania. „Limba este identitatea unui loc”, a spus Errekatxo, acum un profesoară în Bilbao. „Dacă luaţi un limbaj dintr-un loc, aceasta moare. Dictatura ştia asta şi dorea să dispară Euskara”, aminteşte ea. De aceea, un grup de părinţi a înfiinţat ilegal o şcoală de limbă bască, în anii 1944, care ajunsese la peste 8.000 de elevi. Un grup de părinţi a înfiinţat o şcoală bască ascunsă, sau ikastola, în 1944. În 1970, aceste instituţii de învăţământ secrete aveau peste de 8.000 de studenţi.

    Dar limba euskara a înfruntat dictatura şi a supravieţuit în mod inexplicabil câteva milenii. Experţii lingvişti chiar au descoperit recent o peşteră veche în Errenteria, un oraş din provincia Guipuzcoa din Ţara Bascilor, unde oamenii au lăsat desene cu aproximativ 14.000 de ani în urmă. Alte peşteri preistorice din Ţara Bascilor au fost locuite de oameni cu aproximativ 9.000 de ani în urmă.

  • Când vine următoarea criză? Experţii Saxo Bank spun că în 2019 sau 2020. „Sunt 100% sigur că va fi o criză mai mare decât precedenta”

    „Dobânzile cresc, costul capitalului, în special în dolari, creşte mult, există şi risc geopolitic – prin urmare avem tot cocktailul pentru o criză”, crede Christopher Dembik, şeful echipei de analiză macroeconomică al băncii de investiţii Saxo Bank. Dembik a sosit în România pentru a prezenta câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume pentru investitorii Saxo Bank.

    El lucrează pentru grupul cu origini daneze din 2014, iar din 2016 ocupă rolul actual, din care analizează politicile monetare şi dezvoltările macroeconomice globale. În 2015 a câştigat premiul Thomson Reuters StarMine Awards pentru cele mai bune previziuni macroeconomice pentru Franţa şi este totodată autorul „Celor mai mari dezbateri economice contemporane”, volum apărut în 2016. El publică des analize despre economiile franceză şi poloneză.

    Din punctul lui de vedere, riscul unei crize financiare este inerent, iar datele Saxo Bank arată că aceasta s-ar putea întâmpla în anul 2019 sau 2020. Dembik crede şi că, în contextul în care toate guvernele sunt mai mult sau mai puţin protecţioniste, naţionaliste, există posibilitatea ca la alegerile europene de anul viitor să existe riscul unei majorităţi eurosceptice, lucru pe care îl percepe extrem de negativ.  „Este un cocktail negativ pentru economia globală, de aceea sunt foarte pesimist şi cred că oamenii precum Macron, care au vrut să reformeze, să crească bunăstarea cetăţenilor, vor avea parte de un eşec”, previzionează analistul, originar din Franţa.

    „Sunt 100% sigur că va fi o criză mai mare decât precedenta”, crede Dembik. Ce este de făcut, în acest context? Analistul de la Saxo Bank oferă sfaturile pe care le împărtăşeşte de obicei şi clienţilor companiei pe care o reprezintă: „Când există o perioadă proastă pe piaţă, o recesiune, doar trei opţiuni sunt sigure: aurul este sigur, companiile din domeniul consumului, care performează destul de bine în perioade de criză − este evident, în continuare se cumpără alimente, iar ultima opţiune sunt banii.”

    Când vine următoarea criză? Experţii Saxo Bank spun că în 2019 sau 2020. „Sunt 100% sigur că va fi o criză mai mare decât precedenta”

  • „Dobânzile cresc, costul capitalului creşte mult, există şi risc geopolitic. Riscul unei noi crize financiare este inerent

    „Dobânzile cresc, costul capitalului, în special în dolari, creşte mult, există şi risc geopolitic – prin urmare avem tot cocktailul pentru o criză”, crede Christopher Dembik, şeful echipei de analiză macroeconomică al băncii de investiţii Saxo Bank. Dembik a sosit în România pentru a prezenta câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume pentru investitorii Saxo Bank.

    El lucrează pentru grupul cu origini daneze din 2014, iar din 2016 ocupă rolul actual, din care analizează politicile monetare şi dezvoltările macroeconomice globale. În 2015 a câştigat premiul Thomson Reuters StarMine Awards pentru cele mai bune previziuni macroeconomice pentru Franţa şi este totodată autorul „Celor mai mari dezbateri economice contemporane”, volum apărut în 2016. El publică des analize despre economiile franceză şi poloneză.

    Din punctul lui de vedere, riscul unei crize financiare este inerent, iar datele Saxo Bank arată că aceasta s-ar putea întâmpla în anul 2019 sau 2020. Dembik crede şi că, în contextul în care toate guvernele sunt mai mult sau mai puţin protecţioniste, naţionaliste, există posibilitatea ca la alegerile europene de anul viitor să existe riscul unei majorităţi eurosceptice, lucru pe care îl percepe extrem de negativ.  „Este un cocktail negativ pentru economia globală, de aceea sunt foarte pesimist şi cred că oamenii precum Macron, care au vrut să reformeze, să crească bunăstarea cetăţenilor, vor avea parte de un eşec”, previzionează analistul, originar din Franţa.

    Chiar dacă observă că discuţiile cu clienţii Saxo Bank sunt caracterizate de un ton optimist, în care ei vorbesc despre o revenire economică, Dembik crede contrariul. „Când mergi pe stradă, nu vezi o astfel de revenire − doar un mic procent din populaţie beneficiază de această revenire, care ajunge să alimenteze inegalităţile, populismul − riscul crizei şi populismul reprezintă un mare coşmar”, crede analistul.
    El spune că evoluţia PIB-ului în Europa a ajuns la un vârf la finalul anului trecut, iar în prezent decelerează. „În România veţi avea probabil mai puţină activitate economică, trebuie să luaţi în calcul că în proiectul bugetului european se aşteaptă să scadă fondurile structurale spre ţări precum România sau Polonia; veţi avea un aflux de capital mai scăzut din ţările vestice şi în acelaşi timp va trebui să vă confruntaţi cu o încetinire globală a economiei”, descrie el perspectivele de dezvoltare economică în perioada următoare.

    Christopher Dembik spune că s-a ajuns la un cerc vicios din cauza faptului că piaţa nu a fost lăsată să se prăbuşească în 2007. „Desigur că aceasta ar fi avut un impact negativ imens, am decis să facem un pas pentru a opri asta, dar din acest motiv probabil următoarea criză va fi mult mai rea. S-au acumulat prea multe datorii în prezent, care la un moment dat va trebui plătite, mai ales când vorbim despre datorii private.” El crede că revenirea economică din ultimii ani a fost alimentată de datorie şi de credite ieftine. Analistul de la Saxo Bank subliniază că băncile centrale au cumpărat într-adevăr multe active, dar, de fapt, când ne uităm la nivelul datoriei private din multe ţări, acesta este extrem de ridicat; prin urmare, riscurile următoarei recesiuni sunt şi acestea mai mari.

    „Sunt 100% sigur că va fi o criză mai mare decât precedenta”, crede Dembik. Ce este de făcut, în acest context? Analistul de la Saxo Bank oferă sfaturile pe care le împărtăşeşte de obicei şi clienţilor companiei pe care o reprezintă: „Când există o perioadă proastă pe piaţă, o recesiune, doar trei opţiuni sunt sigure: aurul este sigur, companiile din domeniul consumului, care performează destul de bine în perioade de criză − este evident, în continuare se cumpără alimente, iar ultima opţiune sunt banii.”

    Sesizează că ciclurile economice sunt normale, însă faptul că criza anterioară nu a condus la rezolvarea greşelilor şi la eliminarea datoriilor va face lucrurile mult mai rele de această dată. „De aceea cred că următoarea criză va fi mai puternică; există câteva legături între politicieni şi bănci, conceptul de too big to fail pentru sectorul bancar va fi înţeles ca o greşeală, în cele din urmă vorbim despre bănci mari, care sunt un risc pentru economie.”

    În contextul unei crize, cel mai afectate domenii se leagă, potrivit analistului de la Saxo Bank, de noile tehnologii, iar Tesla este cel mai bun exemplu în acest sens, din punctul lui de vedere. „Proiectul Tesla este uimitor, am crezut în ceea ce fac ei − dar problema este că nu reuşesc să livreze, au nevoie de prea multă finanţare, costul capitalului creşte, încep să piardă încrederea analiştilor, este compania perfectă pentru a ilustra excesul în prezent.” Astfel, crede el, chiar dacă această compania a fost „trendy” o perioadă de timp, în contextul unei crize nu ar putea supravieţui.

    „Toţi credem în ele, dar nu înseamnă că vor performa bine în perioade de criză, performează bine în perioade de revenire economică, în mod clar foarte bine − dar nu cred că poate fi considerată «a safe heaven», este cel mai vulnerabil sector economic din punctul meu de vedere.”

    Analistul de la Saxo Bank oferă perspectiva sa şi asupra modului în care monedele digitale şi tehnologiile din spatele acestora vor influenţa lumea finanţelor.

    „Blockchainul, dacă este implementat bine, poate să ajute la realizarea întregului back office din bănci. Acest lucru înseamnă că multe joburi, în special din Europa est-europeană, pot să dispară, fiindcă blockchainul va prelua o parte din aceste activităţi”, crede Dembik.

    Observă că majoritatea băncilor centrale au publicat explicaţii legate de modul în care poate fi folosit blockchainul pentru a schimba politicile monetare.

    „Este o inovaţie, sunt foarte optimist în ceea ce o priveşte, dar câţiva dintre pierzători vor fi marile bănci comerciale, din cauză că nu reuşesc să inoveze”, spune Dembik. Majoritatea marilor bănci comerciale, crede el, din moment ce nu au capacitatea să inoveze la nivel intern, cumpără start-up-uri, dar în majoritatea cazurilor acele start-up-uri nu reuşesc să evolueze: „Băncile omoară inovaţia atunci când cumpără start-up-uri”. 

    Aşadar, în timp ce companiile de dimensiuni medii sunt capabile să inoveze, iar câteva bănci online sunt foarte promiţătoare, marile bănci din ziua de azi sunt pierzători ai revoluţiei tehnologice. El spune că totuşi că acestea nu vor dispărea, din două motive: „au în continuare mult cash şi au conexiuni politice”.

    Oferă ca exemple ţări precum Germania, Franţa şi chiar şi Italia, unde majoritatea băncilor mari, chiar şi cele în formă foarte proastă, au în continuare susţinerea politicienilor. „Probabil vor fi mai puţin profitabile decât acum, aşadar vor avea reduceri de costuri, vor concedia oameni – aş spune că dacă eşti tânăr şi abia ţi-ai obţinut licenţa, să nu te duci niciodată să lucrezi în sectorul bancar, este cea mai mare greşeală pe care poţi să o faci.”

    Pe de altă parte, criptomonedele vor schimba mult din politicile monetare şi reprezintă, din punctul lui de vedere, viitorul banilor. „Nu va fi vorba despre Bitcoin sau Ethereum − nu aş fi spus nimănui să investească în Bitcoin − sunt prea multe probleme, dar cred că monedele digitale sunt viitorul banilor.”

    Când vom vedea o ţară cu o monedă digitală? În timp ce exemplul lui Petro, moneda venezueleană, este o înşelătorie a guvernului venezuelean, toţi cumpărătorii acesteia fiind în Venezuela, ceea ce înseamnă că e vorba despre instituţii venezuelene, bănci centrale, etc. şi nu există investitori străini în aceasta, Christopher Dembik este de părere totuşi că sfârşitul cash-ului va veni. „Acest lucru este mult mai bun pentru majoritatea statelor pentru că problema cu statul este că vrea să lucreze unde se duc banii şi va fi o modalitate foarte bună pentru el să controleze acest lucru − mult mai bine decât cash-ul.”

    El nu crede că există un viitor pentru criptomonedele lansate deja, în special pentru Bitcoin. Este de părere însă că anumite guverne vor începe să folosească tehnologia criptomonedelor pentru a implementa propriile monede digitale şi vor avea succes fiindcă vor fi credibili. În Venezuela nu există credibilitate, dar monedele digitale lansate în Scandinavia ar putea avea mare succes – în contextul încrederii generate de ţările de aici.

    Dembik crede totuşi că este o chestiune de decenii până când se va realiza acest lucru; este nevoie de regularizarea domeniului, tehnologia are nevoie de îmbunătăţiri şi, deocamdată, analistul nu observă vreun guvern sau bancă centrală care să facă acest pas în curând. „Când vine vorba despre politici monetare, este nevoie mereu de decenii pentru schimbări atât de mari precum aceasta.”

    Dembik a vorbit şi despre intrarea României în zona euro, pas pe care îl consideră a fi o greşeală. „Călătoresc deseori în Polonia şi, de fiecare dată când merg acolo, ceea ce spun este nu ar trebui să adopte euro. De ce? O astfel de decizie este benefică doar pentru o economie foarte puternică, cu o competitivitate foarte ridicată; dar dacă arunci o privire spre Slovacia şi chiar şi ţări ca Spania, Portugalia, Italia, acestea au pierdut multă competitivitate din cauza introducerii euro. Aşadar euro este un vis frumos, dar, de fapt, dacă nu ai o competitivitate puternică a produselor, poate însemna mari probleme pentru ţara respectivă.”

    El oferă exemplul Slovaciei, ţară care a aderat la zona euro în 2009 şi, ulterior, a intrat în recesiune. Chiar dacă economia globală per ansamblu nu se afla într-o stare bună în acel moment, crede că impactul acestei schimbări a contribuit la involuţia situaţiei economice a ţării.

    „Nu este o mişcare inteligentă, mai ales când vezi probleme mari în interiorul zonei euro în termeni de politică; acum câţiva ani m-am întâlnit cu fostul guvernator al băncii centrale din Polonia, el este un social- democrat, proeuropean, mi-a spus că nu adoptă euro nu fiindcă nu au încredere în monedă, ci în politicile din spatele acesteia, ştim că vom avea un impact negativ asupra economiei noastre.”

    Care sunt soluţiile pentru o creştere economică puternică? Christopher Dembik este de părere că pentru economia României, cel mai bun pariu este ca în continuare să ofere servicii pentru ţările vestice: „Este cel mai bun pariu, funcţionează bine. Trebuie să investiţi însă mai mult în educaţie, fiindcă este singura modalitate prin care veţi putea inova. Totodată, trebuie să aveţi un parteneriat puternic între sectorul privat, educaţie şi stat”.

    Analistul oferă exemplul Tel Avivului, unde a locuit pentru câţiva ani. El spune că a fost uimit să regăsească în acelaşi campus, pentru studenţii din domeniul IT, guvernul, companiile private, educaţia – toate lucrau împreună pentru a asigura inovaţia. „Nu avem un astfel de parteneriat nici în ţările vestice; trebuie să existe genul acesta de parteneriate pentru că este cheia spre a merge upmarket, trebuie să inovaţi. Ştiu că în Europa Centrală şi de Est sunteţi foarte buni în industria jocurilor, care evoluează deja spre upmarket, dar trebuie să găsiţi noi industrii, noi pieţe de nişă în care să aduceţi inovaţie, poate va lua mult timp, dar va ajuta pe termen lung.”

    Cum e văzută acum România în Franţa, ţara sa de origine? „Pentru investitorii francezi, e prea departe. Nu o înţeleg. Majoritatea francezilor nu îşi aduc aminte legăturile puternice dintre Franţa şi România, nu înţeleg foarte bine în ce constă economia României în prezent – nu ştiu despre IT-ul foarte puternic, nu toţi ştiu asta – cred că există nevoia ca România să facă lobby în Franţa pentru a încerca să atragă investiţii.”
    Chiar dacă avem exemplul unui mare investitor precum Renault, crede că este nevoie de aducerea mai multor investiţii: „Trebuie să faceţi ceva pentru a-i seduce pe investitorii francezi. Problema este că deseori investitorii francezi nu se uită la Europa Centrală şi de Est. Se uită la ţările vestice, la nordul Africii − Maroc, Algeria dar e păcat, pentru că eu cred − din moment ce aveţi angajaţi foarte talentaţi − că puteţi face foarte multe”.

    O parte din munca lui Christopher Dembik este formată din călătorii în Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, iar în România s-a aflat recent pentru a se întâlni cu o parte dintre clienţii Saxo Bank pentru a le prezenta o perspectivă a situaţiei economice globale şi a evoluţiei pieţei de capital.

    El mărturiseşte că a ajuns să studieze economia accidental. A studiat ştiinţe politice, şi-a dorit o carieră politică, a candidat ca primar în Franţa şi a ajuns chiar să îl sfătuiască pe Emmanuel Macron în campania sa în aspecte care ţin de macroeconomie – şi în prezent îi sfătuieşte pe o parte din membrii echipei sale în legătură cu situaţia economică politică din Europa Centrală şi de Est.

    A lucrat şi pentru Ambasada Franceză din Israel şi pentru un start-up financiar din Israel. La întoarcerea în Franţa, s-a angajat la Saxo Bank ca economist pentru biroul francez al companiei, iar în prezent lucrează pentru compania globală.

    În urma vizitei în România, a observant că clienţii români au cunoştinţe solide de economie, chiar mai multe decât în ţările vestice şi, în special, în comparaţie cu ţara sa de origine. „Cunosc foarte bine evoluţia pieţei de capital. Clienţii francezi, de obicei, au mai puţine cunoştinţe, în majoritatea cazurilor, dar mulţi bani; pentru a deveni unul dintre clienţii noştri din România trebuie să ai deja un nivel ridicat de câştiguri, în Franţa este un profil diferit şi am fost extrem de impresionat.” A observat de asemenea că majoritatea clienţilor aşteaptă câştiguri pe termen scurt şi mediu; totodată, investitorii români sunt mai dispuşi să îşi asume riscuri decât clienţii din alte ţări.

    „Acest lucru este deopotrivă pozitiv, înţeleg riscul, vă ofer un exemplu: am fost uimit de cât de multe întrebări am primit legate de criptomonede; dacă vorbesc cu investitori britanici, francezi şi chiar şi germani, îmi vor spune că acestea sunt o înşelătorie, în care nu investim. Aici am observat un interes puternic, am fost impresionat − este prima dată aici şi am fost surprins.”

    Christopher Dembik mărturiseşte că, deşi îi place economia, ştie că nu îşi va petrece toată cariera în acest domeniu, lucru pe care îi sfătuieşte şi pe studenţii la economie pe care îi întâlneşte. „Nu este o ştiinţă exactă, greşeşti de mai multe ori decât ai dreptate − dacă faci 20-30 de ani de carieră ca economist, în cele din urmă nu mai suporţi, repeţi de milioane de ori aceleaşi lucruri, ce le spun studenţilor este că pot face asta la începutul carierei lor, dar să se gândească la valoarea pe care ar putea-o aduce mai târziu asupra unei companii, guvern etc.”

    De altfel, descrie postura de economist drept una facilă: „Critici, dai sfaturi, dar nimeni nu verifică de fapt ceea ce spui, nu îţi asumi responsabilitatea pentru nimic. Mi-ar plăcea să îmi asum responsabilitatea, de aceea îmi place politica, fiindcă îmi place să îmi asum responsabilitatea de a schimba vieţile oamenilor”.

  • „Cocktail pentru o nouă criză”

    „Dobânzile cresc, costul capitalului, în special în dolari, creşte mult, există şi risc geopolitic – prin urmare avem tot cocktailul pentru o criză”, crede Christopher Dembik, şeful echipei de analiză macroeconomică al băncii de investiţii Saxo Bank. Dembik a sosit în România pentru a prezenta câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume pentru investitorii Saxo Bank.

    El lucrează pentru grupul cu origini daneze din 2014, iar din 2016 ocupă rolul actual, din care analizează politicile monetare şi dezvoltările macroeconomice globale. În 2015 a câştigat premiul Thomson Reuters StarMine Awards pentru cele mai bune previziuni macroeconomice pentru Franţa şi este totodată autorul „Celor mai mari dezbateri economice contemporane”, volum apărut în 2016. El publică des analize despre economiile franceză şi poloneză.

    Din punctul lui de vedere, riscul unei crize financiare este inerent, iar datele Saxo Bank arată că aceasta s-ar putea întâmpla în anul 2019 sau 2020. Dembik crede şi că, în contextul în care toate guvernele sunt mai mult sau mai puţin protecţioniste, naţionaliste, există posibilitatea ca la alegerile europene de anul viitor să existe riscul unei majorităţi eurosceptice, lucru pe care îl percepe extrem de negativ.  „Este un cocktail negativ pentru economia globală, de aceea sunt foarte pesimist şi cred că oamenii precum Macron, care au vrut să reformeze, să crească bunăstarea cetăţenilor, vor avea parte de un eşec”, previzionează analistul, originar din Franţa.

    Chiar dacă observă că discuţiile cu clienţii Saxo Bank sunt caracterizate de un ton optimist, în care ei vorbesc despre o revenire economică, Dembik crede contrariul. „Când mergi pe stradă, nu vezi o astfel de revenire − doar un mic procent din populaţie beneficiază de această revenire, care ajunge să alimenteze inegalităţile, populismul − riscul crizei şi populismul reprezintă un mare coşmar”, crede analistul.
    El spune că evoluţia PIB-ului în Europa a ajuns la un vârf la finalul anului trecut, iar în prezent decelerează. „În România veţi avea probabil mai puţină activitate economică, trebuie să luaţi în calcul că în proiectul bugetului european se aşteaptă să scadă fondurile structurale spre ţări precum România sau Polonia; veţi avea un aflux de capital mai scăzut din ţările vestice şi în acelaşi timp va trebui să vă confruntaţi cu o încetinire globală a economiei”, descrie el perspectivele de dezvoltare economică în perioada următoare.

    Christopher Dembik spune că s-a ajuns la un cerc vicios din cauza faptului că piaţa nu a fost lăsată să se prăbuşească în 2007. „Desigur că aceasta ar fi avut un impact negativ imens, am decis să facem un pas pentru a opri asta, dar din acest motiv probabil următoarea criză va fi mult mai rea. S-au acumulat prea multe datorii în prezent, care la un moment dat va trebui plătite, mai ales când vorbim despre datorii private.” El crede că revenirea economică din ultimii ani a fost alimentată de datorie şi de credite ieftine. Analistul de la Saxo Bank subliniază că băncile centrale au cumpărat într-adevăr multe active, dar, de fapt, când ne uităm la nivelul datoriei private din multe ţări, acesta este extrem de ridicat; prin urmare, riscurile următoarei recesiuni sunt şi acestea mai mari.

    „Sunt 100% sigur că va fi o criză mai mare decât precedenta”, crede Dembik. Ce este de făcut, în acest context? Analistul de la Saxo Bank oferă sfaturile pe care le împărtăşeşte de obicei şi clienţilor companiei pe care o reprezintă: „Când există o perioadă proastă pe piaţă, o recesiune, doar trei opţiuni sunt sigure: aurul este sigur, companiile din domeniul consumului, care performează destul de bine în perioade de criză − este evident, în continuare se cumpără alimente, iar ultima opţiune sunt banii.”

    Sesizează că ciclurile economice sunt normale, însă faptul că criza anterioară nu a condus la rezolvarea greşelilor şi la eliminarea datoriilor va face lucrurile mult mai rele de această dată. „De aceea cred că următoarea criză va fi mai puternică; există câteva legături între politicieni şi bănci, conceptul de too big to fail pentru sectorul bancar va fi înţeles ca o greşeală, în cele din urmă vorbim despre bănci mari, care sunt un risc pentru economie.”

    În contextul unei crize, cel mai afectate domenii se leagă, potrivit analistului de la Saxo Bank, de noile tehnologii, iar Tesla este cel mai bun exemplu în acest sens, din punctul lui de vedere. „Proiectul Tesla este uimitor, am crezut în ceea ce fac ei − dar problema este că nu reuşesc să livreze, au nevoie de prea multă finanţare, costul capitalului creşte, încep să piardă încrederea analiştilor, este compania perfectă pentru a ilustra excesul în prezent.” Astfel, crede el, chiar dacă această compania a fost „trendy” o perioadă de timp, în contextul unei crize nu ar putea supravieţui.

    „Toţi credem în ele, dar nu înseamnă că vor performa bine în perioade de criză, performează bine în perioade de revenire economică, în mod clar foarte bine − dar nu cred că poate fi considerată «a safe heaven», este cel mai vulnerabil sector economic din punctul meu de vedere.”

    Analistul de la Saxo Bank oferă perspectiva sa şi asupra modului în care monedele digitale şi tehnologiile din spatele acestora vor influenţa lumea finanţelor.

    „Blockchainul, dacă este implementat bine, poate să ajute la realizarea întregului back office din bănci. Acest lucru înseamnă că multe joburi, în special din Europa est-europeană, pot să dispară, fiindcă blockchainul va prelua o parte din aceste activităţi”, crede Dembik.

    Observă că majoritatea băncilor centrale au publicat explicaţii legate de modul în care poate fi folosit blockchainul pentru a schimba politicile monetare.

    „Este o inovaţie, sunt foarte optimist în ceea ce o priveşte, dar câţiva dintre pierzători vor fi marile bănci comerciale, din cauză că nu reuşesc să inoveze”, spune Dembik. Majoritatea marilor bănci comerciale, crede el, din moment ce nu au capacitatea să inoveze la nivel intern, cumpără start-up-uri, dar în majoritatea cazurilor acele start-up-uri nu reuşesc să evolueze: „Băncile omoară inovaţia atunci când cumpără start-up-uri”. 

    Aşadar, în timp ce companiile de dimensiuni medii sunt capabile să inoveze, iar câteva bănci online sunt foarte promiţătoare, marile bănci din ziua de azi sunt pierzători ai revoluţiei tehnologice. El spune că totuşi că acestea nu vor dispărea, din două motive: „au în continuare mult cash şi au conexiuni politice”.

    Oferă ca exemple ţări precum Germania, Franţa şi chiar şi Italia, unde majoritatea băncilor mari, chiar şi cele în formă foarte proastă, au în continuare susţinerea politicienilor. „Probabil vor fi mai puţin profitabile decât acum, aşadar vor avea reduceri de costuri, vor concedia oameni – aş spune că dacă eşti tânăr şi abia ţi-ai obţinut licenţa, să nu te duci niciodată să lucrezi în sectorul bancar, este cea mai mare greşeală pe care poţi să o faci.”

    Pe de altă parte, criptomonedele vor schimba mult din politicile monetare şi reprezintă, din punctul lui de vedere, viitorul banilor. „Nu va fi vorba despre Bitcoin sau Ethereum − nu aş fi spus nimănui să investească în Bitcoin − sunt prea multe probleme, dar cred că monedele digitale sunt viitorul banilor.”

    Când vom vedea o ţară cu o monedă digitală? În timp ce exemplul lui Petro, moneda venezueleană, este o înşelătorie a guvernului venezuelean, toţi cumpărătorii acesteia fiind în Venezuela, ceea ce înseamnă că e vorba despre instituţii venezuelene, bănci centrale, etc. şi nu există investitori străini în aceasta, Christopher Dembik este de părere totuşi că sfârşitul cash-ului va veni. „Acest lucru este mult mai bun pentru majoritatea statelor pentru că problema cu statul este că vrea să lucreze unde se duc banii şi va fi o modalitate foarte bună pentru el să controleze acest lucru − mult mai bine decât cash-ul.”

    El nu crede că există un viitor pentru criptomonedele lansate deja, în special pentru Bitcoin. Este de părere însă că anumite guverne vor începe să folosească tehnologia criptomonedelor pentru a implementa propriile monede digitale şi vor avea succes fiindcă vor fi credibili. În Venezuela nu există credibilitate, dar monedele digitale lansate în Scandinavia ar putea avea mare succes – în contextul încrederii generate de ţările de aici.

    Dembik crede totuşi că este o chestiune de decenii până când se va realiza acest lucru; este nevoie de regularizarea domeniului, tehnologia are nevoie de îmbunătăţiri şi, deocamdată, analistul nu observă vreun guvern sau bancă centrală care să facă acest pas în curând. „Când vine vorba despre politici monetare, este nevoie mereu de decenii pentru schimbări atât de mari precum aceasta.”

    Dembik a vorbit şi despre intrarea României în zona euro, pas pe care îl consideră a fi o greşeală. „Călătoresc deseori în Polonia şi, de fiecare dată când merg acolo, ceea ce spun este nu ar trebui să adopte euro. De ce? O astfel de decizie este benefică doar pentru o economie foarte puternică, cu o competitivitate foarte ridicată; dar dacă arunci o privire spre Slovacia şi chiar şi ţări ca Spania, Portugalia, Italia, acestea au pierdut multă competitivitate din cauza introducerii euro. Aşadar euro este un vis frumos, dar, de fapt, dacă nu ai o competitivitate puternică a produselor, poate însemna mari probleme pentru ţara respectivă.”

    El oferă exemplul Slovaciei, ţară care a aderat la zona euro în 2009 şi, ulterior, a intrat în recesiune. Chiar dacă economia globală per ansamblu nu se afla într-o stare bună în acel moment, crede că impactul acestei schimbări a contribuit la involuţia situaţiei economice a ţării.

    „Nu este o mişcare inteligentă, mai ales când vezi probleme mari în interiorul zonei euro în termeni de politică; acum câţiva ani m-am întâlnit cu fostul guvernator al băncii centrale din Polonia, el este un social- democrat, proeuropean, mi-a spus că nu adoptă euro nu fiindcă nu au încredere în monedă, ci în politicile din spatele acesteia, ştim că vom avea un impact negativ asupra economiei noastre.”

    Care sunt soluţiile pentru o creştere economică puternică? Christopher Dembik este de părere că pentru economia României, cel mai bun pariu este ca în continuare să ofere servicii pentru ţările vestice: „Este cel mai bun pariu, funcţionează bine. Trebuie să investiţi însă mai mult în educaţie, fiindcă este singura modalitate prin care veţi putea inova. Totodată, trebuie să aveţi un parteneriat puternic între sectorul privat, educaţie şi stat”.

    Analistul oferă exemplul Tel Avivului, unde a locuit pentru câţiva ani. El spune că a fost uimit să regăsească în acelaşi campus, pentru studenţii din domeniul IT, guvernul, companiile private, educaţia – toate lucrau împreună pentru a asigura inovaţia. „Nu avem un astfel de parteneriat nici în ţările vestice; trebuie să existe genul acesta de parteneriate pentru că este cheia spre a merge upmarket, trebuie să inovaţi. Ştiu că în Europa Centrală şi de Est sunteţi foarte buni în industria jocurilor, care evoluează deja spre upmarket, dar trebuie să găsiţi noi industrii, noi pieţe de nişă în care să aduceţi inovaţie, poate va lua mult timp, dar va ajuta pe termen lung.”

    Cum e văzută acum România în Franţa, ţara sa de origine? „Pentru investitorii francezi, e prea departe. Nu o înţeleg. Majoritatea francezilor nu îşi aduc aminte legăturile puternice dintre Franţa şi România, nu înţeleg foarte bine în ce constă economia României în prezent – nu ştiu despre IT-ul foarte puternic, nu toţi ştiu asta – cred că există nevoia ca România să facă lobby în Franţa pentru a încerca să atragă investiţii.”
    Chiar dacă avem exemplul unui mare investitor precum Renault, crede că este nevoie de aducerea mai multor investiţii: „Trebuie să faceţi ceva pentru a-i seduce pe investitorii francezi. Problema este că deseori investitorii francezi nu se uită la Europa Centrală şi de Est. Se uită la ţările vestice, la nordul Africii − Maroc, Algeria dar e păcat, pentru că eu cred − din moment ce aveţi angajaţi foarte talentaţi − că puteţi face foarte multe”.

    O parte din munca lui Christopher Dembik este formată din călătorii în Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, iar în România s-a aflat recent pentru a se întâlni cu o parte dintre clienţii Saxo Bank pentru a le prezenta o perspectivă a situaţiei economice globale şi a evoluţiei pieţei de capital.

    El mărturiseşte că a ajuns să studieze economia accidental. A studiat ştiinţe politice, şi-a dorit o carieră politică, a candidat ca primar în Franţa şi a ajuns chiar să îl sfătuiască pe Emmanuel Macron în campania sa în aspecte care ţin de macroeconomie – şi în prezent îi sfătuieşte pe o parte din membrii echipei sale în legătură cu situaţia economică politică din Europa Centrală şi de Est.

    A lucrat şi pentru Ambasada Franceză din Israel şi pentru un start-up financiar din Israel. La întoarcerea în Franţa, s-a angajat la Saxo Bank ca economist pentru biroul francez al companiei, iar în prezent lucrează pentru compania globală.

    În urma vizitei în România, a observant că clienţii români au cunoştinţe solide de economie, chiar mai multe decât în ţările vestice şi, în special, în comparaţie cu ţara sa de origine. „Cunosc foarte bine evoluţia pieţei de capital. Clienţii francezi, de obicei, au mai puţine cunoştinţe, în majoritatea cazurilor, dar mulţi bani; pentru a deveni unul dintre clienţii noştri din România trebuie să ai deja un nivel ridicat de câştiguri, în Franţa este un profil diferit şi am fost extrem de impresionat.” A observat de asemenea că majoritatea clienţilor aşteaptă câştiguri pe termen scurt şi mediu; totodată, investitorii români sunt mai dispuşi să îşi asume riscuri decât clienţii din alte ţări.

    „Acest lucru este deopotrivă pozitiv, înţeleg riscul, vă ofer un exemplu: am fost uimit de cât de multe întrebări am primit legate de criptomonede; dacă vorbesc cu investitori britanici, francezi şi chiar şi germani, îmi vor spune că acestea sunt o înşelătorie, în care nu investim. Aici am observat un interes puternic, am fost impresionat − este prima dată aici şi am fost surprins.”

    Christopher Dembik mărturiseşte că, deşi îi place economia, ştie că nu îşi va petrece toată cariera în acest domeniu, lucru pe care îi sfătuieşte şi pe studenţii la economie pe care îi întâlneşte. „Nu este o ştiinţă exactă, greşeşti de mai multe ori decât ai dreptate − dacă faci 20-30 de ani de carieră ca economist, în cele din urmă nu mai suporţi, repeţi de milioane de ori aceleaşi lucruri, ce le spun studenţilor este că pot face asta la începutul carierei lor, dar să se gândească la valoarea pe care ar putea-o aduce mai târziu asupra unei companii, guvern etc.”

    De altfel, descrie postura de economist drept una facilă: „Critici, dai sfaturi, dar nimeni nu verifică de fapt ceea ce spui, nu îţi asumi responsabilitatea pentru nimic. Mi-ar plăcea să îmi asum responsabilitatea, de aceea îmi place politica, fiindcă îmi place să îmi asum responsabilitatea de a schimba vieţile oamenilor”.

  • O descoperire URIAŞĂ făcută de un istoric elucidează misterul evoluţiei OMULUI şi contrazice marea teorie Biblică. ”Pentru prima dată, avem informaţii detaliate”

    „Pentru prima dată, avem informaţii detaliate despre mersul unui hominid cu vârsta de doi ani jumătate de acum mai mult de 3 milioane de ani”, a precizat conducătorul principal al studiului Jeremy DeSilva, de la Dartmouth College. „Este cea mai completă labă de picior la unui juvenil preistoric descoperită vreodată”.
     
    Acesta, de dimensiunea unui deget uman, face parte dintr-un schelet aproape complet a unei femele de Australopithecus afarensis descoperit în 2002 în regiunea Dikika din Etiopia de profesorul Zeray Alemseged de la Universitatea Chicago şi autor al acestui nou studiu, potrivit Science Daily.
     
    „Plasat într-o perioadă critică şi la începutul emergenţei a ceea ce cunoaştem ca om, Australopithecus afarensis stătea mai vertical ca Ardipithecus (un biped ocazional), dar nu un mergător vertical precum Homo erectus. Piciorul adaugă la bogăţia cunoaşterii în natura mozaică a evoluţiei scheletului la hominizi”, a adăugat Alemseged.
     
    Totuşi, există o deosebire faţă de mersul normal. „Mersul pe două picioare este un atribut al condiţiei umane. Dar, mersul prost într-un mediu plin de prădători este o reţetă pentru extincţie”, a explicat DeSilva.
     

  • Simona Halep s-a calificat în turul trei al turneului de la Wimbledon

    În turul III de la Wimbledon, Simona Halep va evolua împotriva lui Su-Wei Hsieh, locul 48 WTA.

    Jucătoarea de tenis din România va rămâne pe primul loc şi după acest turneu de Mare Şlem.

  • Simona Halep s-a calificat în turul trei al turneului de la Wimbledon

    În turul III de la Wimbledon, Simona Halep va evolua împotriva lui Su-Wei Hsieh, locul 48 WTA.

    Jucătoarea de tenis din România va rămâne pe primul loc şi după acest turneu de Mare Şlem.

  • Rezidenţialul, între creşterea dobânzilor şi expansiunea economică

    Dacă în 2008 erau necesare 395 de salarii medii pe economie, sau o perioadă de aproximativ 33 de ani pentru achiziţionarea unui apartament nou cu două camere în Bucureşti, valoarea acestui indicator s-a redus semnificativ: în ianuarie 2018, pentru acelaşi timp de apartament erau necesare aproximativ 117 salarii medii sau 9,8 ani.

    Numărul tranzacţiilor a crescut în 2017, ajungând la aproximativ 580.000, în condiţiile în care preţurile caselor au avansat, pe medie, cu 10%, lucru care a plasat piaţa imobiliară printre factorii cu risc mediu la adresa stabilităţii financiare.

    În contextul în care livrările de centre comerciale au încetinit puternic iar segmentul logistic este dominat de un număr redus de jucători, proiectele de birouri şi cele rezidenţiale au ţinut capul de afiş în ceea ce priveşte lansările, potrivit raportului Market Beat 2018, realizat de Coldwell Banker România. Datele provizorii ale Institutului Naţional de Statistică (INS) arată că în 2017 au fost finalizate 29.265 de locuinţe, în creştere cu aproximativ 5% faţă de anul anterior.

    Creşterea inflaţiei în 2018, corelată cu devalorizarea leului şi creşterea costurilor de finanţare, ar putea duce la o frânare a ritmului de creştere sau chiar la o corecţie a preţurilor de pe piaţa imobiliară în a doua parte a anului 2018. Analiştii tratează şi creşterea ROBOR ca factor de limitare a volumului de vânzări, mai ales pe zona mass market.

    Începând cu anii 2012-2013, vânzările au avut un trend crescător, fiind diferenţe pozitive de până la 20%, între un an curent şi anul anterior, remarcă şi Florin Poştoacă, manager al departamentului de investiţii Nordis. „Comparativ cu perioada dinainte de criză, numărul de locuinţe de lux vândute se află la acelaşi nivel, poate chiar puţin mai ridicat. În ceea ce priveşte bugetele, acestea au fost mai scăzute în perioada 2009-2012, dar în ultimii doi ani acestea au revenit la un nivel ridicat, fiind din ce în ce mai mulţi cumpărători de locuinţe de top, cu bugete de peste 400.000 euro, ce au ajuns până la aproape 3 milioane de euro, pentru apartamente Penthouse”, spune el.

    În ultima perioadă, cei care doresc să cumpere locuinţe au devenit mai atenţi la calitatea construcţiei, la facilităţile oferite de un complex, la amplasare şi împrejurimi sau anumite caracteristici moderne: un sistem de „casă inteligentă”, sau clădiri verzi, prietenoase cu mediul.

    Aceste noi preferinţe se datorează uşurinţei găsirii informaţiilor în mediul online, dar şi faptului că majoritatea dezvoltatorilor au ridicat nivelul de calitate al construcţiilor faţă de perioada de criză, astfel că au devenit lucruri uzuale elemente precum faţada ventilată, ferestrele din aluminiu, finisajele premium sau atenţia pentru arhitectura unei clădiri. „În ultimii ani s-a conturat o preferinţă de achiziţie a românilor pentru locuinţe cumpărate în scop investiţional ce sunt valorificate prin închiriere. Ţinând cont de dobânzile mici la depozitele bancare, românii au preferat să se orienteze către astfel de investiiţii, care oferă un randament net superior unui depozit bancar, având totuşi un grad de risc scăzut.”

    O altă caracteristică interesantă, notează reprezentantul Nordis, este faptul că în perioada de după criză românii s-au orientat către apartamente premium cu suprafeţe medii, compacte, spre deosebire de perioada de dinainte de anul 2008, când apartamentele de lux aveau suprafeţe mari şi foarte mari. Dacă înainte de perioada de criză un apartament cu 3 camere în zona Şoseaua Nordului ajungea până la 150 mp suprafaţă utilă interioară, după anul 2012 un astfel de apartament măsoară în jur de 90-100 mp suprafaţă utilă. O suprafaţă mai mică se traduce printr-un preţ de achiziţie mai mic, dar şi printr-un cost de utilizare mai redus în timp.

    După perioada de criză, românii au devenit mai atenţi la modul cum cheltuiesc şi investesc banii, dar şi mai bine informaţi. „Dacă înainte de anul 2008 nu existau cumpărători care să întrebe de costul cu «întreţinerea lunară», pentru apartamentele de lux, după anul 2010, costul lunar de întreţinere este un aspect important de care se ţine cont în luarea deciziei de cumpărare a unei locuinţe.” În ceea ce priveşte evoluţia pieţei imobiliare, cei de la Nordis previzionează că vor exista două trenduri pentru achiziţia locuinţelor premium: un segment în creştere pentru scop final de investiţie, unde bugetele se încadrează între 100.000 şi 250.000 euro pentru o unitate locativă, iar pentru celălalt segment, majoritar, al locuinţelor pentru uz personal, bugetele alocate vor fi mai mari, în jur de 400.000 – 500.000 euro.  „Preţurile locuinţelor vor continua trendul crescător, dar fără salturi semnificative;  estimăm o creştere anuală între 5 şi 7%. Momentan cererea este solidă, cumpărătorii sunt mai precauţi şi iau deciziile de achiziţie şi de contractare a unui credit fiind mai bine informaţi.”

    Infrastructura, factor determinant pe piaţa imobiliară

    În următorii ani, Bucureştiul va începe să semene din ce în ce mai mult cu marile capitale europene, însă infrastructura va continua să influenţeze în mod direct dezvoltarea imobiliară, cred reprezentanţii Knight Frank. Modernizarea şi extinderea reţelelor de transport în comun vor juca un rol esenţial, astfel încât maşina personală ar trebui să devină a doua opţiune pentru locuitorii marilor oraşe. „Cu alte cuvinte, scopul este ca angajaţii companiilor cu sediul în zona Expoziţiei sau Barbu Văcărescu să ajungă acasă în 25-30 de minute, chiar dacă stau în zone precum Otopeni sau Mogoşoaia.” În prezent, tot mai mulţi dezvoltatori optează pentru proiecte mixte – office şi rezidenţial – iar acest trend va defini şi următorii 3–4 ani. Timişoara, Cluj şi Iaşi sunt oraşele care au urmat exemplul Bucureştiului, iar în următorii ani sunt anunţate proiecte mixte în Braşov şi Constanţa.

    „În prezent putem spune că piaţa este pe un trend ascendent, caracterizată de stabilitate. În ultimii patru ani putem observa o creştere a preţurilor la locuinţe cu 12-15%, însă în Bucureşti vorbim despre o creştere organică, cu 2 – 3% pe an: un scenariu previzibil în contextul economic al ţării”, notează analiştii de la Knight Frank. „În următorii ani, segmentul rezidenţial va avea aceeaşi evoluţie pozitivă, însă nu se vor înregistra creşteri semnificative ale preţurilor. La acest capitol, stabilitatea din mediul politic precum şi capacitatea de a atrage noi investitori externi sunt în strânsă interdependenţă.”

    În 2017, plafonul de finanţări prin programul Prima Casă a fost menţinut la 2,5 miliarde de lei, ceea ce a permis acordarea a peste 25.000 de finanţări (luând în calcul o valoare medie de creditare de aproximativ 40.000 de euro). Nivelul s-a dovedit însă insuficient comparativ cu cererea din piaţă, potrivit raportului Market Beat 2018. Majorarea ROBOR, indicator după care sunt calculate dobânzile creditelor ipotecare, dar şi uşoara devalorizare a monedei naţionale în raport cu euro în a doua parte a anului au constituit alţi factori potenţiali negativi, impactul înregistrat asupra pieţei rezidenţiale fiind deocamdată unul minor.

    Adrian Crivii, fondatorul Darian DRS SA şi partener coordonator al echipelor de management din cadrul Grupului Darian, consideră că programul Prima Casă se va apropia cel mai probabil de final. Potrivit lui, renunţarea la acest program nu se va face brusc, ci treptat, considerând că această formă de creditare va fi preluată gradual de către ceilalţi jucători ai pieţei de creditare. Despre acest program de creditare, Crivii spune că şi-a atins de mult scopul pentru care a fost conceput, de la momentul iniţierii sale tranzacţiile cu locuinţe nou construite fiind preponderent mai mari în detrimentul locuinţelor vechi. Conform Fondului de Garantare, aproape 60% dintre tranzacţiile realizate prin intermediul acestui program sunt locuinţe noi. „Din păcate, deşi iniţial a avut un efect favorabil pentru susţinerea pieţei imobiliare în perioada de criză, acum influenţa statului în industria imobiliară nu mai are efecte pozitive.”

    Adrian Crivii este de părere că renunţarea la acest program va determina băncile să scoată pe piaţă alte produse, lucru care va impulsiona şi mai mult cresterea sectorului rezidenţial. Creşterea acestui sector va fi susţinută de asemenea de migraţia internă a populaţiei: în ultimii 10 ani aproximativ un milion de persoane au părăsit oraşele mici pentru a se reloca în oraşele mari, cu precădere în principalii poli de dezvoltare, acolo unde investiţiile private sunt puternic susţinute şi de investiţii în infrastructura rutieră, şcoli sau spitale. „De asemenea, estimăm că vom asista în perioada următoare la o tranziţie de la segmentul de bloc către cel de case, această tendinţă manifestându-se deja în cursul acestui an, când s-a înregistrat o creştere majoră a cererii pentru case, în special în marile oraşe pentru clasa mijlocie, care a devenit din ce în ce mai numeroasă.”

    În ceea ce priveşte preţurile, Crivii este de părere că acestea vor înregistra în 2018 o creştere de până la 10%, atât pentru construcţiile vechi cât şi pentru cele noi. „Începând cu 2019 aceste preţuri vor putea înregistra uşoare stagnări, determinate şi de modificările preconizate de BNR în zona finanţării. Se poate previziona că în 2022 preţurile vor putea ajunge la valori mai mari în special în zonele cu cel mai mare potenţial de dezvoltare economică, marile oraşe, dacă nu vor fi ajustate de o previzibilă criză”, concluzionează el.

    Având în vedere că cea mai mare parte a terenurilor tranzacţionate la valori din ce în ce mai mari sunt pentru dezvoltări de tip rezidenţial, până în 2022 oferta actuală va fi semnificativ suplimentată de aceste proiecte, care în marea lor majoritate vor fi finalizate. „În estimarea creşterii preţurilor, nu trebuie subestimate pericolele ce provin din lipsa infrastructurii adecvate şi carenţele de urbanism din marile oraşe. Acestea, crescând rapid, au tendinţa de a se autoparaliza din cauza lipsei investiţiilor în infrastructura rutieră.”

    Calculele Darian DRS arată că preţul mediu la nivel naţional a continuat să crească şi pe parcursul acestui an, cea mai mare surpriză fiind înregistrată de Iaşi, unde preţul mediu al proprietăţilor rezidenţiale (atât locuinţele noi cât şi cele vechi) a depăşit pentru prima dată în istoria modernă pragul de 1.000 euro/mp. „Având în vedere faptul că până acum acest oraş nu a avut acelaşi trend ca şi ceilalţi poli imobiliari, după estimările noastre şi în perioada următoare Iaşiul va rămâne vedeta pieţei imobiliare, acest oraş având un potenţial de dezvoltare economic foarte ridicat”, remarcă Adrian Crivii.

    „Era banilor ieftini” va ajunge la final, fapt care va determina o creştere a dobânzilor şi implicit a ratelor la bănci, subliniază analistul. „Doar comparativ cu anul trecut, spre exemplu, ratele la bănci sunt mai mari cu cel puţin 10%, anul 2017 fiind şi anul în care s-a înregistrat şi punctul de minim istoric al ROBOR. Spre deosebire de acesta, anul 2018 este anul cu cel mai ridicat nivel al dobânzii de referinţă din octombrie 2014 şi acesta va continua să crească în următorii 2 – 3 ani în perspectiva schimbărilor preconizate pe pieţele financiare globale.” Atata timp cât inflaţia va continua să crească este de aşteptat ca şi evoluţia ROBOR în perioada să fie una pozitivă, fiind practic inevitabilă o creştere a dobânzilor, spune el. De asemenea, el estimează că dacă vor exista în continuare majorările salariale preconizate conform promisiunilor guvernanţilor, inflaţia va creşte şi mai mult, fapt care va duce la creşterea şi mai mult a indicelui ROBOR şi implicit a dobânzilor.

    Bucureştiul, motor al pieţei imobiliare

    „Pe termen scurt şi mediu, considerăm că oraşele mari din România vor avea viteze diferite de dezvoltare. Astfel, analizând suprafaţa clădirilor rezidenţiale  pentru care s-au eliberat autorizaţii de construire în ultimii ani, observăm că Bucureştiul înregistrează în 2017 cea mai mare creştere faţă de anul precedent, de aproape 60%, în timp ce judeţul Cluj se află la polul opus, cu o scădere a numărului de metri  pătraţi autorizaţi de 48%”, observă Oana Iliescu, managing director la Cushman & Wakefield Echinox. Ea se aşteaptă ca livrările de locuinţe noi să avanseze semnificativ în 2018 – 2019 în Bucureşti şi alte câteva oraşe mari, precum Braşov, Constanţa sau Iaşi, în timp ce în Cluj şi poate chiar în Sibiu să se constate o scădere.

    În condiţii de stabilitate economică – creştere sustenabilă a PIB-ului, curs de schimb stabil, dobânzi la nivel atractiv, flux migrator fără dezechilibre  majore – piaţa rezidenţială din Bucureşti şi marile oraşe are în continuare un potenţial ridicat de dezvoltare. „În ceea ce priveşte preţurile, acestea trebuie în permanenţă corelate cu puterea de cumpărare, care ne aşteptăm să continue să crească mai repede comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană, în care ponderea masei salariale în PIB este mult mai ridicată decât în România”, apreciază Oana Iliescu.

    Răzvan Nica, managing director la BuildGreen, prima companie din România care a oferit servicii de consultanţă pentru sustenabilitate în construcţii pe plan local, crede că piaţa rezidenţială locală va avea un grad de complexitate mult mai ridicat în viitor, în vreme ce implementarea normelor de dezvoltare sustenabilă se va răspândi semnificativ – pe segmentul middle market aproape toate proiectele vor fi dezvoltate după norme sustenabile, în multe cazuri şi dublate de certificări. Proiectele rezidenţiale de top aflate în acest moment în dezvoltare ar putea obţine o certificare de sustenabilitate chiar acum, certificarea urmând să fie un factor de diferenţiere în viitor, confirmând practic calitatea generală a construcţiei, dar şi soluţiile tehnice implementate.  „Tot în viitor vom asista şi la răspândirea implementării sistemelor BMS (sisteme tehnice de metenanţă a clădirilor), building management system, sau a sistemelor smart home, care vor permite proprietarilor să administreze eficient toate sistemele şi aparatura din locuinţă, dar şi să monitorizeze consumurile de energie.”

    O piaţă mai complexă

    Comparativ cu anii precedenţi, piaţa rezidenţială este acum mult mai dezvoltată, iar clienţii sunt mai exigenţi şi mai informaţi, este de părere Alex Skouras, managing partner al dezvoltatorului imobiliar Alesonor. Legat de măsurile care ar putea fi luate în cazul apariţiei unei noi recesiuni, Alex Skouras consideră că nu trebuie urmărită o regulă generală care să caracterizeze piaţa rezidenţială din România, ci ar trebui privit către cerinţele cumpărătorilor, care în acest moment sunt în căutare de proiecte de calitate, construite la anumite standarde. „Cred că în următorii ani am putea asista la o nouă corecţie a pieţei, deoarece acest proces de îmbunătăţire va veni întotdeauna ca o acţiune firească menită să restabilească ordinea.

    Însă, dacă noile proiecte rezidenţiale vor fi construite cu material de calitate superioară, cu atenţie la detalii, într-o zonă dezvoltată corect, respectând în acelaşi timp regulile de eficienţă energetică, preţul lor va fi evaluat corect, iar această corecţie a pieţei nu va mai fi la fel de bruscă precum cea din 2007 şi nu are trebui să îi îngrijoreze pe dezvoltatorii care au respectat toate aceste standarde.” Toate aceste criterii, precum şi stabilitatea economiei din România, mult îmbunătăţită comparativ cu 2007, vor contribui semnificativ la un scenariu diferit al unei potenţiale recesiuni, crede Skouras.

    Din punctul său de vedere, Tunari este zona cu cel mai mare potenţial de dezvoltare pe termen lung, din punct de vedere administrativ şi ca poziţionare. „Localitatea se dezvoltă încă de la început după un plan urbanistic foarte bine conceput (asigurând străzi mai late, clădiri joase, echilibru estetic în construirea caselor), în comparaţie cu alte zone rezidenţiale care s-au extins haotic, făcându-le imposibil să ofere un stil de viaţă echilibrat din cauza traficului foarte aglomerat, a lipsei spaţiilor verzi, a clădirilor foarte apropiate şi multe altele.”

    Piaţa rezidenţială va deveni mult mai competitivă în următorii ani şi în acelaşi timp mai elaborată, subliniază Bogdan Voica, CEO al Coldwell Banker România. „Spre exemplu, în urmă cu trei ani procentul locuinţelor middle market dezvoltate în Bucureşti era de doar aproximativ 17%, preţul fiind principalul factor de decizie. Acest procent a crescut la 46% în prezent, concomitent cu revenirea economică, şi în procesul de decizie cântăresc astăzi nu doar preţul, ci şi amplasamentul, suprafaţa, compartimentarea şi finisajele folosite. Iar în viitor va conta tot mai mult conceptul proiectului, mai ales că cea mai mare pondere a cumpărătorilor va fi reprezentată de generaţiile millennials şi de cele născute după anii 2000.” Pe de altă parte, spune el, generaţiile care astăzi au 40 – 45 de ani şi care dispun şi de rezerve financiare semnificative nu au numeroase opţiuni, aşa cum ar fi produsele specifice segmentului middle upper.

    „Piaţa rezidenţială va deveni astfel tot mai sofisticată: nu se vor mai vinde doar suprafaţă construită şi pereţi, iar dezvoltatorii şi investitorii trebuie să fie temeinic pregătiţi pentru acest moment.” În contextul actual, Bogdan Voica nu consideră că se vor mai înregistra creşteri cu un procent mai mare de 5% faţă de inflaţie, ba din contră, luând în calcul şi o eventuală majorare a dobânzilor. „Câteva procente peste rata inflaţiei reprezintă un procent puţin semnificativ raportat la 12 luni şi poate fi considerat normal, ţinând cont de dificultăţile din piaţa forţei de muncă în general şi din construcţii în particular.” Interesant de remarcat este faptul că peste 90% din cumpărători sunt cumpărători finali, astfel că nu se mai poate vorbi de o piaţă formată preponderent din investitori interesaţi de revânzare rapidă pentru profit. Acesta este de fapt şi fenomenul care a dus, în 2008, la creşteri de preţuri nefundamentate şi nesustenabile, fapt care nu mai este valabil şi astăzi, explică CEO-ul Coldwell Banker România.

    În ceea ce priveşte polii de dezvoltare rezidenţială, piaţa se va uniformiza: „Majorarea ponderii deţinute de segmentul middle market a dus deja la înmulţirea proiectelor rezidenţiale din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, iar în viitor vor apărea tot mai multe proiecte rezidenţiale în zonele semicentrale şi vom asista la o dezvoltare mai amplă a zonelor din estul oraşului, dar şi din zona de nord – vest”. Bogdan Voica observă că impactul generat de creşterea dobânzilor va fi unul redus, dar aminteşte o serie de măsuri prin care piaţa poate fi ferită de următoarea corecţie. În primul rând, spune el, investitorii trebuie să apeleze la consultanţi la 360 de grade în conceperea unui plan de investiţii: consultanţi imobiliari, financiari, proiectanţi, project manageri. De asemenea, investitorii trebuie să aibă un calendar precis de lucrări. „Nu în ultimul rând, autorităţiile trebuie să realizeze lucrările de infrastructură necesare, în special în zonele unde se dezvoltă intens proiecte rezidenţiale sau în cazul proiectelor de mari dimensiuni. Realizarea acestor lucrări este foarte importantă deoarece absenţa lor poate determina unii cumpărători să amâne achiziţia, fapt care coroborat cu o eventuală perioadă de incertitudini poate duce la un efect în lanţ.”

    Reprezentanţii companiei Knight Frank sunt de părere că modificarea dobânzii interbancare va scădea apetitul românilor pentru case. „Datorită creşterii ROBOR, vom asista la o diminuare a volumului de vânzări. Datele publicate de INS indică o scădere a numărului de autorizaţii emise în zonele protejate ale centrului Bucureştiului. Acest fapt s-a reflectat în creşterea preţurilor acestor imobile, care ne aşteptăm să crească în continuare.”