BusinessMagazin

Tag: bărbat

  • Motivul incredibil pentru care un milionar i-a lăsat averea celui care îi curăţa burlanele

    „Niciodată nu ştii ce ai putea primi în schimb dacă arăţi puţină bunătate”, se spune în introducerea unui articol publicat de myfirstclasslife.com. Publicaţia prezintă povestea unui bărbat ce a moştenit o avere de la vecinul său, căruia îi curăţa burlanele din generozitate.

    Daniel Sharp se oferea să-i facă o favoare vecinului său de 75 de ani, Ronald Butcher, pe care îl ajuta să îşi cureţe burlanele fără a accepta niciun ban în schimb. Datorită gesturilor mărinimoase ale lui Sharp, cei doi vecini au legat o prietenie, însă nu pentru mult timp.

    Butcher a murit în 2013, singur, în casa sa, fără ca cineva să ştie de el o perioadă de timp. Când a fost descoperit s-a demonstrat că acesta era decedat de mai bine de două luni.

    Ulterior, Sharp a aflat că vecinul său i-a lăsat o avere de 800,000 de dolari ca recunoştinţă pentru generoziotatea şi prietenia sa. Această decizie a stârnit diverse controverse cu membrii familiei lui Butcher, care şi-au convocat avocaţii pentru a soluţiona problema moştenirii dorite şi a-l condamna pe Sharp ca suspect în moartea bătrânului. Pe de altă parte, Sharp s-a arătat mirat de oferta vecinului său şi i-a condamnat familia de neglijenţă.

    El a afirmat că Burcher îi era un simplu prieten, mai mult o cunoştinţă, însă oricum îi era mai apropiat decât îi fusese în ultimul timp familia sa.Lui Sharp i-a fost interzis accesul la înmormântarea bătrânului, tocmai din cauza acestei animozităţi.

    Procesul încă nu a fost soluţionat şi se estimează o perioadă lungă până când se va lua o decizie în legătură cu stabilirea moştenitorului sumei de 800.000 de dolari.

  • Cum s-a transformat un blog într-un business de peste 1 milion de euro

    Am văzut cum şi-au schimbat oamenii atitudinea faţă de mine şi am realizat că acesta este un avantaj ce poate fi folosit“, descria Alex Drăgan prima experienţă care i-a arătat importanţa vestimentaţiei, în perioada în care era încă în liceu şi şi-a cumpărat primul sacou. „Am plătit pentru acesta 50 de lei şi am cerut şi un discount, pentru că nu avea un nasture“, îşi aminteşte Drăgan amuzat evenimentul. Pasiunea sa pentru vestimentaţie a evoluat în afacerea Sarto made to measure, pe care antreprenorul o conduce în prezent împreună cu Matei Ladea şi care cuprinde activităţi precum vestimentaţia made to measure, consilierea vestimentară şi distribuţia de pantofi. Potrivit celor doi, cele mai recente realizări au fost preluarea distribuţiei pentru producătorul de pantofi Loake, furnizor al Casei Regale a Marii Britanii, crearea unui showroom dedicat pentru această marcă, dar şi dezvoltarea unui nou showroom Sarto made to measure în zona pieţei Charles de Gaulle din Capitală. Au ajuns astfel la o cifră de afaceri la nivel de grup de aproximativ 1,1 milioane de euro.

    Alex Drăgan este absolvent de Jurnalism şi îi place în continuare să testeze reacţiile oamenilor referitoare la îmbrăcăminte – se îmbracă „bine“ într‑un hotel, pentru ca alteori să poarte un hanorac, spre exemplu, observând schimbarea evidentă de percepţie a celor ce îl înconjoară. „La noi în ţară se pune foarte mult accent pe aspectul exterior. În momentul în care poartă un costum, bărbaţii români se schimbă, nu mai sunt aşa dezinvolţi, spre exemplu italienii se poartă în costum ca românii în tricou“, explică el.

    În acest context, Drăgan a ales să îşi transforme pasiunea pentru vestimentaţie într-un business în 2006. A început să ofere sfaturi de vestimentaţie pe un blog, după care a fondat Academia de Stil, ce consta în servicii de audit de garderobă şi consiliere vestimentară pentru bărbaţii atenţi la propria imagine sau pentru companiile care doreau să implementeze un anumit dress code în organizaţie. Ulterior, a urmat cursuri în domeniu în Italia, unde a văzut pentru prima oară o „sartorie“ şi de unde a învăţat atât procedeul made to measure, cât şi modelul unui astfel de business. „Made to measure-ul se află la graniţa dintre retail şi bespoke, croitoria de la zero. Alegem ţesătura, căptuşeala, etc. dar lucrăm pe baza unui etalon, pe care îl ajustăm în funcţie de măsurile clientului.“ Această variantă oferă posibilităţi nenumărate de individualizare şi un preţ accesibil. Articolele vestimentare pot fi executate astfel într-un timp relativ scurt şi cu costuri scăzute, prin comparaţie cu procedeul bespoke. Alex Drăgan a lansat Sarto made to measure în 2012, axându-se pe realizarea de cămăşi şi costume made to measure, dar continuând cu activitatea de consiliere. Dacă la început afacerea l-a costat 35.000 de euro, ulterior investiţia s-a prelungit pe termen lung cu până la 60.000 de euro şi a fost amortizată până la sfârşitul anului 2013. Matei Ladea, de formaţie politolog şi jurist, care se ocupă în prezent de relaţia cu furnizorii, marketing şi aspectele juridice ale firmei, s-a alăturat ulterior afacerii. Anterior, a lucrat atât în administraţia publică în Bundestag (Parlamentul Germaniei – n.r.) pentru partidul CDU condus de Angela Merkel, cât şi în cel privat, în marketing şi management în achiziţii la unul dintre marii retaileri din FMCG.

    Plajele de preţuri în cadrul Sarto made to measure se situează între 39 de lei – în cazul produselor de îngrijire a pantofilor – şi pot ajunge până la 5.000 de lei, în cazul costumelor din ţesături cu fir de aur de 24 de carate. Preţurile diferă în funcţie de fineţea materialului din care sunt confecţionate sau de procedeul de fabricare. Spre exemplu, o pereche de butoni costă în medie 250-300 de lei, însă o pereche de butoni din argint costă 600 de lei. Antreprenorii spun că în ultimul trimestru au ajuns la o medie de vânzare de 30 de costume, 30 de cămăşi şi aproximativ 35 de perechi de pantofi lunar. Ca urmare a deschiderii showroomului din zona pieţei Charles de Gaulle, ce se întinde pe o suprafaţă de 320 de metri pătraţi, anul acesta se concentrează pe mărirea echipei, formată în prezent din 10 persoane, ca urmare a dezvoltării capacităţii de producţie pentru a face faţă unui flux constant de circa 100 de comenzi pe lună.

    Ladea şi Drăgan spun că, în comparaţie cu alte pieţe din vestul Europei, cu care au contact prin prisma furnizorilor şi a distribuţiei de pantofi, piaţa locală de made to measure este în expansiune, dar rămâne imatură. „În urmă cu cinci ani eram aproximativ trei jucători, astăzi răsare câte un nou serviciu de made to measure la câteva săptămâni. Observăm o consecinţă pozitivă – dovada creşterii cererii, dar şi repercusiuni negative – noile mărci fac dumping nesustenabil pentru pretenţiile de calitate pe care le etalează“, explică antreprenorii. Totodată, dacă în urmă cu cinci ani investeau mult timp pentru a explica clienţilor beneficiile unei ţinute pe măsură şi opţiunile de personalizare a acesteia, acum majoritatea celor care le calcă pragul au noţiuni generale în domeniu. „Au apărut mai mulţi clienţi recurenţi, iar concurenţa ne-a ajutat mult în acest sens, mulţi dintre clienţi fiind oameni care s-au informat din mai multe surse şi au ales să vină la noi. Se observă cu precădere creşterea cererii de costume pe măsură şi nu numai de costume, cât şi cămăşi, pantaloni şi accesorii personalizate. Potrivit lui Alex Drăgan, clienţii din mediul de business schimbă cel puţin trei – patru costume pe an, însă există şi unii care îşi fac patru costume în fiecare sezon. Toţi au posibilitatea de a alege dintr-o piaţă a hainelor bespoke şi made to measure care câştigă din ce în ce mai mult teren – alături de Sarto made to measure se află şi Casa Frumoasă, Alexandru Ciucu, Tata şi Fiul, Tudor Tailors, Marsay şi mai mulţi jucători de talie mică.

  • Un bărbat i-a făcut cadou soţiei lui ceva neaşteptat. A angajat 23 de artişti pentru a-l realiza – GALERIE FOTO

    Ernst Berlin a decis să-i facă un cadou special soţiei sale, Agnes, şi s-a gândit să angajeze 23 de artişti să picteze mai multe fotografii în care sunt înfăţişate soţia şi fiul lor. Fiecare artist a interpretat fotografiile în mod diferit, iar rezultatul este unul impresionant. Vedeţi rezultatul în galeria foto.

  • Cronică de film: Fiul lui Saul

    Saul Ausländer (interpretat de actorul Géza Röhrig) este un prizonier evreu din Ungaria, forţat să lucreze pentru nazişti în camerele de gazare din lagărul de concentrare. În timp ce se află într-unul dintre crematorii, Saul descoperă cadavrul unui băiat pe care îl bănuieşte a fi propriul său fiu şi decide să îndeplinească o misiune imposibilă, aceea de a salva din flăcări trupul neînsufleţit al copilului şi a-l înmormânta cum se cuvine. Filmul prezintă două zile din viaţa acestui bărbat.

    Fiul lui Saul reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului maghiar László Nemes. Pelicula a fost distinsă cu premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, marele premiu al juriului la gala de anul trecut a Festivalului de la Cannes şi trofeul pentru cel mai bun film străin la ediţia din acest an a Globurilor de Aur. Din distribuţie face parte şi Levente Molnár, un actor român angajat al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca.

    Jocul actoricesc e mai puţin important, de aceea nu mă voi concentra asupra lui; are doar rolul de a ghida spectatorul prin lumea macabră a Holocaustului. Ceea ce defineşte însă Fiul lui Saul este sunetul: veţi auzi, pe parcursul acestui film, lucruri care inspiră groază, disperare şi abandon. Auzul este cel mai important simţ în producţia regizorului maghiar, pe el bazându-se atunci când vrea să amplifice, spre exemplu, sentimentul de oroare.

    Fiul lui Saul poate fi privit şi ca un experiment cinematografic: în mare parte a filmului, spectatorul priveşte de peste umărul lui Saul, o traiectorie vizuală care te aduce mai aproape de ororile petrecute la Auschwitz. Nemes a avut însă grijă ca imaginile să nu fie decât pe alocuri tulburătoare, astfel încât corpurile celor decedaţi se află într-un soi de ceaţă; poate fi şi un mod de a insinua că Saul încearcă astfel să se protejeze, văzând în toţi cei de pe jos o singură victimă, fără chip sau trăsături anume. Excepţia o face copilul care îl va duce, de-a lungul filmului, într-o cursă disperată pentru propria-i salvare.
    Singurul lucru care i se poate reproşa lui Nemes este finalul: acesta pare grăbit, o soluţie pentru a-i cruţasuferinţa lui Saul. Dar nu este un final „comercial“, iar acest lucru e de apreciat; un film de o asemenea calitate merita o încheiere de acelaşi nivel.

    Nu vreau să compar Fiul lui Saul cu Lista lui Schindler sau La vita e bella; discuţia nu şi-ar avea rostul. „Ce trebuie noi să facem este nu care cumva să uităm de ce este capabil animalul din noi, pentru că, aşa cum noi trăim acum, aici, şi în acea perioadă trăiau oameni, o societate care a făcut posibilă apariţia acestor nonsoluţii tragice, oribile. Dacă atunci a fost posibil, într-o societate care la rândul ei se numea normală, cum o facem şi noi de altfel, cum ne definim, trebuie totuşi să avem grijă ca această idee nu care cumva să reuşească să prindă şi în societatea actuală. Este un film necesar“, a spus Levente Molnár. Şi tind să îi dau dreptate: Fiul lui Saul e un film ce trebuie văzut; se află pe lista selectă a poveştilor pe care cu greu le poţi uita.
     

  • Oraşul unde chiria e atât de mare, încât un bărbat care trăieşte într-o cutie plăteşte 400 de dolari pe lună

    Peter Berkowitz a construit o cutie în apartamentul unui prieten unde trăieşte în fiecare zi şi pentru care plăteşte chirie 400 de dolari pe lună. Aşa arată piaţa de imobiliare din San Francisco, scrie Entrepreneur.com

    “Da, să trăieşti într-o cutie într-un apartament este cam nebunesc, dar la fel de absurdă este şi piaţa de imobiliare din San Francisco. Este o soluţie potrivită pentru mine. Oamenii sunt surprinşi când le spun că trăiesc într-o cutie, dar cred că subestimează cât de plăcut poate fi. Este unul dintre cele mai confortabile dormitoare în care am stat”, mărturiseşte Berkowitz

    “Câştig destul de bine să-mi permit o garsonieră, dar nu vreau să plătesc atât de mult”, a mai spus el

    Chiriile din San Francisco sunt cele mai mari din SUA. În medie, o persoană din San Francisco plăteşte pe lună 3590 de dolari pentru o garsonieră, cu 300 de dolari mai mult decât în New York.

  • Un bărbat din Zalău a inventat casa care se construieşte în 6 zile şi e mai ieftină decât o casă normală

    Mathe Laszlo, nascut la Zalău, a inventat un sistem revoluţionar care permite construirea unei case perfect izolate în doar şase zile. Sistemul lui Laszlo se numeşte Thermodul System şi garantează până la 90 la sută conservarea energiei prin izolarea termică, fiind deja tot mai folosit în America, Africa, Germania şi Austria, scrie glasulsalajului.ro.

    Românul care a inventat acest sistem a rămas modest şi atent la nevoile oamenilor în materie de sisteme de izolare.

    Sistemul Thermodul este o tehnologie de construcţie folosită de mai mulţi ani în lume pentru locuinţe energo-economice, care se impune pe piaţă din ce în ce mai mult. Panourile Thermodul sunt realizate în funcţie de natura peretelui, potrivit realitatea.net.

    Mathe Laszlo si-a dorit să găsească o soluţie fiabilă atât pentru mediul înconjurător cât şi pentru noi ca oameni, înţelegând nevoile generatiei Y şi nevoia lor scăzută de a deţine proprietăţi scumpe ale caror ipoteci ar reprezenta mai mult de jumătate din venituri.

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO

    Cei mai ghinionişti oameni de pe planetă – GALERIE FOTO

    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Cine este cea mai tânără miliardară din lume. Are doar 19 ani şi o avere de 1.2 miliarde de dolari – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Locul unde locuitorii trăiesc 140 de ani şi fără să se îmbolnăvescă – GALERIE FOTO

    Cele mai izolate locuri de pe Pământ – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

     

  • Oraşul locuit doar de femei cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. Ce trebuie să facă bărbaţii ca să poată intra in oraş – FOTO

    În Noiva do Cordeiro trăiesc peste 600 de femei, cu vârstele cuprinse între 20 şi 35 de ani. Unele dintre ele sunt căsătorite, dar soţii lor trebuie să trăiască şi să lucreze în altă parte, scrie Daily Mail.

    În această comunitate rurală din sud-estul Braziliei, femeile se află la conducere şi au propriul set de reguli. Femeile care sunt căsătorite şi au familii trebuie să-şi trimită soţii şi fii care au împlinit 18 ani să lucreze departe de casă, putând să se întoarcă doar în weekend.

    “Oraşul nostru e mai frumos, mai organizat şi mult mai armonios cu femeile la conducere”, spune Rosalee Fernandes pentru publicaţia britanică. “Împărţim totul, chiar şi pământul pe care-l muncim. Nimeni nu se află în competiţie cu nimeni. Ne strângem să ne uităm la telenovele, ne împrumutăm haine şi ne vopsim unghiile”, a adăugat ea.

    Problema este că este dificil de găsit un bărbat singur care să nu fie rudă sau căsătorit deja cu o vecină. “Toate visăm să ne îndrăgostim şi să ne căsătorim. Dar ne place să trăim aici şi nu vrem să fim nevoite să plecăm din oraş pentru a putea găsi un soţ”, a spus Nelma Fernandes.

    Astfel comunitatea de femei invită bărbaţii să li se alăture, cu o singură condiţie. “Trebuie să-şi dea acordul să facă ceea ce spunem şi să trăiască după regulile noastre”. 

     

     

  • Un bărbat a murit după ce s-a aruncat în faţa metroului la staţia Brâncoveanu

    Potrivit Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti-Ilfov un martor a sunat la 112 şi a anunţat că un bărbat s-a aruncat în faţa metroului la staţia Constantin Brâncoveanu.

    Bărbatul, de 30 de ani, a fost prins sub o garnitură de metrou şi a fost nevoie de câteva zeci de minute pentru a-l scoate de sub tren.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Acest bărbat a renunţat la 13 milioane de dolari deoarece nu i-a mai fost permis să-şi aducă copilul la muncă

    Este important să-ţi pui familia pe primul loc, dar este decizia corectă de a renunţa la un contract în valoare de 13 milioane de dolari?

    Jucătorul de baseball al echipei Chicago White Sox, Adam LaRoche, a renunţat la contractul de 13 milioane de dolari pentru că nu i-a mai fost permis să-şi aducă fiul de 13 ani la antrenamente. Drake, fiul lui LaRoche, îl însoţea în fiecare zi la muncă, fie că era vorba de antrenamente la stadion, fie în deplasări. Drake chiar avea propriul dulăpior în vestiar, lângă cel al tatălui său.

    Părea că nimeni nu era derajat de acest fapt, însă într-o zi Adam LaRoche a primit o scrisoare din parte conducerii în care era rugat ca acesta să nu-şi mai aducă în fiecare zi copilul la muncă. LaRoche nu a fost de accord şi şi-a dat demisia.
     

  • Pinguinul care înoată 5.000 de mile în fiecare an pentru a vizita bărbatul care a avut grijă de el când a fost bolnav – FOTO, VIDEO

    Pensionarul Joao Pereira de Souza, 71 de ani, a descoperit un penguin aflat în stare gravă pe plajă. L-a îngrijit şi a botezat pinguinul Dindim apoi l-a eliberat. Numai că Dindim pleacă în fiecare an pentru a se împerechea, dar se întoarce de fiecare dată la Souza, scrie Daily Mail.

    Pentru a realiza acest lucru, pinguinul trebuie să înnoate 5000 de mile în fiecare an. „Iubesc pinguinul ca pe propriul meu copi şi cred că şi el mă iubeşte”, a declarat Joao Pereira de Souza.