Şoferul tocmai plătise o notă de plată de 220.000 de euro; accidentul a avut loc în Marea Britanie, în apropiere de South Yorkshire. Carosabilul era ud, iar şoferul a zburat pur şi simplu cu maşina de pe şosea.
În mod miraculos, el a scăpat fără răni grave.
Potrivit forţelor locale de ordine, maşina ar fi zburat 50 de metri prin aer, după care s-ar fi oprit într-un câmp; la câteva secunde după impact, maşina a luat foc.
Şoferul tocmai plătise o notă de plată de 220.000 de euro; accidentul a avut loc în Marea Britanie, în apropiere de South Yorkshire. Carosabilul era ud, iar şoferul a zburat pur şi simplu cu maşina de pe şosea.
În mod miraculos, el a scăpat fără răni grave.
Potrivit forţelor locale de ordine, maşina ar fi zburat 50 de metri prin aer, după care s-ar fi oprit într-un câmp; la câteva secunde după impact, maşina a luat foc.
“Dacă mai demult oamenii întrebau detalii legate de modul de funcţionare a echipamentelor, acum solicitările pentru evenimente vin fără întrebări suplimentare, la fel cum se întâmplă în cazul sistemelor de sonorizare, de pildă“, descrie Cătălin Melinte, antreprenorul care a pus bazele afacerii Cutia cu Poze, popularitatea nişei pe care activează, a fotografiilor pentru evenimente. Cutia cu Poze este unul dintre primele businessuri de pe nişa cabinelor foto, cu peste 600 de evenimente în portofoliu.
Acestea au generat anul trecut afaceri de 100.000 de euro, iar pentru 2017 se previzionează afaceri de 150.000 de euro. De pregătire tehnică, după ce a absolvit Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu, Cătălin Melinte şi-a început cariera lucrând în domeniul telecom. |n paralel, şi-a urmat pasiunea pentru fotografie. El a pus bazele afacerii, axată pe realizarea de magneţi de frigider cu pozele clienţilor, în 2014, la evenimentele din Centrul Vechi al Capitalei.
Conceptul a prins bine în rândul clienţilor, astfel că ajunsese să câştige la fiecare dintre evenimentele la care era invitat câte 150-200 de lei. ”În 2014 activam doar în zona cluburilor, făceam poze clienţilor cu un aparat foto, după aceea le printam la o imprimantă de amatori, banală pentru acest domeniu, iar apoi aplicam folia magnetică. După aceea căutam clienţii şi le vindeam pozele cu 10 lei bucata. Aşa a început totul“, spune antreprenorul. A observat că, deşi existau smartphone-uri şi alte tehnologii performante, oamenii răspundeau cel mai bine la o poză printată, cu magnet, pe care să o păstreze. Şi-a continuat căutările cu o cercetare pe internet despre conceptul de photobooth (cabină foto), care în 2015 era popular în Statele Unite şi în alte ţări din vestul Europei.
A înţeles schema businessului şi nu a durat prea mult până a început construcţia carcasei cabinei, unde avea să încadreze toate echipamentele. ”Ca să construiesc acest photobooth, lucram aproape nonstop. Ziua mergeam la job, iar seara mergeam la evenimente. Astfel, cu banii strânşi am reuşit să cumpăr echipamentele pentru prima cabină foto: o unitate PC, un monitor cu touchscreen şi o carcasă de lemn“, povesteşte antreprenorul. Melinte spune că la acel moment existau doar cinci astfel de cabine foto pentru evenimente. După ce a realizat prima cabină, a urmat investiţia în partea juridică, taxe, site, marketing, consumabile, pentru care a apelat la un credit. |n urma încasărilor şi pentru că cererea era mult mai mare decât puteau oferi, a cumpărat ulterior alte două cabine foto.
La o săptămână de la obţinerea certificatului de înregistrare a firmei, a primit şi primul telefon, care îi solicita serviciile în cadrul unui centru comercial, de Valentine’s Day. Investiţia iniţială a fost de 10.000 de euro (pentru prima cabină şi firmă), iar apoi, în timp, tot venitul a fost reinvestit în achiziţii de echipamente foto, marketing etc. La mijlocul anului 2015, avea deja trei cabine foto construite de tâmplari şi meşteri, precum şi cutia construită de el. Investiţia ajunsese la 15.000 de euro. Cele trei cabine au funcţionat 12 luni, până în vara lui 2016, când au făcut o investiţie de peste 40.000 euro pentru modernizarea întregii afaceri – de la modernizarea cabinelor foto şi a site-ului la branding, marketing şamd. A cooptat-o în proiectul său pe prietena sa, Corina Enescu, absolventă de drept şi cu activităţi în domeniul juridic; iar când firma a prins avânt, au renunţat amândoi la studii. Corinei Enescu i-a revenit astfel rolul de a se ocupa de partea administrativă, iar lui, de aspectele tehnice şi de dezvoltarea businessului.
Pentru viitor, Cutia cu Poze îşi doreşte să francizeze conceptul cabinei foto şi să dezvolte şi alte servicii conexe şi complexe de fotografie. Costurile serviciilor se plasează între 1.500 şi 3.000 de lei, variind în funcţie de cerinţele clienţilor, precum şi de numărul de ore în care sunt folosite cabinele.
Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii Cutia cu Poze, în prezent există peste 500 de cabine foto doar în Bucureşti, iar în fiecare oraş de provincie, câte una sau două astfel de cabine. De altfel, aglomeraţia de pe piaţă şi practicile uneori ”neortodoxe“ ale unora dintre proprietarii de photobooth-uri reprezintă principalele dificultăţi cu care se confruntă pe această nişă. ”Mă aşteptam să crească, dar nici chiar aşa.“ Cătălin Melinte spune că în continuare şi-au propus să se dezvolte prin francizare, pas pe care vor să îl facă în următoarele două luni. O franciză de acest tip, gata de operare, va putea fi cumpărată, spune antreprenorul, cu 4-5.000 de euro. În acelaşi interval de timp, vor să lanseze însă şi un manual de photobooth, în care să descrie toate aspectele de care s-au lovit în dezvoltarea businessului: ”Include totul, de la cum am învăţat să punem magnetul pe poze până la furnizori sau cum un cablu amplasat greşit în photobooth poate să distrugă un eveniment; de asemenea, sunt importanţi furnizorii tuturor materialelor incluse“.
Compania are colaborări cu mai multe firme şi agenţii; printre companiile pentru care au lucrat se numără BBTR (Best Business Travel), Conviv Media, Innovation Experience, Samsung, Microsoft, HP, ING, Vodafone, Auchan, Siemens, DB Schenker, Intesa San Paolo, BCR.
“Dacă mai demult oamenii întrebau detalii legate de modul de funcţionare a echipamentelor, acum solicitările pentru evenimente vin fără întrebări suplimentare, la fel cum se întâmplă în cazul sistemelor de sonorizare, de pildă“, descrie Cătălin Melinte, antreprenorul care a pus bazele afacerii Cutia cu Poze, popularitatea nişei pe care activează, a fotografiilor pentru evenimente. Cutia cu Poze este unul dintre primele businessuri de pe nişa cabinelor foto, cu peste 600 de evenimente în portofoliu.
Acestea au generat anul trecut afaceri de 100.000 de euro, iar pentru 2017 se previzionează afaceri de 150.000 de euro. De pregătire tehnică, după ce a absolvit Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu, Cătălin Melinte şi-a început cariera lucrând în domeniul telecom. |n paralel, şi-a urmat pasiunea pentru fotografie. El a pus bazele afacerii, axată pe realizarea de magneţi de frigider cu pozele clienţilor, în 2014, la evenimentele din Centrul Vechi al Capitalei.
Conceptul a prins bine în rândul clienţilor, astfel că ajunsese să câştige la fiecare dintre evenimentele la care era invitat câte 150-200 de lei. ”În 2014 activam doar în zona cluburilor, făceam poze clienţilor cu un aparat foto, după aceea le printam la o imprimantă de amatori, banală pentru acest domeniu, iar apoi aplicam folia magnetică. După aceea căutam clienţii şi le vindeam pozele cu 10 lei bucata. Aşa a început totul“, spune antreprenorul. A observat că, deşi existau smartphone-uri şi alte tehnologii performante, oamenii răspundeau cel mai bine la o poză printată, cu magnet, pe care să o păstreze. Şi-a continuat căutările cu o cercetare pe internet despre conceptul de photobooth (cabină foto), care în 2015 era popular în Statele Unite şi în alte ţări din vestul Europei.
A înţeles schema businessului şi nu a durat prea mult până a început construcţia carcasei cabinei, unde avea să încadreze toate echipamentele. ”Ca să construiesc acest photobooth, lucram aproape nonstop. Ziua mergeam la job, iar seara mergeam la evenimente. Astfel, cu banii strânşi am reuşit să cumpăr echipamentele pentru prima cabină foto: o unitate PC, un monitor cu touchscreen şi o carcasă de lemn“, povesteşte antreprenorul. Melinte spune că la acel moment existau doar cinci astfel de cabine foto pentru evenimente. După ce a realizat prima cabină, a urmat investiţia în partea juridică, taxe, site, marketing, consumabile, pentru care a apelat la un credit. |n urma încasărilor şi pentru că cererea era mult mai mare decât puteau oferi, a cumpărat ulterior alte două cabine foto.
La o săptămână de la obţinerea certificatului de înregistrare a firmei, a primit şi primul telefon, care îi solicita serviciile în cadrul unui centru comercial, de Valentine’s Day. Investiţia iniţială a fost de 10.000 de euro (pentru prima cabină şi firmă), iar apoi, în timp, tot venitul a fost reinvestit în achiziţii de echipamente foto, marketing etc. La mijlocul anului 2015, avea deja trei cabine foto construite de tâmplari şi meşteri, precum şi cutia construită de el. Investiţia ajunsese la 15.000 de euro. Cele trei cabine au funcţionat 12 luni, până în vara lui 2016, când au făcut o investiţie de peste 40.000 euro pentru modernizarea întregii afaceri – de la modernizarea cabinelor foto şi a site-ului la branding, marketing şamd. A cooptat-o în proiectul său pe prietena sa, Corina Enescu, absolventă de drept şi cu activităţi în domeniul juridic; iar când firma a prins avânt, au renunţat amândoi la studii. Corinei Enescu i-a revenit astfel rolul de a se ocupa de partea administrativă, iar lui, de aspectele tehnice şi de dezvoltarea businessului.
Pentru viitor, Cutia cu Poze îşi doreşte să francizeze conceptul cabinei foto şi să dezvolte şi alte servicii conexe şi complexe de fotografie. Costurile serviciilor se plasează între 1.500 şi 3.000 de lei, variind în funcţie de cerinţele clienţilor, precum şi de numărul de ore în care sunt folosite cabinele.
Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii Cutia cu Poze, în prezent există peste 500 de cabine foto doar în Bucureşti, iar în fiecare oraş de provincie, câte una sau două astfel de cabine. De altfel, aglomeraţia de pe piaţă şi practicile uneori ”neortodoxe“ ale unora dintre proprietarii de photobooth-uri reprezintă principalele dificultăţi cu care se confruntă pe această nişă. ”Mă aşteptam să crească, dar nici chiar aşa.“ Cătălin Melinte spune că în continuare şi-au propus să se dezvolte prin francizare, pas pe care vor să îl facă în următoarele două luni. O franciză de acest tip, gata de operare, va putea fi cumpărată, spune antreprenorul, cu 4-5.000 de euro. În acelaşi interval de timp, vor să lanseze însă şi un manual de photobooth, în care să descrie toate aspectele de care s-au lovit în dezvoltarea businessului: ”Include totul, de la cum am învăţat să punem magnetul pe poze până la furnizori sau cum un cablu amplasat greşit în photobooth poate să distrugă un eveniment; de asemenea, sunt importanţi furnizorii tuturor materialelor incluse“.
Compania are colaborări cu mai multe firme şi agenţii; printre companiile pentru care au lucrat se numără BBTR (Best Business Travel), Conviv Media, Innovation Experience, Samsung, Microsoft, HP, ING, Vodafone, Auchan, Siemens, DB Schenker, Intesa San Paolo, BCR.
Studenţi de la facultatea din Eindhoven, Olanda au construit o maşină cu 4 locuri ce cântăreşte doar 300 de kilograme, folosind doar materiale compozite. Mai exact, principalul “ingredient” folosit pentru producerea maşinii este sfecla de zahăr, transformată în PLA sau acid polilactic.
Inventatorii spun că aceasta este prima maşină din lume complet reciclabilă, fiind realizată doar din materiale biodegradabile.
Prototipul numit Lina foloseşte baterii pentru alimentarea motorului şi oferă o autonomie de până la 100 de kilometri; există totuşi opţiunea de a schimba bateriile, operaţiunea fiind una extrem de simplă. “Nu durează decât 5 minute, cam cât îţi ia să încarci cu combustibil la benzinărie.”
Următorul pas este omologarea prototipului ca maşină de stradă. Acest proces este unul destul de complicat şi presupune inspectarea maşinii de către mai multe departamente de stat.
Inventatorii au anunţat că o vor prezenta pe Lina publicului în vara acestui an.
Studenţi de la facultatea din Eindhoven, Olanda au construit o maşină cu 4 locuri ce cântăreşte doar 300 de kilograme, folosind doar materiale compozite. Mai exact, principalul “ingredient” folosit pentru producerea maşinii este sfecla de zahăr, transformată în PLA sau acid polilactic.
Inventatorii spun că aceasta este prima maşină din lume complet reciclabilă, fiind realizată doar din materiale biodegradabile.
Prototipul numit Lina foloseşte baterii pentru alimentarea motorului şi oferă o autonomie de până la 100 de kilometri; există totuşi opţiunea de a schimba bateriile, operaţiunea fiind una extrem de simplă. “Nu durează decât 5 minute, cam cât îţi ia să încarci cu combustibil la benzinărie.”
Următorul pas este omologarea prototipului ca maşină de stradă. Acest proces este unul destul de complicat şi presupune inspectarea maşinii de către mai multe departamente de stat.
Inventatorii au anunţat că o vor prezenta pe Lina publicului în vara acestui an.
Nu s-a oprit din pescuit, iar astăzi este fondatorul şi acţionarul majoritar la Trident Seafoods. Averea sa este evaluată la cel puţin 1,1 miliarde de dolari potrivit Indexului Miliardarilor Bloomberg.
Unul dintre meritele sale este faptul că, în anii 80, a reuşit să convingă americanii să mănânce peşte Pollock, considerat la vremea aceea un peşte de clasă inferioară, la restaurantele fast-food. Totuşi, acesta a fost ajutat şi de către politicienii care au dat legi ce ţineau companiile străine de peşte din piaţa americană.
Astăzi compania sa este evaluată la 2,4 miliarde de dolari, iar Bundrant deţine 51% şi din 2013 fiul său Joe este CEO. Trident are 16 fabrici şi 41 de vase de pescuit.
Brudant nu ştia nimic despre peşte, doar că se puteau face bani din asta, a recunoscut fiul său. Brudant a făcut o pauză de studii şi s-a dus la Bristol Bay, Alaska, unde a dormit în port şi făcea joburi pentru oricine era dispus să-i dea un ban.
La câţiva ani după această experienţă, Budrant voia să înceapă un business în domeniu. S-a întâlnit cu doi pescari – Kaare Ness şi Mike Jacobson- cu care a construit o barcă de pescuit de peste 40 de metri. Bundrant a echipat barca cu echipamente de gătit şi de îngheţat astfel încât pescari să poată petrece mai mult timp pe apă, pescuind.
La început, pescarii lui pescuiau crab, dar valoarea acestuia a început să scadă când Budrant s-a reorientat către peştele Pollock, ce nu era mâncat în SUA, dar era foarte popular în Asia.
Primul client pentru peştele Pollock a fost lanţul de magazine Long John Silver, apoi au urmat şi McDonald’s, Burger King şi Costco, în căutarea unui peşte mai ieftin pentru sandvişurile lor.
(Articol publicat iniţial în mai 2016)
Materia este un exemplu de succes, ca multe altele prezentate în paginile revistei, însă alte zeci de start-up-uri mor în anonimitate. Întâmplarea face că am avut ocazia să-l cunosc pe Silviu Andrei Petran la o conferinţă despre situaţia antreprenoriatului din România. Un raport întocmit de EY România a dezvăluit faptul că în medie antreprenorul român munceşte 10 ore pe zi şi câştigă mai puţin de 500 de euro pe lună. Din acest punct a reînceput discuţia cu Petran, în biroul său dintr-o casă aflată pe o stradă liniştită din nordul Capitalei. „Energia şi pasiunea ta merg în antreprenoriat, însă nu ştii dacă o să ai succes. Eu consider că merită să faci acest sacrificiu, pentru că o faci dintr-o nebunie în care vrei să faci lucrurile altfel“, spune Silviu, aşezat cu un picior sub el pe canapeaua moale din birou.
„Antreprenoriatul este o zonă de investiţie, o zonă în care nu urmăreşti să-ţi iei banii în trei ani de zile. Trebuie să ai supermultă răbdare. Clar în primii doi ani ai nişte handicapuri, nu te duci în excursii, nu mai ai aceleaşi cheltuieli. E un şoc pe care-l ai la un moment dat, dar îţi doreşti foarte mult, dai bice până când ştii că funcţionează“, adaugă el.
Acum doi ani, Cristian Branea a venit cu ideea unui start-up în producţia de mobilier, apoi i-a cooptat pe cei doi în echipă şi au aplicat la o competiţi de afaceri sociale. Materia a fost selectat printre cei zece finalişti şi au primit 32.000 de euro finanţare şi consultanţă. Fiecare a mai pus bani din buzunar şi au pornit afacerea cu aproape 60.000 de euro. „Am mers într-o zonă cu riscuri destul de mari pentru că suntem o afacere cu producţie, ceea ce înseamnă că trebuie să avem utilaje, investiţii, materie primă. Nu este o zonă de servicii, unde cheltuielile ar fi mai mici“, spune Silviu Andrei Petran. Mobila Materia realizată din lemn reciclat, cu un aer minimalist, a atras privirile oamenilor, dar şi cumpărători. „Produsele s-au făcut cunoscute prin felul lor foarte autentic de a fi, foarte simple, naturale, masive. Totul a mers din recomandare în recomandare. În 2015, al doilea an de existenţă, ne-am susţinut businessul doar din lucrări finalizate şi recomandări venite de arhitecţi sau de la proprietari care au fost superîncântaţi de produse.“
Un exemplu de lucrare individuală este amenajarea spaţiului restaurantului Simbio, cu care se mândresc şi care atrage alte proiecte. Numai că ideea iniţială a businessului nu a fost axarea pe proiecte individuale (fie ele localuri sau proiecte rezidenţiale), ci creare a unor mini-serii de produse pe care să le vândă offline sau online, ceea ce nu s-a întâmplat anul trecut, dar este în plan pentru 2016. Primul pas în acest sens a fost participarea la târgul internaţional de mobilă imm Cologne. „Am luat o finanţare de la Ministerul Economiei prin fondul de minimis, care s-a ocupat de participarea României la târg. Acolo am avut o surpriză. Alături de nume foarte mari din industrie, care fac milioane de produse, eram şi noi cu un stand de 20 mp cu produse care erau dintr-un alt film şi care au avut supermare lipici“, povesteşte entuziasmat Petran.
Iar acest lucru s-a transformat în comenzi, deşi standul lor nu s-a aflat în secţiunea de design a târgului, ci în cea repartizată ţării noastre. „Am obţinut comenzi din Kuala Lumpur, Tokio, SUA sau Europa. Un american a comandat standul nostru de trei ori, tot ce era în stand ori trei. Am crezut că era nebun“, îşi aduce aminte antreprenorul. Şi pe partea de B2B spune că lucrurile au mers bine şi că se află în discuţii cu mai mulţi distribuitori. „A fost un proces de învăţare valoros, am putut vedea ce preţuri se practică în afară, cum să ne poziţionăm produsele ş.a.m.d. Motiv pentru care vrem să facem asta în fiecare an. În toamnă vrem să participăm la un alt târg în Europa.“
Fapt care ar trebui să ducă şi la mai multe exporturi, acesta fiind „obiectivul încă de la început“. Ironic este că, potrivit spuselor lui Silviu, compania a supravieţuit anul trecut în principal datorită comenzilor din România. „A fost o surpriză faptul că am găsit destul de mult lipici în România. Nu era în planul nostru să vindem pe plan local. Nu ne aşteptam. Noi am rezistat anul trecut datorită faptului că am avut cereri din ţară, partea cu exteriorul a venit abia anul ăsta după târgul de la Köln“, afirmă antreprenorul. Start-up-ul a avut o cifră de afaceri de peste 6.100 de euro în 2014, iar în 2015 afacerile au crescut la 22.000 de euro şi pentru anul în curs estimarea este de 300.000 de euro, luând în considerare faptul că în primul trimestru al anului au avut vânzări de 45.000 de euro.
(Articol publicat iniţial în mai 2016)
Materia este un exemplu de succes, ca multe altele prezentate în paginile revistei, însă alte zeci de start-up-uri mor în anonimitate. Întâmplarea face că am avut ocazia să-l cunosc pe Silviu Andrei Petran la o conferinţă despre situaţia antreprenoriatului din România. Un raport întocmit de EY România a dezvăluit faptul că în medie antreprenorul român munceşte 10 ore pe zi şi câştigă mai puţin de 500 de euro pe lună. Din acest punct a reînceput discuţia cu Petran, în biroul său dintr-o casă aflată pe o stradă liniştită din nordul Capitalei. „Energia şi pasiunea ta merg în antreprenoriat, însă nu ştii dacă o să ai succes. Eu consider că merită să faci acest sacrificiu, pentru că o faci dintr-o nebunie în care vrei să faci lucrurile altfel“, spune Silviu, aşezat cu un picior sub el pe canapeaua moale din birou.
„Antreprenoriatul este o zonă de investiţie, o zonă în care nu urmăreşti să-ţi iei banii în trei ani de zile. Trebuie să ai supermultă răbdare. Clar în primii doi ani ai nişte handicapuri, nu te duci în excursii, nu mai ai aceleaşi cheltuieli. E un şoc pe care-l ai la un moment dat, dar îţi doreşti foarte mult, dai bice până când ştii că funcţionează“, adaugă el.
Acum doi ani, Cristian Branea a venit cu ideea unui start-up în producţia de mobilier, apoi i-a cooptat pe cei doi în echipă şi au aplicat la o competiţi de afaceri sociale. Materia a fost selectat printre cei zece finalişti şi au primit 32.000 de euro finanţare şi consultanţă. Fiecare a mai pus bani din buzunar şi au pornit afacerea cu aproape 60.000 de euro. „Am mers într-o zonă cu riscuri destul de mari pentru că suntem o afacere cu producţie, ceea ce înseamnă că trebuie să avem utilaje, investiţii, materie primă. Nu este o zonă de servicii, unde cheltuielile ar fi mai mici“, spune Silviu Andrei Petran. Mobila Materia realizată din lemn reciclat, cu un aer minimalist, a atras privirile oamenilor, dar şi cumpărători. „Produsele s-au făcut cunoscute prin felul lor foarte autentic de a fi, foarte simple, naturale, masive. Totul a mers din recomandare în recomandare. În 2015, al doilea an de existenţă, ne-am susţinut businessul doar din lucrări finalizate şi recomandări venite de arhitecţi sau de la proprietari care au fost superîncântaţi de produse.“
Un exemplu de lucrare individuală este amenajarea spaţiului restaurantului Simbio, cu care se mândresc şi care atrage alte proiecte. Numai că ideea iniţială a businessului nu a fost axarea pe proiecte individuale (fie ele localuri sau proiecte rezidenţiale), ci creare a unor mini-serii de produse pe care să le vândă offline sau online, ceea ce nu s-a întâmplat anul trecut, dar este în plan pentru 2016. Primul pas în acest sens a fost participarea la târgul internaţional de mobilă imm Cologne. „Am luat o finanţare de la Ministerul Economiei prin fondul de minimis, care s-a ocupat de participarea României la târg. Acolo am avut o surpriză. Alături de nume foarte mari din industrie, care fac milioane de produse, eram şi noi cu un stand de 20 mp cu produse care erau dintr-un alt film şi care au avut supermare lipici“, povesteşte entuziasmat Petran.
Iar acest lucru s-a transformat în comenzi, deşi standul lor nu s-a aflat în secţiunea de design a târgului, ci în cea repartizată ţării noastre. „Am obţinut comenzi din Kuala Lumpur, Tokio, SUA sau Europa. Un american a comandat standul nostru de trei ori, tot ce era în stand ori trei. Am crezut că era nebun“, îşi aduce aminte antreprenorul. Şi pe partea de B2B spune că lucrurile au mers bine şi că se află în discuţii cu mai mulţi distribuitori. „A fost un proces de învăţare valoros, am putut vedea ce preţuri se practică în afară, cum să ne poziţionăm produsele ş.a.m.d. Motiv pentru care vrem să facem asta în fiecare an. În toamnă vrem să participăm la un alt târg în Europa.“
Fapt care ar trebui să ducă şi la mai multe exporturi, acesta fiind „obiectivul încă de la început“. Ironic este că, potrivit spuselor lui Silviu, compania a supravieţuit anul trecut în principal datorită comenzilor din România. „A fost o surpriză faptul că am găsit destul de mult lipici în România. Nu era în planul nostru să vindem pe plan local. Nu ne aşteptam. Noi am rezistat anul trecut datorită faptului că am avut cereri din ţară, partea cu exteriorul a venit abia anul ăsta după târgul de la Köln“, afirmă antreprenorul. Start-up-ul a avut o cifră de afaceri de peste 6.100 de euro în 2014, iar în 2015 afacerile au crescut la 22.000 de euro şi pentru anul în curs estimarea este de 300.000 de euro, luând în considerare faptul că în primul trimestru al anului au avut vânzări de 45.000 de euro.