Cresterea de 1,4% a urmat unei scaderi de 2,3%, inregistrata in
luna anterioara, conform datelor Departamentului Comertului din
SUA.
Analistii anticipau o crestere a vanzarilor de retail de 1%.
Majorarea vanzarilor a fost alimentata de cresterea cu 7,4% a
achizitiilor de vehicule si componente, excluzand sectorul auto,
vanzarile de retail crescand cu 0,2%, sub estimari, dupa un avans
de 0,4% in septembrie.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Dobanda pe anul trecut s-a ridicat la suma de 452 miliarde de
dolari, reprezentand cea mai mare categorie de cheltuieli federale
dupa bugetul sanatatii si cel al apararii.
Care sunt motivele economice din spatele deciziei de cumparare a
titlurilor emise de guvernul american? Exista mai multe entitati
care cumpara titlurile de stat americane: fonduri mutuale, guverne
straine, investitori individuali, fonduri de pensii, fonduri de
hedging si chiar banci centrale.
China detine aproximativ 739 miliarde dolari din datoria SUA,
Japonia detine aproximativ 635 miliarde dolari in timp ce un numar
de alte tari (inclusiv Marea Britanie, Brazilia si Rusia) detin
peste 100 miliarde dolari din datoria SUA. Recent, chiar si banca
centrala americana (FED) a anuntat un plan de achiziţionare a 1,2
mii de miliarde dolari in obligaţiuni guvernamentale si ipotecare.
Iata si entitatile care detin in prezent cele 11 bilioane dolari
din datoria SUA:
De ce exista un astfel de apetit pentru obligatiunile
guvernamentale americane? Principalul motiv – titlurile de stat
emise de SUA sunt considerate cele mai sigure si cele mai lichide
investitii din lume. Daca sunteti un guvern strain si doriti sa
plasati 50 de miliarde de dolari, ce opţiuni aveti cand toleranta
fata de risc este zero? Va ganditi la investitii in valuta, aur,
petrol sau actiuni? Cel mai probabil, astfel de investitii desi
lichide se pot dovedi a fi foarte volatile. Atunci va ganditi la
investitii imobiliare? Ele s-au dovedit a fi destul de nelichide si
volatile. Daca doriţi un somn fara griji, veti alege titurile de
stat americane. De ce altceva ar fi atat de dorite aceste titluri
de stat, chiar si cand randamentul este extrem de redus sau chiar
inexistent? Fiindca in acest moment investitorii sunt interesaţi in
conservarea capitalului.
Se va pierde vreodata apetitul pentru titlurile de stat americane?
Este o posibilitate. Ar fi un scenariu apocaliptic pentru guvernul
SUA, si ar duce probabil la hiperinflaţie. In cazul in care China
ar decide sa realocheze o mare parte din portofoliul de dolari in
euro, declinul dolarului ar provoca pierderi masive la banca
centrala a Chinei. O devaluare de 20% a dolarului in fata Yuanului
ar costa China mai bine de o suta de miliarde de dolari. Se stie ca
atunci cand un debitor datoreaza bancii o suma incredibil de mare,
datoria devine problema bancii.
Va veni o zi cand SUA isi va achita datoria, sau se va inlocui la
infinit vechile datorii cu datorii noi? Parerea mea o regasiti
pe
Cititi mai multe pe http://toniiordache.ro
Pur si simplu nu avem partenerii afgani, aliatii NATO, sprijinul
intern, resursele financiare sau interesul national care sa
justifice un efort prelungit si extins de consolidare a statului
afgan. Imi bazez aceasta concluzie pe trei principii. Primul –
gandindu-ma la toate momentele de progres din aceasta parte a lumii
(toate acele dati cand un jucator cheie din Orientul Mijlociu a
facut ceva care sa ma insenineze), observ ca toate au ceva in
comun: America nu a fost deloc implicata.
America a ajutat la punerea fundatiilor, dar descatusarea
societatii civile nu a pornit datorita americanilor. Noi putem sa
suflam in foc, dar cei de acolo trebuie sa aprinda singuri focul
moderatiei. Si ori de cate ori am vrut noi mai mult decat au vrut
ei, am esuat si ei s-au prabusit.
Tratatul de pace de la Camp David nu a fost initiat de Jimmy
Carter. Presedintele egiptean Anwar Sadat a mers la Ierusalim in
1977, dupa ce ministrul israelian de externe Moshe Dayan avusese
convorbiri secrete in Maroc cu vicepremierul lui Sadat, Hassan
Tuhami. Ambele tari au decis ca-si doresc o pace separata – in
afara cadrului extins de la Geneva, sprijinit de Carter.
Acordurile de pace de la Oslo au inceput in Oslo – in discutiile
secrete din 1992-’93 dintre reprezentantul OEP Ahmad Qurei si
profesorul israelian Yair Hirschfeld. Israelienii si palestinienii
singuri au pregatit o intelegere si au dezvaluit-o americanilor in
vara lui 1993, spre surpriza Washingtonului.
Contraofensiva din Irak a fost un succes militar, deoarece a
fost precedata de o revolta irakiana declansata de un lider tribal
sunnit, seicul Abdul Sattar Abu Risha, care, folosindu-se de
propriile forte, a inceput sa evacueze militantii pro-al-Qaeda ce
ocupasera orasele sunnite si impusesera un stil de viata
fundamentalist. Ofensiva americana a dat acelei initiative
asistenta vitala pentru a se putea dezvolta. Dar scanteia a fost
aprinsa de catre irakieni insisi.
Revolutia Cedrilor din Liban, retragerile Israelului din Gaza si
Liban, Revolutia Verde din Iran si decizia Pakistanului de a porni
in sfarsit o ofensiva impotriva talibanilor din Waziristan – pentru
ca acei talibani ajunsesera sa ameninte clasa de mijloc pakistaneza
– sunt toate exemple despre cum actioneaza de unele singure
majoritatile tacute, moderate.
Mesajul: “Oamenii nu se schimba cand le spunem noi ca trebuie sa
se schimbe”, spune Michael Mandelbaum, expert in politica externa
la Johns Hopkins University. “Ei se schimba cand ei insisi isi spun
ca trebuie.”
Si cand majoritatile tacute moderate preiau controlul propriului
viitor, noi castigam. Cand nu o fac, cand noi ne dorim ca ei sa
faca mai multe compromisuri decat fac, noi pierdem. Indigenii simt
ca suntem la mana lor, asa ca ne exploateaza bunavointa nativa si
prezenta ca sa-si jefuiasca tarile si sa-si infranga dusmanii din
interior.
Cifra oficiala a somajului o reprezinta rata U-3, care este
definita ca “raportul dintre numarul total de someri si totalul
fortei de munca civile”. Acest numar a fost de 9,8% in luna
septembrie 2009. Exista trei categorii de persoane care nu sunt
incluse in calculul indicelui U-3:
a) persoane care deţin un loc de munca cu norma redusa, cauta o
slujba cu norma intreaga, dar nu o pot gasi (subocupate)
b) persoane care nu au avut un loc de munca pentru o perioada
lunga de timp, cauta o slujba cu norma intreaga, dar nu o pot gasi
(someri)
c) persoane care nu au avut un loc de munca pentru o perioada lunga
de timp, au renuntat sa mai caute, dar ar lucra daca ar gasi o
slujba (rezerva fortei de munca)
Suma celor trei categorii de mai sus formeaza totalul fortei de
munca partial active. Iar totalul ajustat al fortei de munca civile
este suma dintre totalul fortei de munca civile si rezerva fortei
de munca. Indicele U-6, care este considerat o masura mai realista
a somajului in Statele Unite, este definit ca “forta de munca
partial activa raportata la totalul ajustat al fortei de munca
civile”.
In septembrie 2009 indicele U-6 a atins 17%, reprezentand
valoarea maxima din 1945 pana in prezent. La inceputul recesiunii
(noiembrie 2007), indicele U-6 a fost de 9,9%. Indicele oficial U-3
se apropie de 10%, cel mai inalt nivel din ultimii 25 de ani. Cu
toate acestea, indicele U-6 a atins nivelul in care unul din sase
americani este considerat fie subocupat fie somer.
Potrivit statisticilor, 35,6% din someri sunt fara un loc de
munca pentru mai mult de 27 de saptamani, adica o crestere de 14,4%
peste nivelul inregistrat cu un an in urma. Intr-o economie
puternica, exista in medie o diferenta de 4% intre indicii U-3 si
U-6 . In prezent, diferenta este de 7,2%. In perioade de recesiune,
economistii prefera sa utilizeze Indicele Manchester (IM), definit
ca “numarul de persoane fara loc de munca, inmultit cu numarul
mediu de saptamani fara un loc de munca”. De exemplu, IM a crescut
de la 371,7 milioane saptamani de somaj, in luna august la 396,7
milioane saptamani de somaj, in septembrie.
Raspunsuri la intrebari de genul: “va mai exista o corelatie
intre cresterea PIB si piata muncii?” sau “va mai cobora somajul in
SUA la rata de 4% vreodata?” le regasiti pe http://toniiordache.ro
———-
Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o
cariera de peste doisprezece ani in institutii financiare
importante – Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a
vazut si trait criza financiara intr-un fotoliu situat in primul
rand. A fost adus de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar
el si businessul romanesc au vorbit limbaje diferite: modelele de
afaceri s-au dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.
Republicanul din Arizona, care a fost invins de Barack Obama la
alegerile prezidentiale din 2008, s-a exprimat intr-un interviu
difuzat duminica la emisiunea “State of the Union”, pe postul
CNN.
“Cred ca pericolul mai mare acum este o jumatate de masura, un
fel de a incerca sa multumesti toate zonele spectrului politic”, a
subliniat McCain. “Si, din nou, am o mare intelegere pentru
presedinte, pentru ca ia cele mai grele decizii pe care presedintii
trebuie sa le ia, dar cred ca trebuie sa actioneze cu viteza”.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Dupa ce in SUA au disparut milioane de locuri de munca,
cugetarile filozofice ale lui Crawford despre revalorizarea
lucrului manual au atins un punct sensibil in constiinta
americanilor, devenind rapid un best-seller la nivel national si
generand o multime de comentarii.
N-a fost doar un semn ca americanii pierduti in recesiune incep
sa empatizeze cu muncitorii de rand, ci s-a pus sub semnul
intrebarii insasi utilitatea muncii celor cu gulere albe.
Pe langa aceasta carte, al carei subtitlu este “O cercetare
asupra valorii muncii”, Richard Sennett, sociolog din New York, a
adus anul trecut un omagiu celor ce presteaza activitati fizice in
cartea sa “Mesterul”. Reality show-uri ca “Prada mortala”
(“Deadliest Catch”), despre pescuitorii comerciali de crabi, sau
“Camionagiii de la Pol” (“Ice Road Truckers”), care urmareste
transportatorii de marfuri grele pe traseele din apele inghetate
ale nordului Canadei si al Alaskai, au atras audiente record.
Miscarea care promoveaza hrana produsa pe plan local a inspirat
nenumarati oameni sa-si planteze zarzavaturi in gradina, in timp ce
in California, asa-numita Maker Movement (Miscarea Mesterilor) ii
atrage pe cei cu aplecare spre mecanica si pe cei interesati de
mestesuguri la festivaluri unde schimba ponturi despre construirea
si repararea a mii de lucruri, de la iPod-uri la biciclete. De la
zilele miscarii “inapoi la pamant” din anii ’60 si ’70, munca
facuta cu propriile maini nu a mai fost privita in culori atat de
roz.
Inteleg interesul in revigorarea mestesugurilor, care este
partial o chestiune de nostalgie si partial o problema reala si
acuta in vietile oamenilor”, spune Russ Rymer, scriitor si profesor
la Institutul Radcliffe pentru Studii Avansate de la Harvard, care
lucreaza la o carte despre creatorii de arcusuri pentru vioara.
“Aspectul nostalgic este evident – ne simtim efemeri si tanjim dupa
vremurile cand confectionam noi lucrurile. Iar sectoarele noastre
mai putin tangibile – cum sunt finantele si activitatea bancilor de
investitii – s-au degradat in ochii nostri, asa ca ne intoarcem la
un stil de munca presupus mai onorabil.”
Daca aceasta nostalgie se traduce intr-o schimbare reala in
carierele oamenilor ramane de vazut. Datele oficiale nu urmaresc
daca exista vreo migratie a angajatilor de la sectorul gulerelor
albe spre cel al “gulerelor albastre”. Scepticii se indoiesc ca
romantarea muncii manuale va duce la o realiniere permanenta a
fortei de munca din SUA.
Ales drept loc al desfasurarii actiunii romanelor din seria
“Twilight” a scriitoarei americane Stephenie Meyer, dintre care
doua au fost deja ecranizate, Forks, o localitate situata in
Peninsula Olympic din Statul Washington, s-a transformat intr-o
destinatie predilecta pentru cei cuceriti de povestea adolescentei
Bella si a vampirului Edward.
Cam de vreun an, ploiosul orasel american este asaltat de
“twilighteri” sau “twihards”, cum au fost supranumiti fanii
“Twilight”. Autoritatile locale au estimat ca numarul celor care
ajung in localitate a crescut de peste trei ori in primele opt luni
din 2009 fata de perioada similara a anului trecut, facand sa
prospere afacerile proprietarilor de restaurante si locuri de
cazare, precum si ale magazinelor care vand figurine ce ii
reprezinta pe Bella si pe Edward.
Cu toate ca scriitoarea a optat pentru Forks fara a-l vedea, doar
pe baza unei documentari atunci cand cauta un loc suficient de
mohorat pentru ca vampirii din poveste sa poata circula si in
timpul zilei, “twilighterii” cauta locurile descrise in carte, iar
localnicii s-au adaptat cerintelor. Turistii care vin in oras
condusi de ghid se reped sa fotografieze vechea camioneta rosie a
Bellei, merg sa viziteze liceul din localitate, in a carui cantina
s-au cunoscut Bella si Edward, sau plaja unde un alt personaj,
Jacob, i-a dezvaluit tinerei adevarul despre Edward.
Mai apoi dau o fuga pana in localitatea vecina, Port Angeles, unde
se afla restaurantul “Bella Italia”, al carui patron se lauda ca a
fost vizitat de cei doi la prima lor intalnire. Omul a vandut numai
in acest an 4.500 de portii de ravioli cu ciuperci celor dornici sa
manance acelasi fel de mancare ca acela comandat de tanara
eroina.
Twilighterii au inceput sa apara in zona prin 2006, iar de atunci
s-au infiintat magazine de suveniruri, in timp ce motelurile au
amenajat camere tematice pentru cei ce cauta sa fie cat mai aproape
de personajele romanelor lui Meyer.
Visul “chinez” inlocuieste “visul american” pentru din ce in ce
mai multi tineri din SUA, carora le este imposibil sa gaseasca un
loc de munca in tara lor, dar il obtin in China comunista. In 2008,
peste 217.000 de straini (americani, dar si cetateni din state UE,
din Japonia sau Coreea de Sud) aveau drept de munca in China,
relateaza Associated Press (AP).
Ceea ce ii atrage pe acesti tineri in China este numarul ridicat
de joburi disponibile pentru vorbitorii de engleza, intr-o economie
care va creste cu 7,9% in 2009. Spre deosebire de zonele rurale, in
marile aglomerari urbane care atrag straini (Beijing, Shanghai,
Hong Kong) somajul este de numai 4,3%. Apoi – cu exceptia arterelor
comerciale de lux – blogurile cu sfaturi pentru “expatriati”
remarca costuri de viata reduse de 50-75% in China fata de
SUA.
Mai multe pe www.gandul.info
Simon, care a incetat din viata la varsta de 82 de ani, a
construit complexuri comerciale in intreaga tara, incepand cu
mall-uri si culminand cu mari complexuri multifunctionale ca Mall
of America, localizat in afara oraselor gemene din Minnesota, si cu
cel mai mare mall al tarii.
Astfel de structuri atrag uneori critici din cauza faptului ca
ar afecta magazinele din centrul orasului. Dar consumatorii s-au
ingramadit tocmai pentru ca mall-urile erau convenabile si ofereau
atat serviciile marilor retaileri cat si spatii pentru restaurante
sau cinematografe. Lui Simon ii placea sa il numeasca Mall of
America, proiect care include un parc de distractii si o pista de
curse, “a opta minune a lumii.”
Simon Property Group Inc, detinut in mod public si fondat de
catre Simon, este astazi cel mai mare proprietar de centre
comerciale americane cu un portofoliu de peste 300, incluzand Forum
Shops sau Caeser’s Palace din Las Vegas dar si altele din America,
Europa si Asia. Simon a fost mai intai de toate un constructor.
Cititi mai multe in Wall Street Journal