Prin masura anuntata joi in SUA, Toyota admite ca posibilele
problemele care cauzeaza “accelerare involuntara” la unele
autoturisme produse de grupul japonez sa fie mai serioase decat se
anticipa initial.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Prin masura anuntata joi in SUA, Toyota admite ca posibilele
problemele care cauzeaza “accelerare involuntara” la unele
autoturisme produse de grupul japonez sa fie mai serioase decat se
anticipa initial.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Inscriptionarea cu “coduri biblice” – trimiterile la capitole si
versete – a unor echipmenete militare folosite de militarii
americani si britanici in Afganistan a stranit un scandal politic
la Washington si Londra, dar si reactia vehementa a musulmanilor
din SUA. Dezvaluirea initiala, facuta miercuri intr-un reportaj al
ABC, avea sa genereze o cascada de reactii, dintre care Mediafax
le-a sintetizat pe cele mai semnificative.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Trimiterea ajutorului umanitar a fost decisa in sedinta de
miercuri a Guvernului. Informatia a fost confirmata, la finalul
sedintei, de catre purtatorul de cuvant al Executivului, Ioana
Muntean, care a precizat ca suma de 50.000 euro va fi acordata din
bugetul de asistenta pentru dezvoltare al Ministerului Afacerilor
Externe pentru anul 2010, prin intermediul Programului Alimentar
Mondial.
“Romania se alatura astfel efortului comunitatii internationale
de a sprijini Republica Haiti, stat grav afectat de cutremurul din
12 ianuarie, raspunzand apelului pentru asistenta imediata facut de
Organizatia Natiunilor Unite la 15 ianuarie”, a spus Ioana Muntean,
citata de Mediafax.
Asta in timp ce fundatia detinuta de actorii Angelina Jolie si
Brad Pitt doneaza un milion de dolari pentru operatiunea de
ajutorare a victimelor cutremurului devastator din Haiti.
Principalii donatori sunt Statele Unite, care au platit deja
114,4 milioane de dolari, Uniunea Europeana, care a promis 468 de
milioane de dolari, si Canada, ale carei promisiuni se ridica la
53,6 milioane de dolari.
Franta, in afara de trimiterea de salvatori (pompieri şi jandarmi),
material si un spital de campanie, a promis 14,4 milioane de
dolari.
Osama ben Laden a castigat deja razboiul impotriva terorismului,
pentru ca si-a atins obiectivul de a umili Statele Unite, a
declarat cel de-al patrulea fiu al lui ben Laden, intr-un interviu
pentru revista Rolling Stone, realizat partial intr-un club de
strip-tease din Damasc. Liderul terorist probabil nu va mai simti
nevoia sa lanseze alte atacuri importante, a continuat fiul
acestuia. Va fi “mai rau cand va muri” Osama ben Laden, a apreciat
el, adaugand ca atunci “in lume va fi foarte, foarte urat. Va fi un
dezastru”.
Potrivit publicatiei preluata de Mediafax, el a
apreciat ca decizia presedintelui Barack Obama de a suplimenta
trupele in Afganistan a fost o “mare greseala”, care va produce
pagube economiei SUA. “Daca as fi fost in locul lui, primul lucru
pe care l-as fi facut ar fi fost sa inchei un armistitiu. Ulterior,
timp de sase luni sau un an, nu ar avea loc lupte, nu ar exista
soldati. Afganistanul nu poate fi castigat niciodata. Acest lucru
nu are a face cu tatal meu, ci cu poporul afgan”, a adaugat el.
Cititi declaratia completa a fiului lui Osama bin
Laden in The Times.
“Vanzarile mari din decembrie, in mod particular pe partea de
hardware, reprezinta un pas pozitiv pentru industrie, care isi va
reveni in 2010 “, a spus Anita Frazier, analist in cadrul companiei
NPD. In 2009, industria de jocuri video a inregistrat venituri
totale de 19,66 de miliarde, avand o scadere de 8% fata de recordul
inregistrat in 2008, de 21,4 miliarde de dolari, potrivit NPD.
“In mod cert 2009 a fost un an greu pentru consumatori si pentru
economia nationala”, afirma Michael Gallager, director executiv in
cadrul Entertainment Software Association care reprezinta
producatorii de computere si jocuri.
La 31 decembrie 2009, preţul aurului a fost de 1.095 de dolari,
inregistrand o crestere fara precedent in ultimii noua ani
consecutivi, dupa ce speculatorii, bancile centrale si investitorii
au apelat la aur pentru protectie si castig. In 2009, preţul
aurului a crescut cu aproximativ 220 de dolari, suma depasita in
istoria recenta numai prin cresterea de 286 de dolari din 1979.
Procentual, aurul a crescut cu 25% fata de 2008 si cu 31% fata de
2007.
De la inceputul crizei creditelor la nivel global, investitorii
au favorizat metalele preţioase considerandu-le un scut de
protectie impotriva incertitudinilor economice, in timp ce
speculatorii au impins pretul aurului la valori neatinse in trecut.
Cu toate acestea, dupa ce pieţele globale de capital si-au revenit
de la minimul atins in martie, preţul aurului a continuat sa urce,
astfel ca strategia de hedging nu a putut explica pe deplin aceasta
tendinta continua de ascensiune.
Pe de o parte, cateva banci centrale au jucat un rol cheie in
acest trend al anului 2009: China a crescut rezervele sale in
ultimii cinci ani, astfel incat banca centrala detine locul cinci
in lume in privinta rezervei de aur, in timp ce India aproape si-a
dublat participaţiile sale prin cumpararea a jumatate din rezervele
FMI programate pentru vanzare.
Pe de alta parte, crearea unor intrumente financiare (Exchange
Traded Fund – ETF) care au la baza aurul, s-a adaugat la cursa
ascendenta a metalului pretios. Aceste ETF au ajuns sa detina in
2009 echivalentul a 1.134 de tone de aur, ceea ce le plasa pe lista
celor mai mai mari rezerve ale bancilor centrale.
O alta opinie asupra acestei situatii se refera la doua aspecte:
relaxarea politicii monetare a majoritatii bancilor centrale pe o
perioada prelungita si programele guvernamentale consistente de
stimulare economica. Aceasta a indus temeri inflaţioniste pe termen
lung pentru multi investitori din intreaga lume. In consecinţa, ei
au decis sa cumpere metalele pretioase pentru a se proteja
impotriva inflaţiei si a deprecierii monedei. Din noiembrie 2009,
indicele preturilor de consum (IPC) a crescut cu 1,8 la suta, prima
schimbare pozitiva din ultimele 12 luni. Folosind titlurile
guvernamentale ajustate pentru inflatie (TIPS), am putea observa ca
si inflatia implicita pe termen lung este, de asemenea, sub
control. Aceste constatari, practic elimina posibilitatea ca
protectia impotriva inflaţiei sa fie principala explicaţie pentru
pretul galopant al aurului. Intr-o nota similara vom observa ca, pe
parcursul ultimului an indicele dolarului american [DXY] s-a
depreciat cu doar 4,1 la suta, aceasta dovedind ca incercarea de
hedging a dolarului nu poate explica in totalitate tendinta
ascendenta a metalului pretios.
Opinia mea este ca niciunul din aspectele menţionate mai sus nu
ar putea explica pe deplin aprecierea semnificativa a preţului
aurului. Metalul galben poate fi considerat o bula speculativa gata
sa explodeze oricand iar momentul critic ar putea fi declansat de
reversul strategiei de “carry trade” al dolarului.
Pentru alte opinii si analize mai aprofundate va astept pe
http://www.toniiordache.ro
Singurele moduri prin care lanturile de magazine si-au atras
clientii in aceasta perioada au fost ofertele promotionale, care
intr-un final vor afecta negativ marja profitului net. Sondajele
efectuate in zilele de “Black Friday” (ziua urmatoare Zilei
Recunostintei) si “Cyber Monday” (lunea urmatoare Zilei
Recunostintei) nu au putut conduce la concluzii relevante privind
volumul total al vanzarilor pe perioada sarbatorilor de iarna. O
posibila explicatie ar fi vremea neobisnuit de calda din luna
noiembrie, care a amanat decizia de cumparare a obiectelor de
imbracaminte specifice anotimpului rece. Magazinele din Statele
Unite au decis sa extinda reducerile la computere, jucarii si
obiecte de imbracaminte si dupa ziua de Craciun, pentru a atrage
consumatorii interesati numai de ofertele promotionale.
Spre exemplu, Best Buy – cel mai mare magazin de electronice din
SUA, a redus pretul unui notebook Dell Studio de la 780 la 700
dolari si a avut o oferta pentru un netbook Lenovo la doar 197
dolari. In aceeasi nota, pentru orice joc Nintendo Wii cumparat,
Toys “R” Us a oferit un al doilea joc la jumatate de pret.
Hypermarketul Wal-Mart a incercat sa-si mentina clientii
oferindu-le carduri valorice de 50 dolari la achizitia unui sistem
Microsoft Xbox 360. Acelasi hypermarket a promis sa ofere reduceri
la electronice si jucarii pe intreaga perioada a sarbatorilor de
iarna; un exemplu notabil fiind netbook-ul eMachines de 228 dolari.
Ofertele promotionale au luat amploare dupa caderile masive de
zapada de pe coasta de est a Americii, cand lanturile de magazine
americane s-au confruntat cu o perspectiva sumbra a vanzarilor.
National Retail Federation a prognozat o scadere cu 1 punct
procentual a vanzarilor pe perioada sarbatorilor de iarna.
International Council of Shopping Centers a reiterat pe 22
decembrie prognoza de crestere cu 2 puncte procentuale a vanzarilor
pentru magazinele prezente pe piata de cel putin 1 an. “Asteptam
vanzari consistente in ziua de 26 decembrie, in special datoorita
faptului ca este zi weekend, asta insemnand o imbunatatire generala
a volumului vanzarilor pe luna decembrie” au declarat analistii de
la Retail Eye Partners.
Potrivit unui sondaj efectuat de BIG Research, mai mult de
jumatate dintre femeile care frecventeaza hypermarket-ul Wal-Mart
au declarat ca prefera cardurile valorice in schimbul cadourilor
clasice. Motivul este trivial: cardul valoric poate fi convertit
mai eficient dupa Craciun, cand preturile produselor incep sa scada
considerabil. A doua zi de Craciun, celebrul magazin de articole de
lux Saks, a oferit reduceri de pana la 70 de procente intre orele 8
dimineata si pranz. Magazinul de electronice JC Penney si-a deschis
portile la 5 dimineata, oferind peste 100 de “doorbusters”.
Anul acesta, consumatorul american a demonstrat ca poate fi
extrem de eficient in deciziile de cumparare, si asta s-a datorat
inainte de toate crizei economice. In ciuda ofertelor promotionale
extrem de tentante, foarte multi americani au decis sa cumpere doar
strictul necesar. Pentru prima data am observat oameni cu o singura
punga de cadouri in mana. Daca perceptia mea este de fapt o noua
realitate americana atunci cifrele PIB-ului pe ultimul trimestru
din 2009 vor fi dezamagitoare.
Pentru mai multe detalii si alte articole cu tematica financiara
si economica va astept pe http://toniiordache.ro
“Probabilitatea incetinirii este foarte, foarte mare si, de
asemenea, este un risc semnificativ ca evolutia economiei sa intre
pe teritoriu negativ.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
De fapt, Bernanke s-ar putea sa fie prea optimist: sunt mari
sanse ca somajul sa creasca, nu sa scada anul viitor. Dar chiar
daca scade cu o catime, trebuie sa ne intrebam: de ce nu incearca
Rezerva Federala sa-l coboare mai repede?
Putina istorie: nu cred ca sunt multi cei care au o idee despre cat
de multe locuri de munca trebuie sa fie create ca sa iesim din
fundatura unde ne aflam. Nu trebuie doar sa ne uitam la cele 8
milioane de locuri de munca pierdute de America de la inceputul
recesiunii; tara are nevoie de noi locuri de munca – circa 100.000
in fiecare luna – ca sa tina pasul cu cresterea populatiei. Si asta
inseamna ca avem nevoie de tot mai multe locuri de munca in fiecare
luna daca vrem ca America sa revina la o situatie apropiata de un
somaj zero.
Cat de multe? Calculul meu estimativ spune ca avem nevoie sa cream
18 milioane de noi locuri de munca in urmatorii cinci ani, adica
300.000 in fiecare luna. Aceasta pune intr-o alta perspectiva
raportul cu privire la somaj – dat publicitatii la inceputul lunii
– care arata pierderea a “doar” 11.000 de locuri de munca in
noiembrie. De fapt e un raport ingrozitor, care a fost tratat drept
o veste buna de presa financiara numai pentru ca de atata vreme
eram in cadere libera.
Asa ca daca vrem vesti cu adevarat bune, cineva trebuie sa-si asume
responsabilitatea pentru crearea de noi locuri de munca. Iar la
acest moment acel cineva aproape sigur trebuie sa fie Fed-ul.
Nu vreau sa absolv de orice responsabilitate administratia Obama.
Evident, administratia a propus un pachet de stimulare care a fost
de la inceput prea mic si care a fost si mai schimonosit de
“centristii” din Senat. Iar masurile pe care presedintele Barack
Obama le-a propus saptamanile trecute, desi vor crea un numar
semnificativ de noi locuri de munca, sunt mult prea putin fata de
ce are nevoie economia.
Dar in vreme ce analiza spune ca ne-ar trebui un al doilea pachet
de stimulare economica, realitatea politica este ca presedintele –
pus in fata unui obstructionism total din partea republicanilor si
sprijinit doar pe deasupra de propriul sau partid – probabil nu va
obtine in Congres suficiente voturi decat pentru a aborda marginal
problema somajului.
Rezerva Federala, pe de alta parte, poate face mai mult decat
atat.
Bernanke a primit multe laude, pe drept cuvant, pentru folosirea de
metode neortodoxe ca sa limiteze dezastrul dupa ce Lehman Brothers
s-a prabusit. Dar atat actiunile bancii centrale, cuantificate prin
expansiunea creditarii, cat si cuvintele lui Bernanke sugereaza ca
promptitudinea cu care s-a actionat la sfarsitul lui 2008 si
inceputul lui 2009 a fost inlocuita cu un curios mix de fatalism si
de complacere – un sentiment ca Rezerva Federala si-a terminat
treaba, acum ca sistemul financiar a pasit dincoace de prapastie,
desi propriile lor estimari sugereaza ca somajul va ramane
impovarator de ridicat pentru urmatorii cel putin trei ani.
Cel mai clar si convingator caz pe care l-am vazut pentru
necesitatea unei noi actiuni din partea Fed vine din partea lui
Joseph Gagnon, fost membru al acestei organizatii si care acum
lucreaza la Institutul Peterson pentru Economie Internationala.
Bazandu-si analiza pe lucrarile nimeni altuia decat ale lui insusi
Ben Bernanke – in precedenta sa incarnare ca cercetator economic –
Gagnon cere Rezervei Federale sa extinda creditarea cumparand
active de inca doua mii de miliarde de dolari. Un asemenea program
ar avea un impact major in promovarea unei cresteri rapide, si ar
avea putine efecte adverse.
De ce nu face Fed treaba asta? O parte a raspunsului poate fi
politica: opozantii ideologici ai activismului guvernamental tind
sa fie la fel de critici cu extinderea creditarii de catre Rezerva
Federala pe cat sunt si cu planul de stimulare promovat de
administratia Obama. Si din cauza asta probabil ca Rezerva a
devenit mai rezervata in a-si folosi atuurile la turatie maxima.
|ntre timp, un numar semnificativ de oficiali ai Fed, in special de
la banci regionale, sunt obsedati de teama unei inflatii similare
cu cea din 1970, pe care ei o vad chiar dupa colt, desi in datele
actuale nu se vede nici urma de asa ceva.
Dar mai este, cred eu, si o problema de prioritati. Fed a intrat in
actiune cand s-a confruntat cu perspectiva unor banci demolate; nu
mai pare la fel de ingrijorata ca niste vieti ar putea fi acum
demolate.Si despre asta vorbim aici. Tipul de somaj ridicat estimat
de Rezerva Federala in propriile ei rapoarte este o reteta sigura
pentru o imensa suferinta umana – milioane de familii care-si pierd
economiile si locurile de munca, milioane de tineri americani care
nu-si mai pot incepe cum trebuie vietile de muncitor pentru ca nu
au nicio slujba disponibila atunci cand termina scoala. Daca nu
coboram repede somajul, o sa platim acest pret pe parcursul unei
generatii intregi.
Asa ca e cazul ca Rezerva Federala sa nu se mai complaca in
situatia actuala, sa stearga din minte fatalismul si sa inceapa sa
intinda o mana de ajutor pentru crearea de locuri de munca.
Ce s-a intamplat? Cu siguranta, “centristii” din Senat au stopat
eforturile de salvare a economiei. Dar pe langa opozitia politica
pe care o au de infruntat, presedintele Barack Obama si cercul lui
de apropiati au fost intimidati de povestile de groaza de pe Wall
Street.
Uitati-va la contrastul dintre ce spuneau consilierii lui Obama
in ajunul inaugurarii si ce spune el acum. In decembrie 2008
Lawrence Summers, care urma sa devina cel mai de vaza economist al
administratiei, cerea actiuni hotarate. “Multi experti cred ca
somajul ar putea ajunge la 10% pana la sfarsitul anului viitor”,
avertiza el. In fata acestei perspective, “sa facem prea putin este
cu mult mai riscant decat sa facem prea mult”, continua
Summers.
Zece luni mai tarziu, somajul ajungea la 10,2%, sugerand ca in
ciuda avertismentului sau, administratia nu a facut prea multe
pentru crearea de locuri de munca. Te-ai fi asteptat, deci, la o
indarjire de a face mai mult.
Dar intr-un interviu recent pentru Fox News, presedintele a avut
o atitudine timida si nervoasa cu privire la politica sa economica.
A vorbit vag despre posibile stimulente fiscale pentru crearea de
locuri de munca. Dar “este important, totusi, sa recunoastem ca
daca vom continua sa acumulam datorii chiar in toiul acestei
reveniri, la un moment dat oamenii ar putea sa-si piarda increderea
in economia americana intr-un mod care ar putea duce la o recesiune
cu o traiectorie in forma de W”, continua el.
Ce? Cum? Cei mai multi economisti cu care discut considera ca
riscul mare care paste redresarea vine din neadecvarea eforturilor
guvernamentale: pachetul de stimulare a fost prea mic si va pali
anul viitor, in timp ce somajul ridicat submineaza increderea
consumatorilor si pe cea a mediului de afaceri. Acum e destul de
dificil din punct de vedere politic pentru administratia Obama sa
puna in practica un al doilea pachet de stimulare la dimensiunile
necesare. Totusi, presedintele ar trebui sa incerce sa obtina cat
de mult sprijin pentru economie poate. Tineti cont ca Obama are
avantajul tribunei de la Casa Alba: este, prin urmare, misiunea lui
sa convinga America sa faca ceea ce trebuie facut. In loc de asta,
Obama isi imprumuta glasul celor care spun ca nu mai putem crea noi
locuri de munca. Si o relatare de pe Politico.com sugereaza ca
reducerea deficitului, nu crearea de locuri de munca va fi cheia de
bolta a primului discurs despre starea natiunii al lui Obama. Ce
s-a intamplat?
Mi-a luat ceva vreme pana sa-mi revin din toate acestea. Dar
indoielile exprimate de Obama devin de inteles daca prespunem ca-si
ia opiniile, direct sau indirect, de pe Wall Street. De cand a
inceput Marea Recesiune, analistii economici de la unele (nu de la
toate) firme mari de pe Wall Street au avertizat ca eforturile de a
lupta cu declinul vor produce rele economice si mai mari. In
particular, spun ei, nu va amagiti cu actuala capacitate a
guvernului american de a se imprumuta pe termen lung la dobanzi
reduse; in orice moment deficitele bugetare pot duce la o prabusire
a increderii investitorilor si dobanzile vor exploda.
Si acestei ingrijorari i-a dat glas Obama in interviul de la Fox
News. Are dreptate sa fie ingrijorat? E drept, cresteri abrupte ale
dobanzilor pe termen lung s-au mai intamplat in trecut, cel mai
recent in 1994. Dar in 1994 economia americana crestea cu 300.000
de locuri de munca pe luna, iar Rezerva Federala crestea incetisor
dobanzile pe termen scurt. E greu sa vedem ceva asemanator
intamplandu-se acum, cand economia pierde constant locuri de munca
si Rezerva Federala n-are niciun gand sa ridice in viitorul
apropiat dobanzile.
Un model mai bun, as spune eu, este Japonia anilor ’90, care a
avut constant deficite bugetare mari, dar si o economie in
constanta depresiune si unde dobanzile pe termen lung au scazut la
fel de constant. E foarte posibil ca oficialii administratiei
americane sa fie terorizati de o amenintare fantomatica – o
amenintare care exista numai in mintile lor.
N-ar trebui oare sa ne uitam si la sursa acestor rele? Din cate
vad eu, analistii care avertizeaza acum cu privire la dobanzile
care vor creste tind sa fie aceiasi care insistau, la cateva luni
dupa ce a inceput Marea Recesiune, ca amenintarea cea mai mare care
paste economia este inflatia. Si sa nu uitam ca Wall Street-ul –
care a reusit nu stim cum sa nu-si dea seama de cea mai mare bula
imobiliara din istorie – are un istoric putin sifonat in privinta
capacitatii de a prezice comportamentul pietelor.
Totusi, sa recunoastem ca exista unele riscuri ca, daca facem
mai mult ca sa combatem somajul cu doua cifre, sa subminam
increderea in pietele de capital. Acest risc trebuie pus in balanta
cu certitudinea unor suferinte pe scara larga daca nu facem mai
mult si cu posibilitatea, cum am mai zis, de a pierde increderea in
randul angajatilor de rand si al mediului de afaceri. Si Summers a
avut dreptate la inceput: in fata celei mai mari catastrofe de la
Marea Depresiune incoace este mult mai riscant sa faci prea putin
decat sa faci prea mult. E trist si nefericit ca administratia
Obama pare sa fi pierdut din vedere acest adevar.