Carte de vizită
¶ Elisabeta Moraru s-a alăturat echipei Google în aprilie 2012, iar în octombrie 2016 a preluat funcţia de country business development manager
¶ A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti în 2003, apoi şi-a aprofundat studiile cu un master în ştiinţele comunicării şi în politică şi management electoral, iar în 2010 a obţinut doctoratul în sociologie
¶ A studiat în România, Spania, Scoţia şi Polonia, iar mai apoi a lucrat pentru Microsoft şi Xerox
Tag: valoare
-
Elisabeta Moraru – country business development manager / Google România: “Dacă cineva îşi face treaba bine, acest lucru se reflectă şi asupra felului în care este perceput”
-
Au creat, au dezvoltat, au crescut. Trei afaceri antreprenoriale româneşti sunt evaluate la 2 mld. euro
“România merge mai departe cu 400.000 – 500.000 de antreprenori. Foarte puternică, foarte dinamică”, a fost mesajul transmis la Gala ZF 20 de ani de Ömer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, cel mai puternic brand antreprenorial din sectorul financiar din România.
Alături de Banca Transilvania, alte două companii create de antreprenori – UiPath şi Dedeman Bacău – au fost evaluate la cel puţin 2 mld. euro fiecare în 2018, arată datele din Anuarul Top 100 cele mai valoroase companii din România, ajuns la ediţia a treisprezecea şi realizat de ZF în colaborare cu casa de investiţii Capital Partners.
Este pentru prima dată când trei afaceri antreprenoriale sunt evaluate în jurul pragului de 2 mld. euro, un record pentru businessul privat românesc. Mai mult, alte patru companii locale sunt evaluate la peste 500 mil. euro fiecare: Bitdefender, Altex, Digi şi grupul Fildas-Catena. Până în 2012 iniţiativele private cu capital românesc sperau la pragul de evaluare de 1 mld. euro fără să îl atingă, iar creşterea valorii companiilor antreprenoriale s-a văzut cu adevărat abia în perioada 2014-2018, când achiziţiile, extinderea şi ambiţia fondatorilor au ridicat brandurile locale.
Cea mai valoroasă companie antreprenorială este în 2018, pentru prima dată, UiPath, primul unicorn românesc din IT, companie specializată în dezvoltarea de roboţi software. Compania, fondată în Bucureşti de românii Daniel Dines şi Marius Tîrcă, a fost evaluată la 2,55 mld. euro, potrivit datelor din Anuarul Top 100 cele mai valoroase companii din România.
„Cel mai interesant aspect din această ediţie este saltul spectaculos înregistrat de o companie antreprenorială românească relativ necunoscută publicului larg în urmă cu câţiva ani. Fondată în 2005, cu sediul pentru o lungă perioadă de timp într-un apartament din zona Pieţei Unirii din Bucureşti, aproape să tragă cortina în 2013 şi fără să prindă vreodată topul celor mai valoroase 100 de companii, UiPath este evaluată anul acesta la 2,6 miliarde de euro, intrând direct în top 10 (pe locul 4) şi ocupând prima poziţie în topul celor mai valoroase 25 de companii antreprenoriale româneşti”, spune Alexandru-Ştefan Vlaicu, analist investment banking la BT Capital Partners.
UiPath este o companie care s-a specializat în ultimii ani în cea mai în vogă tehnologie la nivel global, dezvoltarea de roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii. Start-up-ul s-a desprins în 2015 dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor.
Odată cu această specializare şi mai ales din 2015 UiPath a crescut puternic, de la venituri de doar 1,2 milioane de dolari în 2016 la 43 de milioane de dolari anul trecut. Mai mult, pentru acest an sunt estimate venituri de peste 200 de milioane de dolari, conform datelor transmise de companie. Printre clienţii firmei fondate în România se numără General Electric, Walmart şi Chevron.
„Dacă ar fi să rămânem cu ceva în urma topului din 2018, dincolo de cifre, evaluări şi creşteri, propun să rămânem cu această poveste de succes. Iată că, la o sută de ani de la Marea Unire, într-un climat macro încă bun, dar care indică clar un final de ciclu şi o decelerare pe termen scurt, într-un mediu de business presărat cu incertitudini şi capcane, mişcarea antreprenorială din România este capabilă să ofere un jucător de top la nivel global, într-o industrie nouă şi foarte inovativă. Mulţi vor afirma că aceasta este doar excepţia de la regulă, însă un lucru este cert – mai sunt şi altele şi voi enumera doar câteva din acelaşi spectru: Avangate, Bitdefender, RAV, Vector Watch”, arată analistul de la BT Capital Partners.Demersul realizat de ZF în colaborare cu casa de investiţii BT Capital Partners este unul strict jurnalistic, care îşi propune o ierarhizare a companiilor din prisma valorii de piaţă, un indicator care trece dincolo de cifre de afaceri sau marje de profit. În lipsa unei pieţe de capital puternice, care validează parcursul şi rezultatele companiilor ţinând cont şi de contextul pieţelor, doar zona de fuziuni şi achiziţii oferă imaginea reală a valorii companiilor în momentul în care ele devin ţinte de achiziţii. Top 100 cele mai valoroase companii din România rămâne de la prima ediţie un exerciţiu jurnalistic. Dincolo de el, datele din piaţa de fuziuni şi achiziţii arată că niciun antreprenor nu a bătut palma pentru vânzarea companiei pe care a creat-o la sume de peste 1 mld. euro până acum. Mai mult, sunt doar trei tranzacţii parafate din 1990 încoace la valori de peste 1 mld. euro (sectorul bancar, energie şi telecom), dar niciuna în ultimul deceniu.
Cele mai puternice 50 de exituri făcute de antreprenori în businessul românesc le-au adus acestora în total în conturi peste 3 mld. euro, potrivit calculelor ZF. Încasările au variat însă puternic, de la circa 10 milioane de euro, cât a primit fondatorul napolitanelor Joe, la aproximativ 400 de milioane de euro, cât au încasat cei care au pus bazele platformei de publicitate video online LiveRail sau fondatorii grupului farma A & D Pharma.
România are în continuare businessuri antreprenoriale puternice în industria alimentară, în zona de sănătate şi farma, în retailul electro-IT, în real estate şi construcţii, are antreprenori care au creat, au dezvoltat şi nu au ieşit din business şi nici nu-şi propun să facă acest pas. Romaqua (Octavian Creţu şi Nicolae Palfi), companie evaluată la 413 mil. euro, este cel mai valoros business românesc cu activităţi de producţie, grupul Fildas-Catena este cel mai valoros din zona de sănătate şi farma, iar Altex, cel mai scump brand cu capital românesc din retailul electro-IT. Toate aceste companii sunt în prima ligă a businessului şi raportat la cifra de afaceri, iar dezvoltarea brandurilor este cea mai importantă misiune a antreprenorilor care le-au creat.
În 2018, cele mai valoroase 25 de companii antreprenoriale româneşti sunt evaluate la 12,5 mld. euro într-un clasament cu peste 3 mld. euro mai „scump” faţă de cel din 2017. Ce urmează?
„România următorilor 100 de ani trebuie să fie o Românie digitală, ale cărei interese se îmbină cu cele globale”, afirmă Marius Istrate, chief people officer al UiPath, cea mai valoroasă companie antreprenorială în 2018. -
STUDIU: Valoarea tranzacţiilor din piaţa imobiliară a depăşit 4 mld. euro în ultimii cinci ani
Potrivit unei analize a firmei de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox, în intervalul analizat piaţa locală a atras investitori din peste 15 ţări de pe patru continente, atenţia cumpărătorilor fiind concentrată preponderent asupra proprietăţilor din Bucureşti, cu o cotă de 69% din capitalul plasat. Tranzacţii au fost realizate şi în Timişoara, Braşov, Cluj-Napoca, Sibiu, Iaşi, Craiova sau Piteşti, cota de piaţă a acestor oraşe variind între 2% şi 5%.
Cele mai preferate active au fost clădirile de birouri, cu o pondere de 39% în volumul tranzacţionat, urmat îndeaproape de retail, cu o cotă de 34%. Sectorul industrial a generat tranzacţii de circa 700 de milioane de euro, având o cotă de 18%, în timp ce valoarea tranzacţiilor cu hoteluri s-a situat la circa 250 de milioane de euro (6%).
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Andra Ţurcanu – „Sunt mândră că sunt româncă şi vreau să le închid gura străinilor care ne percep într-un mod în care nu ar trebui să o facă.” Dreptul la replică Libra Bank, referitor la activitatea antreprenoarei Andra Ţurcanu
Andra Ţurcanu a pendulat mereu între cele două valenţe ale sale: pragmatică, orientată spre cifre, şi o alta rebelă, creativă. Cele două au atins echilibrul prin Loulou, brandul de fashion lansat în urmă cu cinci ani cu care şi-a propus să cucerească lumea. Unde a ajuns până acum?
„Businessul acesta este, în primul rând, o mândrie a mea ca româncă, îmi place foarte mult să mă duc în alte ţări şi să le închid gura străinilor care ne percep într-un fel care nu ar trebui să o facă. Îmi iubesc foarte mult ţara, consider că România are nevoie de oameni care să facă ţara mândră şi sunt dispusă să fac foarte multe sacrificii în acest sens; le-am făcut şi le voi mai face”, descrie Andra Turcanu, tânăra care a dezvoltat brandul de fashion Loulou, una dintre filosofiile după care se ghidează.
Ambiţiile de ambasador ale Andrei Ţurcanu vizează mai ales transformarea brandului pe care l-a creat în urmă cu cinci ani într-unul care să concureze cot la cot cu casele high-end ale industriei internaţionale de fashion. În prezent, compania care operează acest brand este formată din două ateliere de producţie – în Bucureşti şi în Ialomiţa, un showroom în Bucureşti, un magazin online, precum şi două magazine deschise în afara ţării – în Melbourne şi Dubai.
Dacă, în România, Loulou are o medie de 30 de rochii vândute săptămânal (1.400 anual), în afara graniţelor, în Dubai, brandul vinde între 80 şi 100 de produse pe lună, iar în ce priveşte celelalte exporturi, media este cuprinsă între 20 şi 30 de produse (clienţi fizici externi). Preţul mediu al produselor vândute în România este cuprins între 3.000 şi 3.500 de lei, iar în Dubai, preţul mediu pentru un produs este de aproximativ 6.000 de dirhami (aproximativ 6.600 de lei). Pentru anul acesta, al cincilea pentru companie, Andra Turcanu spune că şi-au propus să ducă brandul la un alt nivel, cu un design mai elevat; astfel, şi pragul preţului mediu pentru produse este în creştere şi a ajuns la 4.450 lei în primele trei luni din 2017.
În prezent, 50 de angajaţi lucrează deopotrivă în unităţile din Bucureşti şi Slobozia ale afacerii. Cifra de afaceri realizată în România de Loulou a ajuns anul trecut la 2,6 milioane de lei, iar în afara ţării vânzările au fost de 2,8 milioane de lei; creşterea înregistrată anul trecut a fost de 30% faţă de 2015. Premisele pentru anul în curs sunt şi mai bune, în contextul în care în primul trimestru al anului Loulou a bifat o creştere de 50% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Andra Turcanu îşi aminteşte în detaliu toate etapele care au dus la construirea brandului. „Sunt o fată educată de familia mea pentru dezvoltarea de activităţi antreprenoriale; am văzut de mică, în familie, ce presupune o astfel de muncă”, povesteşte Andra Turcanu, care adaugă şi că tatăl ei i-a servit ca exemplu, el fiind implicat în afacerile unuia dintre primii importatori de cafea din România, cât şi în activitatea de producţie pe segmentul procesării cafelei (este vorba despre cafeaua Regal).
Pe de altă parte, experienţele creative s-au manifestat şi acestea încă din copilărie: „Toată lumea mă întreabă care este prima amintire legată de această pasiune. Eu nu îmi amintesc să fi îmbrăcat păpuşi, dar împreună cu trei prietene din copilărie am vândut în Herăstrău accesorii făcute de noi, din diverse materiale găsite în casă; aceasta este cea mai veche amintire a mea legată de modul în care a pornit orientarea mea spre acest domeniu. Am folosit o placă din lemn, pe care am lipit un autocolant verde fosforescent, am bătut cuie şi am scos la imprimantă un smiley face – acesta a fost panoul de vânzare folosit. Am vândut tot ce era pe panoul respectiv; am câştigat 180 de lei vechi, sumă pe care am folosit-o apoi pentru a cumpăra alte material”, descrie ea prima experienţă antreprenorială. Fascinată de domeniu din copilărie, a trecut prin diverse stări: de la a-şi îmbrăca prietenele până la a se îmbrăca pe ea însăşi cu produse realizate într-un atelier din mansardă.
Totuşi, componenta economică a dominat în pregătirea sa ulterioară. Andra Ţurcanu a absolvit liceul Nicolae Iorga din Bucureşti, profilul matematică-informatică. „Cu toate că am terminat a doua la nivel de liceu în clasa a XII-a, am fost genul tocilară rebelă; deşi eram la mate-info, mi-a plăcut foarte mult partea umană, limba română, engleza, şi am şi excelat în zona aceasta.” Îşi aminteşte şi că la vremea aceea primise o bursă pentru a pleca în afara ţării să-şi continue studiile, însă spune că nu şi-a dorit acest lucru, având încă de pe atunci convingerea că poate aduce o schimbare pozitivă în această ţară. „Îmi place să cred că putem să reuşim să aducem imaginea României la nivelul la care merită să fie, chiar dacă suntem mai puţini. Cred foarte mult în puterea exemplului şi că este importantă conduita noastră nu doar pentru noi şi pentru ţara aceasta, ci şi pentru a servi ca exemplu pentru alţi oameni, pentru generaţii mai tinere, pentru colegi de breaslă. Cred foarte mult în puterea oamenilor de a trage în sus şi de a se trage în sus unii pe alţii; aşadar, eu am refuzat să plec în afara ţării să îmi continuu studiile.”
Continuarea studiilor în România era însă condiţionată de tatăl său: trebuia să studieze aici într-una din facultăţile de la ASE; a ales marketingul şi, în paralel, a urmat şi Facultatea de Studii Economice ale Integrării Europene la Universitatea Româno-Americană. A absolvit în 2008, iar în 2010 a încheiat şi un program masteral, tot la ASE. Spune că în ideea aceluiaşi spirit antreprenorial cultivat în familie, după ce şi-a terminat studiile, tatăl său i-a oprit ajutorul financiar şi i-a spus că este momentul să îşi câştige singură banii.
A început prin a-l ajuta să dezvolte afacerile pe care le avea acesta în domeniul alimentaţiei publice, printre care un juice bar aflat în zona de intrare a Carrefour Feeria. „M-am ocupat de la trainingul angajatelor, aprovizionare, până şi de mici reparaţii ale aparatelor importate atunci din Italia”, rememorează ea experienţele de început. După venirea crizei, în 2009, a început să aibă alte activităţi care au apropiat-o de domeniul fashion, cu care cochetase încă din copilărie. În 2011, de pildă, a început să lucreze cu o echipă de profesionişti care veneau din media-TV; „am ocupat poziţia de stilist în cadrul proiectelor dezvoltate de ei”.
În acelaşi timp, proiectul Loulou începuse treptat să prindă contur. „Din 2010 au început să se contureze primele proiecte pentru dezvoltarea afacerii Loulou; am început prin colaborări cu mai multe cluburi de pe piaţa locală, dar şi pentru unele din afara ţării pentru care făceam costumele, scenografiile acestora, precum şi proiectele de marketing ale anumitor cluburi.” A reuşit astfel să ajungă cu creaţiile sale pe podiumurile cluburilor şi, apoi, la primii ei clienţi. „O sală de club poate acomoda şi 3.000 de oameni într-o seară, astfel că a avea câteva modele defilând pe podium în creaţiile mele, cu logoul mărcii pe ecranele proiectoare, era mare lucru. Am devenit un mic nume în zona aceasta, şi tot de aici au venit şi primii clienţi.”
De aici până la înfiinţarea primei firme, în 2012, nu a fost decât un pas: „Şi de aici a început povestea Loulou. Familia şi prietenii nu credeau că din afacerea mea poate rezulta o activitate care să genereze şi un trai decent, toată lumea credea că va rămâne la nivel de hobby”, descrie Andra Turcanu experienţele de început. A început să le demonstreze contrariul când pentru 200 de euro, bani împrumutaţi de la tatăl său, un prim return of investment a fost de 12.000 de euro.
În baza interacţiunilor anterioare, când se ocupa de afacerea cu sucuri, a programat o întâlnire cu Arthur Popa, actualul CEO al Băneasa Developments, în care i-a comunicat că vrea să deschidă un magazin în mall; deşi el i-a apreciat entuziasmul, i-a spus că este o cale lungă până la a-şi face un magazin. Totuşi, i-a oferit posibilitate să vândă într-o căsuţă din cele care se montau în perioada respectivă lângă centrul comercial, cu prilejul apropierii Crăciunului. „Mi-am ales prima căsuţă de pe stânga şi abia apoi m-am întrebat ce aş putea să vând acolo; am căutat pe internet tot felul de furnizori pentru jucării, dar toate erau foarte scumpe, costau peste 100 de lei şi consideram că nu le pot vinde acolo. Astfel, cu cei 200 de euro primiţi de la tatăl meu am luat jucării de toţi banii primiţi din complexele Doraly şi Dragonul Roşu”, îşi aminteşte ea detaliile acestui demers antreprenorial.
Povesteşte că a reuşit să-i returneze tatălui său banii împrumutaţi. Căsuţa i-a adus şi o altă oportunitate prin care să îşi crească veniturile: „Într-o zi, venise acolo un domn de la ambasada SUA care m-a întrebat, în engleză, «corporate gift baskets» nu faceţi? Am confirmat, deşi la momentul acela nu ştiam exact la ce se referă. I-am lăsat cartea de vizită, m-am documentat, iar a doua zi la ora 11 m-am prezentat la ambasadă cu patru mostre de astfel de coşuri. Aşa am primit prima comandă.” Ulterior, a avut mai mulţi clienţi pentru coşurile de cadouri, printre care SRI, clienţi din domeniul bancar, asigurări; într-o lună şi jumătate a ajuns la vânzări de 12.000 de euro. „Am început să cumpăr instrumente pentru croitoria mea pe care îmi doream foarte tare să o scot din mansardă.” A cumpărat două maşini de cusut, a angajat o croitoreasă, a cumpărat material, a învăţat să coasă şi să croiască lucruri oarecum noi pentru ceea ce oferea piaţa la vremea respectivă. „Şi aşa a început Loulou.”
Paşii pe care îi avea de făcut în direcţia a ceea ce voia să construiască erau însă mulţi şi deloc uşori. „De la început, imaginea pe care mi-o proiectasem pentru acest brand era una mare: nu voiam o croitorie, ci o casă de modă, la fel ca şi cele din Franţa; dacă acolo se putea, la noi de ce să nu se poată, mai ales că aici începuseră deja să vină şi producă mari case de modă în fabricile locale?”
-
Pantofi „made in Romania“ în valoare de 150 de milioane de dolari au ajuns în 2017 în Austria
Pe primele poziţii în topul pieţelor de import de pantofi în Austria se află Germania (532 de milioane de dolari), Italia (181 de milioane de dolari) şi Cehia (141 de milioane de dolari).Piaţa locală este responsabilă pentru 8% din totalul importurilor în valoare şi doar 4% în volum, ceea ce înseamnă că România trimite în Austria printre cei mai scumpi pantofi, cu o valoare medie de 40 de dolari perechea. Prin comparaţie, preţul mediu al pantofilor „made in Germania“ este de 25 de dolari. -
Povestea unei femei care a reuşit într-o afacere dominată de bărbaţi
Carte de vizită
A absolvit Facultatea de Horticultură din Bucureşti şi are o diplomă de licenţă în inginerie, viticultură şi oenologie
Timp de aproape nouă ani a lucrat ca director de producţie la Cramele Halewood, iar în 2003 a înfiinţat Domeniile Săhăteni, alături de Steve Cacenco
Are o linie de vinuri care îi poartă numele şi este cea mai cunoscută femeie oenolog din România
A lucrat în Africa şi în Australia, însă nu îi place să stea în străinătate, departe de familie
Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a depăşit valoarea de2 milioane de euro
Povestea reginelor vinului din România. Un sfert din producţia anuală iese din mâinile lor
-
„O piaţă din ce în ce mai educată”
„Avem şi vom avea în continuare o relaţie directă atât cu constructorii, cât şi cu dezvoltatorii, doar că această relaţie nu are o dimensiune comercială“, spune Adrian Garofeanu, explicând modelul de business al producătorului de soluţii de izolaţie. „Fără o dimensiune comercială pentru că noi vindem produsele doar prin intermediul distribuitorilor.“
Knauf Insulation, divizia de vată minerală a grupului german Knauf, a avut afaceri de 13 milioane de euro în România anul trecut. Grupul Knauf este unul dintre cei mai mari producători din lume de soluţii de izolaţie, având în componenţă peste 40 de fabrici situate în 15 ţări, peste 5.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de aproximativ 2 miliarde de euro.
Pe piaţa locală, compania a devenit unul dintre principalii furnizori de vată minerală pentru aplicaţii precum acoperişurile plate de tip terasă şi termoizolarea faţadelor. De altfel, produsele şi soluţiile Knauf Insulation au fost integrate în proiecte de referinţă precum Timpuri Noi Square, Oregon Park, concept store Lidl, Vox Timişoara, One Tower sau Skanska Tower. Ca structură, portofoliul Knauf Insulation cuprinde peste 30% vată minerală de sticlă, utilizată pentru acoperişuri înclinate, pereţi de compartimentare, faţade ventilate, restul fiind reprezentat de vată minerală bazaltică, pentru faţade de contact, acoperişuri plate (industrial, centre logistice), faţade ventilate (office) şi accesorii Homeseal LDS, Heraklith, acoperişuri verzi, izolaţii tehnice şi produse destinate termoizolării plafoanelor de garaje, a subsolurilor sau a spaţiilor tehnice.
Potrivit ZF, vata minerală a devenit în ultimul an un magnet pentru investiţiile în producţie, după ce grupul danez Rockwool şi francezii de la Saint-Gobain au anunţat că investesc împreună peste 50 de milioane de euro pentru noi fabrici. Piaţa de profil a cumulat o cerere de peste 7 milioane de metri cubi în 2016. Din rândul producătorilor de vată minerală în România face parte şi AdePlast (companie deţinută de Marcel Bărbuţ), cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.În 2008, atunci când Knauf Insulation a intrat pe piaţa din România, consumul de vată minerală se situa la un volum de 71.000 tone şi o valoare de circa 81 de milioane de euro; doi ani mai târziu, piaţa ajungea la cei mai scăzuţi indicatori comerciali din ultimul deceniu: până la 50.000 de tone în volum şi 38 de milioane de euro în valoare. A fost un punct de cotitură, piaţa de vată minerală crescând apoi treptat şi ajungând, în 2016, la volume de 92.000 de tone şi la o valoare de 58 milioane de euro.
„În acord cu evoluţia consumului intern de vată minerală, de la aproximativ 92.000 tone în 2016 la 109.000 tone estimate pentru 2018, am observat că obiceiul de consum s-a schimbat în favoarea utilizării materialelor de izolaţie mai prietenoase cu mediul şi mai eficiente pentru aplicaţiile în care sunt utilizate, pentru un aport sporit de confort termic şi acustic, cât şi pentru siguranţă în caz de incendiu”, notează Adrian Garofeanu, directorul comercial al Knauf Insulation România. „La o scară mai mare, în Uniunea Europeană, clădirile sunt responsabile de 40% din consumul de energie şi 36% din toate emisiile de carbon. Cererea de renovare este în creştere, iar directivele Uniunii Europene impun crearea de noi măsuri în scopul creşterii eficienţei energetice, concomitent cu acţiunile de combatere a schimbărilor climatice.”
Cele mai performante pieţe pentru Knauf sunt Marea Britanie, Franţa şi Malaysia. Reprezentanţii companiei spun că noile fabrici din Franţa şi Malaysia vor contribui semnificativ la expansiunea companiei, prin intermediul soluţiilor livrate către clienţii din Europa şi Asia. Investiţia de 110 milioane de euro din Moselle (Franţa) este programată pentru finalizare în 2019, având o capacitate de producţie de 110.000 de tone de vată minerală bazaltică, cantitate suficientă pentru a renova 25.000 de case. „Comparativ, guvernul francez îşi propune să crească performanţă energetică a clădirilor prin reabilitarea a 500.000 de imobile în fiecare an. Unitatea din Malaysia are ca termen de finalizare anul 2020 şi va produce 75.000 de tone de vată minerală pe an. Deoarece piaţa respectivă este destul de segmentată, există acces facil la port prin proximitatea faţă de Singapore, iar nivelul produselor locale este slab calitativ, putem vorbi de perspective foarte bune în această zonă”, subliniază Adrian Garofeanu.
„Beneficiarul e mai educat, vorbeşte cu meşteri sau merge în magazine, înţelege mai bine care produse sunt mai de calitate”, spune Adrian Garofeanu. „Acest lucru nu se întâmpla înainte. Avem o piaţă din ce în ce mai educată.”
Un studiu realizat de compania de cercetare de piaţă InterBiz arată că piaţa vatei minerale va înregistra o scădere uşoară în 2019, însă perspectivele pe termen mediu sunt optimiste. Astfel, conform estimărilor pentru următorii patru ani, acest segment va înregistra creşteri de 4% pe an atât în volum, cât şi în valoare. Directorul comercial al Knauf Insolation spune că până în 2022 va exista o creştere a pieţei determinată de construcţia magazinelor, de evoluţia sectorului imobiliar, dar şi de creşterea puterii de cumpărare.
Compania operează două depozite logistice, la Bucureşti şi Curtici, pentru a eficientiza trasportul produselor care sunt aduse de la fabrici din Serbia, Cehia, Slovenia, Slovacia sau Turcia. Ca strategie de business, Adrian Garofeanu vorbeşte de creşterea capacităţii pe liniile existente şi nu de investiţii în noi unităţi de producţie. -
Black Friday la eMAG: 9,5 milioane de vizite pe site şi produse comandate în valoare de 460 de milioane lei
Pe lângă produsele electronice, IT şi electrocasnice, românii au cumpărat şi produse de sezon, precum: freze de zăpadă, lopeţi, anvelope de iarnă, aeroterme, ghete şi bocanci, dar şi tigăi, mingi, detergent, instalaţii de brad sau jucării.Cea mai complexă comandă a avut 26 de produse şi a inclus, printre altele: televizor, maşină de spălat, aspirator, articole şi sportive, blender, fier de călcat, cuptor cu microunde, scaune, saltea.34% dintre comenzi au fost plătite online cu un card bancar, iar procentul este pe un trend ascendent, confirmând încrederea tot mai mare pe care românii o au în această metodă de plată simplă, sigură şi rapidă.Pe data de 16 noiembrie, produse în valoare de 6.300.000 de lei au fost achitate prin intermediul cardului de cumpărături eMAG-Raiffeisen, iar în ziua de Black Friday peste 5.000 de oameni au solicitat emiterea unui card de cumpărături eMAG-Raiffeisen.Ce s-a cumpărat de Black Friday:52.200 de televizoare19.500 de laptopuri49.300 de telefoane113.000 de electrocasnice mici17.700 de frigidereAparate aerosoli- 1.700 de bucăţiSaltele- 5.700 de bucăţiGhete şi bocanci- 6.800 de perechiSmartwatch-uri şi brăţări de fitness- 6.000 de bucăţiParfumuri- 30.000 de bucăţiGrătare (electric sau tradiţional)- 2.500 de bucăţiŞeminee- 490 de bucăţiAeroterme şi calorifere- 2.600 de bucăţiCăşti si boxe portabile- 10.200 de bucăţiLopeţi pentru zăpadă- 150 de bucăţiIcoane- 22 de bucăţi şi 3 seturi care conţin 82 de icoaneMingi- 630 de bucăţiJucării – 46.400 de bucăţiInstalaţii de brad şi globuri- 9.500 de seturiAnvelope- 49.000 de bucăţiCutii portbagaje- 70 de bucăţiFreze de zăpadă- 200 de bucăţiScutece- 7.900.000 de bucăţiTigăi şi oale (inclusiv seturi)- 12.500 de bucăţiCabluri (HDMI, încărcătoare, alte cabluri)- 4.200 de bucăţiEspressoare- 9.600 de bucăţiAspiratoare robot automate- 1.300 de bucăţiAeroterme şi calorifere- 1.200 de bucăţiDetergent- 192 de toneGeneratoare de curent- 590 de bucăţiProdusele comandate cel mai rapid:Consola Microsoft Xbox One Slim 1TB, 500 de bucăţi în 39 de secundeTelefon mobil Apple iPhone X, 64GB, 4G, Space Grey, 500 de bucăţi în 43 de secundeAnvelope de iarnă Tigar WINTER 195/65R15 91H, 800 de bucăţi în 44 de secundeSolid State Drive (SSD) Adata Ultimate SU650, 240GB, 500 de bucăţi în 53 secundeTelefon mobil Samsung Galaxy S8, 64GB, 1.000 de bucăţi în 64 secunde -
Cărămidă cu cărămidă, până la 20 de milioane de euro
“Creşterea sectorului rezidenţial ne obligă să fim prezenţi în întreaga ţară, în cât mai multe puncte de vânzare, pentru a putea să atingem câţi mai mulţi consumatori. În 2018 am continuat strategia pe care am implementat-o din 2008 până în prezent – am mizat pe dezvoltarea intensivă şi extensivă a distribuţiei şi a exporturilor, dezvoltarea gamei de produse, menţinerea calităţii la standarde înalte şi oferirea de servicii performante şi complexe”, descrie Iulian Mangalagiu, CEO al Brikston, strategia de dezvoltare a companiei româneşti de produse de construcţii pe care o conduce.
Pe plan local, produsele Brikston sunt comercializate atât prin intermediul a peste 250 de distribuitori şi lanţuri de tip DIY precum Dedeman, Leroy Merlin, Brico Depot şi Hornbach, cât şi în magazinul online al companiei.
Compania exportă însă produse şi în alte două pieţe vecine – Republica Moldova şi Ucraina; reprezentanţii companiei şi-au propus ca pe viitor să crească valoarea exporturilor către cele două ţări la 2 milioane de euro.
Anul trecut, Brikston a avut venituri de aproximativ 19 milioane de euro, în creştere cu 23% faţă de anul anterior şi un profit de circa 2,5 milioane de euro; aşteptările pentru 2018 vizează o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro. „Previziunile noastre întrevăd un progres în domeniul amenajărilor interioare şi exterioare, un sector care prinde tot mai mult teren.”
În ceea ce priveşte numărul de angajaţi ai Brikston, acesta a ajuns la aproximativ 200, cu o medie de vârstă de circa 44 de ani.
Reprezentanţii companiei spun că în ultimii zece ani secţiile au funcţionat la capacitate maximă, iar producţia de cărămidă a fost dublată.
Brikston are o istorie de aproape 50 de ani pe piaţa locală: aceasta a început în anul 1969, odată cu înfiinţarea societăţii de stat Fabrica de Produse Ceramice, transformată patru ani mai târziu, în urma fuziunii cu Fabrica de Betoane Armate, în Întreprinderea de Materiale de Construcţii Iaşi. În 1994 începe privatizarea companiei – redenumită Ceramica SA – prin metoda MEBO (management employee buyouts), proces încheiat în 2001, când a devenit societate comercială cu capital integral privat.În 2006, în urma unei investiţii de 7,7 milioane de euro, compania a deschis prima linie modernă de producţie. În 2008 a fost lansată marca Brikston, „creată cu scopul diferenţierii pe piaţa materialelor de construcţii ca etalon al calităţii produselor”, spune Iulian Mangalagiu, CEO al Brikston. După un an a fost lansată o nouă linie de producţie, care a dublat volumul realizat.
În 2010-2011, pe măsură ce compania a început să se extindă la nivel naţional, cota de piaţă s-a triplat, atingând nivelul de 19% – faţă de 6%, valoarea la care se plasa aceasta în 2008. În 2014, pachetul majoritar de acţiuni al companiei a fost preluat de fondul de investiţii ADM Capital, pas care a determinat crearea unor zone noi de dezvoltare a companiei, în 2015 fiind lansată linia de producţie de ţigle şi materiale pentru zidăria de faţadă.
În ceea ce priveşte cele mai recente investiţii, compania a direcţionat anul acesta 1 milion de euro spre îmbunătăţirea calităţii produselor, achiziţia de utilaje, completarea portofoliului de produse şi optimizarea costurilor de fabricaţie.
De asemenea, directorul general al Brikston spune că o componentă esenţială pentru dezvoltarea companiei o reprezintă partea de cercetare şi dezvoltare. Potrivit lui, „pentru a te putea susţine pe această piaţă în care utilităţile cresc de la lună la lună, singurele investiţii viabile sunt cele în eficientizarea energetică, creşterea capacităţilor de producţie, găsirea de resurse alternative şi reducerea emisiilor de CO2”.
Potrivit lui Iulian Mangalagiu, piaţa de cărămidă se situează în prezent la o valoare de 130 de milioane de euro, dar, în ciuda faptului că volumul acesteia este pe o tendinţă crescătoare şi producătorii se orientează spre deschiderea de noi sectoare, aceasta este încă mult sub nivelul atins în anii 2007 – 2008. În ultimii cinci ani, Mangalagiu spune că „din totalul vânzărilor Brikston, peste 80% sunt adresate segmentului rezidenţial, ceea ce evidenţiază faptul că, în prezent, oamenii sunt interesaţi de achiziţia unei locuinţe noi. Fie că sunt tineri care vor casa lor, fie o familie care caută o locuinţă mai mare, observăm că românii caută casele care le pot oferi un nivel de confort mai mare”.
Care era nivelul de atunci?
Pe de altă parte, observă el, creşterea pieţei locale de profil a contribuit la o apropiere faţă de nivelul pieţelor din vest: „Dacă în urmă cu câţiva ani România avea nevoie de aproximativ 600.000 de locuinţe pentru a atinge nivelul Europei, diferenţa a fost considerabil redusă prin creşterea din ultimul timp a pieţei de construcţii.” Un alt capitol la care România se află în urma altor pieţe este tipologia produselor comercializate: „În timp ce ţara noastră este concentrată pe cărămizile de construcţii, vestul Europei pune accent şi pe cărămizile sau placajele care dau un aspect elegant oricărei construcţii. Noul trend legat de casele pasive sau cu emisii zero face ca piaţa din vest să aibă un avans faţă de România în ceea ce priveşte folosirea unor produse eficiente din punct de vedere termic”.
Mangalagiu spune că principala tendinţă pe piaţa pe care activează constă în dezvoltarea de noi blocuri de locuit, impulsionată de nevoia de „creare a unor locuinţe accesibile din punctul de vedere al valorii acestora şi poziţionării lor în cadrul oraşelor, unde nu mai sunt chiar atât de multe locuri pentru construcţia de locuinţe individuale”.
Directorul general al Brikston sesizează şi orientarea înspre folosirea materialelor pentru decorarea locuinţelor: „Fie că vorbim doar despre un soclu sau de câteva accente pe faţade, fie că vorbim de faţada întreagă, casele şi blocurile care se construiesc în ultima perioadă sunt mult mai adaptate din punct de vedere estetic cu noile trenduri în materie de materiale de construcţii”.
De asemenea, aminteşte el, apropierea de anul 2020, când noile proiecte rezidenţiale va trebui să respecte legislaţia europeană privind casele cu consum energetic aproape de zero, face ca industria materialelor de construcţii să se adapteze noilor cerinţe prin lansarea de produse noi, mult mai eficiente din punctul de vedere al izolării termice. „Implicit, dezvoltarea unor noi reglementări ajută industria să se apropie foarte mult de zona de vest a Europei, acolo unde consumul energetic este principala procupare în materie de construcţii”, spune el.
Directorul executiv al Brikston observă că, pe lângă interesul pentru cărămizi care să ajute la economisirea energiei, se poate observa că oamenii caută şi locuinţe care să le încânte simţul estetic. Acest lucru determină consumatorii să fie din ce în ce mai interesaţi de produsele ceramice pentru decorarea caselor, gardurilor şi grădinilor, respectiv de cărămida de faţadă, de placajele din klinker şi de elementele pentru gard.Aşteptările executivului de la Brikston pentru perioada următoare vizează în primul rând menţinerea ritmului de creştere atât pentru cererea de locuinţe de tip rezidenţial, cât şi pentru segmentul materialelor de construcţii. El spune că principalul factor care a susţinut revenirea pieţei rezidenţiale a fost reapariţia în 2015 – 2016 a dezvoltatorilor imobiliari şi a proiectelor rezidenţiale de dimensiuni mai mari.
„Nevoia pieţei de profil stă la baza dezvoltării acestei industrii, motiv pentru care pot interveni schimbări, însă, conform ultimilor ani, ne aşteptăm la o cerere constantă”, spune el. Factorii pe care îşi bazează aşteptările sunt: continuarea proiectului Prima Casă, creşterea investiţiilor cu capital străin, începerea unui nou val de credite bancare, creşterea pieţei muncii şi costurile reduse ale materialelor. Singurul impediment care ar putea apărea, potrivit lui Mangalagiu, se leagă de schimbările politice, care ar putea amâna investiţiile în infrastructură, ceea ce ar priva companiile de construcţii de beneficiul unui aport suplimentar de cash.
Cum vede executivul de la Brikston casele din România pe viitor?
„Cred că în viitorul apropiat se va pune accentul pe materialele de construcţii cât mai ecologice, care au grijă de mediu atât în momentul fabricaţiei, cât şi în momentul în care devin deşeuri. Arhitectural, cred că locuinţele viitorului vor fi mult mai arătoase decât cele de acum câţiva ani, cu accent major pe produsele care pot adăuga un plus de culoare şi textură unei faţade şi chiar interiorului.” El consideră că pe piaţă se observă o migrare către casele cu un consum energetic cât mai mic şi că legislaţia urmăreşte să încurajeze construcţia acestui tip de case, ceea ce îl face să creadă că pe viitor ne putem aştepta la investiţii masive în această direcţie.
-
Bitcoin încheie al zecelea an de viaţă cu o pierdere de 3%
Nu este rău pentru o idee apărută în urmă cu un deceniu, chiar dacă a scăzut la o treime de la uluitoarea valoare de aproape 20.000 de dolari, atinsă în decembrie 2017.
În urmă cu 10 ani, la finele lunii octombrie 2008, Satoshi Nakamoto, încă neidentificatul părinte al bitcoin, publica un document unde detalia nevoia unui valute online care să fie folosită pentru plăţi fără a implica o a treia parte, cum ar fi o bancă. În următoarele luni au fost puse la punct detaliile tehnice, au fost minate primele monede virtuale, iar prima tranzacţie cu bitcoin a fost realizată între Nakamoto şi dezvoltatorul Hal Finney la 12 ianuarie 2009, fiind înregistrată în blocul 170.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro