BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Calea către pace: Vestul ar trebui să nu mai viseze la îngenuncherea Rusiei şi să facă planuri de viitor pentru integrarea ruşilor în Occident după ce războiul va fi ajuns o poveste, iar Putin la groapa de gunoi a istoriei

    În cele opt luni de la invazia Ucrainei, Vladimir putin a continuat să sublinieze în discursurile sale că războiul declanşat este de o importanţă vitală pentru Rusia şi că el reprezintă o luptă pentru o nouă ordine mondială. Acum, voci importante ale politicii occidentale par să ajungă la aceeaşi concluzie, discursul vestic trece de la a ajuta Ucraina la a contura o ordine globală postbelică care ar marginaliza Rusia, făcând-o incapabilă să mai provoace probleme pe viitor, scrie Bloomberg.

    Această schimbare ignoră planul care presupunea încheierea războiului printr-un compromis negociat înainte sau după căderea lui Putin. Există multe personaje importante din Occident şi Europa Centrală, care consideră că Rusia nu va putea fi schimbată niciodată. Tot mai multe voci afirmă că ţara trebuie adusă în genuchi precum s-a întâmplat cu Germania nazistă sau Japonia, înainte de a putea fi reconstruită şi reintegrată în lumea civilizată.

    „A fost o greşeală să încercăm să comunicăm cu o Rusie postcomunistă bazată pe iluziile apărute din speranţele anilor ’90. Occidentul nu ar trebui să mai fie timid în a-şi stabili propriile obiective de război, chiar dacă nu se implică direct în conflictul din Ucraina. Aceste obiective ar trebui să includă o retragere a Rusiei din fiecare ţară în care regimul lui Putin este prezent. Rusia trebuie să fie transformată într-o ţară normală, adică în opusul unui imperiu, iar acest lucru nu se poate întâmpla doar din interior”, a spus politologul francez Nicolas Tenzer.

    Fiona Hill, unul dintre cei mai respectaţi experţi privind politica şi societatea rusă, a oferit o versiune mai puţin radicală a discursului lui Tenzer. Ea a cerut de asemenea ca Rusia să-şi piardă dreptul de veto în Consiliul de Securitate ONU.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

     

  • Calea către pace: Vestul ar trebui să nu mai viseze la îngenuncherea Rusiei şi să facă planuri de viitor pentru integrarea ruşilor în Occident după ce războiul va fi ajuns o poveste, iar Putin la groapa de gunoi a istoriei

    În cele opt luni de la invazia Ucrainei, Vladimir putin a continuat să sublinieze în discursurile sale că războiul declanşat este de o importanţă vitală pentru Rusia şi că el reprezintă o luptă pentru o nouă ordine mondială. Acum, voci importante ale politicii occidentale par să ajungă la aceeaşi concluzie, discursul vestic trece de la a ajuta Ucraina la a contura o ordine globală postbelică care ar marginaliza Rusia, făcând-o incapabilă să mai provoace probleme pe viitor, scrie Bloomberg.

    Această schimbare ignoră planul care presupunea încheierea războiului printr-un compromis negociat înainte sau după căderea lui Putin. Există multe personaje importante din Occident şi Europa Centrală, care consideră că Rusia nu va putea fi schimbată niciodată. Tot mai multe voci afirmă că ţara trebuie adusă în genuchi precum s-a întâmplat cu Germania nazistă sau Japonia, înainte de a putea fi reconstruită şi reintegrată în lumea civilizată.

    „A fost o greşeală să încercăm să comunicăm cu o Rusie postcomunistă bazată pe iluziile apărute din speranţele anilor ’90. Occidentul nu ar trebui să mai fie timid în a-şi stabili propriile obiective de război, chiar dacă nu se implică direct în conflictul din Ucraina. Aceste obiective ar trebui să includă o retragere a Rusiei din fiecare ţară în care regimul lui Putin este prezent. Rusia trebuie să fie transformată într-o ţară normală, adică în opusul unui imperiu, iar acest lucru nu se poate întâmpla doar din interior”, a spus politologul francez Nicolas Tenzer.

    Fiona Hill, unul dintre cei mai respectaţi experţi privind politica şi societatea rusă, a oferit o versiune mai puţin radicală a discursului lui Tenzer. Ea a cerut de asemenea ca Rusia să-şi piardă dreptul de veto în Consiliul de Securitate ONU.

    „Acesta este un conflict între marile puteri, ale treilea conflict în spaţiul european în mai puţin de un secol. Este sfârşitul ordinii mondiale existente, iar lumea noastră nu va mai arăta ca înainte”, a declarat Hill.

    În această paradigmă – ca şi în cea a lui Putin – interesele occidentale merg mai departe de îngenuncherea regimului actual. Obiectivul strategic principal este o diminuare permanentă a puterii Rusiei şi a capacităţii sale de a reprezenta o ameninţare.

    Vladimir Putin nu se va împiedica de acuzele pe care i le impută comunitatea internaţională, aşa cum au arătat numeroasele voturi ale Adunării Generalele ONU care au fost împotriva sa. Întrebarea care se cere într-un astfel de context este: Cum să renunţe Rusia la prezenţa şi influenţa militară pe care o manifestă pe întreg teritoriul fostei URSS dacă nu este învinsă într-un conflict mai mare decât războiul din Ucraina? Chiar şi dacă Rusia va fi forţată să se retragă din Ucraina, ar poseda în continuare dimensiunea şi resursele necesare pentru a-şi menţine influenţa şi a porni un nou război.

    Politologii şi cele mai influente personaje din politica vestică nu cer guvernelor să declare război Rusiei, dar pledează pentru obţinerea unor rezultate ce nu pot fi atinse decât printr-un război la scară largă. Există o reţinere foarte mare pentru acest demers, care este o rămăşiţă a Războiului Rece, când se credea că Rusia va răspunde la o provocare de o asemenea anvergură printr-un bombardament atomic. Fie că ar putea sau nu sa ia o astfel de măsură, teama este suficient de puternică pentru ca nimeni să nu sugereze sau să facă presiuni pentru deschiderea unui război direct între Occident şi Rusia.

    Presiunea realizării oricărei perspective pentru o nouă ordine mondială, cu o Rusie docilă se află acum pe umerii ucrainenilor. La nivel general, există o speranţă că vor putea învinge armata roşie fără a fi bombardaţi nuclear. Ceea ce nu se spune este că dacă totuşi opţiunea nucleară intră în joc, ei se vor transforma în martiri şi sacrificiul lor va transforma Rusia într-o paria cu acte în regulă.

    Defectul strategiei de „înfrângere strategică” este că în timp ce arsenalul nuclear al Rusiei este văzut ca asul din mâneca lui Putin, Occidentul nu deţine instrumente pentru a flexibiliza şi domestici Rusia. Pentru a face ca strategia să funcţioneze Vestul ar trebui să se implice direct.

    Ceea ce trebuie să li se ofere ruşilor este o viziune de incluziune, nu o înfrângere eternă şi umilitoare. Singurul viitor care ar putea să unească şi să motiveze rezistenţa rusească zdrenţuită împotriva lui Putin, a războiului şi imperialismului rusesc, este unul în care Rusia face parte din Occident, cu toate constrângerile şi beneficiile aferente.

     

     

  • Vladimir Putin se confruntă în mijlocul războiului cu o problemă mare cât Rusia: Industria de apărare, care alimentează tot frontul rusesc, rămâne dependentă de tehnologiile şi echipamentele militare din Occident. Pe măsură ce timpul trece armata roşie va fi forţată să revină la armele din era sovietică

    Înainte ca sancţiunile europene să taie accesul industriei de apărare din Rusia de la componentele şi tehnologiile occidentale, o analiză demarată de guvernul rus a scos la lumină faptul că toate încercările lui Putin de a reduce dependenţa de Vest au eşuat, scrie Bloomberg.

    Acest eşec forţează Rusia să se bazeze pe arme din epoca sovietică, mai puţin precise şi fiabile. Potrivit analiştilor militari este puţin probabil ca Kremlinul să mai poată susţină multă vreme atacurile masive care lovesc în prezent infrastructura energetică a Ucrainei.

    Analiza guvernului arată că potrivit unui program demarat în 2019, Rusia ar fi trebuit să-şi reducă puternic dependenţa de importuri occidentale pentru industria de apărare până în 2025. Aproape totul din arsenalul rusesc ar fi trebuit să fie înlocuit pentru a rezolva această problemă. Cu toate acestea, cu 10 luni înainte de invadarea Ucrainei, niciun punct al planului privind reducerea depedenţei nu a putut fi respectat.

    Mai mult, la începutul războiului, au existat mai multe voci din interiorul Rusiei care au avertizat că în cazul impunerea unor noi sancţiuni, programul lansat în 2019 şi deci încercarea de a rezolva problema dependenţei vor eşua lamentabil.

    Informaţiile privind dificultăţile pe care le întâmpină Rusia în aprovizionarea cu componente au fost împărtăşite între mai multe guverne occidentale şi au alimentat discuţiile privind sancţiunile comerciale impuse de la sfârşitul lunii februarie.

    „Costurile pe care le suportă acum Rusia sunt uluitoare. Comandanţii ruşi de pe front ştiu foarte bine că proviziile şi muniţiile lor se vor termina”, a declarat Jeremy Fleming, directorul Centrului Guvernamental de Comunicaţii din Marea Britanie.

    Potrivit unui audit realizat de biroul procurorului general al Rusiei, numai în 2020 Rusia a încercat să înlocuiească peste 15.000 de componente diferite pentru 43 de tipuri de echipamente militare. În final, autorităţile au reuşit să schimbe doar 3.100 de componente din ţinta iniţială.

    Pe lista armelor, echipamentelor şi vehiculelor militare care au nevoie de piese de schimb din Occident se numără sistemele anti-rachetă Nudol, submarinele nucleare de tip Yassen, bombardierele şi avioanele TU-22M3 şi Su-34 şi elicopterele de atack Ka-52K. La această listă de adaugă şi sisteme tehnologice militare, drone şi nave de război.

    Auditul a mai scos la lumină şi că cel puţin 100 de contracte semnate cu institute de cercetare militară din Rusia pentru dezvoltarea de componente au fost blocate, odată cu anexarea Crimeei.

    „Dependenţa de componentele occidentale nu va opri maşinăria de război rusească, dar va încetini semnificativ ritmul în care Rusia îşi poate regenera capacităţile militare. Rusia poate găsi o cale pentru a ocoli sancţiunile, prin înlocuirea pieselor occidentale cu componente chinezeşti, dar aici apare o problema majoră privind costul aprovizionării şi calitatea acestora. Altfel spus, dacă alege această opţiune, capacitatea Rusiei de a folosi sau produce echipamente şi tehnologii militare pentru a fi folosite la scară largă va fi foarte limitată”, a declarat Sidhart Kaushal, cercetător în cadrul Royal United Services Institute.

  • Cea mai mare problemă a Rusiei riscă să scape de sub control

    Preşedintele Vladimir Putin a petrecut ani de zile luptând împotriva crizei demografice a Rusiei, doar pentru a ordona o invazie a Ucrainei, care duce populaţia ţării sale la un declin istoric, scrie Bloomberg.

    Pe lângă miile de victime înregistrate pe câmpul de luptă, înrolarea a 300.000 de rezervişti — urmată de un exod generat de măsura în cauză — deraiează obiectivele lui Putin de a începe stabilizarea populaţiei.

    Administraţia lui Putin stabilise ca până în 2022 să stopeze declinul populaţiei, înainte de debutul unei pante ascendente în 2030. Cu toate acestea, cu câteva săptămâni înainte ca mobilizarea să fie anunţată în septembrie, un raport intern elaborat pentru o întâlnire cu uşile închise a arătat că oficialii deja stabiliseră că acele ţinte erau nerealiste.

    Dacă operaţiunile militare vor continua în lunile următoare, aşa cum era de aşteptat, Rusia ar putea înregistra mai puţin de 1,2 milioane de naşteri în 2023, cel mai mic număr din istoria modernă, potrivit lui Igor Efremov, cercetător şi specialist în demografie la Institutul Gaidar din Moscova. Decesele totale în Rusia se ridică la un număr de aproximativ 2 milioane pe an, crescând în timpul pandemiei la aproape de 2,5 milioane, în 2021.

    În timp ce traumele demografice se desfăşoară de obicei de-a lungul deceniilor, consecinţele invaziei cresc şansele ca cele mai grave scenarii să devină realitate.

    Pentru Putin, care tocmai a împlinit 70 de ani, demografia rusă a fost de multă vreme o problemă existenţială şi chiar anul trecut a declarat că „salvarea poporului Rusiei este prioritatea noastră naţională de vârf”. 

    Continuarea campaniei militare şi mobilizarea până la sfârşitul primăverii viitoare ar putea genera „o catastrofă”, potrivit lui Efremov, scăzând probabil naşterile la doar 1 milion în cele 12 luni până la jumătatea anului 2024. Rata fertilităţii poate ajunge la 1,2 copii per femeie, a spus el, un nivel pe care Rusia l-a cunoscut o singură dată între 1999 şi 2000.

    „Este probabil ca, în condiţii de incertitudine, multe cupluri să amâne pentru ceva timp să aibă copii până când situaţia se va stabiliza”, a spus Elena Churilova, cercetător la Laboratorul Internaţional pentru Populaţie şi Sănătate al Şcolii Superioare. „În 2023, este probabil să vedem o nouă scădere a natalităţii.”

  • Prinsă la mijloc între un război cu mize imense şi o criză energetică istorică Europa ratează o altă şansă de a-şi aduna forţele şi de a se pregăti pentru furtuna care vine, riscând mai mult ca niciodată dispariţia

    Eforturile lui Vladimir Putin de a folosi gazul rusesc ca armă geopolitică au devenit o ameninţare şi o problemă gravă pentru Europa. Cu toate acestea, Comunitatea Europeană nu pare să reuşească să-şi adune forţele în faţa obstacolului comun, scrie Bloomberg.

    Ultimul episod în care Uniunea Europeană a reuşit să se coordoneze şi să combată o criză a fost în 2020, atunci când a debutat pandemia de COVID-19. Şantajul energetic a lui Vladimir Putin – răspuns la sprijinul european pentru Ucraina – transmite o undă de şoc care va afecta diferit ţările Europei, în funcţie de depdenţa lor de gazele ruseşti.

    Pentru a mai atenua din impactul creşterii galopante a preţurilor şi pentru a-şi ajuta oamenii să treacă cu bine iarna, guvernele Europei sunt gata să arunce în joc sute de miliarde de euro.

    Într-o Uniune Europeană ideală, răspunsul fiscal la problema creşterilor de preţuri ar fi aproape automat. Sprijinul financiar ar fi direcţionat imediat către cele mai afectate state, la care s-ar adăuga şi o serie de scutiri de impozit pe venit şi o amânare de plătire a ratelor, atât pentru businessuri cât şi pentru gospodării.

    În realitate, europenii sunt foarte departe de acest scenariu. La fel ca şi în restul crizelor prin care au trecut, cele 27 de state membre s-au grăbit să vină cu o soluţie scrisă pe genunchi pentru problema energetică a continentului.

    Ţări precum Franţa, Italia şi Spania au făcut presiuni pentru plafonarea preţurilor, prin care sperau să obţină o scădere pentru costurile propriilor importuri de gaze naturale lichefiate. Germania, la rândul său, a anunţat un program de 200 de miliarde de euro cu care şi-a propus să atace problema preţurilor la energie. Pieţele au reacţionat la această neconcordanţă prin creşterea costurilor de împrumut ale Italiei, unde povara grea a datoriei publice face ca cheltuielile suplimentare al guvernului să fie şi mai greu de suportat.

    Din fericire, există totuşi o rază de speranţă pentru Europa. Germania s-ar putea arăta deschisă la acordarea de împrumuturi din partea UE pentru guvernele aflate în dificultate, finanţate prin emisiuni comune de obligaţiuni. Această strategie ar putea reduce uşor costurile ridicate pentru împrumuturi cu care trebuie să se confrunte ţări precum Italia. Cu toate acestea, acest instrumente de ajutor este la ani lumină distanţă de utilitatea şi banii puşi pe masă pentru redresarea ţărilor afectate de pandemie.

    Aceste jumătăţi de măsură cu care Europa operează în mijlocul unei crize o face vulnerabilă în faţa noilor provocări şi o pune faţă în faţă cu o nouă criză a datoriilor externe. UE ar trebui să fie capabilă să creeze un fond permanent pentru a acorda împrumuturi cât şi subvenţii în situaţii de criză, cu proceduri clare privind utilizarea acelor bani, astfel încât ţările membre să nu fie forţate să negocieze noi contracte la fiecare criză care apare.

    În ultimă instanţă, Europa are nevoie de o autoritate fiscală centrală, cu o sursă proprie de venituri pe care să le cheltuie atunci când este necesar pentru a atenua şocurile provocate de crizele ce pot apărea. Dacă nici pandemia, nici un război hibrid cu Rusia nu poate convinge UE să se gândească măcar la această soluţie, este greu de imaginat ce ar mai putea să o facă. Cu cât Europa aşteaptă mai mult, cu atât coeziunea şi solidaritatea riscă să dispară şi nimeni nu ştie ce va veni în loc.

     

  • Dronele kamikaze ruseşti distrug tancurile ucrainene: efectul-surpriză nu lasă nicio cale de ieşire

    Dronele de mare precizie reprezintă marea noutate adusă de războiul dintre Rusia şi Ucraina.

    Utilizarea masivă a dronelor este una dintre cele mai importante inovaţii introduse de războiul dintre Rusia şi Ucraina.

    Atacurile cu UAV-uri (aeronave pilotate de la distanţă) sunt acum un factor decisiv pentru ambele părţi care folosesc atât drone comerciale pentru recunoaştere, cât şi drone kamikaze, care sunt precise şi letale.

    Sunt precum cele filmate în acest clip lansat de Ministerul rus al Apărării: UAV-urile Moscovei au lovit mai multe tancuri, obuziere, vehicule blindate şi mijloace de transport normale ale armatei ucrainene, în apropiere de Mikolaiv-Krivorozhski.

    Rusia are în dotare, susţine Kievul, circa 300 de drone de provenienţă iraniană.

  • Peste 600 de atacuri asupra sistemului de sănătate ucrainean de la începutul războiului – OMS

    Asupra serviciilor de sănătate din Ucraina au avut loc 620 de atacuri de când Rusia şi-a lansat invazia militară, în februarie, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

    Principalele priorităţi ale agenţiei sunt continuarea sprijinului pentru cei 150 de parteneri din domeniul sănătăţii de pe teren şi răspunsul urgent la cele 620 de atacuri asupra serviciilor de sănătate de la începutul războiului, a declarat vineri directorul pentru Europa al agenţiei, Hans Kluge, conform CNN.

    Alte preocupări pentru OMS includ nevoile de sănătate ale celor din Ucraina şi “anticiparea şi pregătirea pentru provocările pe care le va aduce iarna”, a declarat acesta în cadrul unei conferinţe de presă privind impactul asupra sănătăţii al escaladării conflictului din Ucraina.

    Sezonul de iarnă prezintă provocări în special pentru cei care “trăiesc în condiţii precare” şi nu îşi pot încălzi locuinţele, a adăugat Kluge.

    “Provocările din timpul iernii şi recenta escaladare a luptelor s-ar putea adăuga la deplasări interne semnificative, cu un număr anticipat de două până la trei milioane de persoane în mişcare în Ucraina însăşi, precum şi un alt exod de refugiaţi către ţările din jur”, a spus el. “În consecinţă, va exista o presiune şi mai mare asupra serviciilor de sănătate atât în Ucraina, cât şi în ţările de primire a refugiaţilor”, a continuat el.

    Problemele de sănătate mintală, o altă prioritate pentru OMS, vor fi probabil “exacerbate”, a spus Kluge.

    “Zece milioane de persoane… sunt potenţial expuse riscului de tulburări mentale, inclusiv stres acut, anxietate, depresie, abuz de substanţe şi tulburări de stres post-traumatic”, a spus el, adăugând că această estimare a fost făcută înainte de recenta escaladare din Ucraina.

  • Lukaşenko: “Polonia poate ataca Belarus în orice moment”

    Alexandru Lukaşenko, dictatorul din Belarus, s-a întâlnit recent cu ofiţerii de rang înalt ai ţării sale, responsabili de planificarea apărării. Adunarea a fost determinată de evenimentele din ultimele zile, în special de explozia de pe Podul Crimeei.

    Dictatorul a vorbit şi despre armata poloneză la graniţa cu Belarus, transmite TVP World, care este este primul canal în limba engleză al Poloniei. 

    Televiziunea poloneză a transmis că informaţia că Polonia s-ar pregăti să atace Belarus este o informaţie falsă, răspândită de regimul lui Lukaşenko.

    Dictatorul s-a plâns recent într-un discurs public cum Polonia solicită arme nucleare de la Statele Unite ale Americii, iar acestea s-ar afla în acest moment în Germania, gata să fie amplasate pe teritoriul polonez. Mai reclamă că Polonia livrează arme sovietice Ucrainei şi îşi deplasează trupele la sute de kilometri către frontiera estică a Poloniei. 
     
    Lukaşenko a mai spus că dacă Polonia intenţionează să intre în război cu Belarus, trupele poloneze vor sosi la frontiera cu Belarus în 2-3 ore, şi că între timp, trupele ucrainene îi vor ataca ţara dinspre sud. 
     
    Televiziunea poloneză susţine că declaraţiile dictatorului sunt lipsite de dovezi. 

  • Soluţia rusească la problema războiului eşuat: Putin îşi îndreaptă rachetele către oraşele ucrainene pline cu civili nevinovaţi pentru a compensa eşecurile trupelor sale pe câmpul de luptă

    Vladimir Putin a decis reluarea tirului cu rachete asupra oraşelor ucrainene şi a infrastructurii energetice, după lovitura de la Kerch şi avansul trupelor ucrainene în război. Liderul de la Kremlin caută în acest fel să compenseze pentru înfrângerile umilitoare pe care soldaţii săi le suferă pe diferite fronturi, scrie Bloomberg.

    Oficialii ruşi şi aliaţii Kremlinului au aplaudat la scenă deschisă bombardarea oraşelor ucrainene, pe care naţionaliştii au cerut-o de mult timp. Europa a reacţionat dur la această strategie, iar rezultatele ei au fost catalogate imediat ca „crime de război”.

    Bombardamentele au ucis 11 persoane, în timp de 64 au fost rănite. La nivel de infrastructură, cinci regiuni ucrainene au rămas fără current.

    „Începând de azi putem spune că Putin a fost convins să adopte o poziţie mult mai agresivă”, a scris pe Telegram Tatiana Stanoyava, fondatoarea R. Politik.

    În ultimele săptămâni Rusia a suferit cele mai mari înfrângeri de la începutul războiului, pentru că trupele ucrainene au reuşit să recucerească teritorii vaste din est şi sud. Câştigurile Ucrainei s-au accelerat în ciuda anexării ilegitime a Kremlinului care a avut loc luna trecută.

    Pe fondul acestor înfrângeri, Putin a început să ameninţe tot mai des cu o lovitură nucleară, dar nu a reuşit să sperie Occidentul şi să-l convingă să renunţe la sprijinul acordat Ucrainei. În interiorul Rusiei, înfrângerile au stârnit multă furie faţă de dirijiorii războiului. Un oficial  rus chiar a sugerat că Serghei Şoigu, omul din spatele războiului lui Putin, ar trebui să se sinucidă.

    Lovitura care a vizat Podul Crimeea, la o zi după ce Putin a împlinit 70 de ani, nu a făcut decât să intensifice sentimentul de furie şi neputinţă care planează acum deasupra oficialilor ruşi.

    Una dintre cele mai recente mişcări ale liderului de la Kremlin pentru consolidarea trupelor sale a fost mobilizarea parţială, în urma căreia 300.000 de noi soldaţi ar fi trebuit să îngroaşe linia frontului rusesc. În realitate, măsura a provocat exodul în masă al rezerviştilor apţi pentru încorporarare, iar ceea ce va trimite Putin pe front vor fi cel mai probabil recruţi cu o experienţă miliară infimă.

    Tirul de bombardamente care a lovit Ucraina a fost precedat de numirea unui nou comandat la conducerea invaziei. Este vorba de Serghei Surovikin care a condus forţele ruseşti în Siria, şi sub comanda căruia o mare parte din oraşul sirian Alep a fost distrus.

    Există voci din interiorul Rusiei care au început deja să protesteze împotriva bombardamentelor din Ucraina, avertizând că acestea ar putea convinge Occidentul să-şi intensifice sprijinul pentru Ucraina. Dacă acest scenariu devine realitate, Rusia va fi şi mai izolată, iar înfrângerile trupelor ruseşti pe câmpul de luptă s-ar putea înmulţi semnificativ.

  • Cea mai citită ştire de pe Bloomberg: Rolul crucial jucat de România în războiul din Ucraina ar trebui să pună capăt aşteptării de decenii de a intra în spaţiul Schengen

    Uniunea Europeană ar trebui să-şi arate solidaritatea faţă România şi să pună capăt aşteptării sale de un deceniu de a intra în spaţiul Schengen, după ce ţara a jucat un rol esenţial în a ajuta Ucraina să exporte cereale în timpul invaziei rese, a declarat un înalt oficial, potrivit Bloomberg.

    Marcel Ciolacu, liderul celui mai mare partid de coaliţie de guvernare din România şi preşedintele Camerei Deputaţilor, a declarat că România îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a intra în spaţiul Schengen de 26 de naţiuni, care se întinde de la Cercul Arctic, din Finlanda, până la Marea Mediterană, în sud.

    Mai mult, România şi-a arătat solidaritatea faţă de Ucraina şi aliaţii săi, acordând prioritate exporturilor de cereale ucrainene, a spus el.

    „Statul român a acţionat exemplar în ajutorul Ucrainei, chiar dacă ne-am înfuriat fermierii, trimiţând mai întâi cereale vecinului nostru”, a declarat Ciolacu reporterilor, luni, la Bucureşti. „Cred că este timpul ca Europa să-şi arate solidaritatea faţă de noi.”

    România şi Bulgaria au aderat la UE în 2007, dar nu au reuşit să câştige votul politic pentru a deveni membre ale spaţiului Schengen din cauza preocupărilor legate de corupţie. Aceste rezerve au rămas în rândul unor state membre în ultimul deceniu, blocând eforturile celor două state de a deveni parte a Schengen.

    Acum, România se străduieşte să demonstreze că poate găzdui un aflux de refugiaţi din război, protejând în acelaşi timp frontierele externe ale UE. Cele două ţări vor să fie admise în zonă încă de la 1 ianuarie, când Croaţia se aşteaptă să se alăture.

    O echipă de experţi va reevalua pregătirea tehnică a celor două ţări de a se alătura zonei începând cu această săptămână.