BusinessMagazin

Tag: zona euro

  • Opinii primite la redacţie. Euro-integrare pentru România: între dorinţă şi necesitate

    Extinderea zonei euro este un subiect de actualitate, dar nu toate ţările europene văd acest proces la fel. România ar trebui să facă din adoptarea monedei euro un obiectiv strategic care să susţină creşterea şi dezvoltarea economică durabilă şi stabilă.

    La mai mult de şase decenii de la constituirea sa, spaţiul comunitar  parcurge, în perioada actuală, o nouă etapă marcată de riscuri şi incertitudi generate de situaţia geo-politică şi economică. Efectele pandemiei de Covid-19, ale schimbărilor climatice generatoare de fenomene extreme, ale conflictului militar de la graniţã, ale procesului de înlocuire treptată a surselor de energie convenţională cu cele regenerabile au scos la iveala o serie de vulnerabilităţi sistemice cărora Uniunea Europeanã trebuie să le facă faţă şi care îi diminuează competitivitatea în plan global.

    Inflaţia ridicată  şi creşterea costului creditării pun presiune, în mod diferit, atât pe zona euro cât şi pe statele membre ale Uniunii Europene aflate în afara acesteia. Moneda comună şi cadrul legal şi instituţional comun fac din zona euro un spaţiu economic şi politic mai puţin expus riscurilor şi permit atingerea unui grad de stabilitate si a unui standard de viaţă mai ridicat decât cel al statelor membre care nu fac parte din aceasta.

    Pentru România, membră a Uniunii Europene în ultimii 16 ani, adoptarea monedei comune  şi a face parte din zona euro este o chestiune de timp, deoarece toate statele membre, cu excepţia Danemarcei, sunt teoretic obligate să adere mai devreme sau mai târziu la uniunea monetară. Este un proces complex, care presupune parcurgerea mai multor etape.

    Deocamdată, datorită conjuncturii economice globale şi regionale, România nu îndeplineşte criteriile de aderare, dar trebuie remarcat faptul că de-a lungul timpului au fost perioade în care a îndeplinit, simultan, mai multe din aceste criterii. Crizele suprapuse au deteriorat funcţionarea mecansimelor economice, peste tot în lume, iar indicatorii de stabilitate (a preţurilor, fiscal-bugetară, a cursului de schimb şi desigur monetară) au depăşit cu mult, în toate statele membre ale Uniunii şi, desigur, şi în România, limitele stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

    Faptul că Bulgaria şi Croaţia, state care, la fel ca România, au statutul de stat membru cu derogare de la adoptarea monedei euro au intrat in MRS 2 şi vor adopta moneda comună cel mai probabil in 2023 (Croaţia) şi 2024 (Bulgaria) ar putea reprezenta un stimulent pentru a re-aşeza acest obiectiv în cadrul priorităţilor legate de definirea interesului naţional. E însă nevoie de voinţă politică şi de o strângere a tuturor stakeholderilor, politicieni, tehnocraţi şi societate civilă, în jurul unui proiect comun.

    E de asemenea nevoie de o mai bună comunicare a importanţei şi conţinutului acestui proiect. Un sondaj din aprilie 2022, realizat de la nivelul Uniunii Europene relevă faptul că mai puţin de jumătate din populaţia României cunoaşte şi se consideră informată de costurile şi beneficiile aderării la zona euro, România fiind pe ultimul loc în rândul statelor din afara zonei euro din această perspectivă.

    Eforturile făcute de către Banca Naţională a României şi de Banca Centrală Europeană si celelate instituţii europene trebuiesc acompaniate de mesaje ale clasei politice, societăţii civile şi organismelor profesionale  legate de importanţa acestui proiect.

    Pentru a intra în zona euro, România ar trebui să demonstreze că piaţa sa este compatibilă cu structurile Pieţei Interne, prin convergenţă reală, cât şi prin îndeplinirea indicatorilor de   convergenţă nominală.

    Este evident că, pentru România, ca şi în cazul tuturor celorlalţi membri ai zonei euro, adoptarea monedei comune  generează atât costuri, cât şi beneficii. Printre costuri se numără pierderea controlului asupra politicii monetare naţionale, inclusiv a capacităţii acesteia de a stimula creşterea economică prin utilizarea unor instrumente monetare specifice. Beneficiile sunt o creştere a stabilitatăţii economice şi, implicit, sociale, mai puţine riscuri legate de  cursul de schimb, mai multă transparenţă pe piaţă şi capacitatea sporită de a atrage investiţii ca parte a unei uniuni economice, monetare şi politice stabile.

    Mihaela Luţaş predă cursul de Politici Economice Europene la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca; Dan LUCA conferenţiază în universităţi din Bruxelles şi Bucureşti.

     

  • Inflaţia din zona euro, care se apropie rapid de 10%, o va pune la încercare pe Lagarde

    Inflaţia din zona euro a atins probabil luna trecută un nou record, cu puţin mai aproape de 10%, menţinând astfel presiunea asupra Băncii Centrale Europene în timp ce aceasta analizează cât de agresiv trebuie să crească ratele dobânzilor, scrie Bloomberg.

    Toţi economiştii intervievaţi de Bloomberg preconizează un nou maxim istoric pentru creşterea preţurilor de consum. Prognoza medie este de 9,7%, iar patru dintre ei prevăd un rezultat de două cifre.

    Datele pentru zona euro, formată din 19 naţiuni, sunt aşteptate vineri, în urma rapoartelor celor mai mari trei economii din regiune şi a unei evaluări a sentimentului mediului de afaceri din întregul bloc.

    Având în vedere că anunţurile anterioare au dat un impuls esenţial la ultimele două şedinţe ale BCE, noul raport va fi probabil unul dintre cele mai importante ingrediente pentru următoarea decizie, care va fi luată peste o lună.

    Acest context, împreună cu orice implicaţii politice ale alegerilor italiene de duminică, va fi cu siguranţă o temă dominantă pentru preşedintele Christine Lagarde atunci când se va prezenta în faţa parlamentarilor, la Bruxelles, în ziua următoare.

    Ea se va confrunta, probabil, cu întrebări referitoare la locul unde vor merge ratele dobânzilor după creşterile de 1,25 puncte procentuale de până acum şi în ce direcţie se vor îndrepta oficialii dacă vor trebui să aleagă între combaterea inflaţiei şi protejarea locurilor de muncă.

  • Avertisment: zona euro are în faţă o recesiune mai profundă în urma livrărilor reduse de gaze

    Zona euro se va confrunta cu o recesiune mai profundă decât se anticipase anterior după ce Rusia a suspendat livrările de gaze prin gazoductul Nord Stream 1, avertizează economiştii Deutsche Bank, potrivit Bloomberg. PIB-ul regiunii se va contracta cu 2,2% anul viitor, faţă de o proiecţie anterioară privind un declin de 0,3%.

  • Riscul unei recesiuni în zona euro pare de neevitat: Probabilitatea apariţiei în următoarele 12 luni a două trimestre consecutive de contracţie a crescut la 80%

    Riscul unei recesiuni în zona euro a atins cel mai înalt nivel din iulie 2020, pe măsură ce perspectiva unei crize energetice din timpul iernii creşte pericolul unei scăderi abrupte a activităţii economice, relatează Bloomberg.

    Economiştii chestionaţi de Bloomberg estimează acum probabilitatea apariţiei a două trimestre consecutive de contracţie la 80% în următoarele 12 luni, faţă de nivelul de 60% înregistrat într-un sondaj anterior. Germania, cea mai mare economie a blocului şi printre cele mai expuse la criza energetică aflată la orizont, este probabil să înregistreze scaderi încă din acest trimestru.

    În timp ce oficialii BCE au prezis că economia zonei euro nu se va contracta, ci doar va stagna, în timpul actualizării politicii de luna aceasta, aceştia au fost din ce în ce mai vocali cu privire la pericolul inflaţiei din regiune. Conducătorii Băncii Centrale Europene au justificat creşterile ratelor ca o măsură de combatere a inflaţiei agresive, deşii un număr important de economişti susţin că măririle în cauză au venit prea târziu. Analiştii se aşteaptă la o creştere de 75 de puncte de bază la următoarea reuniune de politică a BCE din octombrie.

    Economistul-şef Philip Lane a declarat săptămâna trecută că majorarea neobişnuit de mare a ratei dobânzii de către BCE în această lună a fost „potrivită”, semnalând în acelaşi timp că următoarele creşteri ar putea fi ceva mai temperate. Alţi oficiali ai BCE au declarat pentru Bloomberg, după ultima decizie, că nu exclud o nouă creştere de 75 de puncte de bază la următoarea întâlnire.

    Aproximativ 90 de bănci centrale au majorat ratele dobânzilor în acest an, jumătate dintre ele aplicând creşteri de cel puţin 75 de puncte de bază dintr-o singură lovitură. Multe bănci au procedat astfel în nenumărate rânduri, în ceea ce economistul şef al Bank of America Corp., Ethan Harris, apreciază ca fiind „o competiţie pentru a vedea cine poate merge mai repede”.

    Rezultatul este cea mai amplă înăsprire a politicii monetare din ultimii 15 ani – o abatere decisivă de la era banilor ieftini introdusă de criza financiară din 2008, pe care mulţi economişti şi investitori ajunseseră să o considere noua normalitate. Trimestrul curent va înregistra cele mai mari creşteri din ultimii 40 de ani ale ratelor de dobândă aplicate de băncile centrale importante, potrivit JPMorgan Chase & Co., iar seria de înăspriri nu se va opri aici.

  • Marile bănci centrale ale lumii sunt bombardate de date care le încurajează să meargă pe calea majorărilor agresive de dobânzi. Probabil că aşa şi vor face

    În zona euro, inflaţia a acce­lerat la un nou maxim istoric, adu­când un argument în plus pentru care Banca Centrală Europeană trebuie să ia în considerate o majorare agresivă de dobânzi în şedinţa de săptămâna viitoare, scrie Bloomberg.

    Preţurile de consum din bloc au urcat cu 9,1% în august faţă de aceeaşi lună a anului trecut, peste aşteptările medii ale economiştilor ce indicau 9%.

    Cel mai rapid urcuş al preţurilor de la introducerea monedei euro din urmă cu peste două decenii îi va determina pe strategii din Frankfurt să caute un echilibru delicat: dobân­zile trebuie majorate suficient pentru a împinge inflaţia înapoi către ţinta de 2%, dar nu atât de sus încât să sufoce orice avânt economic rămas pe fondul temerilor privind o posibilă întrerupere a livrărilor de gaze ru­seşti în această iarnă.

    Întrebarea acum este dacă noile date sunt suficiente pentru a determi­na BCE să majoreze dobânzile cu 75 de puncte bază. O astfel de majo­rare a fost aplicată de banca centrală a­mericană (Fed) de două ori deja, deşi oficialii BCE avertizează împo­triva urmării unei căi similare în con­diţiile în care Europa se pregăteşte de recesiune.

    Şase membri ai consiliului gu­vernator al băncii au declarat public că cred că o majorare de peste 50 de puncte bază ar trebui discutată, pieţele punând probabilitatea unei ma­jo­rări cu 75 de puncte la peste 60%. Alţi oficiali au pledat pentru precauţie, însă. Philip Lane, econo­mist-şef al băncii, a îndemnat recent pentru un „­pas constant“ al majoră­rilor pentru minimizarea riscului de perturbări, în timp ce Fabio Panetta, membru al boardului executiv al BCE, a de­clarat că o economie în înce­tinire va ajuta la temperarea inflaţiei.

    În SUA, numărul posturilor va­cante şi un indicator al încrederii con­su­matorilor au depăşit aşteptările, relevând soliditatea cererii gospodă­ri­ilor şi a pieţei muncii, ce riscă să susţină presiunile inflaţioniste şi sporind probabilitatea ca Fed-ul să decidă o a treia majorare de 75 de puncte bază a dobânzilor.

    Indicatorul privind încrederea consumatorilor a urcat la un maxim pe trei luni, semnalând de asemenea planuri mai ferme de achiziţii de electrocasnice şi autovehicule.

    Între timp, numărul locurilor de muncă vacante a crescut în mod neaşteptat la 11,2 milioane în iulie, aproape de un nivel record.

    Combinate, cele două cifre indi­că cerere solidă de forţă de muncă şi cerere rezistentă din partea gospodă­riilor, chiar în condiţiile în care ban­cherii centrali ameircani apasă mai tare pe frânele politicii monetare. În lipsa unei încetiniri a cheltuielilor con­sumatorilor şi o temperare a pre­siunilor salariale, lupta Fed-ului cu inflaţia va deveni şi mai dificilă.

    Investitorii înclină acum către o nouă majorare de 75 de puncte bază a dobânzilor.

  • Încrederea în zona euro a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimele 19 luni. Recesiunea pare o realitate din ce în ce mai greu de evitat

    Încrederea economică în zona euro a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimiul an şi jumătate, deoarece inflaţia bate record după record, iar livrările limitate de energie împing regiunea mai aproape de o recesiune, a raportat Bloomberg.

    Indicatorul economic al Comisiei Europeane a scăzut la 97,6 în august faţă de 99 în luna precedentă, au arătat datele de marţi. Analistii chestionati de Bloomberg se asteptau la o scadere la 98.

    Scăderea încrederii economice se simte şi în industrie şi servicii, deoarece penuria de energie pune în pericol producţia, creşte preţurile şi reduce cererea. În timp ce sentimentul consumatorilor a revenit în mod neaşteptat în august de la un minim record, gospodăriile sunt mai pesimiste cu privire la viitor decât au fost în timpul pandemiei.

    Având în vedere că activitatea din sectorul privat a scăzut pentru a doua lună la rând, unii analişti spun că regiunea este deja în recesiune. Declinul este determinat în mare parte de industria prelucrătoare, care este cea mai expusă scăderii livrărilor de gaze naturale din Rusia. Germania, cea mai mare economie a Europei, este deosebit de afectată.

    Criza energetică stimulează inflaţia în continuare. Se aşteaptă ca datele din zona euro, care urmează să fie anunţate miercuri, să reflecte încă un record istoric al creşterii preţurilor în luna august.

    Acest lucru a determinat Banca Centrală Europeană să majoreze ratele dobânzilor cu încă jumătate de punct la reuniunea de săptămâna viitoare, unii oficiali susţinând o creştere şi mai abruptă.

  • Încrederea investitorilor în moneda europeană scade pe măsură ce criza energetică se accentuează pe continent. Euro a coborât deja cu 15% în ultimul an

    Încrederea investitorilor în euro a atins cel mai mic nivel de când pandemia a lovit Europa în urmă cu mai bine de doi ani, din cauza creşterii riscului unei recesiuni generate de preţurile record la energie, scrie Financial Times.

    Creşterea pariurilor faţă de scăderea euro reflectă, de asemenea, optimismul asupra dolarului american, care a fost stimulat de semnalele Rezervei Federale a SUA – întărite vineri de preşedintele său Jay Powell –  privitoare la continuarea majorării ratelor dobânzilor pentru a face faţă inflaţiei crescânde.

    Pe lângă ameninţarea recesiunii, Europa se confruntă şi cu creşterea bruscă a preţurilor. La reuniunea anuală a bancherilor centrali de la Jackson Hole din acest weekend, Isabel Schnabel, membru al consiliului executiv al Băncii Centrale Europene, şi François Villeroy de Galhau, guvernatorul băncii centrale franceze, au avertizat că politica monetară va trebui să rămână strictă pentru o perioadă lungă de timp în Europa.

    Euro a scăzut deja cu 15%, coborând sub valoarea dolarului în ultimul an. Săptămâna trecută, a atins cel mai mic nivel din ultimii 20 de ani, deoarece preţurile angro la gaze şi electricitate au crescut la maxime istorice în Europa, din cauza temerilor că Rusia va limita aprovizionarea cu energie.

    „Euro în acest moment este pur şi simplu o funcţie a şocului energetic european”, a declarat Mark McCormick, şeful global al strategiei valutare la TD Securities. „Cel mai important factor pentru următoarele două săptămâni implică ceea ce se întâmplă cu Nord Stream 1 [conducta din Rusia] şi creşterea preţurilor la gaz.”

    Creşterea preţurilor la gazele naturale i-a determinat pe investitori să reevalueze cât de mult ar putea persista inflaţia ridicată şi cât de puternic ar putea afecta economia zonei euro, deoarece sectoare importane, de la producţia de îngrăşăminte, până la fabricarea sticlei, avertizează că preţurile ridicate ale gazului limitează producţia.

    David Adams, şeful strategiei G10 FX la Morgan Stanley, a declarat că pariurile privitoare de scăderea euro reflectă, de asemenea, rolul dolarului ca „un port sigur într-o furtună violentă”, precum şi faptul că Statele Unite nu sunt la fel de expuse crizei gazului.

    Scăderea euro alimentează inflaţia, crescând preţul importurilor, inclusiv al energiei. Economiştii se aşteaptă ca preţurile de consum din zona euro să fi crescut cu o rată record de 9% până în luna august.

    Unii factori de decizie BCE au propus să accelereze ritmul creşterii ratelor pentru a controla inflaţia, spunând că ar trebui să ia în considerare o creştere de 0,75 puncte procentuale la reuniunea din 8 septembrie, în timp ce alţi oficiali susţin că va fi necesar un „sacrificiu” mai mare decât în ​​timpul episoadelor anterioare de înăsprire a politicii monetare.

    Un risc pentru investitorii care pariază împotriva euro este că „fluxul de bani” de lungă durată din Europa destinat investiţiilor în SUA şi în alte regiuni s-ar putea inversa în următoarele şase până la 12 luni, pe măsură ce BCE creşte ratele, făcând obligaţiunile din zona euro mai atractive.

    Cu toate acestea, Jane Foley, şeful Strategiei valutare la Rabobank, a declarat că „opiniile investitorilor cu privire la euro devin din ce în ce mai asemănătoare cu cele ale pieţei pentru lire sterline”, deoarece comercianţii privesc dincolo de creşterile aşteptate ale ratelor dobânzilor şi se concentrează în schimb pe perspectivele sumbre pentru zona euro şi Marea Britanie.

  • Euro, încotro? Tot mai în jos probabil, pentru că BCE are mâinile legate de riscul de recesiune. Aceasta înseamnă inflaţie şi mai mare în Europa şi pericole pentru cei care exportă în zona euro

    Niciodată în ultimii ani simpo­zio­nul de politică economică de la Jackson Hole, SUA, găzduit de banca centrală americană, n-a avut efecte mai palpabile asupra economiei europene ca acum. Dis­cursul pe care-l va ţine acolo preşedintele Rezervei Federale, Jerome Powel, poate îm­pinge şi mai în jos moneda euro, ajunsă sub pragul de paritate cu dolarul. Aşteptările sunt ca aşa să se întâmple şi se văd în cursul valutar.

    Războiul valutar global inversat din prezent, fie că este intenţionat sau nu, se poartă şi prin mesaje şi date economice. Dolarul se întăreşte pe măsură ce Fed, sub conducerea lui Powel, acţionează tot mai hotărât cu majorări de dobândă agresive pentru a domoli inflaţia record.

    Euro slăbeşte deoarece Banca Centrală Europeană a acţionat întârziat, iar datele care vin din zona euro arată înrăutăţirea crizei economice. Powel va vorbi la Jackson Hole vineri, în faţa elitei finanţelor mondiale, iar multă lume se aşteaptă ca el să-şi menţină tonul agresiv la adresa inflaţiei.

    Colegul său Neel Kashkari, preşedintele Minneapolis Fed, a spus că cea mai mare frică a sa este că persistenţa presiunilor de preţ, adică a forţelor care hrănesc inflaţia, este sub­estimată. Aceasta înseamnă că Fed, cel mai probabil, îşi va continua războiul cu scumpirile.

    BCE a subestimat com­plet şi grav aceste forţe. Euro slăbeşte, in­flaţia creşte, iar econo­miile mari europene se îndreaptă spre recesiu­ne. Nici chiar o majorare enormă a dobânzii de politică monetară nu va mai putea îndrepta cursul monedei unice europene, după cum scrie Bloomberg.

    În vremuri normale, euro mai slab ar fi adus bucurie companiilor exporta­toare deoarece le-ar fi făcut produsele mai ieftine pe pieţele internaţionale.

    De altfel, fir­mele europene, în special cele germane, s-au rugat ani de zile pentru de­precierea euro. La începutul anului 2020, după o lungă perioadă de revenire din criza financiară globală şi când se lăsa din nou ne­gura peste economia mondială, moneda unică sărea în sus cu peste 10% faţă de dolar în nici trei luni. Până atunci se vorbea de o mare încetinire economică globală sincronizată.

    Zona euro părea însă puternică, iar investitorii lăudau planul european comun de stimulare econo­mică în vremuri de pande­mie. Euro era considerat monedă-refugiu, aşa cum este dolarul în pre­zent. Teama era că a­precierea puternică va frâna creşterea econo­mică. Dar acum, de­pre­cierea vine în cel mai rău moment posibil. Prea puţini o mai vor.

    Euro a scăzut cu peste 12% faţă de dolar anul acesta şi a alunecat sub pragul parităţii cu mo­neda americană pentru prima dată în ultimele două decenii. Declinul face să creas­că preţurile importurilor, care se adaugă pre­ţurilor record ale energiei şi inflaţiei gene­ralizate scăpate de sub control. În aceste con­diţii, marjele de profit sunt în pericol.

    Firmele germane au avertizat că se con­fruntă cu „presiuni puternice ale costurilor“. Cererea de consum este şi ea sub presiune din cauza inflaţiei record de aproape 9%. Orice avantaje ar aduce deprecierea euro, acestea sunt umbrite de criza de energie şi de peri­co­lul venirii recesiunii, arată Bloomberg.

    Cei mai mulţi analişti spun că paritatea în sine cu dolarul nu are efecte, ci este ceva simbolic. Tendinţa este cea care contează.

    Madison Faller, strateg la JPMorgan, arată că ieftinirea euro faţă de dolar sub nivelul parităţii „este emblematică pentru pericolele mai mari la adresa creşterii economice din Europa“.

    Aceste pericole pot însemna că BCE are mâinile legate în lupta cu inflaţia. Dacă aplică majorări de dobândă agresive, aşa cum face Fed, riscă să aducă zona euro mai aproape de recesiune sau să o împingă mai adânc acolo.

    Se creează astfel un spaţiu mai mare pentru dolar să se întărească şi pentru euro să cadă şi apare nevoia de a regândi unele modele economice, cum este cel al Germaniei, bazat pe exporturi a căror competitivitate depinde de euro şi importuri de energie ieftină, folosind lanţurile de aprovizionare globale, acum blocate.

    Energia nu mai este deloc ieftină. Banca americană Morgan Stanley se aşteaptă ca euro să ajungă la 0,97 de dolari pe unitate în următoarele luni. JPMorgan vede o alunecare la 0,95 de dolari pentru un euro până la sfârşitul anului. ING nu exclude un plonjon pe termen lung la 0,80-0,75 dolari.

    Ieri, moneda americană s-a oprit din ascensiunea sa deoarece s-a blocat în date economice slabe din economia SUA. Şi America are probleme care pun lumea pe gânduri, nu doar Europa.

    Deprecierea euro îi pune pe gânduri şi pe cei care exportă în UE deoarece majoritatea contractelor sunt în dolari. Ca să cumpere dolari, importatorii europeni trebuie să plătească mai mulţi euro. Acest lucru înseamnă produse mai scumpe în condiţii de inflaţie puternică în Europa. Consumatorii europeni şi-ar putea reduce cheltuielile. Între timp, gazele naturale destinate Europei, cumpărate şi ele în mare parte în dolari, se scumpesc, iar cotaţiile petrolului, stabilite în dolari, au reînceput să crească.

  • Temerile legate de recesiune în zona euro cresc pe măsură ce activitatea sectorului de afaceri este din nou în scădere

    Activitatea întreprinderilor din zona euro a suferit cea mai mare contracţie din ultimele 18 luni, ca urmare a creşterii preţurilor, a scăderii cererii şi a creşterii stocurilor de bunuri nevândute, potrivit unui sondaj de referinţă realizat în rândul companiilor, ceea ce a sporit temerile privind iminenţa unei recesiuni, conform Financial Times.

    Indicele S&P Global a scăzut marţi cu 0,7 puncte, la 49,2, cel mai scăzut nivel din februarie 2021 şi a doua lună consecutivă sub pragul crucial de 50 care separă creşterea de contracţie

    Economiştii chestionaţi de Reuters se aşteptau la o scădere uşor mai mare. Dar sondajul a subliniat provocările cu care se confruntă economia zonei euro, după ce întreprinderile germane au raportat cea mai mare inversare a activităţii din ultimii doi ani, în timp ce întreprinderile franceze au suferit prima contracţie din ultimele 18 luni.

    Andrew Harker, director economic la S&P Global, a declarat că datele “indică o economie în contracţie în trimestrul al treilea”. El a adăugat: “Presiunile legate de costul vieţii înseamnă că redresarea din sectorul serviciilor, după ridicarea restricţiilor legate de pandemie, a dispărut, în timp ce industria manufacturieră a rămas împotmolită în contracţie în luna august.”

    Turismul şi serviciile legate de ospitalitate au fost impulsionate în această vară de ridicarea majorităţii restricţiilor privind coronavirusul în Europa, dar beneficiile par să fi fost anulate pentru multe companii de un număr tot mai mare de factori negativi.

    Odată ce Rusia a redus livrările de gaze naturale către Europa, a provocat o inflaţie record în zona euro, care a dus la creştera cheltuielilor gospodăriilor şi a lovit investiţiile întreprinderilor, forţând în acelaşi timp Banca Centrală Europeană să majoreze ratele dobânzilor şi convingându-i pe mulţi economişti că zona euro se îndreaptă spre recesiune.

    “Indicatorii PMI flash din august sugerează că economia zonei euro se află acum în contracţie”, a scris Jack Allen-Reynolds, economist la Capital Economics, într-o notă adresată clienţilor, adăugând că “BCE va trebui să continue cu înăsprirea monetară chiar dacă economia intră în recesiune”.

    Titlurile de stat din zona euro s-au vândut marţi, reflectând convingerea că încetinirea economică nu va fi suficientă pentru a descuraja BCE să majoreze rata de depozit de la zero la 0,5% la şedinţa de luna viitoare. Randamentul obligaţiunilor pe 10 ani ale Italiei a crescut la 3,65%, un maxim al ultimelor două luni.

    Comenzile noi pentru întreprinderile din zona euro, atât în sectorul serviciilor, cât şi în cel al producţiei, au scăzut pentru a doua lună consecutiv, potrivit S&P Global, lăsând fabricile să se confrunte cu cea mai mare creştere a stocurilor de produse nevândute din istoria de 25 de ani a sondajului.

    “Scăderi deosebit de accentuate ale producţiei au fost observate în categoriile de materiale de bază şi în sectorul auto, dar reduceri au fost înregistrate şi în părţi ale sectorului serviciilor, inclusiv în turism şi recreere şi în sectorul imobiliar”, a precizat institutul.

    Reducerea activităţii de afaceri a fost concentrată în principal în Germania şi Franţa, conform sondajului, în timp ce producţia în alte ţări din zona euro a continuat să crească, “deşi doar marginal”.

    Indicele PMI pentru Germania a scăzut cu 0,5 puncte la 47,6, un declin uşor mai mic decât se aştepta, ajungând la cel mai scăzut nivel din iunie 2020, deoarece o scădere bruscă a indicelui serviciilor a compensat o îmbunătăţire în industria de producţie.

    “Poate că PIB-ul german nu a scăzut în al doilea trimestru, dar o va face cu siguranţă în al treilea trimestru şi ne îndoim că va putea evita o recesiune tehnică în acest an”, a declarat Melanie Debono, economist la Pantheon Macroeconomics, într-o notă adresată clienţilor.

    Indicele PMI francez a scăzut mai mult decât se aştepta, coborând cu 1,9 puncte până la 49,8, în condiţiile în care activitatea a fost afectată de o încetinire bruscă în sectorul serviciilor.

     

  • Economiştii văd o probabilitate de 60% ca zona euro să intre în recesiune

    Riscul ca zona euro să intre în recesiune a ajuns la cel mai ridicat nivel de după noiembrie 2020 în condiţiile în care penuria de energie ameninţă să împingă şi mai în sus inflaţia deja record, arată un sondaj efectuat de Bloomberg în rândul mai multor economişti.

    Probabilitatea unei contracţii a activităţii economice timp de două trimestre consecutiv a crescut de la 45%, cât arăta ancheta anterioară, la 60%.

    Înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, şansele erau de 20%. Sondajul arată că Germania, cea mai mare economie europeană şi cea mai expusă la gazele ruse, probabil va intra într-o perioadă de stagnare chiar din acest trimestru. Inflaţia este de aşteptat să ajungă la 8% anul acesta, nivel de patru ori mai mare decât ţinta BCE.

    O inflaţie mai puternică înseamnă o posibilitate mai mare ca banca centrală a zonei euro să răspundă prin creşteri de dobânzi.