BusinessMagazin

Tag: ziare

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Studiu RE/MAX: 81% dintre europeni găsesc locuinţa dorită în urma unei căutări realizate online

    Potrivit unei analize realizate în ţările din Europa de către  RE/MAX Europe,  81% dintre europeni găsesc locuinţa dorită  în urma unei căutări realizate online şi, de cele mai multe ori, împreună cu partenerul de viaţă. Raportat la piaţa din România, de asemenea, peste 50%  din cumpărătorii unei locuinţe au ajuns la proprietatea căutată tot prin căutări pe Internet.

    Potrivit studiului RE/MAX, la nivel european, 67% dintre cei care se află în căutarea unei case încep prin a căuta pe site-urile specializate în anunţuri imobiliare. Din total, 44% întreabă prietenii şi familia dacă ştiu de proprietăţi scoase la vânzare. De asemenea, 35% din total încep căutarea cu ziarele specializate în anunţuri.

    În ceea ce priveşte metodele prin care cei aflaţi în căutarea unei case chiar găsesc cea mai bună variantă, studiul RE/MAX Europe arată că cele mai mari şanse de reuşită – 76% – le au cei care au încep căutarea online.

    „Atât în România, cât şi la nivel European, chiar dacă o căutare a unei case începe online sau din anunţurile din ziare, un procent important din tranzacţii este încheiat printr-un agent imobiliar, procent care sperăm să creacscă de la an la an”, a declarat Răzvan Cuc, Preşedinte RE/MAX România.

    Analiza RE/MAX mai arată că, pentru 60%, fotografiile cu proprietatea pe care o trec pe lista de vizionări sunt extrem de importante şi pot face diferenţa.

    Studiul desfăşurat de companie mai arată că, la nivel european, 40% dintre persoanele care caută o proprietate o fac împreună cu partenerul, iar 25% singuri. Cel mai mare procent, în acest sens, este în Spania, unde 60% din cei care doresc o casă sunt cuplu. Pe locul al doilea este România, unde procentul este de 55%, iar în Franţa este de 31%. Pe piaţa din Turcia lucrurile stau diferit – aici doar 14% dintre cei care cumpără o casă sunt într-un cuplu.
    Mai mult de atât, analiza RE/MAX mai arată că 76% dintre cei care caută o casă au avut, până la acel moment o proprietate sau măcar o locuinţă închiriată.

    Costul locuinţei este, pentru cea mai mare parte a europenilor, cel mai important aspect atunci când vine vorba de achiziţia unei case. Pe locul al doilea se află locaţia, suprafaţa şi alte costuri ce le implică noua casă. Gradul de eficienţă energetică şi anul de construcţie joacă şi ele un rol important.

    Când vine vorba de vecinătăţi, pentru aproape 20% din cumpărători apropierea de un loc de joacă pentru copii este crucială, iar pentru cca. 19%, apropierea de o grădiniţă sau o şcoală. Din topul locurilor ce nu trebuie să lipsească din zonă sunt centrele comerciale, restaurantele şi bisericile.

    Este foarte interesant că tinerii şi femeile ar vrea în mod special să aibă o locuinţă în apropierea mall-urilor, în timp ce persoanele cu vârste cuprinse între 30 şi 39 de ani ar prefera să aibă în apropiere o grădiniţă sau o şcoală.

    RE/MAX Europa a realizat acest studiu având un eşantion reprezantativ de 8.000 de respondenţi din 16 ţări europene printre care Austria, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Elveţia, Turcia, Olanda.

  • Vasile Vînătoru, un primar din judeţul Vaslui: “Numai cine este bolnav de răutate nu se poate bucura când vede cum o comunitate se dezvoltă”

    Banca nu este doar un “scaun lung şi îngust pentru două sau mai multe persoane” sau o insituţie financiară, ci şi o comună din judeţul Vaslui. Comuna Banca a ieşit în evidenţă datorită investiţiilor făcute în dezvoltare, investiţii coordonate de primarul Vasile Vînătoru, potrivit banca.ziare.com

    Aceasta a reuşit să asfalteze drumul spre satul Banca (parte a comunei), iar locuitorii satului Salcioara sunt racordaţi la reţeaua de gaz.
    “Primarul nu are culoare politică. Şi de aceea toţi pun umărul la realizarea proiectelor lansate de administraţia locală. Împreuna trebuie să lucrăm în folosul cetăţenilor din comună. Un primar trebuie să aibă continuitate ca să poată finaliza proiectele”, a spus Vînătorul pentru sursa citată.

    “Cu forţe proprii am împădurit alte 10 hectare de teren.  De asemenea, avem apoi un alt proiect pentru împădurirea unor suprafeţe de teren care-i realizat în proporţie de 70%. Am reuşit să asfaltam drumul pana la Banca sat şi avem proiecte de alimentare cu apa, canalizare şi drumuri asfaltate pentru fiecare sat al comunei. O reuşită este reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare din satele Tîfu şi Miclesti. “, a adăugat el.

    Nu i-a fost uşor să realizeze aceste lucruri deoarce opozanţii i-au pus beţe în roate la fiecare ocazie, potrivit spuselor lui. “”Au spus la un moment dat ca sunt arestat. Au reclamat totul, orice lucrare. Raspunsurile primite arata clar ca nu s-au comis ilegalitati. Obligatia mea acum este sa discut cu oamenii. Am asteptat sa vina raspunsurile oficiale pentru a avea ce sa le arat. Voi merge si le voi arata oamenilor cum sta realitatea. “, s-a apărat el.

    “Numai cine este bolnav de răutate nu se poate bucura când vede cum o comunitate se dezvoltă, când vede cum apar şi în această zonă vitregită comune europene.”, a concluzionat el.

  • Povestea lui Anne Cox Chambers, doamna de fier a industriei media din Statele Unite

    Anne Cox Chambers s-a născut pe 1 decembrie 1919 în Dayton, Ohio. Tatăl său, James M. Cox, a fost jurnalist şi a candidat, în 1920, la alegerile primare din cadrul Partidului Democrat. Anne Chambers a urmat cursurile Finch College şi a obţinut, de-a lungul vieţii, mai multe diplome de recunoaştere academică. În 1974, după moartea fratelui său, Anne Cox Chambers a devenit acţionar majoritar în compania familiei, preluând şi funcţia de director al Atlanta Newspapers. Fiind activă atât în afaceri, cât şi în politică, Chambers a fost numită de către preşedintele Jimmy Carter ambasador al Statelor Unite în Belgia în anul 1977; a ocupat acest post până în 1981. În anii ‘80, Chambers a făcut parte din consiliul de conducere al The Coca-Cola Company. A fost de asemenea şi prima femeie director de bancă, la Fulton National Bank.

    În prezent, Anne Cox Chambers este director al Atlanta Newspapers şi al Cox Enterprises, una dintre cele mai importante companii media din Statele Unite. Deţine Cox Communications, care oferă servicii de internet şi telefonie, precum şi numeroase publicaţii cum ar fi Atlanta Journal-Constitution sau The Palm Beach Post. Chambers deţine acţiuni şi în cadrul Autotrader, cel mai mare site de achiziţii auto din lume; companiile controlate de femeia de afaceri deservesc câteva zeci de milioane de clienţi din Statele Unite. Chambers susţine numeroase activităţi de tip cultural şi educaţional, mai ales în domeniul artistic şi al afacerilor internaţionale.

    În 2005, Muzeul de Artă din Atlanta a redenumit o secţiune în onoarea sa, pentru contribuţia adusă culturii americane de-a lungul vieţii.

    Averea lui Cox Chambers a fost estimată de Forbes la 16 miliarde de dolari; în 2014, ea era a 28-a cea mai bogată persoană din Statele Unite şi ocupa locul 53 la nivel mondial.

    Anne Cox Chambers este căsătorită cu Robert W. Chambers şi are trei copii: Katherine, Margaretta şi James.

  • Românul care la 28 de ani a făcut afaceri cu Bill Gates. Microsoft i-a cumpărat compania pentru zeci de milioane de dolari

    Un tânăr prezentat în prima ediţie a catalogului 100 Tineri manageri de Top, în 2006, este Cătălin Olteanu. La acea vreme, Olteanu avea 28 de ani şi ţinuse titlurile de primă pagină ale ziarelor pentru că făcuse deja afaceri cu Bill Gates.

    Cătălin Olteanu a pus pe picioare o firmă de software „de nişă“, UMT România, filială a UMT New York, care a produs o aplicaţie complexă de management al portofoliilor de proiecte (un pas înainte, pe scara complexităţii, faţă de managementul de proiect), soft care a fost cumpărat în februarie 2006 de Microsoft. Gates a „înghiţit“ cu totul firma UMT New York, deci şi filiala din România; suma tranzacţiei nu a fost dezvăluită, dar conform unor estimări se ridică la zeci de milioane de dolari.

    După achiziţie, Olteanu a plecat cu familia în Seattle, la sediul central al Microsoft din Redmond, iar acum conduce UMT360, companie care digitalizează tot ce înseamnă planificarea şi controlul investiţiilor. UMT360 a fost numită de două ori Gartner Cool Vendor in Project Portfolio Management (PPM), a fost poziţionată tot de Gartner în categoria companiilor vizionare şi a fost numită inclusiv în 2014 Microsoft PPM Partner of the Year.

    La ce foloseşte softul dezvoltat de UMT, care a trezit interesul lui Bill Gates, povestea anterior Cătălin Olteanu: „Dacă ai trei idei de afaceri pe an, nu ai nevoie de soft. Dacă în schimb ai o listă cu 100 de idei, să zicem ca e uşor să vezi care sunt cele mai bune 10 şi cele mai proaste 10. Dar la mijloc îţi rămân 80 – poate ele costă 50 de milioane, iar tu ai doar 20-25 de milioane la dispoziţie. Pe care le alegi?“.

    După negocieri care au durat aproape un an, Microsoft cumpăra, la jumătatea lunii ianuarie 2006, firma UMT New York –  juridic vorbind, pentru că, practic, o cumpărase numai pentru filiala din România, UMT România SRL.
     
    Valoarea tranzacţiei dintre UMT şi Microsoft nu a fost facută publică. Având în vedere însă că valoarea portofoliilor de proiecte administrate la acea vreme cu software-ul UMT depăşea 20 de miliarde de dolari, este foarte probabil ca şi tranzacţia să se fi ridicat la o suma apreciabilă – zeci de milioane de dolari, cel mai probabil.

    Software-ul produs la Bucureşti de echipa de 40 de programatori ai lui Olteanu era “ambalat” la sediul central al firmei din New York cu servicii de consultanţă şi vândut clienţilor care îndeplineau o primă condiţie de bază: cifră de afaceri de minimum 1 miliard de dolari pe an. În portofoliul de clienţi cu care fondatorii UMT, doi americani şi un israelian, s-au prezentat la primele negocieri cu Microsoft intrau nume  precum Bank of America, JP Morgan, Citigroup, Qwest Communications sau Star Alliance.

  • Povestea lui Sam Walton, fondatorul lanţului de magazine Walmart

    Samuel Moore ”Sam„ Walton s-a născut în 1918 în Kingfisher, Oklahoma. În 1923 familia Walton s-a mutat în Or-lando, Florida, unde a locuit timp de cinci ani. Crescând în timpul marii crize de la finalul anilor ’20, Walton a avut diverse slujbe în adolescenţă pentru a se putea întreţine. A fost văcar, distribuitor de ziare sau vânzător de abona-mente, reuşind în acelaşi timp să urmeze cursurile liceului David H. Hickman din Missouri.

    A intrat apoi la Universi-tatea din Missouri, sperând să poată obţine astfel o slujbă mai bine plătită. S-a angajat la JC Penney la doar trei zile de la absolvire şi a rămas timp de un an şi jumătate. În această perioadă, a primit un salariu lunar de 75 de dolari. Odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, Sam Walton a fost chemat în armată, obţinând gradul de căpitan.

    La doar 26 de ani, în 1945, Walton a devenit manager al unui magazin de tip supermarket, cumpărat cu un îm-prumut de 20.000 de dolari de la tatăl său. În cadrul acestui magazin, omul de afaceri a dezvoltat mai multe tehnici de vânzare care aveau să fie regăsite, ani mai târziu, în filosofia Walmart.

    După ce a cumpărat o a doua unitate, volumul vânzărilor a ajuns la 225.000 de dolari în mai puţin de trei ani. Acest lucru a atras atenţia unui alt om de afaceri, P.K. Holmes, de la care Walton cumpărase franciza pentru magazinele sale. Holmes a refuzat să prelungească dreptul de utilizare a numelui, obligându-l pe Sam Walton să îi vândă magazinele pentru suma de 50.000 de dolari. Cu banii primiţi, omul de afaceri a deschis un nou magazin în Arkansas în luna mai a anului 1950.

    Primul Walmart s-a deschis 12 ani mai târziu, în iulie 1962. Numit iniţial Wal-mart Discount City Store, acesta a fost primul dintr-o reţea care numără astăzi peste 11.400 de magazine.

    Sam Walton a încurajat vânzarea de produse realizate în America şi a renunţat la o parte din profitul său în acest sens. El a ales de asemenea să dezvolte reţeaua Walmart în oraşe mici, lucru ce era considerat la acea vreme periculos pentru un astfel de business. Pentru a face sistemul profitabil, Walton a creat chiar şi o firmă de distribuţie pentru a se asigura că toate magazinele au stocul complet. Acest lucru a dus la o creştere susţinută, iar în perioada 1977-1985 Walmart şi-a crescut numărul de unităţi de la 190 la peste 800.

    Sam Walton s-a căsătorit cu Helen Robson pe 14 februarie 1943 şi au avut patru copii. Omul de afaceri a susţinut numeroase cauze caritabile, fiind membru activ al bisericii presbitariene din Bentonville. La momentul mor-ţii sale, în 1992, reţeaua Walmart deţinea aproape 2.000 de magazine şi avea 380.000 de angajaţi. Walton a lăsat acţiunile companiei soţiei şi celor patru copii, aceştia ocupând cinci poziţii în topul celor mai bogaţi zece americani până în anul 2005.

    Compania Walmart a generat în anul 2014 venituri de 485 de miliarde dolari. Lanţul numără 11.400 de maga-zine şi are 2,2 milioane de angajaţi.
     

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • News Corp. renunţă la ziarele locale din New York

    Les Goodstein este un fost acţionar al News Corp., căreia i s-a alăturat în 2006.

    CNG, cu sediul în Brooklyn, în sudul oraşului New York, include 11 ziare locale şi site-uri. Cele mai cunoscute sunt Carribean Life, The Brooklyn Paper, The Bronx Times Reporter, Bay News, Bay Ridge Courier, Bayside Times şi TimesLedger.

    Grupul este şi editorul revistelor specializate despre căsătorie şi familie precum The Wedding Guide şi Sweet Sixteen.

    CNG editează peste 235.000 de exemplare pe săptămână, distribuite în cartierele din New York (Brooklyn, Queens, Bronx şi Manhattan).

    “Această vânzare (…) ne va ajuta să remodelăm portofoliul News Corp, în momentul în care suntem pe cale să realizăm o digitalizare globală a activităţilor noastre, pentru o creştere pe termen lung”, a declarat Robert Thomson, directorul general al News Corp.

    News Corp., care a lansat CNG în 2006, nu a dezvăluit termenii acestei tranzacţii.

    Magnatul media Rupert Murdoch este fondatorul şi preşedintele grupului media News Corporation. News Corporation a finalizat, până la sfârşitul lunii iunie 2013, proiectul său de scindare, în companii diferite, a diviziei editoriale de activităţile de divertisment.

    Divizia de cinema şi televiziune – inclusiv studiourile 20th Century Fox, reţeaua de televiziune Fox şi postul Fox News – a fost separată de cea care include ziarele şi operaţiunile de publishing ale grupului News Corp.

    Din grupul media News Corp. fac parte şi publicaţiile americane Wall Street Journal şi New York Post, dar şi ziarele britanice Sunday Times şi The Sun, dar şi The Australian şi editurile HarperCollins şi Harlequin Enterprises.

  • O nouă specie îşi face apariţia: faceţi cunoştinţă cu spornosexualul

    Dacă ideea de metrosexual a ţinut primele pagini ale ziarelor pentru multă vreme, conceptul e pe cale să dispară. Noul trend, aşa cum îl defineşte Mark Simpson, jurnalistul englez care ne-a adus termenul de metrosexual, este cel al spornosexualului.

    Dacă metrosexualii aveau ca principal obiect de interes vestimentaţia, în cazul spornosexualului este vorba de trupul său. Pe scurt autorul descrie specia ca “un bărbat obsedat de selfie-uri, hiperactiv în social media şi cu o anume dependenţă faţă de sport şi pornografie”, după cum scriu cei de The Telegraph.

    Dacă vi se pare ciudată alăturarea sportului şi a pornografiei, explicaţia ar fi următoarea: spornosexualii urmăresc sport (disciplinele masculine, în marea parte a cazurilor) pentru a admira trupurilor bine făcute ale atleţilor de performanţă. Cât despre pornografie, Simpson nu dă prea multe explicaţii.

    Dacă atunci când vorbeam despre metrosexuali ne refeream la acei bărbaţi care au grijă în exces de felul în care arată, ajungând de multe ori să lase o “vibraţie” mai mult feminină, spornosexualii sunt, într-o anumită măsură, varianta 2.0 a celor mai-sus menţionaţi. Sunt urmaşii celor care i-au avut ca idoli pe Beckham sau Cristiano Ronaldo, cei care merg la sală mai des decât la masă şi care cunosc denumirile tuturor muşchilor de pe braţ şi antebraţ.

    Cât de mult o să aibă termenul de spornosexual rămâne de văzut. Trendul, însă, câştigă tot mai mulţi adepţi pe zi ce trece.

  • Povestea lui Rupert Murdoch, magnatul care controlează un imperiu media

    Rupert Murdoch a dezvoltat imperiul media pe baza moştenirii de la tatăl său: două ziare din Adelaide, Australia de Sud, şi o staţie de radio dintr-un oraş minier australian. Murdoch a fost elev al şcolii de gramatică din oraşul Geelong, unde a avut prima experienţă în cadrul unei publicaţii, la ziarul şcolii, The Corian.

    A lucrat part-time la ziarul Melbourne Herald şi a fost instruit de tatăl lui de la o vârstă fragedă în direcţia preluării businessului familiei. A studiat mai târziu filosofia, politica şi economia la Colegiul Worcester din cadrul Universităţii Oxford din Anglia. A urmat şi un program masteral, iar apoi s-a angajat ca editor la Daily Express, unde a lucrat timp de doi ani. După moartea tatălui său, când Rupert Murdoch avea doar 21 de ani, s-a întors de la Oxford pentru a prelua afacerea familiei, News Limited, fondată în 1923.

    De la început, Murdoch şi-a direcţionat atenţia înspre achiziţii şi expansiune. A cumpărat Sunday Times din Perth, Australia de Vest (1956), iar în anii următori, ziare regionale din Australia, dar şi tabloidul The Daily Mirror din Sydney. Când avea 32 de ani, a cumpărat prima publicaţie din afara  Australiei, cotidianul The Dominion din Noua Zeelandă. În 1968, a intrat pe piaţa media britanică cu ziarul News of the World, achiziţie urmată, un an mai târziu, de cumpărarea The Sun. În piaţa din Statele Unite ale Americii a intrat în 1973, cu ziarul San Antonio Express-News. Murdoch a fondat apoi tabloidul Star, iar în 1976 a cumpărat The New York Post.  Achiziţiile au continuat în 1981, cu publicaţiile Times şi Sunday Times.

    Următorul pas a fost când, trei ani mai târziu, a preluat 20th Century Fox pentru 250 milioane de dolari, iar apoi posturile care formează nucleul Fox Broadcasting Company. În 1986, Murdoch a introdus producţia electronică a ziarelor din Australia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Gradul mai mare de automatizare a condus la reducerea numărului de angajaţi implicaţi în procesul de tipărire, iar mişcarea a condus la revolta lor, încheiată în urma unei înţelegeri de 60 de milioane de lire. În 1993, a cumpărat cu un miliard de dolari Star TV, o companie din Hong Kong fondată de Richard Li. Şase ani mai târziu s-a extins şi în industria muzicii, cumpărând o parte majoritară de acţiuni ale companiei MichaelGudinski Mushroom Records.

    Ca răspuns al declinului media şi al creşterii influenţei jurnalismului online din perioada anilor 2000, Murdoch şi-a declarat susţinerea modelului microplăţilor în scopul obţinerii de venit din ştirile online. În 2004, a anunţat mutarea sediului central al News Corporation din Adelaide, Australia, în Statele Unite ale Americii. Expansiunea a continuat în online în 2005, când a cumpărat Intermix Media Inc., alcătuită din MySpace, Imagine Games Network şi alte reţele sociale, pentru 580 milioane dolari. Una dintre cele mai cunoscute achiziţii ale lui Murdoch a fost cea din 2007, când, în urma unei oferte de 5 miliarde de dolari, a cumpărat Dow Jones, compania care deţine publicaţiile The Wall Street Journal, Barron’s Magazine, Far Eastern Economic Review, SmartMoney.

    Rupert Murdoch are 83 de ani şi o avere estimată anul trecut la 13,4 miliarde de dolari.  Anul trecut, News Corporation s-a separat în două entităţi: 21st Century Fox, compania axată pe TV şi filme, şi News Corp., responsabilă de ziare şi edituri.