Tag: Vin

  • După Afaceri. Cât de mult influenţează paharul gustul şi aromele unui vin şi cum îl alegem pe cel potrivit?

    Paharul este un factor care poate augmenta sau sabota întregul proces al savurării unui vin, nu doar un personaj secundar în „filmul“ degustării. Când geometria unui obiect atât de simplu poate ascunde atât de multe secrete, cum facem să alegem paharul perfect pentru experienţe memorabile?

    „Nu cred că trebuie să mai insist în a preciza că paharul de vin trebuie să prezinte calitatea primară de a fi un pahar oenologic: cu picior, caliciu dotat cu o cameră aromatică suficient de largă pentru dezvoltarea aromelor şi care să se restrângă apoi pentru a le concentra şi focaliza înspre nările amatorului de vin care-l utilizează“, spune Iulia Scavo, profesoara de matematică transformată într-unul dintre cei mai buni somelieri din lume.

    Elena Oglindă, CEO Wineful, unul dintre cele mai cunoscute wine baruri din Bucureşti adaugă că a fost demonstrat ştiinţific că paharul influenţează foarte mult băutura conţinută, de aceea până şi companiile de suc sau bere au creat pahare potrivite licorilor lor.

    „Dacă un pahar cu formă nepotrivită poate sabota complet băutura degustată, o cupă potrivită licorii îi va scoate în evidenţă toate aromele şi punctele forte.“

    Deşi în acest moment există o tendinţă a paharelor de vin fără picior, acceptate mai ales în ţările nordice sau pe piaţa americană, specialiştii rămân fideli paharului oenologic classic, cu picior.

    Sunt însă multe alte particularităţi de care trebuie să ţinem seama, unele dintre ele fiind legate chiar de felul vinului care urmează să fie savurat.

    „Din punctul de vedere al plăcerii tactile hedonistice, mi se pare coerent a evita paharele cu piciorul lipit pe caliciu, întrucât impietează simţul atingerii înainte de degustare. Privilegiaţi pahare suflate sau turnate. De asemenea, vă sfătuiesc pahare cu baza plată pentru stabilitate şi pentru a nu a acumula apa în maşina de vase, lăsând astfel astfel urme de calcar“, recomandă Iulia Scavo.

    Factorul auditiv este de asemenea important în rotunjirea experienţei de degustare a unui vin. 

    Citiţi această poveste integral şi descoperiţi mai multe interviuri şi articole în ediţia actuală a revistei După Afaceri Premium, apărută vineri 2 octombrie pe piaţă, şi pe www.da.zf.ro.

     

  • Testul COVID-19 devine obligatoriu în România pentru cei care vin din ţări cu multe cazuri de coronavirus. LISTA ţărilor din care se intră direct în carantină la domiciliu pentru 14 zile

    Testul COVID-19 devine obligatoriu în România pentru persoanele care vin din ţările cu rată mare de incidenţă.

    Ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru, a declarat, luni seară, că cetăţenii care vin în România, pentru trei zile, din ţările cu indice ridicat de infectare, pot intra în ţară cu un test negativ efectuat în ultimele 48 de ore.

    Dacă vin pentru o perioadă mai lungă, trebuie să intre în carantină 14 zile. În cea de-a 8-a zi pot cere un nou test, iar dacă acesta va fi negativ, pot ieşi din carantină în cea de-a 10-a zi.
    Evaluarea fiecărui caz se va face în continuare prin anchete epidemiologice, a adăugat Tătaru.
    Potrivit deciziei remisă presei după conferinţa de presă, se aprobă lista ţărilor/zonelor de risc epidemiologic ridicat pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea, în vigoare începând cu data de 07.10.2020.

    Ţările din care se intră în carantină la domiciliu pentru 14 zile sunt: Israel, Andorra, Muntenegru, Bahrain, Aruba, Argentina, Guam, Bonaire, Saint Eustatius and Saba, Spania, Cehia, Costa Rica, Puerto Rico, Bahamas, Republica Moldova, Franţa, Olanda, Gibraltar, Polinezia Franceză, Sint Maarten, Liban, Belgia, Panama, Capul Verde, Statele Unite ale Americii, Peru, Kuweit, Columbia, Brazilia, Armenia, Marea Britanie, Islanda, Oman, Irak, Maldive, Paraguay, Luxembourg, Belize, Emiratele Arabe Unite, Palestina, Danemarca, Libia, Ungaria, Chile, Slovacia, Ucraina, Austria,
    Curaçao, Georgia şi Qatar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Testul COVID-19 devine obligatoriu în România pentru cei care vin din ţări cu multe cazuri de coronavirus. LISTA ţărilor din care se intră direct în carantină la domiciliu pentru 14 zile

    Testul COVID-19 devine obligatoriu în România pentru persoanele care vin din ţările cu rată mare de incidenţă.

    Ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru, a declarat, luni seară, că cetăţenii care vin în România, pentru trei zile, din ţările cu indice ridicat de infectare, pot intra în ţară cu un test negativ efectuat în ultimele 48 de ore.

    Dacă vin pentru o perioadă mai lungă, trebuie să intre în carantină 14 zile. În cea de-a 8-a zi pot cere un nou test, iar dacă acesta va fi negativ, pot ieşi din carantină în cea de-a 10-a zi.
    Evaluarea fiecărui caz se va face în continuare prin anchete epidemiologice, a adăugat Tătaru.
    Potrivit deciziei remisă presei după conferinţa de presă, se aprobă lista ţărilor/zonelor de risc epidemiologic ridicat pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea, în vigoare începând cu data de 07.10.2020.

    Ţările din care se intră în carantină la domiciliu pentru 14 zile sunt: Israel, Andorra, Muntenegru, Bahrain, Aruba, Argentina, Guam, Bonaire, Saint Eustatius and Saba, Spania, Cehia, Costa Rica, Puerto Rico, Bahamas, Republica Moldova, Franţa, Olanda, Gibraltar, Polinezia Franceză, Sint Maarten, Liban, Belgia, Panama, Capul Verde, Statele Unite ale Americii, Peru, Kuweit, Columbia, Brazilia, Armenia, Marea Britanie, Islanda, Oman, Irak, Maldive, Paraguay, Luxembourg, Belize, Emiratele Arabe Unite, Palestina, Danemarca, Libia, Ungaria, Chile, Slovacia, Ucraina, Austria,
    Curaçao, Georgia şi Qatar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum au ajuns un contabil şi un IT-ist să vândă unelte pentru meşteri. După cinci ani de activitate, au ajuns la venituri de 255.000 de euro

    Mihai Mavru, de profesie contabil, şi Cătălin Iordache, cu experienţă în domeniul IT, au lansat un magazin de unelte şi scule de nişă din categoria bricolaj, din dorinţa de a-şi construi afacerea proprie. După cinci ani de activitate, au ajuns la venituri de 255.000 de euro, din care 70% sunt generate de vânzările de pe platforma marketplace a eMAG. Cum se îmbină online-ul cu activitatea meşterilor români?

    „Am lansat businessul la finalul anului 2015, din ideea de a avea ceva al nostru, fiecare dintre noi având un alt loc de muncă. De altfel, aşa am şi funcţionat timp de un an – în paralel cu locurile de muncă şi cu dezvoltarea afacerii”, povesteşte Mihai Mavru în cadrul emisiunii ZF ECOSISTEMUL MARKETPLACE. Antreprenorul adaugă că atât el, cât şi partenerul său vin din domenii diferite faţă de activitatea firmei, el fiind de profesie contabil, iar Cătălin Iordache are experienţă în domeniul IT – totuşi au fost mereu atraşi de acest domeniu. Numele firmei a fost inspirat dintr-o poreclă pe care le-o adresau cei care îi cunoşteau: „Ne asemănau cu vikingii din cauza bărbilor”.
    Au început într-un spaţiu de aproximativ 30 de metri pătraţi, într-o locaţie improvizată, la Mihai Mavru acasă, axându-se mai întâi pe importurile de scule şi unelte cumpărate prin intermediul licitaţiilor. După şase luni au închiriat prima locaţie, de 58 de metri pătraţi, după care lucrurile au evoluat constant. La începutul anului 2015 îşi vindeau produsele pe diverse site-uri online, între timp şi-au deschis şi site-ul propriu, iar în 2016 au intrat şi pe platforma eMAG Marketplace.
    La finalul anului 2019 au ajuns la o cifră de afaceri de 255.000 de euro, iar anul acesta spune că au ajuns deja la o creştere de 30% faţă de anul interior. Vând în prezent
    7.000 de articole ale unor producători din ţări precum Regatul Unit, Polonia, Ungaria, cu preţuri care pornesc de la 50 de bani şi ajung până la aproximativ
    4.000 de lei.
    Mihai Mavru povesteşte că la începutul pandemiei erau îngrijoraţi de modul în care va evolua activitatea firmei, dar faptul că o mare parte din oameni au stat acasă în perioada stării de urgenţă a determinat ca vânzările să meargă bine în continuare: „Oamenii au început să renoveze prin casă sau să face ceva prin curte – din acest motiv, în această perioadă, pentru noi nu s-a simţit o diferenţă”.
    În prezent 70% din încasări vin din platforma eMAG Marketplace, iar restul de 30% vin din site-ul propriu. Anterior pandemiei aveau şi un showroom fizic, pe care au decis ca în actualul context să îl transforme în depozit: „Mai mult ca sigur vom rămâne în online”, spune antreprenorul.
    Care este filosofia de business a celor doi antreprenori? „Meşteri avem şi vom avea mereu, cheia succesului este seriozitatea – nu ne rezumăm la a vinde un produs, ne bucurăm de fiecare dată când putem să dăm un sfat, când putem să ne sunăm clienţii şi să îi întrebăm exact ce au nevoie. Majoritatea clienţilor devin prietenii noştri”, spune Mavru.
    Iar când vine vorba despre modul în care se desfăşoară vânzările în online, punctează: „Majoritatea lumii are impresia că vânzările online sunt mult mai greu de realizat decât vânzările fizice, ceea ce este total greşit, vânzările în online vor fi întotdeauna mai greu de făcut fiindcă nu interacţionăm în mod direct cu clienţii”. În prezent, în business sunt implicaţi doar el şi asociatul său, dar şi-au propus ca în viitor să facă şi angajări: „În prima fază, de creştere, am considerat că deţinerea controlului absolut ne va ajuta foarte mult”.
    În ceea ce priveşte priorităţile pentru perioada următoare, spune că şi-au propus construirea unei hale, obiectul unei investiţii de aproximativ 100.000 de euro, pentru care au cumpărat deja şi un teren în Bucureşti.

  • Producătorul de vin Murfatlar este scos la vânzare de lichidatorul judiciar

    ♦ Producătorul de vin Murfatlar este vândut pe bucăţi de lichidatorul judiciar ♦ Compania a intrat în faliment în 2018 după ce mulţi ani fusese liderul pieţei.

    Activele producătorului de vin Murfatflar sunt vândute pe bucăţi de către lichidatorul judiciar, cele mai valoroase fiind crama, care are un preţ de pornire de 10 mil. euro (plus TVA), şi cele 370 ha de vie, ce pornesc de la 3 mil. euro (plus TVA). Mai sunt scoase la lichitaţie şi sediul administrativ, alte terenuri şi construcţii şi stocul de băuturi, conform unui anunţ al Fair and Full Insol­vency Consultant, lichidatorul judiciar al Murfatlar România.

    Citiţi continuarea pe zf.ro. 

  • Ţara unde preşedintele a cerut întregii naţiuni să conducă lumea în domeniul inteligenţei artificiale. Progresele au uimit pe toata lumea

    Preşedintele Xi Jinping a cerut naţiunii chineze să conducă lumea în domeniul inteligenţei artificiale. Progresele înregistrate până acum arată că chinezii vor atinge acest obiectiv. Doar în 2018, 60 de noi companii de inteligenţa artificială au intrat pe piaţa de învăţământ privat de acolo şi realizările lor îi uimesc chiar şi pe germani. 

    Anul trecut, la Shanghai, o delegaţie de parlamentari din Germania a putut vedea la lucru o aplicaţie care foloseşte inteligenţa artificială pentru monitorizarea şi îndrumarea procesului de învăţare la copii. Unul dintre politicieni a întrebat în glumă dacă software-ul poate prezice dacă un copil va deveni profesor sau simplu muncitor, iar răspunsul sec dat de gazdă, un executiv chinez, i-a lăsat pe toţi cu gurile căscate şi cu o teamă în suflet. „Desigur”, a spus gazda. „Acesta şi este scopul programului”.

    Cel care a răspuns este un director la firma chineză de cercetare în domeniul inteligenţei artificiale Squirrel AI. Delegaţia germană a fost şocată pentru că, după cum a povestit unul dintre membrii acesteia, „noi nu vrem un stat în care datele să fie folosite pentru a dirija şi controla oamenii”. Povestea a fost spusă de Bloomberg într-un material în care arată cum China dă formă temerilor şi ambiţiilor Germaniei după plecarea cancelarului Angela Merkel de la putere, o Germanie care se vede din ce în ce mai aproape de momentul în care va trebui să aleagă între China şi SUA.

    Prin această poveste se poate ajunge la alta, la fel de fascinantă, dar mai SF: cea a Squirrel AI.
    Totul a început cu Derek Haoyang Li. Deşi un copil minune, pentru Li învăţatul nu a fost de la început uşor. Când avea trei ani, tatăl său – un cunoscut educator şi autor – a devenit atât de frustrat de progresul fiului său la chineză, încât a jurat să nu-l mai înveţe niciodată. „M-a lovit de aici până aici”, îi povesteşte Li, întinzând larg braţele, lui Alex Beard, fost profesor şi autor de articole şi analize despre învăţare şi rolul roboţilor în acest proces. Povestea de faţă a fost publicată de The Guardian. Cu toate acestea, când Li a început şcoala, la vârsta de cinci ani, lucrurile au început să meargă. Cinci ani mai târziu, a fost selectat dintre cei doar 10 studenţi aleşi din provincia sa natală, Henan, pentru a învăţa să scrie coduri digitale. La 16 ani, Li s-a întrecut cu 15 milioane de copii la Olimpiada Chineză de Matematică şi a câştigat premiul I. Dintre ofertele care au venit de la instituţiile de elită ale ţării, el a ales un program experimental rapid la Universitatea Jiao Tong din Shanghai. Astfel, a putut studia matematica, acoperind, de asemenea, informatica, fizica şi psihologia.

     

    În primul său an la universitate, Li a fost extrem de timid. Dar a inventat un algoritm personal, pentru a-şi face prieteni la cantină, care evalua date despre dimensiunea grupului şi subiectul conversaţiei pentru a optimiza şansele unei întâlniri pozitive. Strategia l-a ajutat să-şi facă prieteni, aşa că a dezvoltat alţi algoritmi: cum să stăpânească engleza, cum să interpreteze visele, cum să-şi găsească o prietenă. În timp ce alţi studenţi petreceau nopţi lungi învăţând, Li a început să se gândească la modul în care îşi poate aplica abordarea algoritmică în afaceri. Când a absolvit, la sfârşitul mileniului, a decis să îşi construiască o avere în domeniul pe care îl stăpânea cel mai bine: educaţia.

    În prezent, la 42 de ani, Li nu mai afişează nimic din stângăciile din zilele sale de studenţie. Antreprenor de succes, care a ajutat la crearea unei companii de îndrumare de un miliard de dolari, Only Education, el este carismatic şi talentat la a face declaraţii bombastice. „Educaţia este una dintre industriile pe care chinezii le pot dezvolta mult mai bine decât occidentalii”, a spus el anul trecut. Motivul, a explicat Li, este că „chinezii sunt mai sofisticaţi” pentru că sunt crescuţi într-o societate în care oamenii spun foarte rar ceea ce au în cap.

    Li este fondatorul Squirrel AI, o companie de educaţie care oferă servicii livrate parţial de oameni, dar mai ales de maşini inteligente, despre care spune că va transforma educaţia aşa cum o cunoaştem astăzi. Peste tot în lume, antreprenorii fac afirmaţii la fel de extravagante cu privire la puterea învăţării online – şi din ce în ce mai mulţi bani curg înspre ei. În Silicon Valley, companii precum Knewton şi Alt School au încercat să personalizeze învăţarea prin intermediul tabletelor. În India, Byju’s, o aplicaţie de învăţare în valoare de 6 miliarde de dolari, şi-a asigurat sprijin din partea Facebook şi a gigantului chinez al internetului Tencent şi sponsorizează acum echipa de cricket a ţării – un joc foarte popular printre indieni. În Europa, compania britanică Century Tech a semnat un acord pentru a lansa o platformă inteligentă de predare şi învăţare în 700 de şcoli belgiene şi în alte câteva zeci din Marea Britanie. Promisiunile lor sunt puse la încercare de pandemia de COVID-19 – cu 849 de milioane de copii din întreaga lume  fără acces la şcoli în martie 2020, umanitatea a făcut parte dintr-un experiment fără precedent în ceea ce priveşte eficacitatea învăţării online.
    Însă în China, unde preşedintele Xi Jinping a cerut naţiunii să ajungă să conducă lumea în inovaţia AI până în 2030, se înregistrează cele mai rapide progrese. Doar în 2018, a spus Li, 60 de noi companii de AI au intrat pe piaţa de învăţământ privat de acolo. Squirrel AI face parte din această nouă generaţie de start-up-uri de educaţie. Compania a înregistrat deja 2 milioane de studenţi, a deschis 2.600 de centre de învăţare în 700 de oraşe din China şi a strâns 150 milioane de dolari de la investitori. Directorul de AI al companiei este Tom Mitchell, fostul decan de informatică de la Universitatea Carnegie Mellon, iar lista ei de posturi include, de asemenea, o serie de talente chineze de top, inclusiv zeci de „superprofesori” – o desemnare oficială dată celor mai experimentaţi educatori din ţară. În ianuarie, în perioada cea mai grea a epidemiei în China, compania s-a asociat cu biroul de învăţământ din Shanghai pentru a oferi produse gratuite studenţilor din oraş.
    Deşi cele mai ambiţioase caracteristici nu au fost încă încorporate în sistemul Squirrel AI, compania susţine că a obţinut deja rezultate impresionante. La sediul central din Shanghai pot fi vizionate clipuri cu profesorii umani învinşi de calculatoare la concursuri televizate în care concurenţii organici şi electronici s-au întrecut în a învăţa o clasă de studenţi cât mai multă matematică într-o singură săptămână. Experimentele privind eficienţa diferitelor tipuri de videoclipuri didactice cu audienţe de test au relevat faptul că elevii învaţă mai bine dintr-un videoclip prezentat de un tânăr aspectuos decât de la un profesor experimentat, dar mai în vârstă.
    Li vorbeşte adesea despre un viitor în care tehnologia va permite copiilor să înveţe de 10 sau chiar de 100 de ori mai mult decât o fac astăzi. Astfel de afirmaţii nebuneşti, tipice sectorului tehnologiei educaţiei hiperactive, tind să provoace două reacţii diferite. Prima este: aiurea – predarea şi învăţarea sunt prea complexe, sunt meserii prea umane pentru a fi preluate de roboţi. A doua reacţie este de surprindere: o, nu, profesorii roboţi cuceresc educaţia aşa cum o ştim astăzi. Există o oarecare justificare pentru ambele reacţii, dar se pare că povestea reală a educaţiei AI este mult mai complicată.
    La un centru de învăţare qal Squirrel AI, aflat într-o clădire de birouri din Hangzhou, un oraş la 70 de mile vest de Shanghai, un cursor arată ostentativ spre cuvintele „Tehnologia modernă ne-a deschis ochii către multe lucruri”. Acolo, aplecat la o masă hexagonală într-una dintre cele 12 săli de clasă mici, Huang Zerong, în vârstă de 14 ani, ajunsese la jumătatea unei lecţii de engleză de 90 de minute. În timp ce elevul naviga prin activităţi pe MacBookul său, o tânără amabilă ca o soră mai mare stătea lângă el, observându-i progresul. Mai jos, copacii din parcul naţional de zonă umedă Xixi abia tremurau în căldura după-amiezii. Pe ecranul lui Huang a apărut o întrebare, iar un grafic virtual arăta nivelul său de cunoştinţe de engleză în timp real, scorul pe unitate şi pe ce se concentrează învăţarea – împreună cu pictograma elegantă a simbolului Squirrel AI, o veveriţă.
    „India este renumită pentru industria ________”.
    Huang a citit cele trei răspunsuri posibile, alegând să ignore „treasure” şi „typical” şi să tasteze în schimb „t-e-c-h-n-o-l-o-g-y”.
    „T____ se schimbă rapid”, a venit următoarea propoziţie.
    Huang s-a uitat spre tânăra femeie, apoi a scris „e-c-h-n-o-l-o-g-y” din memorie. Ea şi-a împreunat mâinile. „Bun!“ a spus supraveghetoarea în timp ce o altă propoziţie cerea să fie completată. Huang îşi începuse cursul de engleză, care avea să dureze un sezon, cu câteva luni mai devreme, cu un test de diagnostic. S-a conectat la platforma Squirrel AI de pe laptop şi a răspuns la o serie de întrebări menite să-i evalueze stăpânirea a peste 10.000 de „puncte de cunoaştere” (cum ar fi distincţia între cuvinte asemănătoare ca formă, dar diferite ca înţeles). Pe baza răspunsurilor, software-ul de la Squirrel AI a generat pentru copil o „hartă de învăţare” precisă, care va determina ce texte va citi, ce videoclipuri va vedea, ce teste va face.
    În timp ce avansa cu lecţiile – cu sprijinul ocazional al unui îndrumător uman lângă el, sau al unuia dintre sutele accesibili prin intermediul legăturilor video de la sediul Squirrel AI din Shanghai – conţinutul era actualizat automat, deoarece sistemul a considerat că Huang stăpânea noi cunoştinţe.

     

    Huang a spus că a fost mai puţin distras la centrul de învăţare decât la şcoală şi că s-a simţit prieten cu tehnologia. „Este distractiv”, a spus el jurnalistului de la The Guardian după curs, cu ochii fixaţi în poală. „Este mult mai uşor să te concentrezi asupra sistemului, deoarece ai de-a face cu un dispozitiv.” De asemenea, scorurile sale la limba engleză păreau să se îmbunătăţească, motiv pentru care mama lui a plătit centrului încă 91.000 RMB (aproximativ 12.000 de euro) pentru încă un an de lecţii, în jur de 400 de ore în total.
    „Oricine poate învăţa”, a explicat Li după discuţiile cu Huang. Este nevoie doar de mediul potrivit şi de metoda potrivită, a spus el. Ideea pentru Squirrel AI i-a venit cu cinci ani mai devreme. Un deceniu la compania sa de tutorat, Only Education, îl lăsase cu frustrări. El a descoperit că dacă vrei să îmbunătăţeşti progresul unui elev, de departe cel mai bun mod este să-i găseşti un profesor bun. Dar profesorii buni erau rari. Găsirea şi instruirea a 8.000 de profesori noi în fiecare an era un proces anevoios care îi limita numărul de studenţi – şi creşterea afacerii sale.
    Răspunsul, a decis Li, este învăţarea adaptivă, unde un sistem inteligent bazat pe computer se adaptează automat la cea mai bună metodă pentru fiecare elev în parte. Ideea învăţării adaptive nu era nouă, dar Li era încrezător că evoluţiile din cercetarea AI însemnau că progresele uriaşe îi erau la îndemână. În loc să încerce să recreeze inteligenţa generală a unei minţi umane, cercetătorii au obţinut rezultate impresionante punând AI să lucreze la sarcini specializate. Medicii AI sunt acum egali sau mai buni decât oamenii la analizarea razelor X pentru anumite patologii, în timp ce avocaţii AI efectuează cercetări juridice care erau făcute cândva de către funcţionari.
    În urma unor astfel de descoperiri, Li a decis să sporească eforturile profesorilor săi umani cu un profesor virtual neobosit, perfect replicabil. „Imaginaţi-vă un îndrumător care ştie totul”, a spus el, „şi care ştie totul despre tine.”
    În Hangzhou, Huang se lupta cu cuvântul „hurry”. Pe ecranul său a apărut un videoclip cu un tânăr profesor îngrijit prezentând o lecţie de trei minute despre cum să folosească cuvântul cu pricina şi expresiile înrudite. Huang privea captivat.
    Momente de genul acesta, în care o contribuţie didactică scurtă are ca rezultat un mic succes de învăţare, sunt cunoscute sub numele de „nuggets” (pepite). Visul lui Li, care este şi visul educaţiei adaptive în general, este acela că AI va oferi într-o bună zi experienţa de învăţare perfectă, asigurându-se că fiecare dintre noi primeşte doar bucata potrivită de conţinut, livrată într-un mod corect, la momentul potrivit pentru nevoile individuale.
    Un mod în care Squirrel AI îşi îmbunătăţeşte rezultatele este prin recoltarea constantă a datelor despre utilizatorii săi. În timpul lecţiei lui Huang, sistemul a urmărit şi înregistrat continuu fiecare tastare a acestuia, mişcările cursorului, răspunsuri corecte sau greşite, texte citite şi videoclipuri urmărite. Aceste date au fost marcate pe linia temporală pentru a arăta unde Huang a sărit peste sau a persistat pe o anumită sarcină. Fiecare „nugget” (videoclip de vizionat sau text de citit) i-a fost apoi recomandat pe baza unei analize a datelor sale, acumulate din sute de ore de lucru pe platforma Squirrel şi din datele altor 2 milioane de studenţi. „Profesorii digitali pot colecta mai multă experienţă didactică decât ar putea colecta vreodată un om, chiar şi într-o sută de ani de predare”, a spus Tom Mitchell, directorul principal de AI al Squirrel AI.
    Viteza şi acurateţea platformei Squirrel AI vor depinde mai ales de numărul de utilizatori studenţi pe care reuşeşte să-i înscrie. Mai mulţi studenţi echivalează cu mai multe date. Pe măsură ce fiecare elev îşi croieşte drumul printr-un set de puncte de cunoaştere, lasă o urmă tot mai bogată în informaţii. Aceste date sunt apoi folosite pentru a antrena algoritmii părţii „gânditoare” a sistemului AI Squirrel.
    Acesta este un motiv pentru care Squirrel AI şi-a integrat afacerea online cu centre de învăţare fizice. Majoritatea copiilor din China nu au acces la laptopuri şi internet de mare viteză. Centrele de învăţare înseamnă că compania poate ajunge la copii la care altfel nu ar putea. Unul dintre motivele pentru care Mitchell spune că se bucură că lucrează cu Squirrel AI este volumul mare de date pe care compania le colectează. „Vom avea milioane de exemple naturale”, a spus el cu emoţie.

  • Unde se află piaţa vinului spumant în România. Piaţa locală a scris pagini importante în povestea acestei băuturi

    Această licoare are o istorie îndelungată, iar România, deşi nu se ştie prea multe despre asta, a scris câteva pagini importante în această poveste. Mai exact, România este a patra ţară din lume, din punct de vedere istoric, în care s-a realizat spumantul prin fermentaţie naturală în sticlă – după Franţa, Germania şi Rusia, conform informaţiilor oferite de enologi. Totuşi, istoria zbuciumată a ţării a făcut mai dificilă crearea unui nume important în contextul global. În ultimii ani însă, o serie de crame locale, mari şi mici, au pus din nou România pe harta internaţională a vinului spumant.

    „Come quickly, I am tasting the stars!“ Este o afirmaţie ce i-a fost atribuită călugărului benedictin Dom Perignon în momentul în care acesta a gustat prima dată şampania. Dom Perignon este cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea uneia dintre cele mai apreciate băuturi ale tuturor timpurilor. De aceea, în semn de omagiu, unul dintre cele mai cunoscute branduri de vin spumant din lume îi poartă numele. De atunci au trecut mai bine de trei secole, însă producătorii de vin caută încă cele mai strălucitoare „stele“. Iar producătorii români au început şi ei să-şi creioneze propriile constelaţii. Pe harta mondială a vinului spumant.

    Spumantele reprezintă astăzi doar 1% din toată producţia locală de vin, dar tot mai mulţi jucători pariază pe segment pentru că există apetit de consum. România realizează anual sub 50.000 hl de vin spumant, la o producţie totală de puţin sub 5 milioane de hectolitri de vin, conform datelor Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului.

    În ultimii ani numărul cramelor care au pariat pe acest segment a crescut, fiind vorba atât de jucători mari precum Cramele Recaş, cât şi de crame mici şi medii precum Petro Vaselo, Villa Vinea sau Crama Bauer. Consumatorii locali au descoperit gustul spumantelor bând vinuri produse în alte ţări, prosecco din Italia sau şampanie din Franţa, şi dat fiind că exista cerere, şi producătorii locali s-au repliat rapid.

    La nivel mondial se produc anual 20 de milioane de hectolitri de vin spumant, an de an cifrele fiind în creştere cu 3% în medie, arată datele Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV). Deşi vin spumant se produce în toate colţurile lumii, statele UE sunt de departe cel mai important nume, fiind responsabile pentru 70-80% din volumele realizate la nivel mondial. Începând cu 2016 cel mai important producător de la nivel mondial e Italia, cu 5,3 mil. hl în 2018 (ultimul an pentru care există date), adică 10% din tot vinul realizat în cizmă şi chiar puţin mai mult decât toată producţia de licori bahice în România.

    Producţia de spumant din Europa e concentrată în mâinile a patru ţări – Italia cu ai ei prosecco, Franţa cu binecunoscuta şampanie, Spania cu cava şi Germania. Pe lângă ele îşi fac loc şi alte state, printre care, timid, şi România. Local se realizează însă anual sub 50.000 hl de vin spumant, adică 1% din producţia totală din România. Cifrele sunt însă în creştere.

    „Consumul de spumante este în continuă creştere la nivel mondial. Ultimele date pe care le avem noi arată că din cei aproximativ 25 de miliarde de litri de vin băute anual la nivel global, aproape 2,5 miliarde de litri sunt de spumant. Acest lucru înseamnă că se beau circa 3,33 miliarde de sticle de spumant de 750 ml, echivalentul a 0,4 l per capita la nivel mondial. În aceste condiţii este firească alegerea cramelor româneşti de a face vinuri spumante”, spune Ariana Negru, responsabil pentru departamentul comercial al producătorului de vin Petro Vaselo.

    Producătorul de vin din judeţul Timiş realizează circa 60.000-65.000 de sticle de spumant pe an, împărţite sub patru etichete şi realizate cu două tehnologii diferite – metoda tradiţională şi charmant.

    „Vinul spumant înseamnă undeva la aproape 20% din producţia noastră totală. Motivele pentru care am pariat pe spumante sunt mai multe, unele raţionale, altele subiective: în primul rând pentru că ne plac datorită versatilităţii şi eleganţei lor, iar în al doilea rând pentru că am bănuit ca terroir-ul nostru poate duce la rezultate bune. Şi nu în ultimul rând, am făcut asta pentru că observasem pe plan mondial şi implicit şi intern trendurile şi consumul în creştere.”

    În ultimii ani, piaţa vinurilor spumante din România a cunoscut o creştere, mai accentuată în ultimii doi, de când în trend a apărut prosecco, spumantul italian care a prins şi în România ca băutură de club şi terase, dar mai ales în celebrul cocktail Aperol Spritz în a cărui compoziţie intră şi acest spumant, spune Ciprian Roşca, directorul comercial al Cramelor Recaş, unul dintre cei mai mari producători locali de vin. 

    „Există un miraj al elitismului acestui tip de produs. Spumantul exprimă opulenţă, bunăstare, succes. În ceea ce priveşte reuşita acestor încercări (a producătorilor români de a intra pe segment – n.red.), ea nu este garantată, fiindcă volumele nou apărute în piaţă, în această categorie, sunt din ce în ce mai greu de înghiţit.”
    El explică de fapt că în România vinul spumant este o băutură festivă, fiind savurat aproape exclusiv la evenimente, nu ca în ţările în care consumul acestei categorii de vin a intrat aproape în cotidian.

    „De multe ori, mai în glumă, mai în serios, comparăm această categorie cu ceaiul, care la noi se bea doar atunci când eşti bolnav.” Tocmai pornind de la acest fenomen, loc de creştere există, crede Ciprian Roşca.

    Totodată, în România se remarcă un consum mare la vinurile spumante/ spumoase mai puţin costisitoare, foarte fresh, puţin mai dulci şi fără pretenţii mari, spune şi Raluca Bauer, cea care împreună cu soţul său Oliver au dezvoltat Crama Bauer din zona Drăgăşani.
    „Nu este ceva negativ, cred că acesta este primul pas în lumea spumantelor. Dar este mult de degustat până să apreciezi un zero dozaj sau un vin care a stat mai mult pe drojdii, pentru autoliză. În general spumantul este un vin special, ce necesită atenţie poate mai multă decât un vin liniştit.” De exemplu, dacă pe etichetă scrie DRY, vinul spumant pe care îl descoperi în sticlă este dulce, deşi DRY pentru vinurile liniştite înseamnă în pahar un vin sec.
    „Se dezvoltă însă constant nişa de consumatori care apreciază mult mai mult metoda tradiţională (de producţie a vinului spumant – n.red.), mai ales atunci când este implicat şi un soi românesc.”
    Producţia Bauer de spumante este una foarte, foarte mică, după cum spune Raluca Bauer, cu ediţii limitate natural la 1.500-2.000 de sticle pe an.
    „La fel cum am gândit toate celelalte vinuri Bauer, spumantul J.O.H.A.N.N.A este vinificat dintr-o singură parcelă de Fetească regală, cu vii vechi de peste 40 ani, după metoda tradiţională. Din totalul producţiei noastre J.O.H.A.N.N.A. reprezintă doar 5%.”
    Raluca Bauer adaugă că pentru ei spumantul a fost mai degrabă un omagiu adus Johannei Braun, cea care i-a inspirat să înceapă o afacere în România. Crama Bauer a fost înfiinţată în 2012, anul în care Johanna s-a stins din viaţă, la 108 ani.
    „A fost strămătuşa lui Oliver, o femeie ce a trăit toată viaţă în vie şi l-a ghidat pe Oliver atât personal, cât şi profesional.”
    Dacă în 2003-2004 erau foarte puţini producători ce aveau în portofoliu vinuri spumante, în 2020 în România sunt deja multe crame cunoscute care promovează şi spumante.
    „Sunt însă două situaţii: cei care vinifică în străinătate şi comercializează spumantul sub eticheta proprie şi cei care vinifică pe metoda tradiţională şi/ sau charmant în crama proprie, alături de vinurile liniştite. În ultimii ani cererea de spumante a crescut mult şi tindem să credem ca este un stil de viaţă copiat din alte ţări. În România, în general, se bea un spumant doar la Revelion sau la o onomastică”, spune Raluca Bauer. Însă cei care au călătorit au venit acasă şi cu obiceiurile bune de a bea un spumant la început de masă sau după masă şi, de ce nu, duminica la brunch, conchide ea.

  • Joacă fără griji: designerii care au creat un loc în care cei mici se pot juca fără teama de a se infecta

    Denumit Rimbin, locul de joacă propus de Martin Binder şi Claudio Rimmele se inspiră ca aspect din frunzele de nuferi, scrie Dezeen, fiind format din mai multe zone dispuse ca nuferii pe baltă. Fiecare copil se poate juca singur pe o „frunză” sau se poate da în balansoarul care leagă două „frunze”, fiecare element al locului de joacă având acces separat. Elementele cu care vin copiii în contact sunt confecţionate din metal, pentru a fi dezinfectate mai uşor. 

  • Producătorii din industria vitivinicolă cer ajutor statului pentru a face faţă crizei cauzate de pandemie. „Cultura viţei-de-vie nu poate aştepta, o plantaţie neglijată afectează recolta curentă şi produce scăderi calitative pe o durată de până la 3 ani”

    Pe fondul răspândirii pandemiei de COVID-19, din rândul industriilor puternic afectate face parte şi cea vitivinicolă. Asociaţia pentru Promovarea Vinului Românesc (APVR) atrage atenţia asupra efectelor pe care pandemia şi starea de urgenţă declarată pe teritoriul României le au asupra industriei vitivinicole locale, cerând totodată sprijinul statului pentru a-şi putea susţine investiţiile în vii şi crame, necesare unei producţii de calitate, în lipsa căreia pierderile financiare ar putea fi majore şi greu de recuperat.

    Cei 15 membri ai Asociaţiei pentru Promovarea Vinului Românesc includ cramele: Alira, Budureasca, Balla Geza, Casa de Vinuri Cotnari, Corcova, Davino, La Salina, Liliac, Oprişor, SERVE, Nachbil, Petro Vaselo, Viile Metamorfosis, Villa Vinèa şi Vinarte. Suprafaţa totală de viţă-de-vie deţinută şi cultivată de către cramele membre APVR este de 1.261 hectare. Acestea acoperă peste 60% din valoarea producţiei de vin premium, comercializate în ţara noastră, asigurând totodată locuri de muncă pentru peste 1.500 de persoane din mediul rural, precum şi o cifră de afaceri anuală, cumulată, de peste 100 de milioane de lei, conform rezultatelor financiare aferente anului 2019.

    În urma cercetărilor desfăşurate în rândul membrilor săi, la doar câteva săptămâni de la declararea stării de urgenţă, asociaţia a tras o serie de concluzii îngrijorătoare: În primul rând, încasările zilnice ale producătorilor au scăzut sub 50%, odată cu limitarea şi oprirea activităţii operatorilor HoReCa. De asemenea, cea mai mare parte a personalului – incluzând agenţii de vânzări şi cei care deţineau funcţii suport, de marketing – a fost trimisă în şomaj tehnic.

    Deşi activitatea de distribuţie şi vânzare a fost limitată direct proporţional cu puterea de cumpărare actuală, există, însă, proceduri agricole care trebuie duse la bun sfârşit, conform planificării fiecărui producător, spun reprezentanţii APVR. „Cultura viţei-de-vie nu poate aştepta, întrucât o plantaţie neglijată afectează recolta curentă şi produce scăderi calitative pe o durată de până la 3 ani.” Astfel, în ciuda absenţei resurselor financiare specifice perioadei, cramele din cadrul asociaţiei, nevoite să continue investiţiile agricole, au întocmit o serie de măsuri – cu caracter general şi specific – pe care le aşteaptă din partea statului.

    Din rândul măsurilor cu caracter general reprezentanţii APVR enumeră: scutirea la plată a contribuţiilor sociale şi a impozitelor pe venit, pentru toţi angajaţii implicaţi în procesul de viticultură; scutirea la plată a taxei pe valoare adăugată, pentru facturile de intrare asociate achiziţiei de materiale destinate întreţinerii plantaţiilor viticole; rambursarea taxei pe valoare adăugată, în maximum 30 de zile, prin procedura simplificată; plata în regim de urgenţă a tuturor arieratelor Statului către societăţi (concedii medicale, rambursări programe cu fonduri UE, plăţi către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură etc.), precum şi facilitarea obţinerii liniilor de credit pentru capital de lucru, cel puţin prin băncile cu capital de Stat (CEC Bank, Eximbank), şi acoperirea totală sau parţială a costurilor aferente dobânzilor. Măsurile cu caracter specific cuprind: acordarea unui sprijin financiar nerambursabil de minimum 2.000 de euro / hectar, pentru suprafeţele aflate în proces de reconversie – restructurare a plantaţiilor – din anul întâi şi până în anul al treilea, inclusiv; acordarea unui sprijin financiar, nerambursabil de minimum 1.000 de euro /hectar din valoarea proiectului accesat, pentru suprafeţele aflate în proces de modernizare a plantaţiilor; acordarea unui sprijin financiar nerambursabil de minimum 1.000 de euro / hectar, persoanelor fizice / juridice care deţin suprafeţe cu plantaţii de vie de minimum 1 hectar, pentru plantaţiile de vită-de-vie, altele decât cele menționate anterior; acordarea unei subvenţii de 0,6 lei / kilogram de struguri, dacă producţia anului 2020 este cu 20% mai mică decât media ultimilor 5 ani; modificarea subvenţiei la motorină de la 1,89 lei / litru la 2,50 lei / litru, dar şi anularea obligaţiilor de plată la bugetul Fondului pentru Mediu, conform OG 196/2005.

    „În contextul unei competiţii deja acerbe, cu crame din Lumea Nouă şi Lumea Veche, care beneficiază de o tradiţie mai lungă, premise financiare mai bune şi de susţinerea statelor pe care le reprezintă, producătorii din România îşi văd ameninţate afacerile. Orice scădere a calităţii va afecta ecosistemul local şi va genera pierderi financiare pe termen scurt şi mediu, greu de recuperat”, notează Ana-Rodica Căpăţînă, preşedinte APVR.

     

  • Drama patronilor şi angajaţilor din industria hotelurilor, restaurantelor şi cafenelelor

    Pentru o experienţă interactivă a citirii acestui articol, click aici!

    Dana are 25 de ani, lucrează de la vârsta de 16 ani în industria HoReCa

    şi acum aproximativ şapte luni s-a angajat ca barman-ospătar la un restaurant din Capitală. Înainte de răspândirea pandemiei de COVID-19, care a paralizat aproape integral această piaţă, ea ajungea lunar, din salariul de 2.500 de lei obţinut pentru ambele posturi şi din bacşişuri, la un venit de aproape 5.500 de lei. De o lună însă, nu mai primeşte niciun ban, deşi angajatorul nu i-a desfăcut contractul de muncă şi nici nu a trecut-o în concediu medical sau de odihnă. În aceeaşi situaţie sunt şi ceilalţi nouă colegi ai săi.

    „De când a venit pandemia, stăm cu toţii acasă, fără să fim plătiţi. Am alţi prieteni cărora li s-a desfăcut contractul de muncă din prima zi când s-a anunţat starea de urgenţă. Nu ne-a anunţat nimeni nimic. Am tot sunat să întreb dacă beneficiem şi noi de şomaj tehnic. Au spus că este o foarte mare birocraţie şi dacă ne plătesc venitul lunar îşi vor recupera banii foarte greu, să nu luăm în calcul acest venit deoarece ei nu ni-l pot oferi”, spune ea.

    Momentan, salvarea a venit din partea familiei şi din economiile pe care le are, dar „care se vor termina totuşi la un moment dat”. Acest „duş rece” a determinat-o pe tânără să îşi îndrepte atenţia spre un nou domeniu, aşa că aşteaptă să se dea startul înscrierilor la Carol Davila pentru a se pregăti să devină asistentă medicală. E conştientă însă că, timp de trei ani, până la terminarea studiilor, va fi nevoie să se întoarcă în spatele barului.
    Dana este doar un exemplu din zecile de mii de angajaţi din HoReCa ale căror joburi reprezintă acum o loterie. Iar loteria se aplică şi patronilor lor, puşi în faţa unui scenariu imposibil de prevăzut la început de an.


    Potrivit studiilor realizate de compania de consultanţă în industria ospitalităţii Next Root Management System, înfiinţată de antreprenorul Dragoş Panait, industria locală de HoReCa are peste 400.000 de angajaţi, din care aproximativ 30% şi-au pierdut deja locurile de muncă în ultimele săptămâni. „În plus, conform evaluărilor, preconizăm că, la sfârşitul crizei, numărul şomerilor va fi de ordinul sutelor de mii”, spune Panait.

    În ceea ce priveşte restaurantele, în opinia sa, după încetarea pandemiei, 30-40% dintre cele care funcţionau anterior nu se vor mai deschide.

    „Aşadar, cu siguranţă vor apărea şi concepte noi, care să acopere locurile libere din piaţă. Industria de HoReCa este recunoscută pentru dinamismul ei, care va fi ampli­ficat de această criză. Dar, deşi vor apărea mulţi operatori noi după criză, cu siguranţă o parte vor muri.” Potrivit lui Dragoş Panait, la nivel general, operatorii din HoReCa înregistrează vânzări cu 80-90% mai mici faţă de perioadele anterioare.

    „Având în vedere că cifra de afaceri anuală a industriei este estimată la 4 miliarde de euro, putem deduce că pierderile rezultate ca urmare a acestei perioade vor fi semnificative”, subliniază el. 

    Printre schimbările survenite la nivelul industriei în umbra pandemiei de COVID-19, Panait menţionează faptul că românii vor fi tot mai precauţi. „Astfel, ne aşteptăm ca abia din primele trimestre ale anului 2021 industria de HoReCa şi cea a turismului să îşi revină cu adevărat.

    Până atunci, va trebui să ne pregătim pentru o frecvenţă redusă de consum şi note de plată medii cu 20-25% mai mici decât înainte de criză. De aceea, preconizez că unele restaurante vor aduce modificări conceptelor proprii, adaptându-se unei perioade de stagnare financiară, că vor fi mai orientate spre experienţe şi preparate nepretenţioase, pe oferte şi campanii de atragere de oaspeţi.

    ”La rândul său, vorbind despre industria hotelieră locală, Călin Ile, preşedinte al Federaţiei Industriei Hoteliere din România (FIHR) şi director general al Ibis Continental Hotels, preconizează o scădere a pieţei de 50-55% faţă de anul 2019, „în varianta optimistă că până la final de mai ieşim din acest blocaj medical şi reluăm cât de cât activitatea economică”.

    Potrivit estimărilor FIHR, în industria hotelieră din România lucrau înainte de pandemie circa 140.000 de persoane, din care aproximativ 120.000 vor fi temporar în şomaj tehnic sau în încheierea contractului de muncă. Şi, cu toată că o bună parte dintre ei vor reveni la muncă după criză, industria hotelieră va pierde în jur de 30% din forţa de muncă existentă înainte de criză, adaugă Ile.

    „Riscul este ca o parte însemnată din ei să revină sub formă de contracte la gri sau muncă la negru, iar aici rolul statului este unul esenţial în a evita un astfel de fenomen, pentru a nu crea o concurenţă neloială operatorilor oneşti. Sperăm totuşi că nici angajaţii nu vor accepta astfel de propuneri, deoarece se vede acum cât de important era să beneficieze de un contract legal înregistrat integral în Revisal.”

    Deşi estimările sunt sumbre, mulţi antreprenori aflaţi la cârma afacerilor aflate acum la grea încercare nu au abandonat „corabia” şi nici „marinarii”, ci au hotărât să îşi pună imaginaţia la contribuţie şi să găsească soluţii pentru a ieşi din criză fără să pună lacăt pe uşă. Câţiva au povestit pentru Business MAGAZIN ce transformări au suferit companiile pe care le conduc, ce aşteptări au şi cum şi-au propus şi îi sfătuiesc şi pe alţii să ducă lucrurile la bun sfârşit.

     


    Buongiorno pentru unii, arrivederci pentru alţii

    Din cele 18 restaurante ale grupului City Grill, deschise sub brandurile City Grill, Buongiorno, Hanu’ berarilor, Pescăruş, Caru’ cu Bere, Restaurant Hanu’ lui Manuc şi Becker Brau, în prezent a rămas activ un singur restaurant – Buongiorno Victoriei – doar pentru delivery & pick up, cu un meniu compus din preparate reprezentative de la toate brandurile companiei.

    Grupul City Grill a încheiat anul 2019 cu cifră de afaceri de 187 de milioane de lei, în creştere cu 13% faţă de anul anterior. Deşi aşteptările iniţiale pentru acest an vizau o creştere de minimum 10% faţă de anul trecut – o cifră de afaceri de peste 200 de milioane de lei – în prezent compania este la sub 5% faţă de estimări şi lucrează cu multiple scenarii pe care le adaptează permanent.

    „Căutăm idei, soluţii, vrem să creştem evident capacitatea cât mai sus posibil prin accesarea unor noi linii de business. Deja am pornit câteva. Pe de-o parte avem livrări, la porţie sau family pack, iar pe de altă parte livrăm produse ready to cook şi ready to eat în lanţurile mari de retail de pe piaţă”, spune Dragoş Petrescu, fondatorul grupului City Grill.

    Cu toate că echipa companiei are 1.450 de angajaţi, la momentul actual sunt activi doar câteva zeci dintre aceştia, „fiindcă şi-au exprimat dorinţa, iar pe liniile de business pe care ne dezvoltăm avem nevoie de colegi. Restul sunt în work from home (lucru de acasă – n.red.), sau şomaj tehnic. Nu am dat pe nimeni afară. Am accesat şomajul tehnic pentru angajaţi şi vom accesa şi alte ajutoare pe care statul le dezvoltă, astfel încât să ieşim cu toţi cei 1.450 de angajaţi din această situaţie.”

    În prezent, restaurantul procesează zilnic câteva sute de comenzi, dintre care circa două treimi sunt cu livrare proprie, iar restul sunt acoperite prin parteneriatele cu platformele de profil. „Noi suntem obişnuiţi să pregătim mâncare zilnic pentru 15.000 de clienţi, à la carte. Am reuşit să intrăm într-un timp record în e-commerce, fără a avea o experienţă relevantă anterioară în online sau în delivery. Dar cu ajutorul echipei ne-am mobilizat şi am pornit repede şi bine.” În această perioadă, spune Petrescu, la putere rămâne bucătăria românească, reprezentată de produsele vedetă ale brandurilor companiei: raţa pe varză, micii, sarmalele, carnea la garniţă, ciolanul.

    În privinţa aşteptărilor pentru acest an, nu doar estimările privind cifra de afaceri au avut de suferit. „Aveam mai multe proiecte în derulare şi toate vor avea întârzieri cauzate de situaţia actuală, bineînţeles. Proiectul de recondiţionare la Hanu’ berarilor Casa Oprea Soare este o lucrare foarte amplă pe care o aveam în desfăşurare, fiind clădire monument istoric clasă A, include reconsolidare şi restaurare.

    Mai aveam în plan lucrări de reamenajare, două noi restaurante, intrare pe zona hotelieră, prin cele 22 de camere disponibile la Hanu’ berarilor, în regim boutique hotel. Momentan planurile se schimbă de la o zi la alta şi este dificil să estimăm noi termene de finalizare.”

    Antreprenorul spune că este hotărât să depună toate eforturile astfel încât să transforme această perioadă critică într-o oportunitate şi să se adapteze la noile condiţii. În opinia sa, actuala criză „este o perioadă interesantă dintr-o anumită perspectivă: simţim acea emoţie antreprenorială. Suntem din nou la început, ca acum 16 ani, dar într-o lume total diferită”.

    În ceea ce-i priveşte pe colegii săi din piaţa locală a restaurantelor, Petrescu estimează că 40% – în special cele care se bazau pe credit furnizor – vor considera restartul aproape imposibil. „Ca forţă de muncă, cred că piaţa va dispune de candidaţi, atât din restaurantele care nu vor reuşi să se restarteze, din alte businessuri care nu vor reuşi să supravieţuiască în alte domenii, cât şi dintre cei care au revenit din afara ţării. Industria va fi mai bună, mai calitativă şi mai puternică. Această criză ne-a unit mai mult ca niciodată ca industrie şi ca echipă.”

    De asemenea, adaugă el, industria va avea nevoie de aproximativ un an pentru a se pune pe picioare şi pentru ajunge de unde a plecat. „Pentru restaurante, anul 2020 este compromis şi va fi în cel mai bun caz la 50% din 2019 (trei luni pe zero şi trei luni la 30%, urmate de alte trei luni la 70% faţă de 2019).

    ”În opinia sa, antreprenorii şi oamenii de afaceri trebuie să-şi revadă procesele, să facă ordine în ele, să optimizeze costurile, să se adapteze şi să dezvolte idei, linii de business. În egală măsură, adaugă el, aceştia trebuie să se uite spre exterior, spre piaţă şi să observe schimbările şi noile mecanisme comportamentale, obiceiuri de consum.

    „Comerţul tradiţional, de exemplu, se duce către eCommerce, servirea la masă se transformă în livrare sau ready to eat şi ready to cook. Acestea pot fi oportunităţi, colace de salvare pentru un business, prin urmare trebuie să fim deschişi către schimbare.

    Transformările pe care industria le suferă acum sunt, crede Petrescu, ireversibile. „Nu cred că ne vom mai întoarce la ce aveam în urmă cu 1-2 luni, va trebui să integrăm toate aceste schimbări în businessul de mâine. Şi nu cred că se pune real vorba despre recuperare, ci despre supravieţuire şi reinventare. Cred că acest an este marele examen de antreprenoriat pentru mediul de business din România, nu doar în HoReCa, dar şi în celelalte sectoare economice.”


    Soluţie de criză: de la hotel la centru pentru vârstnici

    Pandemia generată de virusul COVID-19 a condus la închiderea întregului complex turistic SunGarden Golf & SPA Resort, dar şi la anularea tuturor evenimentelor planificate pentru lunile martie şi aprilie în incinta acestuia. „Suntem şi noi afectaţi de această situaţie, aşa cum sunt toţi ceilalţi operatori din industrie şi nu numai. Cu toate acestea, ne străduim să luăm cele mai bune decizii pentru a depăşi cu bine situaţia de criză pe care o traversăm”, spune Nicolae Căpuşan, fondatorul SunGarden. Grupul are peste 200 de angajaţi şi o mare parte dintre aceştia au intrat în această perioadă în şomaj tehnic. „A fost o măsură obligatorie, dat fiind faptul că am închis toate unităţile pe care le deţinem, însă sunt de părere că limitarea plafonului de şomaj la un salariu net de 2.372 de lei este un dezavantaj major. În comparaţie cu angajaţii instituţiilor de stat, care primesc în continuare sporuri, cum ar fi cel pentru munca de acasă, un angajat fidel şi cu atitudine pozitivă va aloca în continuare ore şi va lucra de acasă, însă pe un salariu minim, impus de stat”, susţine antreprenorul. Segmentate din totalul cifrei de afaceri, costurile operaţionale ale grupului SunGarden includ fondul de salarii, care reprezintă un procent de 45%-55%, costul cu utilităţile, în proporţie de 10-20%, materia primă, care are o valoare de 20-25%, costuri de mentenanţă – 5-10% – şi alte taxe către stat, de aproximativ 20%, nefiind incluse aici costurile cu TVA şi dividendele. 
    În 2019, venitul pe întreg grupul de firme a trecut puţin peste 40 de milioane de lei. Previziunile pentru cifra de afaceri de anul acesta, ţinând cont de contractele deja semnate, vizau iniţial o creştere de 27% comparativ cu 2019. „Conform noilor condiţii impuse de criză, dacă vom reuşi să realizăm aproximativ 50% din targetul pe volumul de vânzări stabilit la început de an, va fi salvator, pentru că vom putea să continuăm activitatea în 2021 fără credite sau infuzii de capital. Dar deocamdată şi aceasta este o estimare incertă”, notează antreprenorul.
    Planurile de extindere s-au schimbat, de asemenea, odată cu noul context de piaţă. „Aveam în lucru mai multe construcţii, astfel că în incinta SunGarden Resort am lucrat în primele două luni ale acestui an intens la deschiderea a două săli de conferinţă, a unui restaurant şi a 21 de noi camere de 5 stele. Acum lucrările vor continua în funcţie de resursele pe care le vom avea la dispoziţie, însă acest lucru deocamdată este incert. De asemenea, am sperat să progresăm anul acesta cu lucrările de la Herculane pentru reabilitarea hotelului Decebal, astfel încât să finalizăm finisajele interioare şi instalaţiile. În acest moment, premisele să mai putem face ceea ce am plănuit sunt mult diminuate. Cel mai probabil anul acesta este pierdut.”
    În ceea ce priveşte evenimentele stabilite în această perioadă, multe au fost anulate, o parte sunt reprogramate, iar pentru unele situaţia este încă incertă. „Departamentul nostru de vânzări are acum o activitate neobişnuit de intensă, cu zeci de telefoane zilnic, pentru consultări şi chiar consiliere pentru anumiţi clienţi mai sofisticaţi. Se caută soluţii care să mulţumească ambele părţi afectate, deşi uneori avem de-a face cu interlocutori care uită că stau la masa negocierii cu parteneri care au aceeaşi dramă în desagă. Cuvintele de ordine în companie sunt toleranţă şi bună înţelegere, pentru aplanarea eventualelor conflicte generate de această situaţie. Până în prezent, am reuşit să avem rezultate rezonabile.”
    În ceea ce priveşte industria hotelieră per ansamblu, el spune că o reorientare a activităţilor este anevoioasă.
    „Pentru noi, cei care activăm în industria hotelieră, reconversia presupune un proces destul de dificil, dat fiind faptul că o astfel de construcţie are o anumită rigiditate. Camerele de hotel prin dotările lor, sălile de evenimente, nu lasă loc pentru multe alternative, însă am avut în vedere zilele acestea ideea de a transforma un hotel în centru pentru vârstnici. O parte din logistică se pliază pe nevoile unui astfel de spaţiu, altfel că perspectiva rămâne în lucru”, descrie Căpuşan una dintre soluţiile pe care le vede în traversarea acestei crize.  El ia totodată în calcul configurarea unei linii de business pentru distribuţia de produse semipreparate, care să fie diferite radical din punct de vedere calitativ faţă de cele care se găsesc în mod obişnuit în comerţ.
    Antreprenorul spune că are mari speranţe că în România va fi mai bine şi că oamenii vor învăţa în primul rând smerenia ca urmare a acestei crize. „Cred că vom putea avea acces în viitor la o resursă umană calificată, dar şi la tot mai mulţi clienţi educaţi, atenţi, care vor preţui mai mult ceea ce avem.  Perioada aceasta ne-a arătat că în faţa unui inamic precum boala suntem cu toţii egali, indiferent de statutul social, suntem toţi precum praful de pe cumpăna fântânii pe care oricând îl poate lua vântul. De aceea, cred că oamenii vor fi mai smeriţi în adevăratul sens al cuvântului, vor fi mai atenţi la relaţiile cu semenii lor şi în special cu cei care se află în necaz. Am putea spune chiar că se naşte o lume nouă, pentru că în mod cert va avea loc o resetare de valori şi principii, astfel că cei care au fost buni până acum vor fi şi mai buni, şi prin bunătate se va schimba lumea în care trăim.”
    În acest moment, adaugă el, pierderile industriei sunt enorme, mai ales că anul 2020 se prefigura de departe a fi cel mai bun an pentru jucătorii din acest domeniu. „Am pornit cu creşteri de două cifre pentru lunile ianuarie şi februarie. Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte evenimentele, tot anul era vândut, aveam făcute rezervări.” Una dintre soluţiile pe care le întrevede acum pentru cei care deţin afaceri în industria hotelieră este să încerce să reia unele evenimente în a doua parte a anului, pentru a putea supravieţui postcriză. „Ne dorim, de asemenea, să păstrăm o relaţie caldă cu toţi clienţii noştri, afectaţi profund şi ei, astfel încât să depăşim această perioadă fără conflicte majore cu furnizorii şi clienţii contractaţi. Dacă am pierdut sub aspect financiar, cel puţin să reuşim să restructurăm personal în speranţa unei productivităţi superioare faţă de perioada anterioară.”

     


    Abonament culinar pentru corporatişti

    Dacă până nu de mult restaurantul Red Angus Steackhouse din Capitală îşi aştepta zilnic oaspeţii dornici de distracţie sau de o masă bună alături de prieteni, astăzi sunt puţini cei care se aventurează pe străduţele pavate din Centrul Vechi, şi cu siguranţă nu pentru relaxare. Deşi au închis servirea la masă, reprezentanţii businessului au păstrat trei direcţii de operare: un sistem de livrări corporate, sub formă de abonament, prin care se trimite zilnic masa companiilor care operează în continuare, partea de livrări către consumatorii finali, care a rămas disponibilă pe platformele Glovo, Foodpanda, Uber Eats, Takeaway.com, precum şi o campanie prin care livrează zilnic prânzul cadrelor medicale din Institutul „Matei Balş” şi spitalelor clinice „Dr. Victor Babeş” şi Colentina. „În plus, fiindcă este o perioadă în care este vital să fim flexibili şi să ne adaptăm, lansăm tot timpul concepte noi”, spune Ionuţ Ivan, coproprietar al Red Angus Steakhouse. Anul trecut, restaurantul a avut o cifră de afaceri de 600.000 de euro, iar pentru 2020 reprezentanţii businessului ţinteau o cifră de afaceri de 800.000-850.000 de euro, pentru care luaseră în calcul atât segmentul de evenimente corporate Red Angus Steakhouse, activităţile de catering extern, „ce demaraseră în forţă”, cât şi activitatea cu food truckul Steak Me Home. „Deocamdată, există prea multe variabile pentru a ne putea face nişte calcule – nu ştim cât va dura perioada de carantină şi cum va evolua comportamentul de consum al românilor. Ce ştim, însă, este că sunt multe lecţii de învăţat de aici şi, prin urmare, ne propunem să ieşim mai puternici şi mai eficienţi din această criză.”
     În ceea ce priveşte echipa de 19 angajaţi a restaurantului, antreprenorul spune că una dintre priorităţi a fost să le creeze acestora un cadru sigur de muncă – atât din punct de vedere sanitar, cât şi financiar. „De aceea, am luat, încă de la început, măsuri de igienă suplimentare: le-am furnizat măşti, mănuşi, soluţii pe bază de clor şi alcool şi am eliminat plata cash. Fiind un loc în care se produce mâncare, la noi condiţiile erau, oricum, stricte, am crescut doar frecvenţa lor şi am limitat, pe cât posibil, contactul uman. Financiar, ne-am angajat să susţinem salariile tuturor angajaţilor, până la intrarea în şomaj tehnic. După aceea, 30% din echipă va rămâne operaţională şi va veni la restaurant.”
     În această perioadă, resursele umane reprezintă 30-35% din costurile operaţionale, iar materia primă, în cazul meniurilor standard – exceptând iniţiativele de responsabilitate socială – ajunge la 30%, în timp ce comisioanele către platformele de livrări sunt de aproximativ 30%. Restul sunt cheltuieli de mentenanţă, consumabile. La momentul actual, un procent de 60% din veniturile businessului este reprezentat de livrările proprii, spre persoane juridice şi fizice, 30% de platformele de livrări şi 10% sunt comenzi ridicate din locaţie, dar care merg tot spre clienţi corporate. Undeva la 70-80% din costurile operaţionale – „reduse dramatic” – sunt acoperite de activitatea curentă. 
    Către consumatorii finali, businessul livrează zilnic aproximativ 12-15 comenzi, prin platformele dedicate şi prin surse proprii, bonul mediu fiind de 60-70 de lei. Printre produsele preferate ale clienţilor se numără mâncarea gătită, burgerii, coastele sau platourile care pot fi împărţite în familie. „În plus, în luna martie am lansat torturile proprii, care s-au dovedit extrem de apreciate în această perioadă de izolare.” În opinia lui Ionuţ Ivan, printre soluţiile pentru depăşirea acestei crize se numără, în primul rând, reducerea la maximum a costurilor fixe şi eficientizarea activităţii. „Noi, de exemplu, ne-am restrâns activitatea şi am închis zonele consumatoare de utilităţi. Pe partea de produse, am ajustat meniul, pentru a păstra doar preparatele care pot fi livrate în condiţii optime. Ne menţinem consecvenţa şi furnizorii, dar încercăm să negociem cu ei discounturi sau condiţii comerciale mai flexibile, adaptate situaţiei.” 
    Despre proiectul de scutire la plata chiriilor adoptat de Senat, antreprenorul spune că este o iniţiativă care vine în ajutorul operatorilor, „dar nu putem să nu luăm în considerare faptul că există proprietari de clădiri pentru care spaţiile pe care le au sunt singurele surse de venit. Consider că, indiferent de directiva legală, o discuţie între operator şi locator este vitală în acest punct. Până la urmă, vorbim despre un parteneriat, aşa că e necesar ca fiecare dintre părţi să facă eforturi şi să se găsească o cale de mijloc.”

     


    Pragmatism şi empatie, ambele în egală măsură

    Daniel Ben Yehuda, general manager al Sheraton Bucharest Hotel, spune că, aşa cum e cazul la nivelul întregii industrii a turismului şi ospitalităţii, răspândirea pandemiei a avut nu doar un impact negativ asupra businessului pe care îl conduce, ci a adus şi o lipsă totală de predictibilitate, ceea ce e mai riscant decât un declin brusc. „Cu toate acestea, suntem încrezători că, deşi este cel mai lovit domeniu, care a presupus suspendarea până la 100% a activităţii, vom reveni cu siguranţă pe o pantă ascendentă, căci lumea nu se va opri niciodată din călătorit, iar noi vom fi acolo, cu zâmbetul pe buze, să ne întâmpinăm oaspeţii.”  Executivul spune că evoluţia cifrei de afaceri a businessului pentru a doua jumătate a anului este greu de prezis în acest moment, însă la nivel de trimestru II, scăderea va fi de cel puţin 80%. „Această estimare poate fi extrapolată atât la nivel de ţară cât şi la nivel global. Industria turismului este în acest moment paralizată.” În România, Yehuda estimează că pierderile din industrie sunt între 80 şi 100%, având în vedere că foarte multe unităţi de cazare s-au închis. În ceea ce priveşte evenimentele programate în incinta Sheraton în această perioadă, majoritatea au fost doar amânate. „Lumea este dornică să mişte rotiţele în continuare. Am avut o comunicare extraordinar de frumoasă cu oaspeţii noştri, am simţit din partea multora empatie şi susţinere, ceea ce face ca perioada aceasta să treacă puţin mai uşor.”
    Potrivit lui, exceptând costurile principale ale taxelor şi utilităţilor, cel mai mare cost operaţional pentru Sheraton este desigur cel cu oamenii, motiv pentru care preocuparea principală a fost de a asigura continuitate şi de a găsi soluţii pentru a avea grijă de echipe. „Oamenii sunt cei care fac diferenţa când vorbim de servicii, dar şi cel mai afectaţi de acest context care este în afara controlului nostru.” Businessul are puţin peste 200 de angajaţi şi, odată cu intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, majoritatea au intrat în şomaj tehnic.
    Soluţiile pentru depăşirea actualei crize, spune Yehuda, ţin de un amestec între pragmatismul de care ai nevoie în business, care însă e esenţial să fie îmbinat cu empatia pe perioada crizei, de decizii ce nu pot fi amânate, de înţelegerea oamenilor din echipă, dar şi de implicarea statului cu măsuri de susţinere uşor şi rapid de implementat. „Soluţia este în primul rând să rezişti într-un context în care business-ul este complet blocat. Apoi să fii capabil să te adaptezi, să comunici permanent cu comunitatea, să ai un plan de rezervă pentru eventualitatea prelungirii perioadei de criză.”
    La Sheraton Bucharest Hotel spune că au luat până la ora actuală toate măsurile posibile pentru a preveni un colaps, dar, totodată, măsuri care să permită o revenire la activitate normală imediată, în caz de ameliorare a situaţiei la nivel global. „Trebuie să gândim soluţiile pe multiple planuri pentru că deşi impactul a fost imediat, revenirea va fi de durată şi chiar dacă situaţia de urgenţă se va termina, cu siguranţă restricţiile vor dispărea în etape.”
    Din punctul lui de vedere, cele mai bune soluţii pentru ca jucătorii din HoReCa să recupereze pierderile din această perioadă sunt: menţinerea nivelului preţurilor, dar şi optimizarea serviciilor. „Să se amâne datele deplasărilor şi nu să se anuleze. Să nu se ceară rambursări în masă, ci să se negocieze condiţii mai bune pentru date ulterioare. Iar companiile pot promova tot mai mult ideea de voucher cadou. Trebuie pus accentul pe turismul intern, care la noi în ţară are o pondere destul de mare, şi desigur cel de evenimente. Dacă segmentul de business începe din nou să producă, atunci încet-încet putem porni şi noi motoarele”, adaugă el.
    Yehuda încheie spunând că: „E clar că suntem martorii unei schimbări de mentalitate la nivel global. Cu siguranţă, pentru mulţi, această experienţă va însemna mai multă atenţie pe viitor, mai mult echilibru, grijă mai mare la concepte precum economii de vremuri rele, mai ales că industria noastră va fi mereu cea mai vulnerabilă în astfel de crize, precum şi prima care intră în declin. Noi oferim în hoteluri experienţe făcute de oameni pentru oameni şi oricât de digitalizate ar fi produsul şi sistemele, oaspeţii noştri trebuie să vină la noi, trebuie să călătorească.”


    Cafeaua de (după) criză

    „Am decis să închidem complet locaţiile grupului 5 to go începând cu data de 16 martie. Deşi puteam găsi soluţii pentru livrare sau servire la geam, am hotărât că este mai sigur pentru echipa noastră, dar şi mai eficient din punctul de vedere al gestionării costurilor, să închidem toate cafenelele”, spune Radu Savopol, cofondator al lanţului de cafenele 5 to go. Compania numără, în prezent, peste 150 de unităţi în Bucureşti şi în alte 17 oraşe din ţară. Deşi activitatea din toate unităţile 5 to go a fost sistată, antreprenorul spune că nu s-a întâmplat acelaşi lucru şi pe teren, unde continuă pregătirile pentru deschiderea noilor unităţi şi a redeschiderii celor existente. „Noi am ales să folosim această perioadă pentru a face tot ce nu aveam timp înainte de criză – renovări, amenajare de noi locaţii, unde aveam contracte semnate. 5 to go este şi un business de criză, aşa că mergem înainte şi lucrăm, planificăm, ne pregătim pentru restart. În acest interval am reuşit să soluţionăm închirierea câtorva spaţii şi am semnat francize noi, aşadar suntem optimişti şi convinşi că vom fi pregătiţi să redeschidem business-ul atunci când va trece criza, şi să revenim în forţă.” Înainte de criza provocată de coronavirus, reprezentanţii afacerii aveau în plan, pentru anul acesta, deschiderea a 100 de cafenele noi, cu potenţial mai mare de dezvoltare în afara Bucureştiului. „Dată fiind situaţia actuală, estimez o scădere de 10-20% a numărului de locaţii anunţat iniţial. Până la acest moment am deschis 14 şi avem 20 la cheie, pregătite pentru deschidere imediat ce lucrurile reintră în normal. Deci 34 de noi locaţii deschise până la sfârşitul lunii mai. Îmi menţin optimismul şi simt că atunci când vom reveni pe piaţă vom face lucrurile la fel de bine ca şi până acum, poate chiar mai bine, şi că publicul ne va rămâne fidel”, spune Savopol.
    În 2019, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de peste 8 milioane de euro, cu aproape 70% peste cea din 2018. Totodată, finalul anului 2019 a fost marcat de o tranzacţie importantă pentru companie, prin parteneriatul semnat cu Mozaik Investment, fondul de investiţii care s-a alăturat brandului în calitate de acţionar (35%), conferind o mai mare stabilitate financiară grupului. „Pentru 2020, noi vizam o cifră de afaceri de peste 12 milioane de euro. La momentul actual, cifrele primului trimestru al acestui an (ianuarie-martie) ne arată o creştere de 54% a cifrei de afaceri faţă de perioada similară a anului trecut şi ne continuăm planurile de extindere.
    În situaţia dată, estimăm o scădere cu 10-20% faţă de targetul începutului de an, dar facem eforturi să suplinim această scădere cu deschiderea de noi direcţii de business pe zona de retail. Dacă aceste demersuri ale noastre se concretizează, sunt convins că vom reuşi să compensăm pierderea cauzată de criză, ba mai mult, să creştem cifra de afaceri estimată pe anul în curs şi chiar să o depăşim. Am aduce astfel plus valoare businessului 5 to go”, notează Radu Savopol. 
    Cele mai importante costuri operaţionale ale businessului sunt reprezentate de chirii, implicând un cost mediu de 580 de euro pe locaţie, urmate de salariile angajaţilor, unde media e de 2.000 de lei/net. La nivelului întregului grup, înainte de criză echipa companiei număra aproximativ 300 de persoane. „În cazul lor, recomandarea mea a fost ca fiecare francizat să-şi gestioneze relaţia cu echipa. Există mai multe soluţii legale oferite de specialişti, precum şomaj tehnic,  reducere program de lucru sau suspendare contract. Echipa centrală 5 to go funcţionează acum la maximă capacitate, lucrăm de la distanţă, fiecare de acasă, în căutarea de soluţii, planuri de revenire, scenarii de business. Cred că trebuie abordat acest aspect gândindu-ne la consecinţele pe termen lung, pentru că businessurile vor avea nevoie de resurse umane, de angajaţi dedicaţi şi implicaţi, atunci când situaţia va reveni la normal”, spune Savopol. 
    În opinia sa, prima soluţie pentru criza actuală este să respectăm măsurile impuse, pentru a ieşi cât mai curând şi cu bine din această situaţie. Antreprenorul crede că fiecare business trebuie să analizeze cu atenţie consumatorii şi cum va afecta această perioadă obiceiurile lor de consum, pentru a găsi cele mai bune soluţii de revenire. „Nimic nu va mai fi la fel, iar cei care îşi înţeleg cel mai bine consumatorii şi pot veni în întâmpinarea nevoilor lor, vor avea de câştigat. În plus, cred că brandurile trebuie să continue să fie aproape de comunităţile lor în perioada asta, să comunice şi să menţină dialogul cu consumatorii.”
    Cât despre soluţiile venite de la autorităţi, Savopol spune că lucrurile se mişcă, dar cu paşi mici, poate prea mici, ţinând cont de cât de dură e situaţia actuală. „O presiune mare vine din zona chiriilor şi aici statul ar trebui să se implice. Ar conta mult. Ar mai fi important să contribuie pe zona de credite, unde companiile sunt îndatorate la bănci. Poate cel mai mult vor avea de suferit start-up-urile după această criză. Antreprenorii cu astfel de afaceri vor fi debusolaţi, cu multe probleme şi situaţii noi de confruntat, dar cu toţi banii deja investiţi în afacerile lor, în care-au crezut. Mulţi dintre ei nu vor şti cum să se remonteze şi vor renunţa. În acest caz, în afară de implicarea statului, văd că ar fi nevoie şi de intervenţia companiilor şi a oamenilor de afaceri cu experienţă în mediul de afaceri, care ar putea fie să consilieze astfel de businessuri, fie să investească în ele pentru a-şi putea continua apoi activitatea.”
    În opinia fondatorului 5 to go, segmentul HoReCa va fi complet schimbat o perioadă lungă după această criză. „Nu numai că locaţiile vor fi afectate la nivel de proceduri şi noi reguli, dar şi clienţii vor alege mai puţin să stea în spaţii închise. Cred că niciun antreprenor nu va mai fi cu gândul la vacanţe în perioada imediat următoare crizei şi toţi vor fi conectaţi 100% la business, pentru a-l reporni şi a reuşi să reintre în normalitate. E o presiune enormă în acest moment în HoReCa şi fiecare dintre noi îşi doreşte, evident, să aibă pierderi minime.”
    Savopol consideră că este important ca antreprenorii să fie mai atenţi la oportunităţile de business care vor apărea imediat după criză, să caute să îşi regândească poziţionarea pe zona de online, să aibă comunităţi puternice şi public fidel şi, nu în ultimul rând, să se gândească la o abordare puţin diferită a clienţilor, la una inedită. „Dacă, de exemplu, businessul era centrat pe un palier de preţ, n-ar fi rău să analizeze segmentarea pe mai multe paliere. Să vină mai mult în întâmpinarea clienţilor şi să-i ţină aproape cât de mult se poate.”

    Colacul de salvare: platformele de livrare

    Ca urmare a măsurilor luate de autorităţi pe fondul răspândirii pandemiei de COVID-19, unităţile grupului Gargantua, controlat de antreprenorul Matei Ionescu, cu un portofoliu alcătuit din trei restaurante à la carte, un restaurant de prânz, un salon de evenimente, o firmă de catering (corporate events) şi trei branduri online de delivery, şi-au încetat activitatea, exceptând brandurile de livrare.
    Evenimentele private şi corporate sunt, de asemenea, suspendate sau anulate chiar şi două luni după estimarea ieşirii din carantină. „Anul acesta aveam de gând să relocăm un restaurant sub un brand nou, să dezvoltăm, cu un partener strategic, reţelele Refill şi Pizzicato. Acest parteneriat a căzut pentru anul 2020 şi nu ştim când se va putea relua. De asemenea, aveam în plan să deschidem un număr de 4-7 restaurante noi, dar acest număr va fi ajustat în funcţie de posibilităţile şi costurile actuale de finanţare. Cred în contiuare în dezvoltarea unei noi linii de business şi cred că o criză era de aşteptat. Nu se aştepta nimeni la o pandemie, dar toată lumea se aştepta la o resetare a pieţei muncii şi la o încetinire a ritmului pentru a putea regla unele aspecte scăpate de sub control în ultimii ani.”
    În 2019, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 5 milioane de euro şi, la momentul intrării în criză, grupul avea o echipă de 150 de angajaţi. „Pe cei cu contract din străinătate în mare parte i-am trimis acasă, având astfel nişte pierderi considerabile pe contracte, iar celelalte contracte au fost suspendate. Excepţie fac cei care lucrează în delivery şi catering precum şi o mică parte de suport administrativ.” La nivel operaţional, businessul este structurat în mare astfel : 35% materii prime, 25% salarii, 20%-22% regii, 18-20% profit înainte de taxare. „Dacă măsurile discutate în parlament şi guvern vor fi adoptate în totalitate, vom putea acoperi în totalitate costurile operaţionale având în vedere că se discută compensarea chiriilor din taxe, amânarea plăţilor cheltuielilor cu capitalul împrumutat, eşalonarea utilităţilor şi suspendarea unor taxe. În prezent, cheltuielile salariale, chiar şi cele de şomaj, sunt suportate de companie. Aşteptăm să vedem când vom putea încasa primele de la stat. Angajaţii noştrii trebuie să primească salariile la timp pentru a se putea descurca într-o perioadă atât de dificilă şi debusolantă.”
    Anterior crizei, veniturile din livrări fără catering pentru evenimente private şi catering corporate însumau între 25% şi 30% în funcţie de sezon, serviciul de delivery fiind mai activ în special iarna. În perioada pandemiei, antreprenorul spune că îşi doreşte să confirme utilitatea socială a restaurantelor şi să livreze mâncare către clienţii companiei adaptând oferta la condiţiile actuale atât ca produs, cât şi ca prezentare/ambalare şi preţ. „Astfel, la Refill am dezvoltat un proiect de livrare a meniului zilnic, prânz şi cină, la doar 45 de lei, atât la Pizzicato cât şi la Gargantua delivery avem o gamă largă de produse cu discount la jumătate de preţ sub forma 1+1 gratuit.” Totodată, compania a dezvoltat un proiect online pentru livrare de mâncare cu specific pascal în care oferă atât preparate individuale, cât şi pachete complete. „Comenzile se vor face în avans cu plata online şi livrările le vom face în joia, vinerea şi sâmbăta mare.” Prin serviciul de delivery, businessul livrează între 350 şi 500 de comenzi zilnic, valoarea medie a unei comenzi variind, în funcţie de brand, de la 55 la 108 lei. „În perioada de criză vânzările au scăzut la început, dar pe parcurs au început să se ridice aproape de nivelul dinaintea crizei.” În general, produsele comandate cel mai des sunt „tot cele cu care am obişnuit clientela, specifice fiecărui brand”, respectiv, pizza, hamburgeri, sushi, paste, ciorbe, deserturi şi preparate signature.
    În opinia lui Ionescu, schimbările prin care va trece industria HoReCa după încheierea pandemiei depind foarte mult de modalitatea în care se va termina această criză. „Dacă se va găsi un vaccin sau un tratament foarte eficient probabil că într-un termen de aproximativ 6 luni vom avea o recuperare integrală. Dacă însă se va merge pe prevenţie şi doar o relaxare minimală a măsurilor luate în starea de urgenţă, va fi un proces lung şi plin de probleme.” Există restaurante unde, dacă s-ar lua măsurile de distanţare socială, nu s-ar putea relua activitatea sau ar fi prea puţine locuri, mai ales în sezonul rece, explică antreprenorul. „Nu mai vorbim de cluburi sau discoteci.” În privinţa saloanelor de evenimente, el spune că piaţa o să fie destul de serios afectată de diluarea veniturilor populaţiei. În schimb, „terasele şi cantinele nu vor avea mult de suferit. De asemenea cred că va fi o creştere pe piaţă de delivery. Ionescu spune că şi forţă de munca va fi mai uşor de găsit şi în consecinţă vor scădea, probabil, şi salariile. „În paralel cu scăderea salariilor vor scădea şi preţurile de vânzare, nu neapărat nominale, dar prin prezenţa din ce în ce mai mare a promoţiilor. Din păcate, acest proces de scădere a salariilor se va face similar cu cel de creştere prin recrutări. Este posibil să fie şi un reviriment al forţei de muncă datorită repatrierii unui număr destul de mare de români.” În aceeaşi măsură, adaugă Ionescu, dacă pandemia nu va înceta peste tot în lume este posibil să scadă turismul, „ceea ce ne-ar avantaja deoarece piaţa de restaurante din Bucureşti se bazează în principal pe localnici şi nu pe turişti”.
    Amintind de o glumă care circulă acum pe internet, că anul acesta va avea 9 luni şi că 1 mai va pica pe 1 iulie, antreprenorul spune că e imposibil să recuperezi încasările pe care nu le-ai făcut în acest timp, deoarece businessul de restaurant este plafonat la numărul de locuri şi nu poţi să aduci mai multe persoane în acelaşi restaurant. „Când va începe activitatea, toată lumea are de recuperat masiv, fiecare în domeniul lui, şi nu cred că vor avea mult timp în afară de cine şi weekend să petreacă la restaurante. Vor exista nişte concedii şi escapade de weekend pentru relaxare, dar în rest muncă.” În opinia sa, soluţiile optime de recuperare a pierderilor rămân delivery-ul, mâncarea elaborată şi dificil de făcut, evenimentele cu muzică live şi renegocierea întregului sistem de costuri.

    Şomaj tehnic pe acorduri rock

    După răspândirea pandemiei cauzate de coronavirus, reprezentanţii Hard Rock Cafe Bucureşti au decis să trimită echipa de 98 de angajaţi ai businessului în şomaj tehnic. Marius Băban, directorul general al companiei, spune că acum prioritatea este de a le asigura un mediu de lucru sigur, motiv pentru care nu au făcut şi nici nu vor face disponibilizări. „Pe toată durata stării de urgenţă, angajaţii noştri vor rămâne în şomaj tehnic. În funcţie de cum va evolua serviciul de home delivery, la care lucrăm în prezent, luăm în calcul ca o parte dintre ei să se întoarcă la muncă.” Lunar, suma costurilor operaţionale ale businessului se ridică la 350.000 de euro, cele mai importante procente fiind ocupate de costurile salariale, aproximativ 30%, urmate de costul mărfii, care reprezintă 27% din acest total. La acestea se adaugă utilităţile şi serviciile contractate, taxele de franciză, chiria spaţiului şi G&A (costuri generale şi de administrare – n. red.). În 2019, cifra de afaceri a businessului a fost de peste 4,5 milioane de euro. „Ne-am bucurat de un start foarte bun pentru 2020. Până la începutul crizei, aveam o depăşire de 10% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Scenariul pe contextul actual nu este unul tocmai optimist şi depinde foarte mult de cât se va prelungi starea de urgenţă. Până la finalul acestui an, estimăm o reducere a veniturilor cu cel puţin 50% faţă de anul precedent”, spune Marius Băban.
    Deşi au decis ca atât restaurantul Hard Rock Cafe, cât şi magazinul Hard Rock Shop să rămână închise pe durata perioadei impuse de autorităţi, reprezentanţii companieii spun că lucrează totuşi la dezvoltarea unui meniu special pentru livrările la domiciliu, pe care speră să îl poată lansa cât mai curând, la începutul lunii mai, şi pe care să îl menţină şi după redeschiderea restaurantului.
    Deoarece serviciul de delivery încă nu a fost lansat, Marius Băban spune că este prematur să estimeze ce procent din veniturile obişnuite va fi acoperit de acest serviciu. „Important pentru noi este să putem asigura un minim de cash-flow, aspect care va depinde direct de evoluţia comenzilor.” În ceea ce priveşte costurile operaţionale, el estimează că prin livrarea la domiciliu ar putea acoperi până la 5-7% din costurile operaţionale, deoarece activitatea Hard Rock Cafe nu se bazează doar pe serviciile standard de restaurant. „Prin Hard Rock Shop comercializăm o gamă variată de suveniruri ale brandului şi o mare parte din serviciile noastre implică organizarea de concerte şi evenimente.”

    Criză la altitudine

    Radu Dumitrescu, proprietarul restaurantului Nor, aflat la ultimul etaj al celei mai înalte clădiri din România şi al sky-bar-ului 18 Lounge, precum şi a altor cinci localuri: Stadio, Social 1, Cişmigiu Bistro, Embassy Park şi Qreator, toate parte a grupului Stadio Hospitality Concept, spune că activitatea businessului a fost complet oprită din 16 martie până în prezent. „Am aşteptat o perioadă să vedem ce se întâmplă, care este trendul, şi am luat decizia că vom începe să funcţionam în mai multe direcţii, cum ar fi comenzile directe şi prin aplicaţiile dedicate, comenzile de mâncare în cantităţi mari, dar şi catering instituţionalizat către companii.” Anul trecut, grupul a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 34,5 milioane de lei, în creştere cu aproximativ 30% faţă de 2018. Deşi, prin prisma a două restaurante noi – 18 Lounge şi Embassy Park – adăugate în portofoliul companiei în acest an, estimările privind cifra de afaceri pentru 2020 erau de circa 60 de milioane de lei, fondatorul businessului spune că în acest moment, oricine ar estima ceva în această industrie ar fi doar o prezumţie, pentru că nimic nu se poate calcula în domeniul acesta şi totodată să şi aibă sustenabilitate, totul depinzând de cât va dura această perioadă. În ceea ce priveşte echipele celor şapte restaurante din portofoliul businessului, totalizând un număr de 350 de persoane, acestea au fost păstrate integral. „Principalul nostru scop a fost să nu disponibilizăm niciun om, să le fim alături şi să trecem împreună peste acest moment greu. Deocamdată, toţi angajaţii noştri sunt în şomaj tehnic, sperăm ca statul să se ţină de cuvânt şi chiar să plătească aceste ajutoare.”
    Dumitrescu consideră că, pentru jucătorii din industrie, soluţiile de traversare a acestei crize pot veni din mai multe direcţii – în principal prin adaptarea la noua realitate şi încercarea de a genera nişte venituri, de orice natură ar fi acestea. El adaugă că rolul statului este, la rândul său, esenţial, deoarece fără ajutorul acestuia businessurile din HoReCa nu vor putea merge mai departe, având în vedere că activitatea acestora este suspendată de către stat. „Nu în ultimul rând, proprietarii spaţiilor în care funcţionează restaurantele trebuie să înţeleagă că acestea nu mai au venituri, deci nu pot plăti chiriile. Având în vedere că relaţia este una pe termen lung, în general contractele de închiriere fiind făcute pe minimum cinci ani, soluţia este suspendarea chiriilor până se finalizează starea de urgenţă şi până se ridică toate restricţiile de trafic în restaurante, astfel încât spaţiile să nu rămână neocupate în viitor.”
    În opinia sa, cu cât vor dura mai mult starea de urgenţă şi restricţiile viitoare de trafic în restaurante, industria va fi mai afectată. „Dacă am reporni mâine, oaspeţii ar vizita mai uşor restaurantele deoarece obiceiul acesta nu a avut timp să dispară, trecând doar trei săptămâni de la oprirea activităţii. Dar dacă repornim spre exemplu la 1 august şi cu restricţii de trafic, după ce se vor fi îmbolnăvit şi decedat mulţi oameni, consider că în primele luni doar spaţiile de terasă vor funcţiona, deoarece va exista temerea de a intra în spaţii închise. Sper însă că dorinţa de a ieşi din casă şi din izolare să fie mai mare decât temerea aceasta.”

     

    „Există viaţă şi după criză”
    „Lucrurile au mers destul de bine în primele două luni, eram în grafic cu bugetele şi ne pregăteam de un martie promiţător. La începutul lunii însă au început să apară primele semne negative şi după circa o săptămână din luna martie s-a intrat în blocaj. Drept urmare am terminat primul trimestru cu o scădere de circa 25% faţă de anul trecut în cifra de afaceri, iar spre finalul lunii am decis să închidem temporar toate cele patru hoteluri Ibis – două în Bucureşti, unul în Constanţa şi unul în Sibiu – aflate în subordinea mea”, descrie Călin Ile, general manager al Ibis Continental Hotels, schimbările survenite în primul trimestru din acest an în activitatea businessului pe care îl conduce.
    Numărul total de angajaţi ai unităţilor Ibis este de circa 270 de persoane. „Toată luna martie, salariaţii au fost plătiţi de noi, prima măsură fiind aceea de a acordă zilele de concediu de odihnă restante sau cele aferente primelor trei luni din an. Ulterior, pe 1 aprilie am trecut în şomaj tehnic circa 250 angajaţi din total”, spune el.
    Cele patru unităţi hoteliere au încheiat anul 2019 cu un grad de ocupare de aproape de 80%. „La un număr total de 760 camere e o performanţă bună”, notează executivul. Deşi la începutul anului estima o creştere de aproximativ 3% în cifra de afaceri, acum „totul e o nebuloasă”, dar, potrivit estimărilor sale, cel mai probabil businessul va termina anul cu o scădere de aproximativ 50%-55% faţă de anul trecut.
    Tot pentru anul acesta Accor, grupul din care fac parte unităţile Ibis, are în plan inaugurarea a două hoteluri Ibis, trei unităţi Ibis Style şi două hoteluri Mercure şi, chiar dacă deschiderile au fost puţin amânate din cauza pandemiei, ele vor avea loc cu siguranţă în cursul anului 2020, spune Călin Ile. „Deocamdată, planurile noastre de dezvoltare rămân valide, avem mai multe proiecte în pipeline şi pentru anul 2021 despre care nu avem niciun semnal că nu ar continua.”
    Potrivit lui, costurile medii de întreţinere a unui hotel scos temporar din activitate diferă de la o proprietate la alta, dar în general există anumite costuri fixe care nu pot fi evitate, legate de menţinerea clădirii şi a echipamentelor în stare de funcţionare astfel încât unitatea să fie pregatită în orice moment de redeschidere, precum şi costurile venite din securitatea clădirii pe perioada întreruperii, anumite contracte de mentenanţă, de IT, telefonie, energie, lifturi. „Toate aceste nu pot fi reduse total, dintr-o dată, şi o bună parte din ele apasă mai departe pe bugetul nostru chiar dacă suntem închişi pe moment.” Partea de salarii, adaugă Călin Ile, e cea mai importantă componentă şi, dacă acest şomaj tehnic va funcţiona cum trebuie, va reprezenta un mare sprijin pentru unităţile închise pe perioada pandemiei. „Totuşi, rămân asupra noastră costurile angajaţilor meniţi să asigure serviciile menţionate mai sus, de pază şi mentenanţă, precum şi costurile aferente salariilor care depăşesc plafonul maxim asigurat de şomajul tehnic şi anume 75% din salariul mediu pe economie.”
    „Impozitele, din păcate, trebuie plătite şi în această perioadă, deşi noi considerăm că ar trebui anulate din moment ce am fost nevoiţi să închidem, şi aici ne referim la taxele pe proprietate, impozitul specific, drepturile de autor. Anumite costuri cu utilităţile rămân şi ele valide pentru menţinerea echipamentelor tehnice şi a liniilor de frig. Asigurările clădirii sunt, de asemenea, printre costurile fixe. Ar fi indicată şi asigurarea unui minim cost de marketing, la limita pentru pregătirea ieşirii din blocaj.”
    Călin Ile spune că, în industria hotelieră, este greu de estimat lună de lună care vor fi pierderile pentru că nu se ştie momentan cum va evolua criza din punct de vedere medical. „Totuşi am încercat să previzionăm ce se va întâmpla pe trimestre şi dacă în primul trimestru la nivel naţional estimăm o scădere cu 30% a afacerilor din turism comparativ cu 2019, în al doilea căderea va fi de 90%, în trimestrul trei de circa 50%, iar în trimestrul patru putem anticipa o scădere de 25% faţă de acelaşi trimestru al anului trecut. Asta, printr-o medie ponderată, ne va duce la o scădere de circa 50-55% a veniturilor faţă de anul 2019.”
    În această perioadă, adaugă el, operatorii din turism nu au de ales decât opţiunea tăierii costurilor la minimul posibil. „Nu există alternativă de concentrare pe venituri, doar unele unităţi intrate în carantină înregistrând azi venituri din activitatea de închiriere. Astăzi, toţi suntem într-o politică de supravieţuire şi rolul sprijinului statului este unul primordial acum.” În faza următoare ieşirii din criză medicală, Călin Ile spune că vor câştiga cei care nu au fost foarte expuşi din punct de vedere financiar, cei care vor fi agili în a-şi adapta costurile şi politicile de vânzare pentru a face faţă crizei economice. Recuperarea se va face lent, estimează el, probabil că după 12 luni de la ieşirea din criză medicală să vedem cât de cât o revenire la nişte grade de ocupare acceptabile.
    În opinia sa, soluţiile pentru această criză sunt două: „Pe de o parte, trebuie să ieşim cu răni suportabile după această perioadă de blocaj total, să supravieţuim acestei perioade de lockdown. Pe de altă parte, trebuie să pregătim revenirea, pentru că va exista viaţă şi după criză şi implicit şi turism. Aici văd eu partea cea mai importantă, cum vom şti să stimulăm cererea de călătorii, cererea de vacanţe, de ieşit la un restaurant, de mers la un concert în condiţiile în care veniturile populaţiei vor fi în scădere. Depindem de revenirea întregii economii, pe care sperăm ca statul să o facă printr-o politică de investiţii publice bine ţintite, printr-o asumare raţională şi eficientă de resurse, printr-o politică financiară inteligentă şi mai ales printr-una socială corectă.”
    El spune că unul dintre puţinele câştiguri ale acestei perioade este faptul că această criză ne-a făcut să fim mai uniţi. „Niciodată nu am simţit atâta susţinere din partea hotelierilor din ţară, mesaje prin care suntem întrebaţi cu ce ne pot ajuta şi dacă pot face şi ei ceva să avem succes în demersurile noastre.” Cu toate acestea, competiţia va fi acerbă în perioada următoare, adaugă el. „Va fi o luptă în care cei mai putenici vor supravieţui. Cei creativi şi cei flexibili vor reuşi să supravieţuiască, chiar dacă evit să îi numesc câştigători.”
    În încheiere, Ile spune că este important de menţionat faptul că turismul, chiar dacă se schimbă şi nu va mai fi ca înainte, va continua totuşi să existe. „Nevoia de călătorie, dorinţa de a cunoaşte oameni şi locuri noi reprezintă nevoi importante şi atât de plăcute pentru oameni încât nu pot pur şi simplu să le ignore sau să le abandoneze. Va fi doar o pauză până când riscurile medicale vor fi estompate, iar pe urmă lumea va reîncepe să călătorească, la început poate doar în ţară sau pe distanţe scurte, în prima fază poate pentru scopuri de afaceri, dar pe urmă şi pentru relaxare, poate pentru scopuri medicale sau vizite la rude, încet-încet vor dori să îşi trăiască viaţa din nou. Iar turismul va fi cu siguranţă şi pe viitor partea plăcută din viaţa noastră.”