BusinessMagazin

Tag: vas

  • Acesta este tribul care nu a avut contact cu lumea modernă – GALERIE FOTO

    Chiar şi în prezent mai există locuri ferite de lume şi civilizaţie. Aşa este şi cazul unui trib ce trăieşte pe o insulă mică în Oceanul Indian. Tribul ce trăieşte pe North Sentinel Island este considerat ca fiind un “trib necontactat”. În prezent există foarte puţine poze cu oamenii de acolo, majoritatea fiind realizate de la distanţă.

    Nu şi-au dezvoltat niciodată agricultură şi îşi procură hrana prin vânătoare şi cules, ca în urmă cu 10.000 de ani, scrie Business Insider.

    Spre deosebire de alte triburi, acest trib nu vrea să aibă de aface cu lumea exterioară şi în afara a câtorva antropologi nimeni nu a vizitat insula şi majoritatea vizitatorilor sunt întâmpinaţi cu săgeţi.

    North Sentinel Island se află în aproprierea unui lanţ de insule din mijlocul Oceanului Indian, între India şi Peninsula Malacca (Malay).

    În 1880 o expediţie britanică condusă de M.V Portman, a răpit şaşe oameni de pe insulă, iar cei care nu s-au înbolnăvit au fost aduşi înapoi pe insulă cu cadouri, un obicei  al vremii ce îndemna la pace. Abia în anii 1960 India a încercat să stabilească un contact cu tribul, însă fără prea mult succes.

    În 1981, un vas din Panama a rămas blocat pe recifele din jurul insulei, iar războinici de pe insulă au atacat cu săgeţi echipajul vasului. Echipajul a fost salvat după o săptămână. În 2004 războinici tribului au atacat cu săgeţi şi un elicopter indian care survola zona.

    În 1991 un antropolog indian, Madhumala Chattopadhyay, a reuşit să intre în contact cu câţiva locuitori ai insulei. Dar pentru a-i proteja de boli, guvernul indian a decis să oprească aceste vizite antropologice.

  • Reportaj din ţara dopurilor de plută – GALERIE FOTO

    Primul contact pe care l-am avut cu Portugalia a fost în urmă cu şase ani şi nu credeam că ţara are mai multe de oferit decât oraşul de pe malurile râului Douro, Porto, sau decât Lisabona, despre care am auzit că este „the state of the art“ al celei mai vestice ţări din Europa. Însă sudul ţării nu este deloc mai prejos. Pentru că în această perioadă nu există nicio cursă directă din Otopeni către aeroportul din Faro, capitala regiunii Algarve, am zburat către aeroportul din Malaga, oraşul spaniol din apropierea graniţei cu Portugalia.

    Am ajuns la Malaga atunci când soarele începea să se ascundă după dealurile cu măslini şi portocali ce înconjoară Costa del Sol. Practic Algarve este o continuare a regiunii Costa del Sol pe teritoriul Portugaliei. După câteva ore cu maşina, am ajuns în Albufeira – una dintre cele mai importante staţiuni din regiunea Algarve. O altă alternativă pentru a ajunge în sudul Portugaliei este aceea cu zboruri spre Lisabona şi de acolo cu un alt mijloc de transport. Cu siguranţă Portugalia este o ţară pe care vrei s-o descoperi de la nord la sud.

    Însă pe piaţa locală sunt câteva agenţii care vor avea în această vară chartere spre Faro. Dis-de-dimineaţă am pornit în descoperirea celor mai importante atracţii din Albufeira, o staţiune care se întinde pe o porţiune de 30 km pe coasta Oceanului Atlantic şi găzduieşte peste 20 de plaje. Inevitabil, toate drumurile duc la plajă, iar staţiunea are câteva astfel de petice de nisip, care intră în topul celor mai bune din Portugalia. Un exemplu este Falesia, a treia cea mai bună plajă din Algarve, după Dona Ana din Lagos sau Praia da Marinha din Lagoa. Falesia are o lungime de circa 6 kilometri.

    De altfel, regiunea Algarve are mai mult de 100 de plaje, dintre care peste jumătate au blue flag, clasificare pentru care o primesc plajele în funcţie de calitatea nisipului sau a apei. Algarve este una dintre cele mai bune zone pentru a face plajă chiar începând din aprilie şi până toamna târziu. În plus, aici soarele este prezent 300 de zile pe an. Iarna temperaturile variază între 10 şi 18 grade, în timp ce vara pot trece de 32 de grade Celsius. Algarve este aleasă de multe ori de străini cum sunt germanii sau englezii, care petrec chiar şi câteva luni, pe perioada iernii, aici.

    Însă plajele din Algarve nu înseamnă doar nisip fin sau apa albastră a Oceanului Atlantic, ci şi stânci, peşteri sau spărturi în stânci. La reflux în multe dintre aceste spărturi se poate intra. În rest, se poate vedea de sus cum apa spală stâncile.
    De la Praia dos Pescadores (Plaja Pescarilor), de lângă centrul vechi al Albufeira, şi până dincolo de Praia Falesia, oceanul a creat şi plaje în miniatură, înconjurate de stânci abrupte, unde poţi intra doar atunci când apa se retrage pentru câteva ore. 

    Deşi este cunoscut în principal pentru nisipul fin şi plajele spectaculoase, Albufeira şi întreaga regiune Algarve oferă mai multe opţiuni de agrement, de la sporturi nautice la safari, drumeţii şi evident viaţă de noapte. Dar golful este, de departe, sportul pentru care cei mai mulţi oameni preferă Algarve, aici existând mai bine de 30 de terenuri cu diferite grade de dificultate. Turişti din toate colţurile Europei vin aici pentru a practica golful aproape tot anul, pentru că vremea este bună.
    De altfel, Algarve atrage anual câteva milioane de turişti. Turismul este o sursă de venit importantă pentru localnici, mulţi dintre ei investind în hoteluri, vile sau în plantaţii de portocali sau mandarini, fructele fiind vândute turiştilor, localnicilor sau, în cazul plantaţiilor mari, comercializate în supermarketuri.

     

  • Această carte povesteşte soarta tragică a Titanicului cu 14 ani înainte ca tragedia să aibă loc

    Cu toţii ştim povestea tragică a scufundării Titanicului, însă suntem siguri că nu ştiaţi faptul că Morgan Robertson a scris cartea „Futility, or the Wreck of the Titan” în 1898, care spune povestea unui vas numit Titan care s-a scufundat şi despre care se spunea că nu poate fi scufundat. Mai mult de atât, la jumătatea cursei, undeva în oceanul Atlantic, vasul loveşte un iceberg şi nici în cazul lui Titan vasul nu a avut destule bărci de salvare.

    În carte vasul loveşte icebergul într-o noapte de aprilie la 400 de mile distanţă de Newfoundland. Iar Titanicul a lovit icebergul pe 15 aprilie 1912 la o distanţă de 370 de mile faţă de Newfoundland.

    Morgen Robertson a susţinut că ştia foarte multe lucruri despre construirea de vase maritime şi practicile maritime, iar similarităţile dintre tragedie şi povestea acestuia sunt doar o coincidenţă.

  • Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Nu este vorba despre celebrul vas, ci despre o replică a acestuia. Proiectul a fost anunţat de către excentricul miliardarul australian Clive Palmer în aprilie 2012, despre care am scris aici. Iniţial, data lansării a fost stabilită în 2016, cu plecarea navei din Southampton spre New York în acelaşi an. Proiectul nu a fost finalizat, iar Palmer a declarat în septembrie anul trecut că a amânant lansarea până în 2018.

    Dacă totuşi proiectul va fi realizat, vasul lui Clive Palmer va fi asemănător cu Titanicul care s-a scufundat în 1912. Titanic II va îndeplini cerinţele moderne de siguranţă, va avea un sistem de propulsie diesel-electric în loc de motoare cu abur, stabilizatori şi dotat cu echipamente de navigaţie de înaltă tehnologie.

    Titanic II va fi mai lat cu 4 metri decât originalul, dar lungimea, înălţimea şi greutatea vasului vor fi la fel ca cele ale Titanicului.

    Noul vas va avea 840 de cabine, o capacitate de 2.400 de pasageri şi un echipaj de 900 de oameni. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai.

    Cât va costa proiectul? Undeva între 300-400 milioane de lire.

    În 2012, pasagerii fascinaţi de tragică poveste a Titanicului au plătit mii de euro pentru şansa unică de a călători pe un vas ce redă fidel atmosfera de început de secol XIX; printre ei s-a aflat şi un miliardar român, dar şi câţiva membri ai echipajului, tot din România.

    Miliardarul român Cornel Tăbăcaru s-a aflat la bord alături de soţia sa. El a cumpărat, încă din 2009, primul bilet pus în vânzare pentru această croazieră, pentru suma de 50.000 de euro, rezervând cea mai scumpă cabină de pe vas.

  • Şcoala de business de pe vasul de croazieră

    Royal Caribbean Cruises recrutează în permanenţă români pentru departamentul restaurant assistant waiter. Cerinţe: vârsta minimă – 21 de ani, limba engleză la nivel conversaţional; constituie avantaje cunoaşterea unei alte limbi europene, experienţă anterioară în postul solicitat, experienţa pe vase de croazieră; contracte între 6 şi 8 luni cu posibilitatea de reînnoire; mesele, serviciile medicale şi cazarea sunt asigurate la bord; veniturile pentru posturile de entry level mess attendant şi room service attendant pot fi între 700 şi 1.400 de dolari, iar veniturile pentru un assitant waiter pot fi între 1.800 şi 2.500 de dolari“.

    Aşa sună anunţul pentru unul dintre sutele de posturi de ajutor de ospătar lansate de cea mai mare companie de croazieră la nivel mondial, Caribbean Cruises Ltd., companie cu sediul central în Miami, cu o cifră de afaceri de 8,07 miliarde de dolari în 2014 şi cu 64.000 de angajaţi (potrivit marketwatch). Pe piaţa locală, americanii recrutează câteva sute de angajaţi anual, fiind atraşi de români pentru „spiritul de iniţiativă, pentru dorinţa de a promova, pentru capabilitate şi adaptabilitate, dar şi pentru talentul de a învăţa limbi străine“, după cum spune Carmen Sasz, proprietara agenţiei de recrutare Job Selection, una dintre cele circa cinci firme ce activează pe piaţa recrutărilor pentru vase de croazieră.

    Numai anul acestea companiile de profil caută 3.000 de români pentru joburi pe vasele de croazieră. Alături de Caribbean, cererea mare vine şi din partea Carnival Cruise Line, dar şi a companiilor de croazieră de pe râurile din Europa, iar numărul angajaţilor români care decid să plece se află pe un trend ascendent, potrivit informaţiilor deţinute de compania de consultanţă în HoReCa Star Chefs. Cei mai mulţi români au plecat să lucreze pe vasele de croazieră în două etape: 20.000 în intervalul 1995-2000 şi 40.000 în intervalul 2000–2010. Din 2010, plecările s-au menţinut la un ritm constant de 1.000 de români pe an.

    Dacă ar fi să facem un calcul pe baza unui venit minim de 700 de dolari, vom vedea că miile de români plecaţi pe vasele de croazieră au câştigat venituri de 45-50 de milioane de dolari. 700 de dolari este însă salariul minim – de cele mai multe ori, suma câştigată de lucrătorii de pe vasele de croazieră este mai mare, iar pentru posturile de management poate să ajungă şi la 10.000 de dolari lunar.

    Istoria meseriei de vaporean în România începe cu un anunţ precum cel de mai sus, publicat întotdeauna într-un ziar, nu în mediul online, după cum povesteşte Carmen Sasz. Antreprenoarea a pus bazele firmei de recrutare de personal navigant în Braşov, mai întâi printr-o colaborare cu compania americană Royal Caribbean (ca subagent al unei agenţii de recrutare), iar, din 1995, ca serviciu direct pentru companiile de croazieră. „Nu se ştia de vasele de croazieră la vremea respectivă decât în partea de vest a ţării, în Oradea, Timişoara, datorită agenţiilor din Ungaria, care recrutau de mai mult timp“, îşi aminteşte antreprenoarea.

    De profesie inginer, dar fără dorinţa de a-şi construi o carieră în industrie în anii ‘90, a deschis agenţia de recrutare. Îşi aminteşte că la primul interviu organizat au venit 37 de persoane, din care 20 au fost selectate, iar numărul celor care s-au şi îmbarcat a scăzut la 17. „Nu a fost uşor în primă fază. Oamenii nu aveau încredere că aceste locuri de muncă sunt reale din cauza faptului că la vremea respectivă informaţia era foarte puţină. Primii oameni care au plecat, făcând faţă la cerinţele de acolo, au adus un feedback pozitiv în România, care a fost receptat de familii şi de prieteni şi care a popularizat domeniul.“ În scurt timp, veniturile câştigate de primii vaporeni au impulsionat, dar au şi impresionat piaţa. „Din punct de vedere financiar, la vremea respectivă, a lucra la bord şase luni de zile ca ajutor de ospătar însemna un minim de 16.000 de dolari venituri economisite, iar la vremea respectivă o garsonieră costa 5.000 de dolari, adică un tânăr la 24-25 de ani putea să îşi ia două-trei garsoniere, iar impactul era senzaţional în ceea ce priveşte veniturile corelat cu valoarea acestora pe piaţa imobiliară.“

    Laurenţiu Mâţă-Tănase a observat că pe piaţa locală există o tendinţă ca foştii angajaţi ai vaselor de croazieră să se întoarcă în ţară pentru a-şi construi afaceri sau pentru a ocupa poziţii de management, mai ales în industria HoReCa. „Pe foarte mulţi foşti angajaţi de pe vasele de croazieră îi regăsim astăzi în marile hoteluri sau în cele mai bune restaurante din România. Există si exemple de foşti «colegi» care între timp au devenit antreprenori şi şi-au deschis restaurante, pensiuni sau hoteluri. În fiecare dintre aceste locuri o să regăsiţi, într-o oarecare măsură, calitatea serviciilor de la bordul vaselor de croazieră“, spune Laurenţiu Mâţă-Tănase. De fapt, el însuşi se află pe lista foştilor vaporeni deveniţi antreprenori.
     

    Citiţi mai multe în ediţia tipărită a Business Magazin, începând cu 29 iunie.

  • Românul care a făcut înconjorul lumii de trei ori şi a creat industria aventurii pe mare

    Jimmy Cornell, navigator de origine română, a creat o industrie a aventurii pe mare; povestea sa este emblematică.

    Jimmy Cornell este pesudonimul lui Dragoş Cişmaşu, născut în 1940, fiul administratorului domeniului regal de la Săvârşin. A scris 16 cărţi legate de yachting, iar siteul cornellsailing.com spune că a navigat 200.000 de mile, incluzând trei călătorii în jurul globului, dar şi drumuri spre Antarctica, Patagonia, Alaska, Groenlanda, Canada sau Insulele Spitzbergen. Cartea sa “World Cruising Routes” a inspirat mii de navigatori; a fost tipărită în şapte ediţii şi s-a vândut în sute de mii de exemplare.

    Pasiunea pentru călătorii i-a stârnit-o navigatorul norvegian Thor Hayerdal, care a călătorit cu pluta Kon-Tiki, în 1947, din America de Sud până în insulele polineziene.  Tatăl său a fost o victimă a comunismului şi a pierit în 1959 la Jilava; Jimmy a plecat în Marea Britanie după ce a încercat să îşi termine studiile universitare şi după ce a lucrat o vreme la studiourile cinematografice Buftea.

    O cunoaşte pe Gwenda, venită ca turist în România, şi, după doi ani de discuţii cu autorităţile române, reuşeşte să plece din ţară, în Marea Britanie. Lucrează ca reporter pentru BBC. În 1975 începe prima sa călătorie în jurul lumii, împrună cu soţia sa Gwenda şi cei doi copii, Doina şi Ivan. Drumul a durat şase ani, a totalizat 68.000 de mile şi au văzut 70 de ţări.

    Primul său vas, Aventura I, avea sub piciorul catargului o monedă de argint din vremea lui Cuza.

    În anii 90 Cornell porneşte în al doilea drum în jurul lumii, iar în 1992 organizează evenimentul care i-a adus nominalizarea în Guiness Book; este vorba de cea mai mare cursă transoceanică cu yachturi din lume. În timp a organizat şi alte manifestări: ARC (Atlantic Rally for Cruisers), din Insulele Canare până în Caraibe, Millennium Odyssey, din 1998 până în 2000, cursă menită să sărbătorească noul mileniu, Blue Planet Odyssey, care vrea să atragă atenţia asupra încălzirii globale, Atlantic Odyssey, Islands Odyssey şi Canaries Odyssey. În 2014 a lansat la apă al patrulea yacht Aventura, un vas de 14 metri construit de Garcia, ales de două publicaţii drept vasul anului 2015 şi nominalizat la “European Boat of the Year”.

  • A fost găsită cea mai mare comoară din istorie. Era dată dispărută de peste 300 de ani

    Columbia a găsit o navă scufundată cu comori în valoare de 3 miliarde de dolari. Vasul spaniol San Jose a fost scufundat de către britanici în 1708, iar la bord se aflau numeroase bunuri (aur, argint etc), însă nu a fost găsit până acum, la 307 ani distanţă.

    “Este cea mai valoroasă comoară găsită din istoria umanităţii”, a declarat Juan Manuel Santos, preşedintele Columbiei.

    O echipă din Columbia a găsit vasul pe coasta oraşului columbian Cartagena, iar potrivit presei străine comorile găsite ar valora  aproximativ 3 miliarde de dolari. Astfel devenind cea mai mare şi cea mai valoroasă descoperire de acest fel.

    “Numărul şi tipul de materiale găsite nu lasă nicio urmă de îndoială. Este vorba de San Jose”, a declarat Ernesto Montenegro, şeful Insitutului columbian de antropologie şi istorie. 

  • Primul navigator care a făcut înconjurul lumii nu ştia să înoate

    Joshua Slocum este cel care a făcut primul înconjurul lumii, de unul singur, pe vasul său de 11 metri numit Spray. Slocum s-a născut în 1844 şi este autorul volumului ”Navigând singur în jurul lumii„ pe care îl veţi mai fi găsind în prezent prin anticariate sau la negustorii de cărţi vechi, în româneşte, sau gratuit în engleză pe gutenberg.org.

    American de origine canadiană, Slocum a fost un spirit aventuros, care, după ceva ucenicie pe mare şi după ce urcă în grad până la rangul de şef de echipaj, a ales să trăiască pe mare timp de 13 ani, începând cu 1871; tocmai se căsătorise, iar în toată această perioadă i s-au născut, pe apă, şapte copii.

    O serie de necazuri – o epidemie la bordul navei, un al doilea mariaj, un atac al piraţilor – l-au transformat într-un singuratic care şi-a reparat singur vasul cu care a făcut, timp de trei ani, ocolul lumii, vas primit în dar de la un căpitan din Fairhaven, Massachusetts. Şi-a construit singur instrumente rudimentare de navigaţie, care i-au permis, totuşi, să stabilească mici recorduri – a navigat în Pacific 2.000 de mile fără să atingă cârma. Şi mai trebuie spus că dincolo de liniile sale clasice, de vas desenat cumva copilăreşte – coca trapezoidală, un catarg şi două pânze – Spray era un vas perfect echilibrat, iar forma sa se apropia cât se poate de mult de cea a vasului perfect.

    Apărută în 1900, cartea lui Slocum devine un succes, iar acesta a încercat să devină un ”pământean„, pentru că şi-a cumpărat o fermă. A dat faliment şi la 65 de ani se întoarce pe mare. Povestea sa nu se putea termina altfel: Slocum şi Spray au dispărut în noiembrie 1909 în Triunghiul Bermudelor. A fost declarat mort abia în 1924. Nu a ştiut să înoate. 

  • Adrenalină, magie şi un strop de pericol. Câţi români s-au căsătorit pe mare

    Numărul cuplurilor care şi-au spus DA, pe mare, în apele internaţionale, este în creştere. Fireşte, în cazul lor nu a fost nevoie de o programare la primărie, ca pentru cei mai mulţi dintre noi. A fost suficient să iasă în larg, departe de ţărm, în apele internaţionale, pentru ca skipperul să oficieze căsătoria. „Un vas, în apele internaţionale, sub pavilionul unei anumite ţări, reprezintă teritoriu aferent pavilionului afişat, iar căpitanul unui vas sau skipperul reprezintă puterea executivă”, spune skipperul Constantin Lascu.

    El însuşi este unul dintre românii pentru care ceremonia de căsătorie a avut loc pe mare. „Soţia mea şi cu mine suntem căsătoriţi pe mare, de skipperul Viorel Bălănescu, fiind a şaptea pereche de români care a avut această experienţă. Eu personal am căsătorit două perechi, în calitate de skipper”, adaugă Constantin Lascu. El adaugă că numărul celor căsătoriţi pe apele internaţionale ar putea fi chiar mai mare de atât.

    O căsătorie oficiată pe mare trebuie înregistrată însă şi pe uscat. În actul de căsătorie însă, la rubrica unde se înscrie locul oficierii căsătoriei sunt trecute coordonatele pe mare, respectiv longitudine şi latitudine.

    Deşi numărul pasionaţilor de navigaţie este foarte mic în comparaţie cu alte ţări, ritmul de creştere al celor care practică acest sport se află în creştere geometrică, după cum spun cei implicaţi în afacerile de profil. Prin urmare, este de aşteptat să vedem tot mai multe bărci cu pavilon românesc pe litoralul nostru, în Grecia şi, de ce nu?, poate chiar mai departe.

     

  • Românul care a navigat de doua ori în jurul lumii si a intrat în Guinness Book pentru ca a organizat mai mare cursă transoceanică cu iahturi

    Jimmy Cornell este pesudonimul lui Dragoş Cişmaşu, născut în 1940, fiul administratorului domeniului regal de la Săvârşin. A scris 16 cărţi legate de iahting, iar site-ul cornellsailing.com spune că a navigat 200.000 de mile, incluzând trei călătorii în jurul globului, dar şi drumuri spre Antarctica, Patagonia, Alaska, Groenlanda, Canada sau Insulele Spitzbergen. Cartea sa ”World Cruising Routes„ a inspirat mii de navigatori; a fost tipărită în şapte ediţii şi s-a vândut în sute de mii de exemplare.

    Pasiunea pentru călătorii i-a stârnit-o navigatorul norvegian Thor Heyerdahl, care a călătorit cu pluta Kon-Tiki, în 1947, din America de Sud până în insulele polineziene. Tatăl său a fost o victimă a comunismului şi a pierit în 1959 la Jilava; Jimmy a plecat în Marea Britanie după ce a încercat să îşi termine studiile universitare şi după ce a lucrat o vreme la studiourile cinematografice Buftea.

    O cunoaşte pe Gwenda, venită ca turist în România, şi, după doi ani de discuţii cu autorităţile române, reuşeşte să plece din ţară în Marea Britanie. Lucrează ca reporter pentru BBC. |n 1975 începe prima sa călătorie în jurul lumii, împrună cu soţia sa Gwenda şi cei doi copii, Doina şi Ivan. Drumul a durat şase ani, a totalizat 68.000 de mile şi au văzut 70 de ţări. Primul său vas, Aventura I, avea sub piciorul catargului o monedă de argint din vremea lui Cuza.

    |n anii ‘90 Cornell porneşte în al doilea drum în jurul lumii, iar în 1992 organizează evenimentul care i-a adus nominalizarea în Guinness Book; este vorba de cea mai mare cursă transoceanică cu iahturi din lume. |n timp a organizat şi alte manifestări: ARC (Atlantic Rally for Cruisers), din Insulele Canare până în Caraibe, Millennium Odyssey, din 1998 până în 2000, cursă menită să sărbătorească noul mileniu, Blue Planet Odyssey, care vrea să atragă atenţia asupra încălzirii globale, Atlantic Odyssey, Islands Odyssey şi Canaries Odyssey.

    În 2014 a lansat la apă al patrulea iaht Aventura, un vas de 14 metri construit de Garcia, ales de două publicaţii drept vasul anului 2015 şi nominalizat la European Boat of the Year.