BusinessMagazin

Tag: transformare

  • Cele 11 lucruri esenţiale pe care să le faceţi ce pot face călătoria cu avionul mai uşoară, dezvăluite de însoţitori de zbor

    1. Citiţi toate informaţiile atunci când vă cumpăraţi un bilet de avion. „Este important să citiţi toate informaţiile incluse în disclaimere atunci când cumpăraţi un bilet de avion. Astfel aţi putea economisi banii pentru bagajele pe care le luaţi cu voi în cabină”, a spus Alexandrea Tiller, stewardeză pentru Spirit Airlines.

    2. Folosiţi site-ul Skyscanner pentru a găsi cele mai ieftine bilete: „Am găsit foarte multe oferte acolo”, a spus Tiller referindu-se la Skyscanner.

    3. Aduceţi mereu cu voi o sticlă de apă. „Călătoresc mereu cu o sticlă de apă pe care să o pot umple. Fiecare aeroport, cel puţin din Statele Unite, are un loc în care poţi să îţi umpli sticla de apă”, a spus un însoţitor de zbor care lucrează pentru Delta Airlines.

    4. Luaţi cu voi un încărcător portabil de telefon. „Călătoresc mereu cu un încărcător portabil cu mine” a spus însoţitorul de zbor care lucrează pentru Delta. „Nu toate aeoporturile oferă posibilitatea de a-ţi încărca telefonul şi aeronavele mai vechi nu oferă nici ele această opţiune.”

    5. Nu luaţi cu voi prea multe lucruri. „Asiguraţi-vă că nu luaţi cu voi prea multe lucruri atunci când călătoriţi” a spus un însoţitor de zbor care lucrează pentru United Airlines.

    6. Mergeţi la aeroport devreme. „Asiguraţi-vă că aveţi suficient timp pentru că dacă veţi fi nevoit să vă grăbiţi, şi experienţa de zbor va fi mai puţin plăcută”, a spus însoţitorul de zbor care lucrează pentru United.

    7. Călătoriţi dimineaţa. „Le spun oamenilor să călătorească dimineaţa. Seara se acumulează întârzierile de pe parcursul întregii zile.” a spus Kevin Cain, un însoţitor de zbor care lucrează pentru PSA Airlines.

    8. Aduceţi-vă propriile mijloace prin care să vă relaxaţi pe durata zborului. Nu toate aeronavele vă pot oferi Wi-Fi, ziare sau opţiunea de a viziona filme.

    9. Rugaţi însoţitorul de zbor să vă aducă un alt pahar atunci când vă este servită gheaţă: „De fiecare dată când este servită şi gheaţă, cereţi ca aceasta să fie servită cu un alt pahar, nu cu lingura pentru gheaţă, care nu este tocmai curată”, potrivit unui însoţitor de zbor al unui operator regional care lucrează cu American şi United Airlines.

    10. Nu beţi băuturile calde oferite în avion. „Nu beţi cafea. Nu beţi ceai fierbinte. Apa nu este cea mai bună”, a adăugat însoţitorul de zbor al operatorului regional.

    11. Fiţi mereu pregătiţi. „Călătoritul este mereu imprevizibil. Nu poţi să ştii niciodată ce se va întâmpla”, a adăugat un însoţitor de zbor care lucrează pentru Alaska Airlines.  
     

  • Cum a reuşit o tânără să transforme dragostea pentru animale de companie într-un business de zeci de mii de euro

     Frizeria canină Alpha Pet a apărut în urma câtorva ani în care antreprenoarea, originară din Timişoara, a căpătat experienţă în grooming – arta de a cosmetiza patrupedele care le fac stăpânilor viaţa mai frumoasă.
     
    Când avea şapte ani, Daianca Marcov a primit cadou de la părinţi un metis de bichon care avea să-i fie alături vreme de 20 de ani. Avea nevoie de toaletaj, însă, cum în urmă cu câţiva ani aceasta nu era o activitate făcută tot timpul profesionist, căţelul era dus la un cabinet veterinar şi „chelit”, după cum spune Daianca Marcov, de două ori pe an. 
     
    „Abia în 2010 am descoperit un salon care era la început, dar care toaleta şi altfel decât chel. Eram foarte încântată”, îşi aminteşte antreprenoarea din Timişoara.
     
    Întâlnirea cu un groomer specializat – un fel de stilist pentru animalele de companie – s-a concretizat mai târziu într-o colaborare care avea să o inspire pentru a pune bazele unui business propriu. În 2014, Daianca Marcov, absolventă de ştiinţe agricole şi medicină veterinară în Timişoara, s-a mutat în Capitală.
     
    „Iniţial, mi-am dorit să mă angajez în domeniu, dar nu am găsit un salon care să-mi ofere o colaborare pe placul meu. Astfel, în 2015, s-a născut conceptul Alpha Pet. Alpha este numele unei căţeluşe foarte dragi mie, dar este şi liderul haitei de lupi”, povesteşte Daianca Marcov.
     
     
    Investiţia iniţială a fost de circa 13.000 de lei, bani împrumutaţi, din care a plătit chiria unui spaţiu în care trebuia să funcţioneze frizeria canină şi a acoperit formalităţile pentru desfăşurarea activităţii. Pe parcurs, profitul a fost permanent reinvestit în echipamente şi produse cosmetice speciale.
     
    „Ca o recomandare pentru cei care ar vrea să-şi deschidă acum un salon pentru căţei, cred că minimum 10.000 de euro ar fi necesari. Este foarte greu, când nu ai bani, să începi o afacere. Startul este foarte anevoios, dar nu imposibil.”
     
    Primii clienţi au venit din recomandări, dar şi ca urmare a promovării în mediul online, pe paginile de Facebook şi de Instagram. Daianca Marcov era, pe atunci, unul dintre puţinii antreprenori care îşi făcuseră un business de acest tip.
     
    La Alpha Pet, sunt tunşi doar căţeii din rase care necesită acest tip de îngrijire, existând şi unele care nu trebuie supuse acestor servicii, precum rasele nordice, care pot avea probleme de piele dacă sunt tunse, după cum explică Daianca Marcov.
     
    „Nu forţăm căţeii la toaletaj, încercăm să-i convingem că nimic rău nu se întâmplă, că suntem o echipă – groomerul şi căţelul – şi totul va fi bine. Avem colegi groomeri care sunt şi dresori, membri ai clubului câinilor utilitari, echipa de căutare şi salvare.”
     
    Unul dintre angajaţi este dresor de 15 ani, iar celălalt de peste şase. Echipa numără astăzi trei angajaţi, dintre care unul este chiar fondatoarea, Daianca Marcov. Nu este uşor însă de găsit angajaţi, deoarece, dincolo de iubirea pentru căţei, e nevoie şi de îndemânare şi abilităţi de câştigare a încrederii patrupedelor.
     
    „Trebuie să cunoşti psihologie canină, puţină anatomie, dar şi să fii artist, pentru că groomingul este o artă. Căutăm în permanenţă colegi, dar suntem extrem de pretenţioşi şi poate din acest motiv am găsit doar doi în doi ani”, spune Daianca Marcov. Anul trecut, businessul Alpha Pet i-a adus o cifră de afaceri de 30.000 de euro. Preţurile de cosmetizare diferă în funcţie de talie, de tipul şi starea blănii, dar şi de temperamentul căţelului şi timpul alocat toaletajului. De pildă, toaletajul complet pentru un căţel de talie mică are un preţ de 150 de lei şi poate ajunge la 250-300 de lei, dacă blăniţa nu este îngrijită regulat sau dacă animalul de companie este agresiv. Căţeii care vin lunar la salon se înscriu pentru pachetul de întreţinere, care costă 100 de lei.
     
    „Clienţii noştri sunt oameni responsabili, care au înţeles că un căţel este un membru al familiei, care merită respect. Sunt oameni ai căror câini sunt norocoşi, oameni care au înţeles că un blănos nu e un moft.”
     
    Cea mai mare parte dintre cei care vin să-şi reîmprospăteze lookul – circa 95% – o reprezintă câinii de talie mică. Cei mai alintaţi din familie.

  • Povestea avocatului care a transformat Boeing într-un gigant al industriei aviaţiei

    William McPherson Allen s-a născut în Lolo, statul american Montana, pe 1 septembrie 1900. Allen a studiat la Universitatea din Montana, dar a obţinut licenţa în Drept la Harvard în 1925, obţinând ulterior o slujbă ca avocat stagiar la firma Donworth, Todd şi Higgins din Seattle. La casa de avocatură la care Allen era stagiar, unul din clienţi era Boeing Airplane Co., iar tânărul a fost desemnat să se ocupe de treburile legale minore ale companiei. În 1928, Allen a elaborat documentaţia pentru fuziunea dintre Boeing Air Transport şi Pacific Air Transport, ce a rezultat în United Airlines. El a avut grijă de problemele legislative ale companiei, iar în 1930 s-a alăturat Consiliului de Administraţie al Boeing şi firma a devenit Todd, Holman, Sprague şi Allen.

    În septembrie 1944, preşedintele companiei Boeing a murit brusc, iar consiliul de administraţie a căutat un înlocuitor care să se ocupe de tensiunile apărute între ingineri şi angajaţii din producţie. Allen a refuzat oferta de a prelua acea funcţie, argumentând că este avocat, nu inginer sau specialist în industrie. El s-a considerat necalificat în contextul aşteptărilor lăsate în urmă de fostul preşedinte, Philip Johnson. Cu toate acestea, şase luni mai târziu, el a preluat conducerea companiei în urma insistenţelor preşedintelui interimar, Claire Egtvedt.

    Allen a preluat compania Boeing într-o perioadă critică. Contractele pentru avioanele militare Boeing B-17 şi B-29 au fost anulate ca urmare a încheierii celui de-al doilea război mondial, lăsând Boeing într-o situaţie incertă, în timp ce industria aviaţiei civile se extindea. Pe baza acestui aspect s-au creat avioanele Lockheed Constellation cu patru motoare şi Douglas DC-4, superioare celor existente la acel moment în circulaţie.

    Prima ofertă postrăzboi de la Boeing pentru a profita de călătoriile aeriene a fost modelul 377 Stratocruiser, adaptat de la bombardierul B-29. Acesta a fost proiectat iniţial pentru transportul militar, astfel că oferea destul spaţiu şi părea ideal pentru serviciile de linii aeriene transcontinentale şi transoceanice nonstop. Dar, în ciuda performanţelor impresionante ale aeronavei, Boeing a vândut doar 55 de unităţi. Până la jumătatea anilor ’50, Boeing a continuat să genereze profit din contractele cu statul.

    Lucrurile aveau să se schimbe în 1954, când Allen a ales să dedice 16 milioane de dolari pentru a dezvolta un avion şi o cisternă de alimentare în aer pe care nimeni încă nu părea interesat să le cumpere; acest model avea să devină Boeing 707.

    În săptămâna în care prototipul 707 şi-a luat zborul, în iulie 1954, Allen a apărut pe coperta revistei Time, care a menţionat trei atribute principale ale sale, „A ştiut când să rişte. A avut încredere în designerii săi. A ştiut cum să creeze o echipă”.

    În 1968, când Allen s-a apropiat de cea de-a 68-a zi de naştere, s-a retras din funcţia de preşedinte şi a preluat rolul de preşedinte al consiliului. În 1970, a revenit pentru câteva luni după atacul de cord aproape fatal al preşedintelui în funcţie, T.A. Wilson. În 1972, Allen s-a retras complet din companie, păstrând doar funcţia de preşedinte onorific. În 1975, a fost inclus în Hall of Fame al revistei Fortune. William McPherson Allen a murit la 29 octombrie 1985, suferind de mai mulţi ani de Alzheimer.

    În prezent, Boeing este una dintre cele mai prolifice companii din domeniul aviaţiei, producând anul trecut 806 avioane comerciale şi 96 de avioane militare. Veniturile companiei s-au ridicat la 101 miliarde de dolari în 2018, cu un profit operaţional de aproape 12 miliarde de dolari, în vreme ce numărul angajaţilor este de peste 153.000 la nivel global.

  • Adevărul despre ţigările electronice. Este suficient să vapaţi o singură dată ca să se întâmple acest lucru

    Vaparea, adică procesul de inhalare a aburilor creat de ţigările electronice, poate afecta vasele de sânge, să reducă ritmul circulaţiei sângelui şi să creeze toxine periculoase, potrivit unui studiu recent care a apărut în publicaţia Radiology.
    Studiul relevă faptul că odată cu transformarea lichidului în vapori, căldura creată transformă componentele acestui lichid în particule toxice, care afectează vasele de sânge.


    Pentru derularea studiului, cercetătorii de la Universitatea de Medicină Perelman din Pennsylvania au efectuat un RMN pe 31 de non-fumători sănătoşi atât înainte, cât şi după ce au vapat ţigări electronice, fără nicotină. Participanţii la studiu au inhalat de 16 ori, timp de câte trei secunde, vaporii ţigărilor electronice care aveau arome de tutun şi îndulcitor, potrivit NBC News.

    Cercetătorii au descoperit că după vapare, ritmul circulaţiei sângelui a scăzut în artera femurală – principala arteră care „livrează” sânge spre coapse şi picior. De fapt, participanţii la studiu au avut o circulaţie mai proastă, artere mai puţin flexibile şi mai puţin oxigen în sângele lor.„Rezultatele studiului nostru combat ideea că vaparea ţigaretelor electronice nu este dăunătoare”, spune Felix Wehrli, cel care a condus studiul, potrivit Wired. Mai exact, cercetătorii au o observat o reducere cu 34% a dilatării arterei femurale. Au observat de asemenea că vaparea a condus la o reducere cu 17,5% a ritmului de circulaţie a sângeului şi cu 20% a oxigenului din vene, potrivit unei declaraţii de presă.


    Autorul studiului, Alessandra Caporale, a spus într-o declaraţie de presă că aceste descoperiri sugerează faptul că vaparea poate cauza schimbări importante în componenţa interioară a vaselor de sânge. „Ţigaretele electronice sunt promovate ca fiind deloc dăunătoare, iar mulţi utilizatori sunt convinşi că doar inhalează vapori de apă”, a spus Caporale într-o declaraţie. „Dar solvenţii, aromele şi aditivii din lichidul folosit, după evaporare, expun utilizatorii asupra multor riscuri pentru tractul respirator şi vasele de sânge.”

    Ideea că ţigaretele electronice nu sunt dăunătoare a început să genereze reacţii negative pentru promovarea în acest fel după ce copii au început să inhaleze lichidele dulci. Recent, aproximativ 100 de adolescenţi din 14 state americane au raportat probleme cu plămânii după vapare, inclusiv unele care au generat internarea, potrivit organizaţiei EcoWatch. Problema a devenit atât de gravă încât Centrul pentru Controlul Bolilor (Centres for Disease Control) din Statele Unite va lansa o investigaţie asupra consecinţelor de sănătate ale fumării ţigărilor electronice. În timp ce anumiţi doctori cred că  vaparea este mai sănătoasă pe termen lung, efectele necunoscute pe o perioadă mai lungă ale inhalării aromelor, particulelor, metalelor şi altor componente incluse în ţigările electronice ridică îngrijorări, scrie CNN.

    În primăvara acestui an, un alt studiu publicat de CNN a indicat faptul că aromele ţigărilor electronice sau sucurile folosite pentru acestea au efecte toxice, inclusiv referitoare la supravieţuirea celulelor. „Să inhalezi substanţe chimice în plămâni este periculos”, a spus Erika Sward, un purtător de cuvânt al Asociaţiei Americane a Plămânilor (American Lung Association), care nu recomandă nimănui să folosească ţigări electronice, scrie Wired.

    „Nimeni nu ştie ce va face inhalarea acestor vapori în mod repetat. Este un experiment, sincer”, a spus Dr.Robert Jackler, fondatorul unei organizaţii care cercetează modul în care se promovează producătorii de produse din tutun (Stanford Research Into the Impact of Tobacco Advertising), la o audiere care a avut loc în iulie. „Vom afla, peste ani, rezultatele acestui experiment”, concluzionează el.

     

  • Doi tineri din Bucureşti au transformat un vis din studenţie într-o afacere de trei milioane de euro

    „Încă de la înfiinţare, în 2004, pe când eram doar doi studenţi visători, am acoperit o gamă largă de servicii. Aproape 10 ani mai târziu, în 2013, ne-am structurat formal în două divizii cu activitate complet independentă, cu echipe dedicate, dar cu o strânsă colaborare, pe proiectele care o cer”, povesteşte Vlad Bodea, managing partner în cadrul furnizorului local de soluţii software Bento, despre începuturile afacerii.

    Astfel, businessul Bento, înregistrat la Registrul Comerţului cu denumirea 2B Intelligent Soft, a crescut în ultimii ani în paralel, datorită mixului de servicii şi soluţii IT oferite de către cele două divizii. În 2013, cifra de afaceri a companiei s-a situat la 3,3 milioane de lei, iar anul trecut aceasta a ajuns la 12,6 milioane lei.

    „2018 a fost un an foarte bun pentru Bento, cu realizări semnificative atât în zona de infrastructură IT cât şi de dezvoltare software. Şi ca rezultat financiar putem spune că este cel mai bun an al nostru de până acum”, a subliniat Andrei Cupaciu, director dezvoltare business în cadrul Bento.

    Divizia de infrastructură IT acoperă zona de implementare şi suport aferentă componentelor de infrastructură, cu accent pe partea de cloud public şi privat. Astfel, compania implementează diferite tehnologii şi oferă servicii de migrare a infrastructurilor IT în cloud şi realizează totodată şi proiectele de implementare de infrastructură IT convergentă îmbinată cu tehnologii de virtualizare şi automatizare. La acestea se adaugă şi serviciile de outsourcing de management IT şi suport de nivel 2. De asemenea, o parte dintre proiectele derulate de divizia de infrastructură IT includ şi configurarea şi revânzarea componentelor hardware şi software produse de terţi.

    „În zona de infrastructură IT şi cloud am avut proiecte foarte interesante anul trecut, livrând servicii sau soluţii la cheie extrem de complexe, precum: implementare infrastructuri IT convergente integrate cu tehnologii de virtualizare şi automatizare, migrare în cloud şi outsourcing în zona de IT management şi suport de nivel 2”, a menţionat el.

    Divizia de dezvoltare software se ocupă în schimb de concepţia, dezvoltarea, implementarea şi mentenanţa aplicaţiilor software.

    „Pe partea de dezvoltare software, finalul lui 2018 şi începutul lui 2019 au fost de-a dreptul agitate, trecând în producţie două soluţii majore. Vorbim de o suită de aplicaţii particularizate pentru gestionarea distribuţiei în cadrul BAT România şi de o soluţie SSO (Single Sign On) implementată la Apa Nova Bucureşti, o companie Veolia, soluţie pe care am inclus-o şi în roadmapul de produse Bento, dorindu-ne ca în cel mai scurt timp să o standardizăm”, a precizat Vlad Bodea.

    Câteva dintre soluţiile dezvoltate de companie pentru clienţi au devenit ulterior produse Bento dedicate anumitor nişe: utilităţi – soluţia de workforce management denumită Field Service Management şi soluţia Bento Smart Metering / Automatic Meter Reading, industria alimentară – soluţia Bento Food Manufacturing, agricultură – Bento Granar. Soluţia Bento Mobile Device Management se numără la rândul ei printre produsele proprii ale companiei. De-a lungul timpului, Bento a realizat o serie de proiecte IT pentru companii care activează în domeniul utilităţilor – energie, gaze şi petrol, apă, FMCG, sănătate, agricultură, resurse umane, finanţe-bănci şi asigurări. În total, portofoliul Bento cuprinde peste 40 de clienţi, atât din România, cât şi din străinătate.

    „Livrăm şi am livrat mult şi proiecte în afara ţării, însă cele mai importante dintre acestea au fost derulate prin diverşi parteneri din România, fără a contracta direct beneficiarii serviciilor prestate sau ai soluţiilor implementate. Până acum am lucrat cu companii din Elveţia, SUA, China, Coreea, Uzbekistan şi Austria. 

    Avem însă şi clienţi externi contractaţi direct de către noi, în momentul de faţă într-o pondere nesemnificativă ca venit, însă cu un real potenţial de dezvoltare”, a punctat el. Pe lângă proiectele pentru companii gigant precum Apa Nova, CEZ Group, Electrica SA, E.ON, SIFI TM Agro – Siloz Carani, Agricover, Alka sau Boromir, Bento livrează şi proiecte de dimensiuni mai mici, pentru soluţii sau servicii punctuale, însă cu majoritatea clienţilor lucrează pe proiecte de durată.

    „Uneori un nou modul al unei aplicaţii, o nouă migrare sau o extindere a scopului de colaborare poate fi mult mai complexă şi poate valora mult mai mult decât un întreg proiect mai mic”, a explicat Andrei Cupaciu.

    Printre clienţii câştigaţi anul acesta de Bento se numără British American Tobacco, HPE România, grupul Adrem, SEA Complet (Servicii E.ON pentru Acasă), Computaris, Apa Nova Bucureşti – o companie Veolia, şi My1HR.

    „Începutul lui 2019 a fost cu siguranţă cel mai dinamic pentru divizia de infrastructură IT, unde top 3 categorii de proiecte câştigate (şi multe deja finalizate) sunt: implementare de infrastructură de cloud public, securizare acces la date utilizând soluţii bazate pe cloud, infrastructură IT&C on premise şi consolidare medii / centre de date diferite”, a punctat el, adăugând că două dintre proiectele câştigate după implementare, au fost mutate ulterior în zona de suport, clienţii alegând să continue colaborarea cu Bento, prin contractarea de servicii specifice de suport IT.

    În prima jumătate a acestui an, divizia de infrastructură şi cloud a generat venituri de circa 3 milioane lei, în creştere faţă de aceeaşi perioadă din 2018. „În prezent, avem numeroase proiecte de durată, unele în dezvoltare sau implementare, altele recurente, dar cu siguranţă veniturile din acest an vor fi în creştere faţă de anul trecut”, a subliniat Andrei Cupaciu.

    Pe partea de dezvoltare software, compania are de asemenea în derulare proiecte majore, având două implementări ale soluţiei Field Service Management, care este particularizată substanţial pe nevoile clienţilor, plus extinderi pentru o mare parte din portofoliul de proiecte în mentenanţă. Totodată, divizia de dezvoltare software din cadrul Bento a lucrat în prima jumătate a anului la soluţii de tip SSO (Single Sign On) şi MDM (Mobile Device Management), precum şi la o suită de proiecte personalizate care se află încă în derulare, potrivit lui Vlad Bodea.

    Astfel, per total, veniturile Bento pentru primul semestru din 2019 s-au situat la 5 milioane de lei, iar pentru final de an compania ţinteşte afaceri de circa 14 mil. lei.

    „Estimăm că în 2019 vom atinge pragul de 3 milioane de euro, această estimare bazându-se pe proiectele în derulare, cât şi pe oportunităţi aflate în stadii incipiente”, a menţionat Vlad Bodea. Pe termen mai lung, planurile Bento vizează dezvoltarea produselor software proprii în continuare până când se va ajunge la „platforme uşor configurabile care să trateze nevoi diverse ale clienţilor”, a completat el.

    „Produsul flagship în acest roadmap este FSM (Field Service Management), unde suntem deja cel mai relevant implementator de astfel de soluţii în utilităţi din ţară şi unicul dezvoltator in-house, cât şi MDM (Mobile Device Management), SSO (Single Sign On) şi SM/AMR (Smart Metering / Automatic Meter Reading).”
    În ceea ce priveşte divizia de infrastructură de IT, compania are în plan să îşi menţină creşterea stabilă şi organică din anii anteriori, continuând să livreze servicii şi soluţii la cheie, cu focus pe platforme de cloud publice şi private, automatizări IT, securitate şi infrastructură IT convergentă. Bento va continua să coopereze îndeaproape cu cele mai mari companii de tehnologie din lume, precum Microsoft Azure, Amazon Web Services, HPE, VMWare sau Cisco.
    „Pe parcursul acestui an vom realiza şi investiţii semnificative în departamente şi soluţii specifice DevOps, pentru că în prezent digitalizarea se regăseşte în cadrul oricărei companii, din orice industrie, generând nevoia de a inova, experimenta şi a fi mult mai agil şi flexibil. DevOps dictează o nouă abordare a dezvoltării în cloud, unde creşterea vitezei şi a agilităţii în procesele de livrare a proiectelor şi integrarea acestora în fluxurile de producţie au devenit indispensabile pentru a putea supravieţui în mediile de business actuale”, a subliniat Andrei Cupaciu.

    Furnizorul local de servicii şi soluţii IT îşi va consolida şi mări echipa, care în prezent numără 43 de persoane, faţă de media de 35 de angajaţi de anul trecut. 

  • Povestea celui de al doilea mai bogat om din India: a trecut de la agricultură, la IT şi a creat un colos internaţional

    Azim Premji, născut pe data de 24 iulie 1945 în Bombay, actualul Mumbai din India, este antreprenorul care a  dezvoltat, de-a lungul a peste cinci decenii, Wipro Limited, companie de servicii tehnologice, consultanţă şi servicii privind procedurile de afaceri.
    În anul în care s-a născut Azim Premji, tatăl său a fondat Western Indian Vegetable Products, o companie specializată în producţia de uleiuri vegetale şi rafinate. Trei ani mai târziu, India a fost împărţită în Hindu India şi în Pakistanul musulman, iar familia Premji, o familie musulmană, a ales să rămână în India. În 1966, chiar înainte ca Premji să-şi termine studiile de inginerie la Universitatea Stanford, tatăl său a murit în mod neaşteptat. Azim Premji a amânat absolvirea şi s-a întors în India pentru a prelua afacerea familiei. A început imediat să diversifice activitatea companiei prin realizarea de produse precum săpunul, încălţămintea, becurile şi cilindrii hidraulici.
    Antreprenorul a redenumit compania Wipro în 1977, iar în 1979, când guvernul Indiei a cerut IBM să părăsească ţara, Wipro a început să fie ghidată înspre producţia de calculatoare. În 1980, Wipro a stabilit parteneriate pentru construcţia calculatoarelor pe care să le vândă în India. Cu toate acestea, dezvoltarea de software a stat la baza creşterii companiei. Premji şi-a clădit reputaţia prin angajarea celor mai buni oameni şi prin trainingul pe care îl oferea. Astfel, a profitat de avantajul pe care India îl are privind forţa de muncă foarte bine educată de dezvoltatori de software, care erau dispuşi să muncească pentru mai puţini bani decât cei din America.
    Wipro s-a concentrat pe dezvoltarea de software personalizat pentru export, produsele ajungând în Statele Unite ale Americii. Compania produce, de asemenea, sisteme informatice medicale, dar şi produse de tehnologie de birou la nivel global. Acţiunile Wipro au atins cote maxime la sfârşitul anilor ’90, iar Premji a devenit unul dintre cei mai bogaţi antreprenori din lume.
    Azim Premji a transformat compania Wipro într-un centru de tehnologie a informaţiei cu o puternică influenţă în pieţele străine, în contextul în care averea din India era bazată pe proprietatea terenurilor şi fabricilor care produceau bunuri de consum domestic.
    În 1999, antreprenorul şi-a terminat oficial studiile la Universitatea Stanford printr-un aranjament prin care a putut să înveţe de la distanţă. În ciuda averii personale, Premji a continuat să fie recunoscut pentru modestie, extravaganţă şi filantropie. În 2001, a înfiinţat organizaţia non profit Azim Premji Foundation prin care a ţintit să îmbunătăţească calitatea educaţiei în regiunile rurale din India. La sfârşitul primului deceniu al secolului XXI, fundaţia şi-a extins educaţia asistată de calculator la peste 16.000 de şcoli oferind conţinut prietenos pentru copii, din ce în ce mai accesibil în limbile locale. Reputaţia lui Premji îl descrie ca un antreprenor cu înaltă etică, iar modelul de funcţionare a Wipro a servit drept inspiraţie pentru alte firme indiene. Wipro are în prezent peste 171.000 de angajaţi, iar cifra de afaceri este de aproximativ 8,5 miliarde dolari. Averea lui este estimată la 21,5 miliarde de dolari, potrivit presei internaţionale, fiind al doilea ca bogăţie din India (după Mukesh Ambani). În martie 2019, el şi-a donat 35% din acţiunile sale la Wipro, reprezentând o valoare de 7,5 miliarde de dolari, unei organizaţii caritabile – nu e de mirare că publicaţiile internaţionale îl descriu drept cel mai generos miliardar indian.
    Anul acesta, la vârsta de 73 de ani, Azim Premji şi-a anunţat demisia din rolul de preşedinte al Wipro. El va rămâne directorul nonexecutiv al companiei timp de cinci ani, până în iulie 2024.

  • Cum a reuşit să transforme un fost consultant un restaurant în ruină într-un start-up de 535 mil. dolari

    Jaydeep Barman, fost consultant în cadrul companiei McKinsey, a realizat că nu există nici o brand global de mâncare indiană, după ce a lucrat în ţări precum Elveţia, Marea Britanie şi Franţa. Oferta iniţială publică de succes a operatorului indian al lanţului de pizza Domino’s a fost un semn că trebuie să se întoarcă în India. Şi-a dat demisia de la McKinsey cu câteva luni înainte să fie făcut partener cu drepturi depline, conform Bloomberg.

    În India, Barman a facut echipă cu un coleg de la şcoala de afaceri INSEAD, Kallol Banerjee, şi a lansat, în 2012, un lanţ de restaurante numit Faasos care vindea lipii pentru kebab. Susţinuţi de Sequoia Capital, cei doi au deschis aproximativ 50 de locaţii. Însă chiriile mari i-au determinat pe cei doi să închidă operaţiunea trei ani mai târziu şi să treacă la bucătăriile cloud.

    Rebel Foods se autointitulează cea mai mare companie internaţională de restaurante la nivel mondial, compania serveşte zeci de meniuri diferite, de la pizza italiană cu brânză, până la 99 de variante de dosa (o clătită populară din sudul Indiei cu linte şi orez).

    Toată mâncarea este gătită în mai mult de 200 de aşa-numite bucătării cloud, deoarece aceste operaţiuni centralizate servesc clienţii îndepărtaţi care habar nu au de unde provine mâncarea lor – un proces asemănător cu serviciile de cloud computing.

    Susţinut de Sequoia Capital, Rebel Foods, bazat în Mumbai, a primit în iulie 125 de milioane de dolari de la Coatue Management, Goldman Sachs, serviciul de livrare indonezian Gojek şi alţii. Compania, care este evaluată la 525 milioane de dolari, spune că a depăşit dublarea vânzărilor anul trecut şi se extinde acum în Asia de Sud-Est şi Orientul Mijlociu. În următoarele 18 luni, Rebel şi Gojek vor construi 100 de bucătării indoneziene. Rebel intenţionează să deschidă 20 de bucătării în Emiratele Arabe Unite până la sfârşitul anului.

    Rebel Foods spune că cele 235 de bucătării ale sale din 20 de oraşe produc 2 milioane de comenzi pe lună. Majoritatea sunt amplasate în complexe industriale, holuri spre etaj sau alei laterale unde chiriile sunt mici şi capacitatea nu reprezintă o constrângere.

     

  • Centura Capitalei, drumul suspinelor care duce încet, dar sigur, către Lumea a treia

    În următoarea perioadă, campania #euprimar vă va prezenta situaţia necosmetizată din oraşele României.

    Reporterii Gândul şi MEDIAFAX au realizat recent un experiment pe Centura Capitalei, pe care au parcurs-o în totalitate, cu plecare la o oră de vârf.

    Rezultatul: şoseaua de 72 de kilometri poate fi înconjurată în 2 ore şi 45 de minute, ceea ce rezultă o viteză medie de sub 30 de kilometri pe oră.

    Punctul de plecare a fost cel din Militari, de la Autostrada Bucureşti – Piteşti, iar sensul de mers a fost spre sud. Ora de plecare a fost 8:30, într-o zi de miercuri.

    La nici două minute de la plecare, a început calvarul. Coada de la Domneşti se întindea pe aproape 3 kilometri şi nu mai avea mult până când se unea cu breteaua de la A1. Timpul parcurs până la intersecţia de la Domneşti a fost de 30 de minute. Culmea, este destul de puţin în comparaţie cu alte zile, aşa cum spun mulţi şoferi care parcurg Centura zilnic.

    Trecerea de la Domneşti este cel mai dificil punct de pe Centură. Şoseaua se intersectează cu Prelungirea Ghencea – arteră extrem de aglomerată, dar care are prioritate, astfel că pe ambele sensuri de pe centură şoferii trebuie să cedeze. Ca atare, intersecţia are nevoie urgentă de un pasaj, investiţie care, teoretic, este în desfăşurare, aşa cum promitea, recent, ministrul Răzvan Cuc, într-o vizită „inopinată” la faţa locului. Practic, pe teren nu lucrează nimeni, aşa cum se poate vedea şi din imaginile surprinse de echipa nostră.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea economistului român care a cumpărat o BISERICĂ veche de 800 de ani iar în ce a transformat-o a uimit pe toată lumea

    A cumpărat o bserică veche, ruinată, de pe insula Murano, şi a transformat-o într-un adevărat colţ de rai. Ion Cafadaru, originar din Dărmăneşti, Dâmboviţa, este acum proprietarul unei biserici de patrimoniu UNESCO şi a învăţat meşteşugul producerii sticlei de Murano, scrie Gazeta Dâmboviţei.

    Ecomonist de profesie, a ales drumul Italiei atunci când s-a căsătorit cu o italiancă. Pe tânărul român îl aştepta în Italia un destin pe care mulţi l-ar numit spectaculos, clădit pe ruinele unei biserici vechi de 800 de ani.

    Santa Chiara, o biserică celebră în anii de glorie a sticlei de Murano, era acum în ruină. Cu banii obţinuţi din vânzarea afacerii pe care o avea în România, Ion a cumpărat ruinele bisericii Santa Chiara Murano. ”Noi nu am cumpărat o locaţie, am cumpărat o semnificaţie”, a declarat românul.
     
     
    Cinci ani a muncit cu fratele, cel mai bun prieten şi socrul pentru a reconstrui lăcaşul. Fiind o clădire de patrimoniu UNESCO, reconstrucţia s-a făcut manual, din materiale de epocă. Constructorii italeni au fugit de proiect, considerându-l imposibil de realizat.
     
    „Eu cred că biserica e specială. În toţi aceşti ani, toate greutăţile am reuşit să le trecem fără nici măcar o răceală. Nu am avut nici un accident de muncă. Totul a decurs ca o tabără de vară.”  spune Cafadaru.
     
     
    Santa Chiara Murano este, astăzi, o bijuterie care găzduieşte o colecţie impresionantă de obiecte din sticlă Murano, realizate de român. Acesta a făcut ucenicie pe lângă ultimii meşteri sticlari ai insulei şi a învăţat tainele unui meşteşug vechi. A aşezat un cuptor de sticlă chiar în biserică unde realizează demonstraţii pentru turiştii care trec pragul bisericii. Cuptorul de sticlă face parte tot din sufletul bisericii care a găzduit în urmă cu 200 de ani cea mai mare fabrică de sticlă din insula Murano.
     
    Românul a ajuns un reper pentru insula italiană. Televiziuni internaţionale au realizat documentare despre insulă şi meşteşugul sticlăriei, care l-au avut în prim plan pe dâmboviţeanul care a ajuns un ambasador al sticlei de Murano în lume.

  • Cum a dus foamea la crearea unei afaceri de succes. Ce a reuşit acest tanăr a depăşit orice aşteptare

    Start-up-ul de comenzi de mâncare Deliveroo este unul dintre cele mai valoroase start-up-uri din Regatul Unit. Este evaluat la 2 miliarde de dolari – şi poate chiar şi mai mult – după ce Amazon şi-a anunţat implicarea în companie şi o investiţie de 575 de milioane de dolari.
    Potrivit Business Insider, reprezentanţii start-up-ului speră la o nouă evaluare, de cel puţin 4 miliarde de dolari.
    Compania a fost înfiinţată de Will Shu, un fost analist bancar care ura faptul că nu avea foarte multe opţiuni când trebuia să mănânce la birou. Cofondatorul şi CEO-ul Deliveroo, Will Shoo, a declarat publicaţiei internaţionale „i” în 2017 că ideea nu era „deloc complicată…oricine putea să o aibă.”

    Dar Shu şi celălalt cofondator, Greg Orlowski, au transformat acest vis în realitatea în 2013, datorită unei concentrări de neclintit de a face livrarea mâncării cât mai uşoară. În prezent, această idee a fost recompensată cu o investiţie de 575 de milioane de dolari de la Amazon. Aplicaţia oferă servicii de livrare  pentru mii de restaurante, multe dintre acestea care nu oferiseră anterior posibilitatea de livrare a mâncării până la înfiinţarea start-up-ului. Reprezentanţii start-up-ului luau în calcul inclusiv vânzarea afacerii către Uber.