Paris, Londra sau acest oraş din România sunt câteva dintre variantele de petrecere a timpului liber dacă ai această sumă în buzunar.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX
Am fost surprins să aflu că asta nu este o excepţie este o normalitate pentru stilul de viaţă al olandezilor. Aproape jumătate dintre olandezi (46,9% potrivit Eurostat) preferă să lucreze part-time pentru a avea mai mult timp liber ce poate fi petrecut alături de familie şi prieteni.
UNICEF a dezvăluit într-un raport din 2013 (cel mai recent de acest fel) că odraslele olandezilor sunt cei mai fericiţi copii din lume şi pe bună dreptate: au un standard de viaţă ridicat şi au parte de atenţia părinţilor. În plus, Olanda se află an de an în top 10 al celor mai fericite ţări din lume (locul 6 pentru anul 2017, iar România ocupă locul 57, în urcare cu 14 locuri).
La nivel european, 16,5% din populaţia Uniunii Europene (20-64 de ani) lucra în regim de part-time în 2005, iar în 2015 acest procent a crescut la 19%. Totuşi nu se compară cu Olanda, unde aproape jumătate din populaţie lucrează în aceste condiţii, urmată de Austria (27,7%), Germania (26,8%) şi Belgia (24,1%). Femeile au tendinţa să lucreze mai des astfel (31,5% faţă de 8,2% din bărbaţi). De fapt, peste trei sferturi (75,3%) dintre olandeze lucrau în regim part-time în 2015, de departe cel mai mare număr din toate ţările Uniunii Europene.
Unul dintre motivele pentru care foarte multe femei din Ţara Lalelelor lucrează part time se leagă de faptul că acestea au intrat mai târziu pe piaţa muncii comparativ cu alte ţări. În secolul trecut, graţie statului de ţară neutră, bărbaţii olandezi nu au fost nevoiţi să plece la război, iar locul în fabrici şi uzine să le fie luat de femei, precum s-a întâmplat în multe ţări aflate în conflict. Şi, în plus, un salariu era suficient pentru a duce o viaţă bună, fără să fie nevoie ca şi femeia să muncească.
În plus, sistemul politic olandez a fost dominat de valorile creştine până în anii 1980, ceea ce însemna că statul acorda ajutoare astfel încât femeile să poată sta acasă cu copii. Treptat, lucrurile s-au schimbat şi femeile au intrat pe piaţa muncii, însă ideea de a sta acasă cu copiii s-a menţinut; astfel, deşi foarte multe femei au început să lucreze, ele au preferat regimul part-time. Ronald Dekker, economist al Universităţii Tilburg, consideră că numărul mare de joburi part-time din Olanda se datorează şi faptului că există foarte multe slujbe diverse şi bine plătite; acest sistem de muncă în alte ţări este considerat inferior unui job cu normă întreagă. Peste 40% din populaţia Amsterdamului lucrează part-time, iar mulţi dintre ei preferă să muncească mai puţin pentru un salariu mai mic, explică prietenul care trăieşte în Amsterdam.
Pe străzile oraşului am văzut foarte mulţi băieţi pe bicicletă cu cutii mari în spate. Livrau produse pentru servicii precum Foodaria, Deliveroo sau Uber Eats, servicii de livrare de mâncare la domiciliu. Interesant este însă că ei lucrează cum vor şi când vor. Mulţi dintre ei preferă să aibă mai mult timp liber pentru a putea petrece mai mult timp cu copiii şi de multe ori alternează zilele de muncă astfel încât să fie cineva în permanenţă alături de cei mici. Cu toate acestea, îşi respectă programul şi vin la 9 fix; însă imediat cum a trecut de 6 seara, birourile se golesc.
În aceeaşi idee a muncii cu normă redusă, până şi regele Olandei, Willem-Alexander, pilota de două ori pe lună aeronavele KLM. Regele a recunoscut că timp de două decenii a zburat cu KLM în calitate de copilot. Pasiunea de a pilota îl ajută să se relaxeze şi să se detaşeze de îndatoririle regale.
Timpul este un factor important pentru fericirea unei persoane. Un studiu publicat în Journal of Consumer Psychology în 2011 arată că există o legătură între nivelul de fericire şi modul cum ne petrecem timpul. Un alt studiu al Universităţii British Columbia arată că oamenii care prioritizează timpul liber în dauna banilor tind să fie mai fericiţi. Potrivit studiilor, cei mai fericiţi oameni au legături sociale puternice şi petrec timp cu partenerii, prietenii şi familia. În plus, munca peste program are un impact negativ asupra sănătăţii angajatului.
Dar 65% dintre angajaţii români lucrează peste program, petrecând în medie peste program 6,2 ore pe săptămână, potrivit unui studiu realizat de Epson Europe. Cu toate acestea, 91% dintre respondenţii din România sunt în general mulţumiţi de locul lor de muncă şi susţin că echilibrul dintre muncă şi timpul liber este aproape perfect.
Aşadar, revenind la întrebarea din titlu ”Cum să câştigi mai mult (decât în România) lucrând mai puţin?“, un răspuns ar fi emigrarea în Olanda.
Am fost surprins să aflu că asta nu este o excepţie este o normalitate pentru stilul de viaţă al olandezilor. Aproape jumătate dintre olandezi (46,9% potrivit Eurostat) preferă să lucreze part-time pentru a avea mai mult timp liber ce poate fi petrecut alături de familie şi prieteni.
UNICEF a dezvăluit într-un raport din 2013 (cel mai recent de acest fel) că odraslele olandezilor sunt cei mai fericiţi copii din lume şi pe bună dreptate: au un standard de viaţă ridicat şi au parte de atenţia părinţilor. În plus, Olanda se află an de an în top 10 al celor mai fericite ţări din lume (locul 6 pentru anul 2017, iar România ocupă locul 57, în urcare cu 14 locuri).
La nivel european, 16,5% din populaţia Uniunii Europene (20-64 de ani) lucra în regim de part-time în 2005, iar în 2015 acest procent a crescut la 19%. Totuşi nu se compară cu Olanda, unde aproape jumătate din populaţie lucrează în aceste condiţii, urmată de Austria (27,7%), Germania (26,8%) şi Belgia (24,1%). Femeile au tendinţa să lucreze mai des astfel (31,5% faţă de 8,2% din bărbaţi). De fapt, peste trei sferturi (75,3%) dintre olandeze lucrau în regim part-time în 2015, de departe cel mai mare număr din toate ţările Uniunii Europene.
Unul dintre motivele pentru care foarte multe femei din Ţara Lalelelor lucrează part time se leagă de faptul că acestea au intrat mai târziu pe piaţa muncii comparativ cu alte ţări. În secolul trecut, graţie statului de ţară neutră, bărbaţii olandezi nu au fost nevoiţi să plece la război, iar locul în fabrici şi uzine să le fie luat de femei, precum s-a întâmplat în multe ţări aflate în conflict. Şi, în plus, un salariu era suficient pentru a duce o viaţă bună, fără să fie nevoie ca şi femeia să muncească.
În plus, sistemul politic olandez a fost dominat de valorile creştine până în anii 1980, ceea ce însemna că statul acorda ajutoare astfel încât femeile să poată sta acasă cu copii. Treptat, lucrurile s-au schimbat şi femeile au intrat pe piaţa muncii, însă ideea de a sta acasă cu copiii s-a menţinut; astfel, deşi foarte multe femei au început să lucreze, ele au preferat regimul part-time. Ronald Dekker, economist al Universităţii Tilburg, consideră că numărul mare de joburi part-time din Olanda se datorează şi faptului că există foarte multe slujbe diverse şi bine plătite; acest sistem de muncă în alte ţări este considerat inferior unui job cu normă întreagă. Peste 40% din populaţia Amsterdamului lucrează part-time, iar mulţi dintre ei preferă să muncească mai puţin pentru un salariu mai mic, explică prietenul care trăieşte în Amsterdam.
Pe străzile oraşului am văzut foarte mulţi băieţi pe bicicletă cu cutii mari în spate. Livrau produse pentru servicii precum Foodaria, Deliveroo sau Uber Eats, servicii de livrare de mâncare la domiciliu. Interesant este însă că ei lucrează cum vor şi când vor. Mulţi dintre ei preferă să aibă mai mult timp liber pentru a putea petrece mai mult timp cu copiii şi de multe ori alternează zilele de muncă astfel încât să fie cineva în permanenţă alături de cei mici. Cu toate acestea, îşi respectă programul şi vin la 9 fix; însă imediat cum a trecut de 6 seara, birourile se golesc.
În aceeaşi idee a muncii cu normă redusă, până şi regele Olandei, Willem-Alexander, pilota de două ori pe lună aeronavele KLM. Regele a recunoscut că timp de două decenii a zburat cu KLM în calitate de copilot. Pasiunea de a pilota îl ajută să se relaxeze şi să se detaşeze de îndatoririle regale.
Timpul este un factor important pentru fericirea unei persoane. Un studiu publicat în Journal of Consumer Psychology în 2011 arată că există o legătură între nivelul de fericire şi modul cum ne petrecem timpul. Un alt studiu al Universităţii British Columbia arată că oamenii care prioritizează timpul liber în dauna banilor tind să fie mai fericiţi. Potrivit studiilor, cei mai fericiţi oameni au legături sociale puternice şi petrec timp cu partenerii, prietenii şi familia. În plus, munca peste program are un impact negativ asupra sănătăţii angajatului.
Dar 65% dintre angajaţii români lucrează peste program, petrecând în medie peste program 6,2 ore pe săptămână, potrivit unui studiu realizat de Epson Europe. Cu toate acestea, 91% dintre respondenţii din România sunt în general mulţumiţi de locul lor de muncă şi susţin că echilibrul dintre muncă şi timpul liber este aproape perfect.
Aşadar, revenind la întrebarea din titlu ”Cum să câştigi mai mult (decât în România) lucrând mai puţin?“, un răspuns ar fi emigrarea în Olanda.
Timpul suplimentar de lucru este determinat de presiunea sarcinilor de lucru asociată cu activitatea opţională suplimentară. Un procent de 39% dintre angajaţii români respondenţi la studiu admit că „pur şi simplu nu au suficiente ore la dispoziţie pentru a finaliza sarcinile de lucru” şi 42% indică faptul că cerinţele de lucru, precum întâlnirile, raportarea şi administrarea interferează cu activitatea lor principală. Totuşi, potrivit cercetării, în timpul orelor petrecute peste programul de lucru se obţin cele mai bune performanţe, angajaţii români citind e-mailurile necitite (39%), revizuind sarcinile finalizate/viitoare(41%) şi citind materiale pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele/aptitudinile profesionale (38%).
Cercetarea sugerează, de asemenea, că timpul suplimentar este utilizat pentru a permite crearea unui mediu de lucru dinamic în timpul programului de lucru, 37% admiţând că le place să discute şi să socializeze la muncă şi de aceea lucrează ore suplimentare pentru a-şi finaliza sarcinile. Acest lucru este susţinut în continuare de faptul că 87% dintre angajaţi sunt de acord cu interacţiunea socială la locul de muncă.
Cercetarea relevă şi faptul că multe dintre companii nu s-au aliniat tendinţelor în privinţa programului de lucru flexbil. Mai mult decât atât, majoritatea respondenţilor români (42%) spun că munca de la birou oferă cel mai mare grad de eficienţă.
Studiul sugerează că doar 5% din totalul persoanelor chestionate în România lucrează în mod regulat de acasă, 22% spun că lucrează de acasă cel puţin una sau două zile pe săptămână, iar 10% trei sau patru zile pe săptămână. 21% dintre angajaţii chestionaţi spun că organizaţia lor nu permite în prezent lucrul de acasă.
„Deşi nu toate organizaţiile sunt pregătite să integreze aceste modificări în modelele de lucru, pe măsură ce mediul de recrutare din EMEA devine din ce în ce mai competitiv în 2017, este posibil ca acestea să se confrunte cu o alegere clară. Companii care manifestă reticenţă faţă de lucrul flexibil ca parte din beneficiile pentru angajaţi pot fi foarte afectate de situaţia actuală a pieţei de talente, deoarece devine din ce în ce mai greu să găsească candidaţi calificaţi în regiune”, a adăugat Simona Decuseară, Sales and Marketing Manager Epson România şi Bulgaria.
Detaliind motivele pentru care lucrul de acasă este atât de atractiv pentru angajaţi, 29% dintre cei chestionaţi au declarat că acest fel de a lucra le îmbunătăţeşte echilibrul între muncă şi timpul liber, un factor cheie pentru păstrarea angajaţilor şi 17% au observat că lucrul de acasă le-a permis să elimine timpul alocat deplasării spre birou.
În România, studiul a fost realizat pe un eşantion de 100 de respondenţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani. Cel mai mulţi dintre respondenţi sunt angajaţi în sectorul privat, în companii din Bucureşti şi au poziţii de middle-management.
Cei trei au luat prânzul la subsolul restaurantului, pentru a avea mai multă intimitate.
“Toţi cei aflaţi în restaurant s-au ridicat şi i-au aplaudat ovaţionându-i la plecare”, a declarat o sursă martoră la acest episod. “Barack Obama le-a făcut cu mâna tuturor”.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX
De multe ori, însoţitorii de zbor spun că viaţa lor nu este atât de spectaculoasă precum se crede, dar, văzând postările pe Instagram cu hashtag-ul #cabincrewelite, s-ar putea să nu îi credem, arată un articol Daily Mail Online.
Mulţi împărtăşesc prin intermediul reţelelor de socializare momente cu ei, atât în timpul liber, cât şi de la locul de muncă. Observăm, aşadar, că mulţi au şi un al doilea job, precum modele sau persoanl traineri.
Spre exemplu, stewardesa Victoria Tzuranova profită de opririle sale în Israel, Thailanda sau Bali pentru a se fotografia în ipostaze provocatoare, în costum de baie sau în timp ce face yoga. În timpul în care nu serveşte băuturi sau snaks-uri în avion, Tzuranova prezintă o emisiune pe canalul rusesc Muxic Box.
Georgia Nilsen, o altă stewardesă din Melbourne, a strâns un număr impresionant de 35.000 de followers pe Instagram, mulţumită fotografiilor sale spectaculoase din diverse colţuri ale lumii. Aceasta recunoaşte că în ciuda punctelor slabe ale jobului său, ştie să se bucure întu totul de beneficiile oferite. De exemplu, în fiecare oraş în care poposeşte trebuie să ia cina într-un loc frumos. „Bineînţeles, ca în orice alt job, sunt avantaje şi dezavantaje. Spre exemplu, lipsa odihnei este un punct slab al acestui job, dar odată ce îţi faci un program personalizat, este mai simplu. Fiecare este diferit!”, spune aceasta. „Avem parte de experienţe de care nu am putea beneficia având un job normal, de la 9 la 5. Eu mă consider foarte norocoasă”, adaugă stewardesa.
Însă nu doar femeile îşi etalează viaţa luxoasă pe social media, ci din ce în ce mai mulţi bărbaţi. Un exemplu este Daniel Najaro Smith, pilot full –time şi model. Pilotul brazilian a câştigat un număr impresionant de followeri datorită fotografiilor în care îşi etalează corpul bine lucrat în costum de baie.
După invadarea Ucrainei, lumea Occidentală a impus Rusiei cel mai dur sistem de sancţiuni văzut vreodată. Practic, Rusiei li s-a interzis accesul la sistemul financiar internaţional, iar pe piaţa internă, Banca Centrală a dublat dobânda în încercarea de a stăvili retragerile de cash.
De două zile, ruşii stau la coadă la bănci şi la bancomate încercând să îşi retragă banii. Cine are valută este obligat să o vândă pe piaţa bancară.
La Moscova, luni dimineaţă, la deschiderea pieţei, rubla s-a prăbuşit cu 30%, iar acţiunile principalelor companii ruseşti cotate la bursele externe au înregistrat scăderi chiar şi de 70%.
Bursa de la Moscova a fost închisă.

Putin se bazează acum pe Elvira Nabiullina, guvernatorul Băncii Centrale, o persoană extrem de respectată, atât în Rusia, cât şi pe plan internaţional, să încerce să evite o prăbuşire şi un faliment generalizat a sistemului financiar rusesc şi al Rusiei în ansamblu.
Elvira Nabiullina s-a născut într-o familie modestă. Tatăl ei a fost şofer de tir, iar mama sa a lucrat într-o fabrică.
Aceasta şi-a descoperit pasiunea pentru matematică când a început şcoala. A fost o elevă conştiincioasă care se afla mai mereu pe primul loc în clasă. Elvira şi-a căpătat popularitatea lăsându-şi colegii să copieze de la ea la teste. Unii dintre profesorii săi o consideră şi acum cea mai bună elevă pe care au avut-o de-a lungul carierei. Acest lucru a mulţumit-o pe moment, însă aspiraţiile ei erau mult mai înalte.
Aceasta şi-a descoperit pasiunea pentru matematică când a început şcoala. A fost o elevă conştiincioasă care se afla mai mereu pe primul loc în clasă. Elvira Nabiulina şi-a căpătat popularitatea lăsându-şi colegii să copieze de la ea la teste. Unii dintre profesorii săi o consideră şi acum cea mai bună elevă pe care au avut-o de-a lungul carierei. Acest lucru a mulţumit-o pe moment, însă aspiraţiile ei erau mult mai înalte.
A absolvit Facultatea de Economie a Universităţii din Moscova şi tot în cadrul academic l-a întâlnit pe viitorul ei soţ. Elvira Nabiullina s-a măritat cu profesorul ei, Yaroslav Kuzminov, care mai târziu a devenit rectorul Şcolii Superioare de Economie din Moscova.
Cei doi am împreună doi copiii, un băiat şi o fată. Chiar dacă Yaroslav a fost profesorul ei în timpul facultăţii, Nabiullina este cea care ia deciziile importante acasă.
Cariera acesteia a avut parte atât de suişuri cât şi de coborâşuri. A acceptat să lucreze la Ministerul Economiei din Moscova, iar pasiunea pentru munca ei o facea să vină prima şi să plece ultima de la birou. Treptat a fost promovată în funcţia de ministru adjunct, iar în anul 2007 a fost numită de Vladimir Putin ministrul economiei.
Prima întâlnire a Elvirei Nabiullina cu Vadimir Putin a avut loc în timpul studiilor universitare, când s-a înscris la un curs numit „teoria critică a economiei occidentale”.
Adevăratul test pentru ea a fost să păstreze un echilibru al economiei atunci când criza economică a lovit Rusia. “Doar pentru că ne aflăm într-o criză, nu ar trebui să renunţăm la planurile noastre. Trebuie să căutăm alte modalităţi de a le îndeplini”, spune Nabiullina.
Vlad Istrate(23 de ani) şi Denise Ionescu(25 de ani) sunt freelanceri: Vlad în domeniul financiar iar Denise în zona traducerilor. În prezent ambii urmează un master de consultanţă în afaceri la Universitatea Bucureşti, dar timpul liber şi-l petrec punând bazele Bolthaus, un business de tip escape the room.
“Ideea ne-a venit imediat după ce am auzit de acest concept de la nişte prieteni, iar după ce am jucat prima cameră deja am decis să pornim la drum cu propriul escape room. Conceptul ni s-a părut inedit şi datorită faptului că pe vremea aceea nu se găseau atât de multe escape-uri în Bucureşti; ni s-a părut o oportunitate bună de afacere. Am luat-o ca pe o provocare, dacă în alte ţări se poate, la noi de ce nu?”, povesteşte Denise Ionescu.
Au pornit businessul în vara anului 2015, însă “începutul a fost destul de lent, având o singură cameră pe vremea aceea (Tutankhamun’s Curse) iar publicitatea rezumându-se la <word of mouth> adică recomandarea prietenilor, aceştia fiind de altfel clienţii noştri din acea vară.” În toamnă au terminat şi a doua cameră, Mayan Maze, şi au început să investească în publicitate pe canalele populare de socializare precum Facebook, Google+, Instagram şi chiar pe motorul de căutare Google.
“Datorită faptului că Bolthaus operează în locaţie proprie, am avut posibilitatea de a construi totul pe placul nostru şi pe stilul imaginat de către noi. Renovarea şi amenajarea locului au costat în jur de 10.000 de euro, deoarece a necesitat un <facelift> considerabil, fiind un imobil vechi. Decorul, aparatura de logistică, site-ul, camerele de joc şi tot ce se mai poate adăuga până la produsul finit au mai costat încă 7.000 de euro”, spun cei doi.
Elementele de diferenţiere faţă de alte afaceri similare, crede Denise Ionescu, sunt cele fizice şi dinamice pe care le-au încorporat în camera Mayan Maze. “Camera nu este una clasică unde jocurile sunt rezolvate stând pe scaun sau pe jos – ci există posibilităţi de a te simţi în întregime într-o junglă veritabilă. Mai multe nu putem spune pentru a nu strica surpriza celor care nu au apucat să joace încă. De asemenea, considerăm ca locaţia este un avantaj, totul fiind nou cu un aspect modern.”
Cu siguranţă aţi mai auzit de cântăreţi care şi-au descoperit vocea mai târziu, despre persoane care au dat neaşteptat peste arta culinară, sau chiar despre fotbalişti care s-au făcut remarcaţi abia după ani de zile de exerciţiu pe teren. Însă despre pictori care să-şi afle talentul din pură întâmplare, fără studii specifice, mai rar ne e dat să auzim. Poate vă întrebaţi cum este posibil ca o persoană fără studii într-un anumit domeniu, să stăpânească la „degetul mic” tehnici pe care doar un profesionist le poate dobândi. Ei bine, Andrada-Paula Vecleniţ este exemplul viu că „se poate”.
Tânăra originară din oraşul Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud, impresionează la cei 26 de ani ai săi cu tabourile pe care le realizează cu o pasiune desăvârşită, cu un talent incredibil.
Dacă în 2009 Andrada-Paula, studentă pe atunci la Drept la Cluj-Napoca încerca să profite de frumuseţea ei naturală ca să îţi îndeplinească visele, încercând în paralel o carieră de modelling, iată că aproape şase ani mai târziu visele ei au luat o cu totul altă traiectorie. Acum, la fel de frumoasă, este antrenor de fitness la Cluj-Napoca, dar pe deasupra este artist. Tablourile sale sunt fascinante, o spun toţi cei care le văd, dar mai ales cei cărora le dăruieşte.