În vârstă de 43 de ani, Dawn Ward cheltuie mii de lire sterline pe sticle de şampanie, are un salon de frumuseţe în casă şi locuieşte într-o vilă cu 10 dormitoare.
Recent, ea a inaugurat o clinică de chirurgie estetică într-o clădire din apropierea casei unde prietenele ei – la rândul lor faimoase – să îşi poată “repara” problemele legate de Botox.
Brutăria Prospero, cu afaceri anuale ce se învârt în jurul a 5 milioane de euro, produce în fiecare săptămână pâine din 22 de tone de făină, cumpărată direct de la moară. Prospero este una dintre cele mai cunoscute firme din Timişoara şi operează în oraş 15 magazine şi cinci cafenele. Pâinea care ajunge pe rafturile magazinelor Prospero este realizată într-o fabrică deschisă în 2008, în Parcul Tehnologic şi Industrial Timişoara. Până atunci, pâinea era coaptă într-o brutărie tradiţională realizată, în anul 1991, în curtea casei celor doi soţi din Timişoara, în cuptoare din cărămidă, pe vatră.
Adina Bugescu, pre-sales manager la Prospero, povesteşte că părinţii săi, de profesie ingineri mecanici, au rămas fără loc de muncă imediat după Revoluţie. „În anul 1991 au decis să înceapă afacerea asta; cred că le plăcea mult pâinea de casă. Au luat un credit şi au garantat cu casa. Înainte să înceapă producţia, pentru că a fost nevoie să fie construite cuptoare din cărămidă, plus clădirea, lângă casă, dobânda a ajuns la 80%. A fost o lovitură mare, foarte greu ne-am descurcat, riscam să pierdem casa”, povesteşte Adina Bugescu.
Timişoreanca spune că primele pâini au fost vândute abia în 1993; erau livrate cu o Dacia 1.300, în cutii de banane, în medie fiind coapte aproximativ 500 de pâini zilnic. „Ţin minte că eu şi fratele meu eram mici şi făceam de toate; am participat inclusiv la cărat de cărămidă, la descărcat de pâini. La început, tata era şi cel care distribuia pâinea. Îmi aduc aminte că ne lua şi pe noi în maşină, stăteam în faţă şi ştergeam geamurile, pentru că pâinea era foarte caldă, iar afară era rece. Noi chiar am făcut de toate”, spune Adina Bugescu. În anul 2000, îşi aminteşte reprezentanta brutăriei Prospero, pentru că firma nu reuşea să fie competitivă din cauza cuptoarelor încălzite cu motorină pe care le folosea, părinţii săi au mai luat un credit, al doilea. Cu aceşti bani au fost cumpărate cuptoare noi pe gaz, dar şi unul de patiserie. 2008 a fost un alt an important pentru afacere, pentru că brutăria s-a mutat în Parcul Tehnologic Timişoara, unde a fost realizată o adevărată fabrică de pâine şi de patiserie.
La început, Prospero realiza doar trei sortimente de pâine, iar în prezent, numărul lor a ajuns la 30. Adina Bugescu spune că pâinea realizată de Prospero nu are niciun fel de amelioratori. „În 2006, aveam doar două-trei magazine deschise în Timişoara, restul produselor erau vândute prin comerţul tradiţional. Însă au apărut key accounts (reţelele de magazine) care au sufocat producătorii. Atunci am fost nevoiţi să creştem prin magazinele noastre. Acum, 95% din producţie o vindem prin spaţiile noastre, iar restul la restaurante, grădiniţe etc.”, explică timişoreanca.
Adina Bugescu îşi aduce aminte că în momentul în care Prospero a scris pentru prima dată pe etichete că pâinea este fără amelioratori, clienţii întrebau ce sunt, astfel că vânzătorii au început să le explice. „Ar fi fost mult mai profitabil şi am fi crescut mult mai repede dacă am fi mers pe ce vrea piaţa. Însă noi am încercat să tragem piaţa după noi, să educăm şi să explicăm. Pe principiul: dacă voi nu vreţi, noi vrem. Am crescut atât de mult pentru că am fost încăpăţânaţi şi am muncit foarte mult. Ne-am încăpăţânat, deşi clientul a spus că pâinea asta e prea mică, nu era umflată ca altele din comerţ. În final, clienţii au ajuns la concluzia că pâinea contează şi poate să facă diferenţa. Aici intervine responsabilitatea producătorului, de fapt. Pot să fac pâine din prafuri, cu făină şi cu prafuri sau pâine doar din făină, apă, sare, un pic de drojdie şi fără niciun fel de praf. Dar să fac pâine fără prafuri este mai costisitor, iar cel mai important şi costisitor ingredient este timpul. Însă, la finalul zilei este important să te uiţi în ochii clientului când te întreabă ce e în produsul respectiv, iar ce-i spui, aia să fie în pâine”, povesteşte Adina Bugescu. Ea povesteşte că o pâine Prospero se face între şapte şi 24 de ore, pe când cele din comerţ, care conţin amelioratori, în cel mult două ore.
De zece ani, firma produce şi prăjituri, iar de câţiva ani, biscuiţi, toate din ingrediente naturale. Astfel, Adina Bugescu spune că nu se foloseşte margarină sau frişcă vegetală, ci doar unt şi frişcă naturală. „Am început cu amandine şi cremeş, iar acum facem doboş cu 40 de straturi. Noi facem şi gemurile pe care le punem în prăjituri, deşi ar fi mult mai ieftin să le cumpărăm, pentru că vrem ca totul să fie cât mai sănătos. De asemenea, realizăm şi pâine fără gluten, biscuiţi. Cu cât sunt mai multe produse, cu atât responsabilitatea este mai mare. Eşti responsabil de ce mănâncă un om, faci un produs pe care omul îl consumă în fiecare zi. Ne interesează ca fiecare ingredient din produse să aibă un beneficiu pentru organism, să nu fie o calorie goală. De aceea, pentru noi este vital ce e în interior şi cum se face produsul respectiv”, detaliază reprezentanta Prospero.
În prezent, brutăria timişoreană numără aproximativ 170 de angajaţi, iar cifra de afaceri de anul trecut a fost un pic sub 5 milioane de euro. Adina Bugescu spune că în fabrica deschisă în Parcul Industrial Timişoara tehnologia este folosită doar ca să scape angajatul de munca fizică, astfel încât „să se concentreze pe realizarea produsului. Putem spune că avem mai multe «bunici» care fac pâinea ca pe vremuri, doar că partea din spate a fost tehnologizată”.
Pentru ca pâinea să aibă gustul ca al celei făcute în casă, făina folosită de Prospero este cumpărată direct de la mori din ţară sau din străinătate, pentru că este important pentru reprezentanţii brutăriei să nu fie ameliorată.
Prospero are sloganul „Brutarul tău este un tip de treabă”, care este legat „de ideea că la finalul zilei vrei să faci bine”, explică Adina Bugescu, care precizează că pâinea ei preferată este un sortiment numit „Tradiţie”. „Eu compar pâinea cu vinul. O pâine bună este ca un vin de colecţie, are un gust aparte. O pâine adevărată este cea pe care poţi s-o mănânci singură cu ulei de măsline şi un pahar de vin şi poate să constituie o masă mai faină, mai interesantă şi mai plină de gust decât dacă ai mânca o friptură. Pâinea poate să facă diferenţa, te poate îngrăşa sau nu, te poate balona sau nu”, precizează reprezentantul brutăriei Prospero din Timişoara.
În ceea ce priveşte planurile de viitor, Adina Bugescu spune că îşi doreşte ca Prospero să scoată pe piaţă noi produse, dar vrea ca firma să crească organic, pentru că „Prospero nu a apărut brusc şi nu s-a dezvoltat peste noapte”.
Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF făcute pe baza datelor de pe mfinante.ro. ZF a luat în calcul codurile CAEN fabricarea pro-duselor de morărit, a amidonului şi fabricarea produselor de brutărie şi a produselor făinoase. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci au 20% din piaţă. Industria de panificaţie este un domeniu în care cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină antreprenorii locali.
Estimată la 300.000 de euro, casa soţilor Bucur este amplasată pe un teren de 1000 de mp, într-o comună din afara Bucureştiului, lângă pădure.
Constructia in sine este impozanta si pare foarte solida, Bucur dezvaluind ca a folosit la ridicarea sa panouri umplute cu spuma poliuretanica sub presiune, un material dens care termoizoleaza foarte bine. Casa are un etaj, este mai mult lata decat inalta, iar la nivelul superior se afla dormitoarele prevazute cu un perete din sticla. La parter se afla livingul si bucataria, iar la etaj, intr-una dintre camere, sotii Bucur au amenajat si o mica sala de sport, potrivit wowbiz.ro.
In ultimii ani, zona a cunoscut o crestere uluitoare. Aici, casele par sa fie construite dupa tiparul celor din revista, bucurestenii renuntand la oras pentru tihna si linistea, aerul curat si viata traita in mijlocul naturii. Un stil de viata agreat de Dana Nalbaru si Dragos Bucur pentru ei si cei doi copii ai lor, Sofia, 9 ani si Kadri, de 1 an si 4 luni.
Fabricarea ceramicii „de Cucuteni”, tradiţie veche de peste 6.000 de ani, este readusă în actualitate de doi soţi, ambii artişti plastici, din Teleorman.
La Măldăeni, Ion Mitroi şi Nicoleta Mitroi, doi soţi artişti- plastici, şi-au propus să ducă pe mai departe o tradiţie veche de peste 6.000 de ani. Folosind aceleaşi tehnici vechi de peste şase milenii cei doi realizează adevărate opere de artă, reconfigurând vasele şi statuetele de lut ars ale ceramicii „de Cucuteni”. Vasele sunt decorative, fiind foarte apreciate de către cumpărători.
„Este o ceramică care aparţine perioadei neolitice. Face parte din categoria artelor decorative ca şi celelelte trei culturi – Vădastra, Gumelniţa şi Hamangia. Eu am abordat cultura Cucuteni ca o temă în facultate. Cultura Cucuteni mi s-a părut cea mai vastă şi cea mai ofertantă şi ca decor, şi ca forme. Este o ceramică mai specială. Am lucrat câteva vase, apoi am mers pe partea de sculptură”, povesteşte artistul plastic Ion Mitroi.
Pasiunea descoperită de Ion Mitroi pe vremea când era student la Institutul de Artă din Bucureşti a fost împărtăşită curând şi de soţia sa, de profesie inginer. În vreme ce artistul şi-a dedicat mulţi ani din viaţă pasiunii pentru sculptură şi studiului acesteia, soţia sa s-a îndrăgostit de ceramica de Cucuteni „la prima vedere” şi a făcut din această pasiune un mod de viaţă.
„Totul a început ca o joacă, ca o pasiune pentru ceva de care mă îndrăgostisem. Ceramica de Cucuteni reprezenta pentru mine un ideal de frumseţe. Am început să lucrez pentru mine. Am făcut un vas, două, trei, ajunsesem deja la o perfecţiune a vaselor pe care reuşisem să le fac şi atunci soţul meu, care avea organizată o expoziţie de sculptură în lemn, mi-a propus să vin cu nişte vase de ale mele. Am rămas surprinsă de marele impact pe care l-au avut asupra oamenilor. Abia atunci am realizat că începusem să fac nişte lucruri pe care şi ceilalţi le găseau la fel de minunate ca şi mine”, spune Nicoleta Mitroi.
Fabricarea ceramicii „de Cucuteni”, tradiţie veche de peste 6.000 de ani, este readusă în actualitate de doi soţi, ambii artişti plastici, din Teleorman.
La Măldăeni, Ion Mitroi şi Nicoleta Mitroi, doi soţi artişti- plastici, şi-au propus să ducă pe mai departe o tradiţie veche de peste 6.000 de ani. Folosind aceleaşi tehnici vechi de peste şase milenii cei doi realizează adevărate opere de artă, reconfigurând vasele şi statuetele de lut ars ale ceramicii „de Cucuteni”. Vasele sunt decorative, fiind foarte apreciate de către cumpărători.
„Este o ceramică care aparţine perioadei neolitice. Face parte din categoria artelor decorative ca şi celelelte trei culturi – Vădastra, Gumelniţa şi Hamangia. Eu am abordat cultura Cucuteni ca o temă în facultate. Cultura Cucuteni mi s-a părut cea mai vastă şi cea mai ofertantă şi ca decor, şi ca forme. Este o ceramică mai specială. Am lucrat câteva vase, apoi am mers pe partea de sculptură”, povesteşte artistul plastic Ion Mitroi.
Pasiunea descoperită de Ion Mitroi pe vremea când era student la Institutul de Artă din Bucureşti a fost împărtăşită curând şi de soţia sa, de profesie inginer. În vreme ce artistul şi-a dedicat mulţi ani din viaţă pasiunii pentru sculptură şi studiului acesteia, soţia sa s-a îndrăgostit de ceramica de Cucuteni „la prima vedere” şi a făcut din această pasiune un mod de viaţă.
„Totul a început ca o joacă, ca o pasiune pentru ceva de care mă îndrăgostisem. Ceramica de Cucuteni reprezenta pentru mine un ideal de frumseţe. Am început să lucrez pentru mine. Am făcut un vas, două, trei, ajunsesem deja la o perfecţiune a vaselor pe care reuşisem să le fac şi atunci soţul meu, care avea organizată o expoziţie de sculptură în lemn, mi-a propus să vin cu nişte vase de ale mele. Am rămas surprinsă de marele impact pe care l-au avut asupra oamenilor. Abia atunci am realizat că începusem să fac nişte lucruri pe care şi ceilalţi le găseau la fel de minunate ca şi mine”, spune Nicoleta Mitroi.