BusinessMagazin

Tag: Silicon

  • Povestea omului care a revoluţionat industria IT

    William Hewlett s-a născut la 20 mai 1913, în Ann Arbor Michigan, SUA, unde tatăl său lucra ca profesor la Universitatea din Michigan. Tatăl său a primit un nou job la Stanford, iar familia Hewlett s-a mutat la San Francisco, când Bill avea doar trei ani. El s-a luptat în copilărie şi adolescenţă cu dislexia (tulburare de citire), aşa că nu a fost un elev prea strălucit în liceu. Cu toate acestea, avea o curiozitate puternică şi dorea să înţeleagă modul de funcţionare a lucrurilor din jurul său. Interesul său pentru electronică a început cu un radio, pe care l-a construit în adolescenţă din piese cumpărate de la magazin. Mai târziu, pasiunea puternică – pe care o punea în aplicare ori de câte ori avea ocazia  – şi caracterul muncitor i-au adus respectul directorului de liceu, care l-a recomandat către Stanford, în ciuda rezultatelor sale la şcoală. Datorită acestei recomandări, dar şi a reputaţiei tatălui său, Hewlett a fost acceptat la Stanford în 1930.

    Aici, l-a întâlnit pe viitorul său asociat, David Packard, iar pe cei doi i-a legat o strânsă prietenie încă din primul an. Hewlett a absolvit Universitatea Stanford în 1934, iar în 1936 a obţinut titlul de Master of Science în ingineria electrică de la Massachusetts Institute of Technology. După ce şi-a obţinut diploma, s-a întors la Stanford şi a continuat să meargă la cursuri doar din plăcere. Cursurile cu Frederick Terman, care a devenit mai târziu un jucător important în dezvoltarea Silicon Valley, i-au marcat următorii paşi în dezvoltarea carierei. |n 1939, Hewlett a obţinut şi o diplomă de inginer în electronică. |n acelaşi an, s-a căsătorit cu biochimista Flora Lamson, cu care a avut cinci copii.

    |ntoarcerea la Stanford a facilitat reluarea legăturilor de prietenie cu Dave Packard şi cei doi au investit 538 de dolari într-un start-up, Hewlett-Packard, al cărui sediu era un garaj din spatele casei lui Packard, în Palo Alto. Ordinea numelor a fost aleasă simplu, prin aruncarea unei monede. Primul lor produs, o linie automată pentru terenurile de bowling, nu a avut deloc succes, neavând piaţă de deschidere. Următorul, un oscilator audio pe care îl inventase Hewlett, a fost mult mai reuşit şi au vândut opt unităţi către The Walt Disney Company, pentru a fi utilizate în filmul Fantasia, din 1940. Compania a început încet-încet să se dezvolte. Cu excepţia serviciului de ofiţer-şef în timpul celui de-al doilea război mondial, Hewlett şi-a dedicat întreaga carieră construirii HP. La începutul anilor 1970, HP reprezenta un pionier în ingineria informatică. Răspunzând provocării lui Hewlett de a proiecta un calculator care să se potrivească în buzunarul cămăşii, inginerii de la HP au creat HP35, primul calculator ştiinţific de buzunar din lume.

    Hewlett şi Packard sunt cunoscuţi şi pentru structurile corporatiste revoluţionare denumite The HP Way. |ntre inovaţiile lor se numără împărţirea profitului, opţiunea de a oferi acţiuni angajaţilor, orele flexibile de lucru şi asigurările de sănătate pentru angajaţi. Aceste decizii au avut o influenţă majoră asupra culturii corporatiste americane. Hewlett considera că angajaţii sunt fundamentali pentru succesul companiei şi a lucrat într-un mediu informal alături de ei, indiferent unde se aflau în ierarhia corporativă. A încurajat, de asemenea, inovaţia, oferind echipei oportunităţi de rezolvare a problemelor creative ori de câte ori era posibil. Hewlett s-a retras în 1987, dar a revenit la scurt timp, în 1990, pentru a-l ajuta pe Packard în schimbările ce au revitalizat compania. 

    Un om caritabil din fire, Bill Hewlett a creat în 1966, împreună cu soţia sa, Fundaţia William şi Flora Hewlett. Considerat un adevărat vizionar, acesta a primit numeroase premii, inclusiv medalia prezidenţială a ştiinţei, cea mai înaltă recunoaştere a naţiunii pentru realizare ştiinţifică, acordată de preşedintele Reagan. |n 2001, Hewlett a murit de insuficienţă cardiacă la vârsta de 87 de ani, în Palo Alto.

  • Cum arată cele mai scumpe ceasuri din lume – GALERIE FOTO şi VIDEO

    Ceasurile au devenit un accesoriu nelipsit, atât în rândul bărbaţilor, cât şi al femeilor. Însă în articolul de faţă nu vă prezentăm ceasuri obişnuite, ci doar pe cele care au intrat în clubul ceasurilor de 1 milion de dolari. Mai jos veţi putea vedea cele mai scumpe ceasuri din lume, selectate de către publicaţia americană WatchTime.

    Hublot Classic Fusion Haute Joaillerie – 1 milion de dolari

    Este format doar din 8 piese, iar suprafaţa îi este acoperită de 1.185 de diamante.

    Roger Dubuis Excalibur Quatuor – 1.1 milioane de dolari

    Potrivit companiei, este primul ceas construit integral din silicon şi este compus din 590 de piese, ceea ce îl face uşor, dar rezistent. Doar trei exemplare există în lume.

     

     

  • Miliardarii din Silicon Valley s-au săturat de şcoli normale şi au creat una specială pentru copiii lor. Cum arată – GALERIE FOTO

    Dezvoltatorul de software educaţional AltSchool, cu unităţi în California şi New York, a strâns finanţări de 40 de milioane de dolari în cea mai recentă rundă de finanţare. Anterior, a avut finanţări de peste 130 de milioane de dolari de la giganţi precum Mark Zuckerberg, Peter Thiel şi Andreessen Horowitz.
     
    Potrivit Business Insider, AltSchool este un sistem de ”microşcoli”, în fiecare dintre acestea învaţă între 35 şi 120 de elevi. Şcoala îşi propune să aducă învăţământul la un nivel adaptat secolului 21. Şcoala a fost fondată de Max Ventilla, un fost manager din cadrul Google, în 2013. În prezent există şapte unităţi AltSchool. În 2015, costul şcolarizării aici era de aproximativ 20.000 de dolari. AltSchool împarte elevii cu vârste cuprinse între patru şi 14 ani în trei grupe – în acest sistem nu există clase tradiţionale. 
     
    O zi obişnuită de şcoală începe cu copiii care semnează prezenţa pe un iPad. O aplicaţie, creată special pentru această şcoală, monitorizează tot ce ţine de elevi: de la notele pe care le obţin ei, până la planuri de învăţare personalizată şi alergii la diverse alimente. Profesorii discută împreună cu familiile copiilor despre copii şi stabilesc apoi un set de obiective pentru ca profesorii să îi înveţe pe copii în funcţie de interesele lor, slăbiciunile şi punctele forte. 
     
    Fiecare copil primeşte un ”playlist” săptămânal de activităţi de învăţare individuale şi de grup ţintite spre atingerea acelor obiective – spre exemplu, unii dintre elevi pot să scrie pe blogurile personale despre hobbyuri precum colecţionarea de monede. Alţii pot face demonstraţii pe baza jocului Pac-Man şi a MaKey MaKey – un circuit simplu care transformă obiectele de zi cu zi în interfeţe. 
     
    Elevii mai mari au participat chiar şi la ore de redesign – un tânăr de 11 ani a adaptat modelul unei săli de clasă într-un circuit de parkour. O altă elevă, care vrea să fie veterinar, avocat, scriitor şi autor de carte manga, a crescut câteva plante şi a creat o grădină interioară – ea a declarat Business Insider că îi plac ”sarcinile adaptate abilităţilor ei”. 
     

  • Miliardarii din Silicon Valley s-au săturat de şcoli normale şi au creat una specială pentru copiii lor. Cum arată – GALERIE FOTO

    Dezvoltatorul de software educaţional AltSchool, cu unităţi în California şi New York, a strâns finanţări de 40 de milioane de dolari în cea mai recentă rundă de finanţare. Anterior, a avut finanţări de peste 130 de milioane de dolari de la giganţi precum Mark Zuckerberg, Peter Thiel şi Andreessen Horowitz.
     
    Potrivit Business Insider, AltSchool este un sistem de ”microşcoli”, în fiecare dintre acestea învaţă între 35 şi 120 de elevi. Şcoala îşi propune să aducă învăţământul la un nivel adaptat secolului 21. Şcoala a fost fondată de Max Ventilla, un fost manager din cadrul Google, în 2013. În prezent există şapte unităţi AltSchool. În 2015, costul şcolarizării aici era de aproximativ 20.000 de dolari. AltSchool împarte elevii cu vârste cuprinse între patru şi 14 ani în trei grupe – în acest sistem nu există clase tradiţionale. 
     
    O zi obişnuită de şcoală începe cu copiii care semnează prezenţa pe un iPad. O aplicaţie, creată special pentru această şcoală, monitorizează tot ce ţine de elevi: de la notele pe care le obţin ei, până la planuri de învăţare personalizată şi alergii la diverse alimente. Profesorii discută împreună cu familiile copiilor despre copii şi stabilesc apoi un set de obiective pentru ca profesorii să îi înveţe pe copii în funcţie de interesele lor, slăbiciunile şi punctele forte. 
     
    Fiecare copil primeşte un ”playlist” săptămânal de activităţi de învăţare individuale şi de grup ţintite spre atingerea acelor obiective – spre exemplu, unii dintre elevi pot să scrie pe blogurile personale despre hobbyuri precum colecţionarea de monede. Alţii pot face demonstraţii pe baza jocului Pac-Man şi a MaKey MaKey – un circuit simplu care transformă obiectele de zi cu zi în interfeţe. 
     
    Elevii mai mari au participat chiar şi la ore de redesign – un tânăr de 11 ani a adaptat modelul unei săli de clasă într-un circuit de parkour. O altă elevă, care vrea să fie veterinar, avocat, scriitor şi autor de carte manga, a crescut câteva plante şi a creat o grădină interioară – ea a declarat Business Insider că îi plac ”sarcinile adaptate abilităţilor ei”. 
     

  • Cum se pregătesc de Apocalipsă miliardarii din Silicon Valley: insule private sau adăposturi fortificate

    Reid Hoffman, cofondatorul LinkedIn, a declarat publicaţiei americane că estimează cum mai mult de 50% din miliardarii din Silicon Valley şi-au luat măsuri de precauţie în ce priveşte un posibil sfârşit al lumii.  Adăposturi fortificate, menite să facă faţă unor evenimente catastrofale precum o epidemie virală sau un război nuclear, au început să capete interesul lor, după ce din ce în ce mai multe indicii referitoare la un posibil Război Rece au început să apară.

    Hoffman a mai spus că anumiţi oameni bogaţi se tem de o reacţie negativă împotriva miliardarilor din Silicon Valley, din cauza faptului că inteligenţa artificială creată acolo ar putea lua locurile de muncă a din ce în ce mai mulţi oameni.

    Steve Huffman, CEO-ul Reddit, care locuieşte în San Francisco, a cumpărat câteva motociclete, arme şi muniţie, astfel încât să poată să se adăpostească în casa lui cât mai mult timp în situaţia unui dezastru. În 2015, şi-a făcut chiar şi o operaţie la ochi pentru că a considerat că aceasta i-ar creşte şansele de supravieţuire.

    Antonio García Martínez, un fost product manager al Facebook, care locuieşte şi el în San Francisco, şi-a cumpărat circa cinci acri de pădure pe o insulă în Pacific, unde s-ar putea ascunde de un Armaggedon. Insula lui are generatoare, panouri solare şi arme.

    Articolul din New Yorker arată şi cum există anumite grupuri private pe Facebook care sunt gazdele unor discuţii între bogaţii lumii care îşi caută adăposturi în care să se ascundă. Noua Zeelandă a devenit o destinaţie cunoscută pentru cei care vor să îşi caute adăposturi în cazul unui război.

     

  • Cum a ajutat spamul Airbnb să ajungă o afacere de miliarde de dolari

    În ianuarie 2009, cei trei fondatori ai unui site mai puţin cunoscut numit Airbedandbreakfast.com (în traducere Aerpatşimicdejun.com) au decis în ultimul moment să participe la investirea preşedintelui Barack Obama. Brian Chesky, Joe Gebbia şi Nathan Blecharczyk erau toţi trecuţi de 20 de ani, nu avea niciunul bilet la festivităţi sau haine de iarnă potrivite şi nici măcar o idee clară despre programul săptămânii. Însă au văzut o oportunitate. Afacerea lor de servicii online de home-sharing şchiopăta de mai mult de un an, fără să aducă prea mare satisfacţie. Acum ochii lumii aveau să fie îndreptaţi spre capitala ţării. Iar ei au vrut să profite.

    Au găsit un apartament ieftin în Washington, într-o casă dărăpănată cu trei etaje lângă Universitatea Howard, care, la fel ca atât de multe alte case în acele vremuri disperate, era în executare silită. Camerele erau nemobilate. Aveau doar o canapea extensibilă, pe care cei trei antreprenori au cedat-o prietenului şi consilierului lor Michael Seibel, care deţinea site-ul de streaming video Justin.tv. Noaptea s-au înghesuit pe podeaua din lemn tare pe saltele gonflabile.

    Gazda lor era un chiriaş care aştepta evacuarea. Locuia în apartamentul de la subsol şi a folosit site-ul AirBed & Breakfast pentru a închiria primul etaj, gol, şi, celor trei oaspeţi, propriul său dormitor, living-ul şi garderoaba. Simţind o oportunitate de promovare, Chesky a trimis un e-mail personalului de la Good Morning America cu garderoba şi un producător a inclus-o într-o trecere în revistă a cazărilor neobişnuite pentru cei care doreau să participe la investirea preşedintelui.

    Ziua, cei trei, însoţiţi de Seibel, au împărţit fluturaşi cu AirBed & Breakfast de la staţia de metrou Dupont Circle. „Închiriaţi-vă camera! Închiriaţi-vă camera!”, strigau către navetiştii înghesuiţi. Cei mai mulţi îi ignorau. În timpul nopţii s-au întâlnit cu alte gazde AirBed & Breakfast în oraş, din vorbă în vorbă au descoperit cum să intre la petrecerile inaugurale, şi au răspuns la mai multe e-mail-uri de la un client nemulţumit – oaspetele din dormitorul de la subsol. Femeia venise cu o dubiţă Volkswagen tocmai din Arizona, cu câinele ei de ajutor, un chihuahua, şi nu era încântată de cazarea aglomerată. Într-o suită de plângeri, ea s-a declarat nemulţumită de mirosul de marijuana, că sucul pe care l-a lăsat în frigider i-a fost luat; în plus, clădirea nu respecta normele privind persoanele cu dizabilităţi. La un moment dat, chiar ameninţa că sună la poliţie. Chesky, Gebbia şi Blecharczyk stăteau la doar câţiva metri deasupra capului ei, în camera de sus, desigur, tastând scuzele de rigoare.

    În ziua inaugurării, s-au trezit la ora 3 dimineaţa pentru a ocupa un loc cu perspectivă bună spre National Mall. Au mers peste 2 mile pentru a ajunge acolo, şi şi-au cumpărat de la un magazin de pe drum pălării şi măşti. La ora 4 îşi găsiseră deja loc pe spaţiul verde în zona deschisă publicului, la o depărtare de câteva terenuri de fotbal de podium prezidenţial.

    „Stăteam spate în spate şi încercam să ne încălzim”, spune Chesky, directorul executiv al afacerii numite acum Airbnb. „A fost cea mai rece dimineaţă din viaţa mea. Toată lumea a aplaudat atunci când a apărut soarele”.

    Acestea se petreceau în urmă cu opt ani. De atunci, multe s-au schimbat – preşedintele, întreprinzătorii. Însă puţine companii au schimbat viaţa de oraş la fel de profund şi la fel de repede cum a făcut-o compania lansată de antreprenorii care tremurau anonimi în mulţime în acea zi. Airbnb nu este singura în acest pionierat. Uber a avut, de asemenea, o contribuţie uriaşă. Cele două companii sunt printre start-up-urile cu cea mai rapidă creştere din istorie în funcţie de vânzări, valoarea de piaţă şi numărul de angajaţi. Împreună, ele întruchipează cea de-a treia fază a istoriei internetului, era inovaţiei post-Google şi post-Facebook.

    Au ajuns atât de sus, şi la o valoare combinată de 99 de miliarde de dolari, cu toate că nu deţin prea multe active fizice. Airbnb poate fi considerată una dintre cele mai mari companii hoteliere din lume, în prezent fiind evaluată la 30 de miliarde de dolari, aproximativ la fel ca Marriott International – cu toate că nu are în proprietate camere de hotel reale. Fondatorii săi sunt multimiliardari, cel puţin pe hârtie. Uber se numără printre cele mai mari servicii de transport cu maşina de lume, dar nu are ca angajaţi şoferi profesionişti şi nici nu deţine autovehicule (cu excepţia unei mici flote experimentale de automobile care se conduc singure). Uber este evaluată la 69 miliarde dolari, mai mult decât oricare alt start-up de tehnologie privat. Ambele start-up-uri au oferit idei vechi de când timpul (transportul în comun, primirea oamenilor în gazdă), dar împachetate altfel. Şi ambele companii creează aporoape încontinuu controverse pe fiecare piaţă urbană pe care intră. Ele au venit să reprezinte, cel puţin pentru unii, mândria tehnoelitei. Criticii le învinovăţesc pentru distrugerea regulilor de bază ale angajărilor, de aglomerarea traficului, de ruinarea cartierelor, agravarea penuriei de locuinţe şi în general de aducerea unui capitalism neîngrădit în oraşe liberale. Airbnb şi Uber nu au anticipat acest grad de respingere, care i-ar fi putut descuraja pe întreprinzătorii mai prudenţi sau mai puţin zeloşi.

  • În Europa se inventează viitorul, dar Bucureştiul are alte griji

    Silicon Valley este casa celor mai mulţi unicorni, iar continentul asiatic creşte foarte repede în domeniul start-up-urilor, dar viitorul se inventează în Europa, spune un raport realizat de firma de cercetare Atomico. În acest peisaj, Bucureştiul este unul dintre cele mai puţin prietenoase oraşe cu antreprenoriatul digital.

    2016 a fost anul în care a avut loc prima evaluare de 100 de miliarde de dolari pentru o companie europeană, SAP. Tot în 2016, Softbank a achiziţionat ARM pentru 32 de miliarde de dolari, Tencent a cumpărat Supercell pentru 10 miliarde de dolari, ceea ce face ca start-up-ul din Helsinki, capitala Finlandei, să devină primul decacorn, adică un startup evaluat la peste 10 miliarde de dolari. Şi, bineînţeles, tot în 2016 a fost realizată şi tranzacţia gigant de 47 de miliarde de dolari prin care Qualcomm, cel mai mare producător de cipuri de smartphone-uri, a achiziţionat NXP Semiconductors, cel mai mare furnizor de cipuri din industria automotive. Cele două companii, care au împreună afaceri de peste 30 de miliarde de dolari, vor avea produse capabile de vânzări de 138 de miliarde de dolari până în 2020, estimează Qualcomm.

    De asemenea, două treimi din cele mai mari companii europene au făcut investiţii directe în firme de tehnologie în timp; o treime dintre ele au achiziţionat jucători din sfera IT&C pe parcursul ultimilor doi ani. De exemplu, Lidl a cumpărat Kochzauber, serviciu online pentru livrări de produse, Carrefour a achiziţionat Rue du Commerce, iar Daimler a preluat Here.

    „Deşi Brexitul nu s-a întâmplat deja, votul în favoarea ieşirii Marii Britanii din UE a declanşat o incertitudine asupra companiilor de tehnologie europene, dar antreprenorii sunt optimişti şi fac pregătirile necesare. Platforma Meetup arată că a crescut foarte mult numărul întâlnirilor de networking din domeniu în oraşe precum Bucureşti, Lisabona sau Praga”, se arată în raportul Atomico. Pe lângă huburile cunoscute deja, precum Londra, Paris, Berlin sau Stockholm, apar start-up-uri interesante şi în locuri precum Lisabona, Copenhaga sau München.

    În Europa se află cinci dintre primele zece instituţii academice din domeniul tehnologiei, cu universitatea ETH Zürich în fruntea clasamentului. În top zece se mai află Oxford, Imperial (Londra), EPF (Lausanne), TU München. Un alt lucru interesant cuprins în raport este că în Europa se găsesc mai mulţi programatori profesionişti (4,7 milioane) decât în SUA (4,1 milioane), cei mai mulţi dintre ei aflându-se în Germania, Marea Britanie sau Franţa. De exemplu, în capitala Marii Britanii sunt peste 300.000 de programatori, mai mulţi ca în New York (peste 250.000), dar mai puţin ca în zona Silicon Valley (peste 564.000). Nici Bucureştiul şi nici Clujul nu apar în studiu, dar în clasament figurează Budapesta cu peste 48.000 de programatori.

    Unde se situează România în acest peisaj al inventării viitorului? În condiţiile în care IT-ul creşte considerabil în Cluj şi Bucureşti, şi ambele au fost numite de mai multe ori „Silicon Valley-ul din estul Europei”, Bucureştiul a fost caracterizat ca fiind printre cele mai puţin prietenoase oraşe cu antreprenoriatul digital, clasându-se la coada clasamentului realizat de European Digital City Index 2016. Acesta arată cât de favorabile sunt condiţiile din diferite oraşe pentru dezvoltarea antreprenoriatului digital. Pentru a realiza acest clasament s-au luat în considerare infrastructura digitală, accesul la capital, mediul de business, cultura antreprenorială etc.

    Bucureştiul s-a aflat pe locul 52 din cele 60 de oraşe analizate, primele locuri fiind ocupate, în această ordine, de Londra, Stockholm, Amsterdam, Helsinki şi Paris. La capătul celălalt se găsesc Nicosia, Valletta sau Riga. Bucureştiul stă bine la infrastructură digitală, dar suntem ultimii în Europa ca piaţă; altfel spus, firmele de profil nu pot monetiza produsele şi serviciile lor pe plan local şi trebuie să-şi caute clienţii peste hotare. Capitala noastră a fost penalizată din cauza accesului limitat în ceea ce priveşte capitalul, dar şi din pricina slabei dezvoltări a culturii antreprenoriale.

    În rândul celor mai dezvoltate sectoare ale antreprenoriatului digital din ecosistemul românesc se numără securitatea cibernetică, comerţul electronic şi gamingul, cu menţiunea că de la mijlocul anului 2014 au început să apară tot mai multe start-up-uri specializate pe inteligenţă artificială, 3D printing sau realitate virtuală şi augumentată. Printre atuurile României au fost enumerate abundenţa de talent din domeniu, costurile de viaţă scăzute şi un număr mare de acceleratoare.

    Totuşi finanţările sunt, în continuare, greu de obţinut în România, iar fondatorii au şanse mai mari să găsească investitori în afara ţării. Investiţiile de pe plan local sunt, de obicei, în jurul unei valori medii de 500.000 de euro pe an.
    Start-up-urile evidenţiate de studiu sunt cele care au făcut exit, adică Avangate (soluţii de comerţ electronic pentru producători de software), eJobs (platformă online de recrutare) şi imobiliare.ro (platformă online de anunţuri imobiliare). În privinţa celor care nu au marcat exitul, au fost menţionate TypingDNA (securitate cibernetică), Symme3D (producător imprimante 3D) şi Axosuits (robot medical).

    „România încearcă să-şi rezolve problemele şi să faciliteze relaţiile dintre guvern şi ecosistemul start-up-urilor pentru a promova inovaţia şi dezvoltarea economică. Guvernul a început să acorde din ce în ce mai multă atenţie industriei IT, în ultimii ani deoarece domeniul reprezintă 6% din PIB-ul României. Încă mai sunt multe lucruri de rezvolvat, dar abordarea proactivă a jucătorilor locali este încurajatoare pentru viitor”, se arată în studiu.

    De reţinut este şi faptul că în România un antreprenor are nevoie în medie de aproape 12.500 de dolari pentru a începe o afacere, mai mult decât în Polonia, Suedia, Bulgaria, Croaţia sau Ungaria, dar mai puţin decât în ţări dezvoltate precum Germania, Italia sau Norvegia, arată raportul Global Entrepreneurship Monitor, care a luat în considerare 60 de ţări.
    Poate acesta este şi motivul pentru care nu foarte mulţi români doresc să pornească o afacere pe cont propriu. Mai mult de jumătate dintre români (52%) sunt interesaţi de ideea de a-şi dezvolta propria afacere, mult mai puţin decât restul Europei, unde aproape trei sferturi (74%) din populaţie are o atitudine pozitivă faţă de antreprenoriat, conform raportului global de antreprenoriat din 2016 al Amway. Conform acestuia, spiritul antreprenorial la noi în ţară a înregistrat o tendinţă descrescătoare, potrivit aceleaşi surse, cu valori mult mai scăzute faţă de media globală (56%), dar aproape comparabile cu media europeană (45%). În medie, 34% dintre respondenţii români şi‑au manifestat dorinţa de a deveni antreprenori şi de a iniţia o afacere, în scădere cu 5% faţă de ediţia din 2015 a studiului Amway.

    Pe de altă parte, România are doar 30 de IMM-uri la 1.000 de locuitori, număr care plasează ţara pe penultimul loc în Uniunea Europeană, conform unei analize a ZF, în timp ce media UE se situează la 54 de astfel de întreprinderi la mia de locuitori, conform celor mai recente date ale Comisiei Europene. IMM-urile constituie cel mai mare angajator din România, având un total de 2,5 milioane de salariaţi la nivelul anului 2014, adică 63% din totalul personalului ocupat din ţară, arată calculele ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului.

    Care este motivul pentru care oamenii vor să devină antreprenori? La nivel mondial, pe primul loc în menţiunile respondenţilor se află dorinţa de independenţă, de a fi propriul şef, urmată de posibilitatea de a-şi pune în practică propriile idei; în România antreprenoriatul este văzut ca o posibilitate de a câştiga independenţa (42%), dar şi ca o posibilitate a obţine venituri suplimentare (41%).

    Pare că niciodată nu a fost un timp mai bun decât prezentul pentru a deveni un antreprenor în Europa; mai rămâne doar ca Bucureştiul şi întreaga Românie să profite de infrastructura digitală excelentă, de talentele locale şi să intre în rândul oraşelor occidentale.

  • Ţara care are toate şansele să devină un nou Silicon Valley: Hub-urile IT, mâna de lucru ieftină şi facilităţile fiscale au transformat-o într-un paradis

    Ţara are toate şansele să devină un Silicon Valley al Europei de Est. Specialiştii spun că este un paradis pentru companiile IT şi că a creat un mediu care a favorizat inovaţia, potrivit The Wall Street Journal

    “Este un loc relativ ieftin pentru a dezvolta”, a declarant un antreprenor. ” Este un loc perfect pentru a dezvolta jocuri”, a adăugat el.

    “Ne-a plăcut să lucrăm mai mult aici [decât în alte ţări], deoarece cultura muncii, etica, educaţia şi calitatea oamenilor au fost la un nivel foarte ridicat”, a declarat Igor Magazinik, co-fondator Viber.

    Ţara care are toate şansele să devină un nou Silicon Valley: Hub-urile IT, mâna de lucru ieftină şi facilităţile fiscale au transformat-o într-un paradis

  • Un start-up din Silicon Valley deţinut şi de români a atras investiţii de 28 de milioane de dolari

    Zipongo, un start-up american în care producătorul local de aplicaţii online Zitec deţine o participaţie minoritară, a încheiat o nouă rundă de finanţare, în care a atras investiţii în valoare de 18 milioane de dolari, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Până în prezent, proiectul a beneficiat de o finanţare totală de 28 de milioane de dolari.

    Lansată în iunie 2011, de către Jason Langheier, doctor şi masterand în Sănătate Publică, platforma Zipongo.com include şi integrează diferite aplicaţii menite să schimbe comportamentul consumatorilor în ceea ce priveşte nutriţia. În funcţie de preferinţele utilizatorului, acesta poate primi reţete, liste de cumpărături sau recomandări de restaurante. Recomandările sunt generate pe baza unor algoritmi specializaţi, în funcţie de datele despre utilizator colectate în respectiva aplicaţie.

    La noua rundă de investiţii au participat Mayfield Fund, din al cărui portofoliu mai fac parte şi alte proiecte din domeniul sănătăţii (Basis Science, HealthTap, Lantern, Brighter, Finrise), precum şi investitorii implicaţi deja, printre care Excel Venture Management.

    Compania românească Zitec a fost printre primii susţinători şi investitori în startup-ul american, în timp ce a fost responsabilă şi de dezvoltarea tehnologică a platformei Zipongo până înainte de prima serie de finanţare, asigurând astfel tranziţia acestui start-up, printr-o serie de pivotări al modelului de afaceri, până la prima finanţare calificată.

    ”Investiţiile în startup-uri globale reprezintă în continuare o prioritate pentru noi, datorită faptului că permit echipei să lucreze cu tehnologii noi, în domenii noi, dar mai ales cu modele de business inovatoare, perfect adaptate transformării digitale. Astfel, putem înţelege mai bine viitorul în ceea ce priveşte aplicaţiile online şi aplica cu succes tot know-how-ul la nivelul clienţilor din România”, a declarat Alexandru Lăpuşan, CEO Zitec.

    “Obţinerea unei noi runde de finanţare, în Silicon Valley, de către unul dintre startup-urile susţinute de Zitec încă de la început este pentru noi încă o confirmare că strategia noastră a funcţionat”, a mai spus Lăpuşan.

    În prima etapă de dezvoltare, startup-ul s-a focusat pe wellness, iar în a doua are în vedere implicarea în prevenţia obezităţii şi diabetului, dar şi a altor afecţiuni, pe viitor, cum ar fi  bolile inflamatorii intestinale şi cancer prin conceptul de „alimentaţie ca medicament/food as medicine”.

    Potrivit reprezentanţilor Zipongo, alimentanţia personalizată reprezintă cel mai puternic medicament generic, fiind mai eficient din punct de vedere al costurilor, având mai puţine reacţii adverse şi beneficii pentru mai multe afecţiuni.

    Pentru a oferi recomandări care au un efect direct asupra sănătăţii, compania pune accent pe datele despre utilizator, această strategie incluzând un parteneriat cu firma 23andMe pentru a face recomandări în funcţie de trăsăturile genetice, şi ia în calcul inclusiv exploatarea microbiomului.

    Zitec este una dintre companiile lider în industria IT din România, specializată în dezvoltarea de produse şi aplicaţii online complexe, precum şi servicii de online marketing. Compania are un ritm de creştere anual susţinut, afaceri de 4,5 milioane euro în 2015 şi circa 40% din venituri provenite din proiecte externe, dezvoltate pentru parteneri din SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Elveţia, Italia sau Olanda.

     

  • Cum Apple şi restul starurilor din Silicon Valley fentează fiscul

    Uniunea europeană vorbeşte serios când spune că vrea ca marile companii străine să-şi plătească corect taxele. A dovedit-o obligând Apple, cea mai valoroasă companie din lume, să dea Irlandei 13 miliarde de euro în taxe neachitate – un ajutor de stat oferit de guvernanţii de la Dublin despre care autoritatea antitrust a ue a decis că încalcă regulile europene. Suma reprezintă cea mai mare pedeapsă pecuniară decisă de comisia europeană contra unei singure companii.

    Apple nu este singura companie străină care se foloseşte de legislaţiile permisive din Europa sau din alte zone pentru a evita plata taxelor. Spre exemplu, nimeni nu poate întrece în ingeniozitate companiile crescute în Silicon Valley, mai ales când vine vorba de fentarea Fiscului.

    Wired.com explică schema folosită de regii tehnologiei din America.

    Vânzând drepturi de proprietate intelectuală către companii-marionetă, Apple, Google, Microsoft & Co. îşi mută profiturile în ţări cu taxe mai reduse, precum Irlanda. Acesta este doar începutul schemei. Urmează acordarea unor sublicenţe pentru drepturi de proprietate intelectuală unei a doua unităţi, să zicem irlandeze, care contabilizează vânzările globale. Apoi entitatea B plăteşte redevenţe către compania A, scăpând astfel de venituri. Însă compania A are sediul în Caraibe, un paradis fiscal, ceea ce face ca venitul din redevenţe să nu poată fi taxat în Irlanda. Există însă şi o problemă: până când Fiscul american nu-şi primeşte partea, companiile nu-şi pot aduce lichidităţile în SUA. Deci nu-şi pot folosi banii acolo. „Poate că până la urmă nu e ceva atât de genial“, scrie Wired.com.

    Apple, cel puţin, ar putea să-şi aducă cash-ul acasă, dar nu în orice condiţii. În urmă cu trei ani, Tim Cook, şeful companiei, a explicat clar acest lucru. Convocat în faţa unei comisii speciale a Senatului american, ca să dea socoteală pentru banii blocaţi în străinătate, Cook le-a explicat politicienilor: Apple nu va repatria miliardele de dolari, profiturile din operaţiunile internaţionale, până când Trezoreria nu va reduce taxele aplicate companiilor. „N-am niciun plan să aduc banii acasă la actualul nivel al impozitelor“, a spus CEO-ul. A fost un răspuns – unul din multele – care l-a enervat pe preşedintele comisiei, Carl Levin, povesteşte The Guardian.

    Aplecându-se înainte, neînduplecatul senator septuagenar din Michigan l-a ţintuit cu privirea pe Cook pe deasupra ochelarilor: „Intenţia dumneavoastră este să nu aduceţi banii acasă dacă noi nu reducem taxele? Am înţeles bine?“.
    Cook le-a mai explicat o dată: „Nu am niciun plan să aduc banii la actualele niveluri ale impozitelor“.
    A fost un schimb de cuvinte plin de încărcătură care a făcut clar impasul la care au ajuns relaţiile dintre corporaţiile americane şi Washington. La acea vreme, Apple avea aproximativ 100 de miliarde de dolari în cash – profituri din operaţiunile din străinătate – bani păstraţi cu grijă în afara SUA, unde mâna Fiscului american nu putea ajunge.

    De atunci, la fiecare trei luni, Apple actualizează infomaţiile furnizate Wall Street-ului despre grămezile sale de cash şi de fiecare dată cifra a crescut cu câteva miliarde de dolari. La ultima numărătoare, în urmă cu ceva mai mult de şase săptămâni, suma se situa la 215 miliarde de dolari. Dacă Apple ar aduce aceşti bani acasă în SUA, ar trebui să plătească un impozit de 40%, una dintre cele mai mari cote din lume. „Apple îşi serveşte acţionarii păstrând aceste fonduri în străinătate“, le-a explicat senatorilor compania de tehnologie californiană.

    Folosind lacune în legislaţia fiscală, existente de mult timp, Apple şi numeroase alte multinaţionale pot evita să plătească taxe în SUA atât timp cât îşi ţin profiturile în afara ţării. Este o ciudăţenie a legislaţiei americane (iar aici trebuie precizat că este o tradiţie în SUA ca marile companii să cheltuiască sume mari pe lobby pentru ca politicienii să adopte legi care le sunt favorabile) care are un impact dramatic şi din ce în ce mai nesustenabil asupra lumii corporatiste. Aceste aberaţii fac ca afacerile bogate din SUA să acumuleze grămezi uriaşe de bani, netaxaţi, în străinătate. În ultimii ani tendinţa a accelerat din cauza dezvoltării explozive a liderilor din sectorul tehnologiei şi a succesului de care aceştia se bucură în întreaga lume.

    Companiile americane, excluzând băncile, deţineau în afara SUA lichidităţi de 1.200 de miliarde de dolari la sfârşitul anului trecut, potrivit calculelor Moody’s. Puţin mai mult de jumătate din această sumă – 630 de miliarde de dolari – ar aparţine Apple şi altor companii de tehnologie. Printre acestea ar figura greii din Silicon Valley: Microsoft (96 de miliarde de dolari), Cisco (57 de miliarde de dolari), Google (43 de miliarde de dolari) şi Oracle (45 de miliarde de dolari).

    Preşedintele SUA Barack Obama a promis că va convinge corporaţiile americane să-şi repatrieze profiturile, aşa cum promit şi candidaţii la preşedinţie din partea republicanilor şi a democraţilor. Însă cum poate fi realizat acest lucru? Aici părerile la Washington diferă de zeci de ani. Dacă rezultatul a fost intransigenţa, puţini s-au plâns foarte zgomotos. Impasul convine foarte mult companiilor americane, permiţând celor mai mari afaceri internaţionale să se bucure de cheltuieli cu taxe extrem de mici.