BusinessMagazin

Tag: Silicon

  • Când Silicon Valley nu mai e de ajuns

    Dacă până acum un an consideram că tehnologia este businessul nostru, acum ne-am dat seama că obiectivul nostru este de a construi businessuri digitale, în condiţiile în care 80% dintr-o afacere este reprezentată de produsul acesteia”, explică Ioan Iacob, managing partner în cadrul Qualitance QBS, direcţia pe care compania locală a luat-o în urmă cu câţiva ani.

    Qualitance a investit anual câteva sute de mii de euro, până la 0,5 mil. euro anul acesta, în dezvoltarea unei platforme tehnologice care va sta la baza creării propriilor produse software, precum şi la realizarea de soluţii pentru diferiţi clienţi – de la companiile foarte mari (una dintre principalele categorii de clienţi de până acum) şi până la start-up-uri. Am început să lucrăm şi în zona de venture capital şi private equity. Ceea ce facem este să le oferim fondurilor un kit de tehnologie pentru start-up-urile în care acestea investesc”, a punctat el, adăugând că în kitul oferit se regăsesc schelete şi componente de tehnologie reutilizabile pe care start-up-urile le pot folosi atunci când îşi dezvoltă produsul. Practic, kitul de tehnologie de la Qualitance rezolvă una dintre problemele cu care se confruntă start-up-urile din întreaga lume: viteza de punere pe piaţă a produsului (“speed to market”) şi stabilitatea şi durabilitatea acestuia.

    „Un start-up este tot timpul sub presiunea de a livra şi sub presiune financiară şi de aceea de foarte multe ori se îndreaptă către outsourcing ieftin. Atunci, de cele mai multe ori produsul nu e livrat la timp, iar când este livrat nu este exact ce a dorit start-up-ul şi are probleme de scalabilitate, securitate ş.a.m.d.”, a subliniat Ioan Iacob.

    Afacerea Qualitance a început să prindă viteză din 2009, când veniturile companiei au fost de 100.000 de euro, acestea depăşind pragul de un million de euro în 2012. De atunci, businessul Qualitance s-a multiplicat de peste 10 ori, anul trecut compania înregistrând o cifră de afaceri de circa 11 milioane de euro, cu 36% mai mare comparativ cu 2017. Totodată, echipa Qualitance a crescut şi ea odată cu dezvoltarea businessului, de la aproximativ 50 de persoane în 2012, la aproape 200 în prezent, din care 85% sunt specialişti IT.

    Cum a reuşit însă Qualitance să-şi crească businessul atât de mult şi să se extindă pe 3 continente? De-a lungul celor 12 ani, compania a adăugat treptat noi linii de business. Astfel, pe lângă serviciile de consultanţă şi testare de software, Qualitance a adăugat şi partea de dezvoltare software, iar ulterior şi divizia de inovaţie. Aceasta din urmă a fost înfiinţată în urmă cu circa trei ani, după preluarea start-up-ului Launch Podium, fondat de australianul Mike Parsons. Odată cu achiziţia LaunchPodium, antreprenorul de origine australiană a devenit managing partner în cadrul Qualitance, iar astfel compania locală a ales deschiderea celui de-al doilea birou internaţional (după cel din Silicon Valley) în Sydney, Australia.

    Divizia de inovaţie din cadrul Qualitance se axează pe noi tehnologii precum inteligenţa artificială, realitatea virtuală, machine learning sau internet of things (IoT).

    „AI (inteligenţa artificială – n. red.) reprezintă cel mai important pariu pentru noi în prezent. Businessul nostru este să construim businessuri digitale cu ajutorul AI. Practic, acum AI este cea mai importantă componentă pentru noi în zona de tehnologie, alături de IoT şi big data. AI nu înseamnă doar un arbore de decizie, ci înseamnă o maşină capabilă să înveţe (machine learning). Înseamnă să creezi sisteme care să înveţe şi care să funcţioneze autonom şi nu pe care să le preprogramezi”, a explicat Ioan Iacob. 

    În prezent, Qualitance construieşte o platformă financiară proprie care se bazează pe AI.

    „Sunt câteva zone unde AI va crea o diferenţă şi la care noi lucrăm – servicii financiare, pentru care am şi construit o platformă pe care o vom lansa în perioada următoare, proptech, retail, sănătate şi apărare”, a punctat el.

    Anul trecut, divizia de inovaţie a generat 40% din afacerile Qualitance QBS SRL şi aceasta a stat totodată şi la baza creşterii businessului, iar ponderea s-a păstrat şi în prima jumătate a acestui an, când veniturile companiei s-au situat la 5 mil. euro. 

    Qualitance a vizat încă de la început colaborarea cu start-up-uri, primul birou din afara ţării fiind deschis în Silicon Valley (California, SUA), unde se găsesc cele mai multe start-up-uri pe metru pătrat. Recent, compania a inaugurat două birouri noi, unul în New York şi altul la Londra, acesta din urmă fiind axat tot pe zona de start-up-uri şi fonduri de investiţii. 

    „Anul acesta am deschis două birouri noi în New York şi Londra. Biroul din New York este orientat către zona enterprise, la fel ca şi cel din Sydney, în timp ce biroul de la Londra a ales să se axeze pe zona de start-up-uri şi fonduri de investiţii de tip venture capital şi private equity, la fel ca şi biroul pe care îl avem în San Francisco care a fost dintotdeauna orientat către start-up-uri”, a menţionat Ioan Iacob. De profesie inginer software, el, împreună cu partenerul său de business Radu Constantinescu (economist) au pus bazele Qualitance în 2007, compania specializându-se în consultanţă şi testare de software. Înainte de lansarea propriei afaceri, cei doi au lucrat pentru mai multe companii din IT.
    Unul dintre cele mai importante proiecte finalizate de Qualitance anul acesta este platforma online pentru credite ipotecare Casa Mea, dezvoltată pentru BCR (Banca Comercială Română).

    „Qualitance a transformat radical procesul de achiziţie a unei locuinţe prin credit ipotecar – este o premieră în România. Ceea ce în varianta clasică era un proces extrem de stresant pentru clienţi, acum a devenit o experienţă plăcută prin funcţionalitatea intuitivă şi claritate”, a susţinut Ioan Iacob.

    Qualitance a colaborat îndeaproape cu echipele din BCR – de la departamentul comercial, până la cel juridic şi GDPR, prima versiune a platformei Casa Mea fiind dezvoltată în circa 10 săptămâni.

    „În 10 săptămâni, am realizat MVP-ul (produs minim viabil) – care a cuprins funcţionalităţile esenţiale pentru utilizatori. Am creat sute de prototipuri, le-am testat constant cu potenţiali utilizatori şi am obţinut feedbackul lor pe care l-am integrat în produs. În felul acesta, ne-am asigurat că experienţa pe care am creat-o se ridică la nivelul aşteptărilor clienţilor, menţinând un ritm accelerat de dezvoltare. În plus, prin rapid prototyping am eliminat scenariul în care construim în baza unor presupuneri greşite”, a explicat Bogdan Pascu, managerul de proiect din cadrul Qualitance pentru proiectul Casa Mea.

    În total, peste 20 de persoane din cadrul Qualitance au lucrat la platforma realizată pentru BCR, din care jumătate programatori, iar împreună cu angajaţii BCR implicaţi în proiect, echipa Casa Mea a numărat circa 50 de persoane. 

    În prima etapă, în aplicaţie au fost introduse funcţionalităţile de bază precum autentificarea, scanarea de documente, primirea de notificări şi vizualizarea etapelor dosarului şi fazele în care se află utilizatorul în procesul de obţinere a creditului ipotecar. Apoi, a doua etapă de implementare a vizat introducerea funcţionalităţii de chat care permite iniţierea unei discuţii cu o persoană din bancă pentru a cere detalii cu privire la produsul ipotecar şi la dosarul clientului, în timp ce în ultima versiune a platformei software a fost adăugată şi funcţia prin care se pot invita colaboratori – notari, evaluatori, agenţi imobiliari şi vânzători, plus îmbunătăţiri legate de proces.

    „Pentru următoarele două versiuni pe care le-am dezvoltat am făcut mii de teste cu utilizatorii (atât clienţi, cât şi angajaţi din bancă) – sesiuni de feedback în care am observat cu atenţie cum folosesc aplicaţia, unde se blochează, unde au nevoie de ajutor, ce e neclar şi de ce au nevoie ca să le facem viaţa mai uşoară”, a menţionat Mădălina Gheorghiu, senior UX designer în cadrul Qualitance.

    Astfel, în prezent, un client al BCR care doreşte un credit ipotecar merge prima dată în sucursala băncii, semnează cererea pentru o anumită ofertă, iar apoi are acces la dosarul său de credit în orice moment şi de pe orice dispozitiv mobil, prin aplicaţiile dedicate pentru Android şi iOS, sau desktop/laptop, în versiunea web. Ca atare, procesul de acordare a unui credit ipotecar este transparent, clientul având mereu informaţii despre statusul dosarului său şi etapa în care se află, şi totodată este simplificat, utilizatorul de Casa Mea nefiind nevoit să mai facă atât de multe drumuri la bancă.

    „Încă din etapa de prototipare am vrut să rezolvăm cele mai acute probleme ale clienţilor BCR: partea de analiză a dosarului, drumurile infinite la bancă, comunicarea cu banca şi faptul că nu înţelegeau procesul şi/sau termenii bancari”, a subliniat Elena Popa, business analyst lead în cadrul Qualitance.

    „Înainte dura 1-2 luni sau chiar mai mult până la acordarea unui credit ipotecar, în funcţie de speţa dosarului, iar numărul de vizite la bancă era de 8 până la 15. După implementarea Casa Mea, toţi aceşti indicatori s-au redus la mai puţin de jumătate. Ai nevoie de circa patru vizite la bancă acum, iar tot procesul durează aproximativ două săptămâni”, a completat Bogdan Pascu.

    Din punct de vedere tehnic, echipa Qualitance a dezvoltat partea de back-end a platformei cu ajutorul limbajului de programare Java, aplicaţii mobile cu ajutorul limbajelor de programare native pentru iOS şi Android, iar aplicaţia web prin intermediul Angular. În ceea ce priveşte modul de lucru al echipei tehnice Qualitance, abordarea a fost „agile” – presupune o muncă cu roluri dedicate, echipa fiind autonomă, iar iteraţiile de cod realizându-se în două săptămâni.

    „În primele două luni după lansarea aplicaţiei către publicul larg, am avut zero defecte – ceea ce se întâmplă foarte rar în dezvoltarea de software”, a subliniat Bogdan Pascu.

    Platforma Casa Mea este integrată în infrastructura IT BCR şi refoloseşte componente din sistemul informatic al băncii, aceasta comunicând direct cu aplicaţia pentru produsul ipotecar de bază al BCR. De asemenea, toţi clienţii BCR care folosesc aplicaţia George – asistentul virtual lansat recent de bancă, pot utiliza aceleaşi credenţiale şi pentru autentificarea în platforma Casa Mea.

    Aplicaţia Casa Mea are deja 1.300 de utilizatori, din care 600 au finalizat procesul pentru acordarea creditului ipotecar.

    „În decursul unui an de la lansarea platformei, estimăm că aproape jumătate din creditele ipotecare acordate de BCR vor parcurge procesul de creditare prin aplicaţia Casa Mea”, a punctat Dana Dima, vicepreşedinte executiv pe segmentele de retail şi private banking în cadrul BCR. 
    Realizarea platformei Casa Mea pentru BCR a fost unul dintre cele mai mari proiecte ale Qualitance din România în ultimul an, însă pe plan internaţional compania locală dezvoltă proiecte de inovaţie pentru jucători de talie mondială precum gigantul american Johnson and Johnson, compania de media News Corp din Australia, plus alţi jucători din sectorul financiar.

    Proiectele internaţionale din SUA şi Australia pe zona enterprise sunt gestionate de subsidiarele Qualitance din New York, respectiv Sydney. În prezent, Qualitance are patru subsidiare în afara României – două în SUA, în San Francisco şi New York, una în Australia (Sydney) şi una în Marea Britanie, la Londra. Dintre acestea, două au fost deschise în prima jumătate din 2019, iar compania se pregăteşte să inaugureze şi al treilea birou internaţional la finalul acestui an. Subsidiarele din străinătate vor genera anul acesta circa 2 milioane de euro pentru grupul Qualitance, care se vor adauga ţintei de afaceri de 11,5 milioane de euro estimate pentru România la finalul lui 2019.

    „Estimăm o cifră de afaceri de 11,5 milioane euro pentru România în 2019, la care se adaugă 2 milioane euro de la subsidiarele externe. Din cifra de afaceri estimată pentru sfârşitul acestui an, 45% este reprezentată de proiectele de inovaţie, urmând să ne concentrăm eforturile pe dezvoltarea acestui segment”, a sumarizat Radu Constantinescu, managing partner în cadrul Qualitance.

    Principalele funcţionalităţi ale platformei online ipotecare Casa MeaPrin intermediul platformei Casa Mea, clienţii BCR au posibilitatea de a:

    ¶  vizualiza informaţiile esenţiale despre creditul său: suma, durata, tip dobândă şi rata dobândă, valoare rată lunară, DAE, suma totală de rambursat şi avans;
    ¶  transmite instant către bancă documentele necesare analizei prin încărcarea în aplicaţie (scanare cu telefonul, încărcare din galerie, încărcare fişier pdf din memoria dispozitivului său din spaţiul virtual de stocare);
    ¶  comunica prin chat cu banca, dacă are întrebări;
    ¶  beneficia de sprijin pe tot parcursul procesului, fiind ghidat în aplicaţie (descriere pentru fiecare etapă, descrierea fiecărui document solicitat cu informaţii despre cum şi de unde îl obţine şi un model al documentului, formulare ce pot fi descărcate din aplicaţie pentru completare în cazul documentelor standardizate);
    ¶  primi notificări instant la încheierea fiecărei etape şi când sunt preluate documentele în analiza de către banca sau când se solicită o corecţie sau un document suplimentar;
    ¶  vedea istoricul acţiunilor pe fiecare document;
    ¶  invita colaboratori în aplicaţie (vânzători, agenţi imobiliari sau notari), care să ajute la finalizarea documentelor necesare analizei creditului.

  • Cine este executivul din Silicon Valley care a cheltuit un milion de dolari pentru a trăi mai mult. “Vreau să prind 180 de ani”

    Născut în 1973, Dave Asprey a devenit cunoscut pentru rolurile executive deţinute în Silicon Valley. De-a lungul anilor a devenit însă supraponderal, cântărind chiar şi 136 de kilograme, iar asta l-a determinat să îşi schimbe modul de viaţă.
     
    Asprey e serios atunci când spune că vrea să trăiască până la 180 de ani. “Cineva trebuie să o facă, iar eu sunt dispus să mor încercând”, a declarat el celor de la BBC.
     
    Deşi mulţi l-ar cataloga drept excentric, Asprey spune că este primul biohacker profesionist. Mai exact, el foloseşte ştiinţa şi tehnologia pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea – un soi de hacker al corpului uman.
     
    Regimul lui Dave Asprey e unul complex: îşi înlătură o parte din măduva din şirea spinării pentru a putea extrage celule stem care să îi fie, ulterior, injectate în tot corpul; petrece constant timp în camere de crioterapie (spaţii în care se foloseşte nitrogenul lichid pentru scăderea temperaturii corpului); face “băi” de lumina infraroşie şi multe altele.
     
    Până în prezent, Dave Asprey a cheltuit peste un milion de dolari pentru acest regim.

  • Cine este tânărul de 20 de ani din Botoşani care refuzat cele mai importante companii din lume, precum Facebook sau Microsoft

    Potrivit unui raport al Yahoo! Finance, Silicon Valley a produs, până acum, aproape 5.000 de milionari. 
     
    Unul dintre cei mai tineri dintre aceşti milionari este Sebastian Dobrincu, un antreprenor în serie născut la Botoşani şi care a urmat liceul la Bucureşti.
     
    Dobrincu are 20 de ani şi a înfiinţat, în SUA, o firmă care sincronizează platformele de social media; printre clienţii săi sunt mulţi artişti, precum Selena Gomez şi Justin Bieber.
     
    Mark Zuckerberg l-a invitat la Menlo Park, la sediul Facebook, pentru că dorea să-l cunoască. Tim Cook l-a invitat, la rândul său, la Cupertino când Dobrincu avea doar 18 ani; ambele întâlniri s-au dovedit a fi încercări de recrutare, scriu cei de la Forbes, pe care Dobrincu le-a refuzat.
     
     
    Aventura sa ca programator a început la vârsta de 8 ani, când a fost fascinat de un fişier cu coduri care generau un joc de calculator. La 11 ani, Sebastian Dobrincu avea deja primul job plătit, după ce a intrat în legătură cu cel mai mare dealer din SUA de yacht-uri şi bărci pe care l-a ajutat să îşi facă un site, scrie ZF.
     
    În urmă cu trei, în timp ce se afla la New York, unde locuieşte şi în prezent, tânărul a avut o idee de milioane pe care a şi pus-o în practică înfiinţând firma Storyheap, care sincronizează reţelele de social media. A făcut o serie de cercetări în urma cărora a observat că nimeni nu s-a aplecat spre rezolvarea acestei probleme, astfel că a încercat să dezvolte un proiect cu mare potenţial de afaceri.
     
    Ulterior, el a mai fondat alte companii precum Brandmates sau Owlmetrics, ambele specializate în analiza datelor din social media.

  • Opinie Nikolaus Franke: cine sunt antreprenorii din Westeros şi cum poate fi asemănat acesta cu Silicon Valley

    Nikolaus Franke este profesor la WU Executive Academy; El susţine cursurile de antreprenoriat şi inovaţie în cadrul programului de Executive MBA organizat de WU la Bucureşti.

    Scriitorul George R.R. Martin şi producătorii serialului au creat un univers fantastic pentru povestea lor complexă. Un univers care este condus de legile naturii (cum ar fi ierni neobişnuite), care are propria geografie (ilustrată de hărţi), propria istorie, tehnologie, cultură, religie şi propriile sisteme sociale. În Westeros, inovaţia reprezintă un fenomen prea puţin luat în seamă. Prin urmare, nu este nicio surpriză faptul că progresul şi prosperitatea societăţii întâmpină probleme. În doar două domenii însă putem observa rezultate concrete ale unei gândiri inovatoare.

    1. Arme şi tehnologie militară

    În primul rând, există o diversitate de arme şi tehnologii militare, cumva de la sine înţeles, având în vedere că vorbim despre o lume caracterizată de războaie şi bătălii. Principiul dominant al inovaţiei este unul modern: inovaţia este generată şi se dezvoltă prin utilizatorii săi, nu prin companii specializate care obţin beneficii financiare din scalarea businessurilor şi a produselor. Exemple de inovaţii care respectă acest principiu sunt: utilizarea focului în bătălia de la Blackwater sau pentru distrugerea Septului (de către „utilizatorii” Tyrion şi Cersei), identificarea sticlei dragonului ca o unealtă eficientă împotriva armatei de White Walkeri sau arcul gigantic al lui Qyburn, care poate fi folosit împotriva dragonilor. Aceste instrumente inovative au apărut din nevoia practică a oamenilor de a folosi tehnologii diferite faţă de cele folosite pe scară largă. La finalul sezonului 7, The Night King/Regele Nopţii dezvoltă ceea ce este în mod cert cea mai radicală inovaţie: distrugerea Marelui Zid de către un dragon modificat genetic.

    Cu toate acestea, reticenţa la inovaţie este, de asemenea, evidentă în ceea ce priveşte tehnologia militară. Cele mai multe arme sunt, aparent, mai vechi de 100 sau chiar 1.000 de ani. Săbiile centenare făcute din oţel valyrian sunt considerate opere de artă. În calitate de observatori neutri, nu ne putem abţine să nu ne întrebăm de ce actorii nu investesc mai multă energie mentală pentru a crea noi arme, având în vedere că sunt atât de interesaţi de această categorie de produse. O inovaţie care este de la sine înţeleasă ar consta în amestecul de dragoni şi foc sălbatic pentru a crea o bombă cu capacitate mare de distrugere. Focul a fost deja descoperit şi catalogat drept o modalitate eficientă de luptă împotriva armatei morţilor. Altă idee inovatoare ar fi folosirea sticlei dragonilor pentru fabricarea unor gloanţe, care ar putea fi o armă foarte bună împotriva inamicului principal. Dar ce fac producătorii de arme? În loc să depună efort în direcţia unei strategii care se bazează pe lupta de la distanţă, ei construiesc topoare din sticla dragonului. Aparent, nu beneficiază de destule resurse pentru a face astfel de combinaţii.

    Trebuie să notăm şi faptul că, desigur, aceste inovaţii în tehnologia armelor pot, în cel mai bun caz, să aducă beneficii pentru prosperitatea societăţii (de exemplu, pentru asigurarea păcii sau eliminarea ameninţărilor externe, cum ar fi invazia armatei de White Walkeri). În principal, totuşi, ei sunt caracterizaţi de distrugere şi anihilare – opusul progresului.

    2. Inovaţii sociale

    Rebeliunea de care dă dovadă Robert ameninţă dinastia la putere şi poate fi considerat un disruption factor. Dar, după asasinarea lui în primul sezon, putem considera că puterea tradiţională s-a reinstaurat. Inovaţiile sociale aduse de Daenerys Targaryen par a fi mai durabile. Aceasta are succes în eradicarea sclaviei în Essos şi este prima femeie lider care aspiră la Tronul de Fier. Este interesant de observat faptul că ultima din aceste ultime inovaţii, emanciparea, se răspândeşte imediat: Cersei este un „fast follower“, iar Arya, Brienne, Sansa, Asha şi Viperele urmează, de asemenea, trendul setat de ea şi sparg stereotipurile de gen în Westeros pe parcursul seriei.

    Ce altceva putem observa în termeni de inovare? Nu multe. Şaua şi scaunul cu rotile al lui Bran, dar şi liftul de la Zid sunt inovaţii ale utilizatorului. Nu primim multe informaţii despre sistemele sale, ceea ce este interesant dacă privim totul dintr-o perspectivă tehnologică.

    Problema nu este nici lipsa fondurilor, nici a antreprenorilor

    Întrebarea este, atunci: de ce nu avem mai multe inovaţii? Motivul nu ţine de lipsa banilor. Sistemul Băncii de Fier din Braavos tine sub control fondurile din Westeros. Nu este vorba nici despre lipsa spiritului de antreprenoriat. Multe dintre personajele cheie au potenţial în acest sens. Tyrion, Tywin, Varis, Samwell, Missandei şi Littlefinger se arată personaje inteligente şi cu potenţial. Există şi asertivitate antreprenorială. Cersei, Daenerys, Stannis şi mulţi alţii nu se joacă atunci când vine vorba de consolidarea şi extinderea propriilor puteri. Cu greu s-ar împiedica de nişte principii etice în drumul lor. Evenimente ca Nunta Roşie sau Bătălia Bastarzilor pot fi privite ca nişte manevre inteligente. Alianţe neobişnuite se formează pe parcursul serialului. Faptul că diferitele triburi de wildlings cooperează reprezintă o dovadă a abilităţii lui Mance Rayder în afaceri. Antreprenorul Jon Snow face o treabă bună şi reuşeşte să-i facă pe cei din Westeros şi pe wildlings să colaboreze.

    Iar în ceea ce priveşte dorinţa lui de a crea cea mai complexă alianţă de până acum, pactul împotriva Regelui Nopţii şi a armatei sale, poate fi descrisă ca un elevator pitch. Prezentarea lui Wight o face pe Cersei, care nu este oricum deschisă la cooperare, să ezite pentru un minut. Asta demonstrează că exemplele din realitate sunt întotdeauna convigătoare. Motto-ul „Un Lannister îşi plăteşte mereu datoriile” vine să demonstreze înţelegerea intuitivă a strategiei „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, o strategie clasică din teoria jocurilor. Agilitatea Aryei în schimb reprezintă un start-up flexibil şi neconvenţional care aduce avantaje jucătorilor.

    Pământul din ecosistemul inovativ Westerosian este arid

    Problema nu este cauzată, cum am mai spus, nici de lipsa fondurilor, nici de lipsa spiritului antreprenorial. Atunci, care este cauza? Doi factori ar putea explica lipsa inovaţiei.

    ● Pentru început, nu există instituţii care să suţină spiritul inovativ. Universităţi, instituţii de research sau de educaţie – care reprezintă epicentrul cultivării gândirii inovative – sunt complet subdezvoltate. Cel mai frecvent tip de educaţie promovează utilizarea armelor (cu accent pe practică). În schimb, cititul este o abilitate pe care oamenii din Westeros o învaţă singuri (de exemplu Davos Seaworth şi Gilly). Oraşul Vechi pare că este singurul loc unde se pune accent pe cercetare şi pe activităţi de dezvoltare. Un număr mare de cercetători lucrează acolo. Dar la fel ca Banca de Fier, care lasă de dorit în ceea ce priveşte preocuparea faţă de client, şi Oraşul Vechi se comportă ca un monopol. În absenţa competiţiei, acesta acţionează pentru nevoile proprii. Au fost create bariere uriaşe care trebuie să fie trecute de toţi cei care aspiră la un loc aici, iar tot procesul se desfăşoară într-o manieră birocratică. Qyburn, un inventator fără scrupule, este detronat, iar pragmaticul Samwell îl poate vindeca pe Jorah Mormont doar prin încălcarea regulilor conservatoare ale Oraşului Vechi. Comunicarea şi informaţia joacă un rol important în ceea ce priveşte lipsa inovaţiei. Domeniul tehnologiei poate fi mult îmbunătăţit; se spune că nici măcar presa scrisă nu fusese încă inventată. Mesajele sunt trimise prin intermediul unor mijloace rudimentare şi singurele domenii care par a fi înregistrat o dezvoltare sunt cele care ţin de serviciile secrete şi producţia otrăvii.

    ● Există posibilitatea unei legături cauzale între lipsa unui ecosistem inovativ în Westeros şi un al doilea factor – structura socială. Sistemul de clase sociale este cel mai nefavorabil în ceea ce priveşte inovaţia. Nu este bazat pe performanţă sau pe sisteme de piaţă, ci pe principiul eredităţii. Prin urmare, nu este nicio surpriză pentru nimeni faptul că toţi conducătorii aspiră aproape exclusiv la putere şi nu la îmbunătăţirea calităţii vieţii celor pe care îi conduc. Războaiele frecvente au drept consecinţe distrugerea infrastructurii, fiind un impediment în construirea unor instituţii care să promoveze spiritul inovativ. Structura iraţională a lumii este sabotorul dezvoltării. Judecarea prin supunerea la tortură, fatalismul şi ocultismul sunt caracteristici care fac din Westeros un loc unde iluminarea nu a ajuns. Într-un fel, acest lucru este de înţeles, deoarece într-o lume cu umbre mortale, morţi care învie şi dragoni zburători, este destul de greu să fii raţional.

    Luând în considerare cele explicate mai sus, rămâne doar să sperăm că antreprenori sociali ca Daenerys, Jon Snow şi Tyrion vor avea succes în pregătirea terenului pentru mai multe inovaţii, care să aducă progres, prosperitate şi pace oamenilor din Westeros. În acest context, sunt mai mult decât bucuros să le ofer ideile mele inovative de arme (gloanţele din sticla dragonului şi bomba distrugătoare a dragonilor de foc) fără a cere drepturi de autor.

  • Cum a reuşit una dintre cele mai bogate femei din lume să piardă o companie de 9 miliarde de dolari şi să fie ameninţată cu închisoarea

    Elizabeth Holmes a trecut de la una dintre cele mai promiţătoare tinere din Silicon Valley la inculpată într-un caz de fraudă, totul în doar câţiva ani.
     
    După ce a luat lumea prin surprindere anunţând un sistem care ar fi permis testarea sângelui în doar câteva secunde, Holmes, ajunsă acum la 34 de ani, a fost pusă sub acuzare pentru frade împotriva medicilor, pacienţilor şi a investitorilor.


    Potrivit unui anunţ al procurilor, Holmes şi fostul partener Sunny Balwani au “folosit publicitate falsă pentru a încuraja doctorii şi pacienţii să folosească laboratoarele Theranos, în condiţiile în care ştiau că tehnologie nu produce rezultate corecte”.

     

    Planurile femeii care a reuşit să piardă într-un singur an o avere de 9 miliarde de dolari

    Holmes a fondat în 2013 Theranos, o companie ce promitea să revoluţioneze modul în care sunt diagnosticate bolile, prin testarea sângelui. Testarea prin sânge este dificilă, scumpă şi nu s-a schimbat din 1960 încoace. Se face în spitale şi în birourile medicilor. Flacoane cu sânge sunt trimise şi testate, iar acest lucru durează săptămâni întregi, procedurile fiind supuse deseori erorilor umane. Desigur, un ac înfipt în braţul persoanelor testate sperie de asemenea persoanele care evită uneori analizele medicale din cauza acestei proceduri.


    În locul acestui procedeu, Elizabeth Holmes ne propunea să mergem la o farmacie să luam dispozitivul creat de compania ei care ar putea extrage o picătură de sânge fără durere.

    În 2015, Forbes estima averea sa la 4,5 miliarde de dolari; un an mai târziu, aceeaşi publicaţie o cota cu zero dolari în conturi.

  • Cine vrea un business? Un fond de investiţii cu 28 mil. euro pe mână ajută antreprenorii. ”Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up”

    Într-un ecosistem de finanţare sănătos, alături de antreprenorii la început de drum stă un business angel sau un fond de venture capital, iar dacă primii se găseau mai greu în România ultimilor ani, cei din urmă lipseau din piaţă. Early Game Ventures vine în ajutorul antreprenorilor care vor să acceseze capital în mod etapizat, la fel ca în Silicon Valley, cu 28 de milioane de euro pe mână.

    „Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up. Sunt între 220-250 milioane de euro în piaţă care trebuie să fie investiţi în următorii cinci ani”, spune Cristian Munteanu, managing partner şi cofondator al fondului de venture capital Early Game Ventures (EGV). Prin urmare, aproape 250 de milioane de euro sunt împărţiţi în piaţă între fonduri care vor să intre în faza incipientă a unui business şi să asiste la o dezvoltare exponenţială şi fonduri de private equity care vor să intre mai târziu în companie.

    Cine vrea un business? Un fond de investiţii cu 28 mil. euro pe mână ajută antreprenorii. ”Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up”

  • Finanţare ca în Silicon Valley pentru antreprenori locali

    „Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up. Sunt între 220-250 milioane de euro în piaţă care trebuie să fie investiţi în următorii cinci ani”, spune Cristian Munteanu, managing partner şi cofondator al fondului de venture capital Early Game Ventures (EGV). Prin urmare, aproape 250 de milioane de euro sunt împărţiţi în piaţă între fonduri care vor să intre în faza incipientă a unui business şi să asiste la o dezvoltare exponenţială şi fonduri de private equity care vor să intre mai târziu în companie.

    Însă care este problema? Cum poate aproape un sfert de miliard de euro să stea în piaţă fără să găsească o masă la care să se aşeze? Din perspectiva investitorilor, una dintre probleme ar fi lipsa educaţiei antreprenoriale în România şi în special lipsa cizelării antreprenorilor în ceea ce înseamnă atragerea de finanţări. „Noi nu avem un sistem de educaţie care să scoată antreprenori, ci doar executanţi. La noi lipsesc nişte şcoli pentru că universităţile nu au înţeles, nu au transfer tehnologic. Avem oameni care vin la noi cu tot felul de nebunii, care vin cu
    OZN-uri. La propriu, am primit o aplicaţie pentru un avion rotund care se poate deplasa în orice direcţie. Sau exprimarea din mailurile pe care ni le trimit atunci când caută finanţare. Am primit mail cu: «Salut. Ce faci?». Dacă eşti om de business, pui mâna pe o carte şi citeşti şi te educi”, spune Cristian Munteanu, un om cu o experienţă de peste 15 ani în marketing şi care are în CV fondarea mai multor startup-uri americane.

    El este unul dintre cofondatorii celui mai nou fond de investiţii din piaţă, care ţinteşte o dimensiune de 28 milioane euro. Early Game Ventures este finanţat în majoritate prin Programul Operaţional de Competitivitate şi confinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională. Alături de FEI, un alt investitor important al Early Game Ventures este Globalworth, o companie înfiinţată în România în 2013, listată pe segmentul AIM al Bursei de Valori de la Londra. Cu un portofoliu de 35 de proiecte în Polonia şi România şi o valoare de 2,1 miliarde de euro, Globalworth este cel mai mare investitor de pe piaţa de birouri din Europa Centrală şi de Est.  

    Cei trei parteneri ai Early Game Ventures sunt Cristian Munteanu, Dan Călugăreanu şi Radu Stoicoviciu. Cristian Munteanu a înfiinţat la rândul lui start-up-uri de tehnologie pe Coasta de Vest din Statele Unite, în Seattle şi San Francisco. Dan Călugăreanu este preşedinte al TechAngels, cea mai mare asociaţie de business angels din ţară, şi a contribuit de-a lungul anilor la crearea ecosistemului de start-up-uri din România. Radu Stoicoviciu vine cu o experienţă de 25 de ani în consultanţă, în ultimii 10 ani conducând divizia de Mergers & Acquisitions a PwC în România şi Europa de Sud-Est.

    Fondul cu capital de risc îşi propune să investească anual în companii inovative din România, unde vrea să intre cu un tichet cuprins între 50.000 euro şi 4 milioane euro în funcţie de potenţialul şi specificul companiei. „Am lansat fondul pe 7 decembrie, dar ne întâlnim de multe luni cu start-up-uri. Am văzut peste 150 de echipe şi aş spune că am aranjat discuţii cu şase dintre ele şi sperăm ca măcar patru să se fructifice în investiţii semnate. (…) Avem un program de accelerare şi luăm doar 5-6 start-up-uri pe an. De aici dăm între 50.000 şi 200.000 de euro”, explică Munteanu.

    În găsirea start-up-urilor cărora le oferă finanţare, accentul este pus pe proprietatea intelectuală şi pe valoarea adăugată pe care o poate aduce un proiect, iar fondatorii îşi propun să împartă eventualele oportunităţi de finanţare în funcţie de necesarul de capital cu care pot contribui. „Avem o plajă largă. Avem programul de accelerare, unde intrăm cu investiţii între 50.000 euro şi 200.000 euro pe an. Aici am vrea să investim din prima 100.000 de euro. Pe lângă aceste investiţii mici, căutăm companii în care putem intra cu 500.000 – 4 milioane euro, iar pentru România 4 milioane euro este o investiţie de Şeria A”, spune investitorul.

    În perspectiva fondului, companiile în care vor investi vor fi împărţite clar în trei categorii: losers (n.red.: pierzătorii), money-back (n.red.: banii înapoi) şi winners (n.red.: câştigătorii). „Împărţim în trei categorii: losers – unde ştim că băgăm bani şi că nu vom scoate niciodată, iar aici se va situa cea mai mare parte din investiţii, şi unde vom face exit abia după doi-trei ani. Mai departe avem categoria money-back, unde investim, avem speranţe şi ieşim în vreo cinci ani pentru a obţine puţin mai mult decât investiţia, iar categoria care contează cel mai mult sunt câştigătorii – unde menţinem o participare mai lungă, de 7-8 ani. Acele companii au potenţialul să întoarcă tot fondul”, explică Munteanu.

    Venture capital (capital de risc – n.red.) reprezintă o clasă de investitori mai puţin exploatată în România, care presupune un apetit de risc, ce vine în ecosistemul de finanţare al start-up-urilor fix după capitalul propriu al fondatorilor, în acelaşi timp cu momentul pe care îl vânează şi un business angel. Rolul capitalurilor atrase de la fondurile de tip venture capital este acela de a da un impuls businessurilor prin capitalul suplimentar pe care îl oferă. „Noi încercăm să accelerăm businessurile. Pe noi ne interesează ca acele start-up-uri să investească timp, deoarece capital investim noi. Ne interesează viteza.

    Dacă luăm ceva micuţ şi venim şi băgăm noi jumătate de milion de euro, deodată un start-up poate exploda. De câte ori o echipă ne întreabă cum se poate dezvolta mai departe, noi îi sfătuim să cheltuie banii. Ne interesează ca firmele să salveze timp, că bani le dăm noi.” Mai mult, EGV vrea să încurajeze întregul ecosistem de finanţare, şi, pentru că Dan Călugăreanu, fostul şef al celei mai mari asociaţii de business angel din România, face parte din fondatori, EGV va păstra în fiecare investiţie şi un tichet disponibil pentru un business angel. „Vrem ca la fiecare investiţie să punem un tichet deoparte pentru un angel care vrea să intre cu noi în rundă. În loc să îşi asume singuri, le dăm confortul că investesc alături de un fond, ceea ce generează o siguranţă mai mare.”

    În ceea ce priveşte finanţările pentru oamenii de afaceri la început de drum, Munteanu susţine că băncile ar putea juca un rol mai activ în acest segment de economie, încât nimeni nu îndrăzneşte să ceară bani la bancă pentru a pune pe picioare o afacere. „Băncile joacă foarte sigur acum. Dacă e un lucru cert este că nu vei lua bani de la bancă decât dacă îţi pui casa garanţie. Nu cred că trimite nimeni mailuri la bănci. Lumea a învăţat cum funcţionează băncile. Ele nu au nici măcar înţelegerea acestei clase de investitori, venture capital. România pare mai mult o ţară de retail banking”, conchide confondatorul. Fondul îşi asumă 4-6 start-up-uri pe an, în condiţiile în care doar în ultimele luni au fost contactaţi de aproape 200 de businessuri ce caută finanţare. „Rata de acceptare este foarte mică. Sunt multe lucruri rele în faptul că nu există deja o cultură investiţională în România, dar sunt şi lucruri bune. Faptul că sunt puţini investitori de early stage, cum suntem noi, ne dă avantajul de a avea un flux mare de businessuri care apelează la noi.”

    Cu toate acestea, din perspectivă investiţională, capitalul trebuie să vadă dincolo de antreprenorii neavizaţi sau care doar aleargă după finanţări fără un produs solid şi serios. „Start-up-urile pe care le găseşti la toate concursurile, care discută cu toată lumea fără niciun fel de discernământ, nu sunt neapărat cele mai bune. Dar ăsta e stratul vizibil de companii care vor să ridice bani din piaţă. Sub acest strat mai este unul concentrat pe dezvoltarea produselor şi la care trebuie să ai cumva acces. Accesul este un cuvânt cheie în venture capital”, spune Munteanu.

  • Tesla, găini şi fundaţii

    Simbolurile de statut se mai schimbă cu timpul, în general atunci când ajung să şi le permită prea mulţi, ceea ce începe să se întâmple cu Tesla, care rămâne însă maşina potrivită în care să te afişezi în zonă. Un alt motiv de laudă este posibilitatea de a veni cu avionul personal la muncă, iar cei cărora li se pare că nu mai impresionează la fel de tare ca altădată atunci când spun că sunt fondatori sau directori de firme au opţiunea întemeierii unei fundaţii, pe modelul celei a soţilor Bill şi Melinda Gates.

    Unii bogaţi sunt foarte preocupaţi de mâncarea sănătoasă sau de ecologie şi se apucă de crescut găini. Aceştia caută neapărat găini din rase care nu au fost exploatate în ferme industriale şi care să aibă pedigree de sute de ani, să fie blânde încât să poată fi ţinute în braţe de copii, frumoase şi să producă ouă aspectuoase. Ei nu se dau în lături de la a cheltui şi 20.000 de dolari pe coteţe hi-tech, construite de firme specializate şi pe care le controlează prin intermediul unor sisteme cum ar fi Coop Tender, care permite aprinderea luminii în interior şi exterior ori închiderea şi deschiderea uşilor de la distanţă şi este prevăzut cu detector de mişcare pentru prădători.

    Unii merg până într-acolo încât să angajeze bucătar dedicat pentru găini care să le gătească, pe considerentul că dacă acestea se hrănesc sănătos, şi ouăle lor vor fi sănătoase pentru stăpâni. 

  • Ce a păţit un bărbat fără adăpost care nu îşi găsea un loc de muncă după ce a apelat la un gest disperat

    David Casarez, absolvent al Universităţii A&M din Texas, s-a mutat în Silicon Valley în toamna anului trecut, în speranţa că va găsi un job în industria tehnologică. După aproape un an de încercări nereuşite, Casarez, care locuia pe atunci într-o camionetă şi se ocupa cu dezvoltarea de site-uri web, a luat o decizie neobişnuită.

    El a ieşit la colţul străzii cu o serie de copii după CV-ul său şi a început să le distribuie şoferilor, în timp ce purta, de asemenea, o pancartă pe care scria “Persoană fără adăpost, flămândă după succes. Ia un CV”.

    Unul dintre şoferii care au trecut pe lângă el i-a făcut poze, atât lui cât şi CV-ului, pe care le-a postat ulterior pe twitter. Postarea a strâns peste 137.000 de distribuiri şi un număr impresionant de cereri din partea unor potenţiali angajatori, primind peste 200 de oferte de muncă. 

    Casarez spune că este alegerea sa să trăiască ca un om fără adăpost, şi că  locuieşte într-o camionetă mai mult pentru a reduce cheltuielile, decât din necesitate. Înainte de a-şi părăsi serviciul la General Motors pentru a-şi căuta un loc de muncă în Silicon Valley, el trăia tot într-o camionetă.

     

  • Adio birouri clasice. Cum arată cel mai nou spaţiu de co-working din Cluj

    „Până acum am investit 250.000 de euro. Am lucrat cu un arhitect din Statele Unite şi cu artişti locali în amenajare, proces care a durat patru luni”, spune Gabriel Rusu, unul dintre parteneri.
     
    În această afacere, cei doi primesc finanţare de la două companii americane, care au decis să investească într-un spaţiu de acest tip, popular mai ales în Statele Unite, dar şi în alte ţări. Intenţia lor este să creeze o reţea la nivel naţional şi o comunitate extinsă.
     
    Cei doi parteneri estimează că imobilul va fi ocupat integral până în noiembrie. Capacitatea totală este de 170 de locuri, iar tariful este de 160 de euro lunar pe persoană. În viitor, clădirea urmează să fie deschisă 24 de ore din 24.