BusinessMagazin

Tag: raspuns

  • “Să ai banii nu este o fericire, dar să nu îi ai este trist şi poate distruge vieţi.” Spune un milionar după ce a devenit mai bogat decât îşi putea imagina vreodată

    Martin Lewis, milionarul care a fondat platforma de economisire MoneySavingExpert din Marea Britanie, s-ar putea pensiona chiar mâine – dar COVID-19 a transformat jobul său într-unul de care este nevoie acum mai mult ca niciodată, potrivit theguardian.com.

    La 48 de ani, el este îngrijorat de grupurile de oameni excluse de guvernul britanic din schemele de acordare de sprijin.

    Este descris în presa internaţională ca un Robin Hood care a devenit inimaginabil de bogat luptând împotriva corporaţiilor de unul singur; un pasionat de finanţe, dar şi de stand-up comedy.
    A studiat Dreptul la London School of Economics, dar şi jurnalismul la universitatea Cardiff.
    Atunci când colegii săi spuneau că vor să fie corespondenţi de război, el visa la un job într-un show TV de dimineaţă în care să le spună oamenilor cum să economisească bani.

    În 2003, a pus bazele site-ului moneysavingexpert.com, iar apoi a început să primească invitaţii regulate la Good Morning Britain şi la This Morning.A scris cărţi care s-au vândut foarte bine, a primit propriul show tv şi a avut campanii de succes – împotriva taxelor mari ale băncilor, de exemplu.

    Treptat, a introdus linkuri de afiliere spre câteva dintre dealurile şi ofertele pe care le recomandă, din care câştigă un comision. În 2012, Lewis a vândut platforma în schimbul a 87 de milioane de lire sterline.
    După vânzare, a devenit editor şef, iar acum este preşedinte executiv al MSE; care angajează mai mult de 100 de oameni. Totuşi, spune că în continuare nu este sigur de ceea ce face: „Deseori mă zbat  să definesc ceea ce sunt. Este o problemă existenţială pentru mine. Sunt în primul rând jurnalist.(…) Dar sunt un jurnalist militant”, a spus el pentru The Guardian.

    El îşi împarte acum publicul în mai mai multe categorii: oameni din vârf care o duc bine şi probabil economisesc bani în perioada pandemiei, apoi cei care abia reuşesc să se menţină la linia de plutire – poate cei care au fost în şomaj tehnic  şi ar trebui să se întoarcă la muncă în perioada aceasta, cât şi cei care au ajuns la fund – nu mai au niciun venit – din punctul lui de vedere, pentru aceştia din urmă este nevoie de o schimbare radicală a societăţii indiferent de contextul în care ne aflăm.

    Cel mai îngrijorat este însă de un al patrulea grup – cei care o duc bine, dar pentru care pandemia a reprezentat o catrastrofă financiară. Printre ei se află tinerii care şi-au schimbat jobul şi nu au economii şi crede că ei trebuie să reprezinte concentrarea pe termen scurt fiindcă trebuie ca la sfârşitul pandemiei să nu ajungă în cea de-a treia categorie.

    Lewis a lansat chiar şi un fond pentru a strânge bani în scopul reducerii sărăciei cauzate de coronavirus – a contribuit cu 2,1 milioane de lire sterline din banii săi la un total de 3,4 milioane de lire sterline.

    Cum l-au schimbat banii pe el? Spune în interviul acordat The Guardian că banii nu l-au schimbat. „Am o casă frumoasă şi mergem în vacanţe frumoase.” De asemenea, spune că nu este cel care face cele mai multe economii din familia sa. „Nu sunt deloc prea econom.

    Lara este cea care face economii în familie (soţia sa n.red.) Toată lumea crede că sunt eu. Ea este mai îngrijorată de felul în care cheltuie banii decât mine. Filosofia mea este să maximizezi fericirea cu banii pe care îi ai. Să ai banii nu este o fericire, dar să nu îi ai este trist şi poate distruge vieţi.” Cel mai bun lucru pe care banii i l-au adus lui este libertatea de a alege dacă se ridică sau nu din pat dimineaţa.

  • „Ar trebui sau nu ca o companie să plătească o parte din cheltuielile cu utilităţile sau de alt tip pentru angajaţii care lucrează de acasă”?

    La fel ca în cazul beneficiilor extra-salariale anterioare (tichete de masă, abonamente la sala de sport, spaţii de relaxare generoase, fructe şi cafea gratuite), firmele din domeniul IT se numără printre primele care au decis să îşi sprijine financiar angajaţii care lucrează de acasă.
    Dell este una dintre companiile care a aplicat o serie de măsuri pentru aceştia, în situaţia în care, în prezent, la nivel global 95% dintre angajaţii firmei se află într-o situaţie de work from home.
    Chiar dacă pentru perioada următoare, reprezentanţii companiei au stabilite câteva scenarii pentru întoarcerea la birou, ei spun că pe  parcursul ultimului deceniu s-au pregătit constant pentru flexibilitatea la locul de muncă, astfel că lucrează de la distanţă de peste 10 ani: 30% dintre angajaţii Dell Technologies au lucrat de la distanţă chiar dinaintea pandemiei.
    Reprezentanţii din România ai companiei spun că, din momentul în care şi-au dat seama că acest scenariu al lucrului de la distanţă va dura mai mult decât s-au aşteptat cu toţii, au lansat o versiune updatată pentru contextul pandemiei a programului lor, Connected Mobility (pe care au denumit-o Connected Mobility 2.0). Încă de la început, programul a fost gândit în jurul flexibilităţii acordate de către computerele mobile.
    Programul presupune că acei angajaţi care îşi doresc să facă parte din programul 2.0 şi vor să petreacă mai mult timp acasă, vor primi mai întâi un sprijin financiar, pentru a fi cheltuit pe echipamentul de acasă (dispozitive, conexiunea la internet etc.),  care se adaugă echipamentului pe care aceştia deja îl aveau, pentru lucrul de la distanţă.
    Pe lângă acest lucru, în România derulează mai multe iniţiative, preponderent în mediul online, pentru a-şi ajuta angajaţii să gestioneze această perioadă, dar şi să menţină lucrurile cât mai aproape de normal, aşa cum erau obişnuiţi cu ele. „De exemplu, am mutat online o serie de evenimente interne, care acoperă teme de la adaptarea la noul normal sau traininguri pentru dezvoltare personală şi profesională până la inovare în management, egalitatea de gen, tehnici de vorbit în public, sau chiar yoga, pilates sau cursuri de gătit. Oferim, de asemenea, săptămânal resurse care să ne ajute la obţinerea stării de bine, ce ţin de sănătatea mentală, fizică şi nutriţie.”
    Reprezentanţii Dell România spun că beneficiile materiale acordate vin pe fondul acestui context neobişnuit, fiind un efect, nu un factor motivant în sine: „Onest vorbind, cu toţii simţim teamă şi nesiguranţă, iar aceasta este o situaţie generală pe care toate organizaţiile ar trebui să o gestioneze. Astfel, considerăm că principalul factor motivant este relaţia deschisă şi onestă dintre angajator-angajat, reflectată prin crearea unui spaţiu sigur, în care colegii noştri să îşi poată exprima grijile, un spaţiu care să poată cuprindă nesiguranţele şi fricile lor. Noi avem această conversaţie cu colegii noştri, privind acomodarea lor cu lucrul de acasă, vrem să ştim dacă le e greu să gestioneze situaţia, dacă preferă să lucreze din altă parte şi, în cazul în care preferă, cum putem să le facem spaţiul de lucru cât mai potrivit”.
    Astfel, acestea sunt doar instrumente de adaptare la situaţia din prezent, în care şi-au propus să facă această schimbare cât mai lin cu putinţă. Beneficiile extra-salariale existente anterior pandemiei au fost acordate în continuare în România: „De exemplu, ofeream tichete de masă atunci când mergeam la birou, pe care am continuat să le oferim şi atunci când munca s-a transferat acasă. Clasele de yoga şi pilates s-au mutat online, am organizat grupuri de suport pentru părinţii care au copii acasă sau pentru colegii care au grijă de cineva apropiat. Cultura noastră organizaţională este construită în jurul grijii pentru colegi indiferent de context, diferenţa este că acum instrumentele s-au mutat online”.
    Munca de acasă sau de la distanţă va fi parte din noua realitate, iar „normalul” de dinainte de martie anul acesta nu va mai exista, punctează Mădălina Racoviţan, tax partner la KPMG România.
    „În ultima perioadă, tot mai multe organizaţii îşi pun problema acordării angajaţilor a unor sume de bani în vederea achiziţionării unor echipamente sau achitării unei părţi din costul cu utilităţile sau chiria”, spune Mădălina Racoviţan.
    În Elveţia, de pildă, în anumite condiţii, angajatul poate solicita angajatorului o compensaţie pentru folosirea echipamentului personal (e.g. laptop, imprimantă etc.) în derularea activităţii de acasă. De asemenea, angajaţii au dreptul la rambursarea de către angajator a tuturor cheltuielilor ocazionate de executarea muncii, însă trebuie bine documentat motivul pentru care munca se desfăşoară de acasă şi nu de la birou, explică Racoviţan.
    Tot în Elveţia, încă din 2019 existau prevederi referitoare la costuri privind chiria, conform cărora aceste cheltuieli pot fi suportate de angajator doar în cazul în care acesta nu poate pune la dispoziţia angajatului un spaţiu de lucru adecvat – ceea ce s-a întâmplat de altfel în timpul pandemiei. „Referitor la beneficiile fiscale, în anumite condiţii, angajaţii îşi pot reduce impozitul pe venit datorat, deducând o parte din cheltuielile înregistrate privind spaţiul de lucru de acasă”, precizează specialistul KPMG.
    Cum stau lucrurile în România? Şi pe piaţa locală telemunca este reglementată încă din aprilie 2019 şi în aceasta se menţionează că angajatorul este obligat „să asigure mijloacele aferente tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi/sau echipamentele de muncă sigure necesare prestării muncii […] “.
    De asemenea, autorităţile au emis o Ordonanţă de Urgenţă (132 din data de 10 august), conform căreia, în cazul activităţii de telemuncă, angajatorilor li se acordă o singură dată un sprijin financiar în valoare de 2.500 de lei pentru fiecare telesalariat, pentru a se achiziţiona bunuri şi servicii tehnologice necesare desfăşurării activităţii, dacă respectivul salariat a lucrat în regim de telemuncă pe perioada stării de urgenţă cel puţin 15 zile lucrătoare. Mădălina Racoviţan clarifică etapa în care se află aplicarea acestei ordonanţe: pe 25 august a fost publicat pe site-ul Ministerului Muncii un Proiect de Ordin (în dezbatere publică până pe 3 septembrie, interviul Business MAGAZIN fiind acordat anterior acestei date n.red.) pentru stabilirea modalităţii de acordare a sprijinului financiar şi a categoriilor de bunuri ce pot fi achiziţionate conform ordonanţei (i.e. laptop/notebook, tablete, smartphone, echipamente periferice de intrare şi ieşire aferente acestor bunuri, echipamente necesare conectării la internet, licenţe aferente sistemelor de operare şi aplicaţiilor software).
    Astfel, companiile care îndeplinesc condiţiile din ordonanţa 132 pot aplica pentru obţinerea sprijinului financiar de la stat, însă alte facilităţi nu există în mod expres. „În contextul in care munca la distanţă va rămâne o parte importantă din viitorul muncii, companiile ar trebui să îşi revizuiască politicile de remunerare şi să analizeze care sunt acele beneficii relevante în noul context, care sunt mai valoroase pentru angajaţi şi de ce nu, în contextul unei contractări economice, mai avantajose din punct de vedere fiscal. Astfel, companiile s-ar putea orienta catre beneficiile de tip „cafeteria” în care angajatul primeşte un buget lunar si are libertatea de a alege acele beneficii care sunt relevante pentru el, unele chiar avantajoase fiscal (de tipul tichetelor de masa sau tichetelor de vacanţă)”, punctează Mădălina Racoviţan.
    Alexandra Peligrad, CEO-ul companiei de resurse umane Smartree, observă că şi angajaţii îşi doresc alte beneficii de la angajatorii lor în contextul pe care îl traversăm, deşi îşi doresc să păstreze şi o parte din beneficiile anterioare.
    „Din ce am observat noi în ultimele luni în situaţia de COVID în care ne aflăm, atât din zona de forumuri, în care angajaţii îşi exprimă dorinţele referitoare la ceea ce ar însemna pentru ei beneficii satisfăcătoare în pandemie, dar şi din feedback-ul pe care îl avem de la cei pe care îi intervievăm într-un proces de recrutare, rezultă că în primul rând angajaţii au dorit şi au reuşit în perioada aceasta să păstreze beneficiile pe care le aveau şi înainte, a fost o perioadă în care îşi puneau întrebări referitoare la păstrarea abonamentelor la sală în contextul în care sălile erau închise, dar au avut acces virtual la orele pe care le puteau accesa şi atunci companiile au continuat să ofere aceste beneficii; cei care aveau maşină de serviciu, au solicitat să o păstreze, dar mai există o categorie a angajaţilor care lucrează în companiile care au birourile închise şi care solicită decontarea unor părţi din costurile pe care le înregistrează în locul unde îşi desfăşoară remote activitatea referitoare la utilităţi, chirie sau consumul de cafea, apă, pe care în mod normal o primeau în programul de lucru”.
    Chiar dacă nu există foarte multe companii din piaţă care acordă beneficii de acest tip, Alexandra Peligrad spune că şi în rândul partenerilor cu care lucrează se află companii care oferă angajaţilor, într-o anumită limită, posibilitatea de a-şi acoperi costurile pe care le au angajaţii care lucrează de acasă, însă sub forma unui beneficiu asimilat veniturilor din salarii. „Există companii care au oferit o anumită sumă de bani salariaţilor, sumă de bani care se impozitează şi se taxează cu toate contribuţiile şi taxele aferente salariului. Este un beneficiu într-o sumă de bani – nu se decontează pentru că, deocamdată, pe regimul legislativ pe care îl avem, companiile nu au găsit o clauză din Codul Fiscal prin care să poată deconta astfel de tipuri de costuri.”
    Potrivit ei, sumele sunt diferite şi variază în funcţie de dimensiunea companiei: „Pornesc de la câteva sute de lei şi ajung la un maximum de 1.200 – 1.300 de lei pe lună, sume nete care mai departe merg spre contribuţii şi impozit pe venit, care intră în costurile companiei”. Angajatul are parte de libertate totală când vine vorba despre cheltuirea acestor bani: „Este vorba despre o sumă de bani pe care angajatul nu trebuie să o justifice în niciun fel, este treaba lui ce face cu ea, este impozată de către companie şi, ca atare, este ca atunci când primeşte un bonus pentru o anumită activitate – nu îl întreabă nimeni ce face cu aceşti bani şi compania nu îi solicită să îşi justifice cheltuielile din ce am văzut noi până acum, modul în care a folosit aceşti bani.”
    CEO-ul Smartree spune însă că numărul companiilor care acordă acest tip de beneficii sunt companii din zona serviciilor de tehnologie, iar în rândul clienţilor Smartree procentul celor care oferă asfel de bonusuri în contextul pandemiei este de sub 10%.
    Chiar dacă munca de acasă pare să fie parte din noua realitate pentru mult timp, iar giganţi ai lumii au anunţat de la începutul pandemiei că îşi vor lăsa angajaţii să lucreze de acasă pe termen nedefinit, dacă ei îşi doresc acest lucru, companiile încep deja să simtă nevoia întoarcerii la birou.
    Reprezentanţii Dell România precizează: „Ce putem spune după toate aceste luni este că lucrul de acasă 100% din timp nu doar că se dovedeşte nesustenabil din punct de vedere emoţional – majoritatea colegilor au nevoie de interacţiune umană, este o nevoie de bază – dar şi imposibil, din punct de vedere logistic. Ne referim, aici, la colegii care au copii mici, la cei care împart spaţiul cu alţii, la cazuri în care conexiunea la internet nu este foarte bună, iar toate aceste elemente creează un mediu în care 8 ore de lucru zilnic nu sunt posibile”,
    explică reprezentanţii Dell. Astfel,
    au făcut un studiu la nivel global, din care a reieşit că se vor împărţi în grupuri şi se vor deplasa la birou în perioade diferite, ţinând cont, de altfel şi de regulile fiecărei ţări în care au sedii: „Odată ce ne întoarcem la normal, 50% din forţa de muncă globală Dell Technologies va lucra de la distanţă”.

  • Teodora Brânzoi, Marketing Manager Tritech Group – „Transformarea digitală – între realitate şi propagandă comercială “

    Sunt IMM-urile româneşti pregătite să se dezvolte îmbrăţiŞând evoluţia tehnologiei?
    Studiul DESI 2019 (The Digital Economy and Society Index) al Comisiei Europene arată că, în rândul statelor membre, companiile din România se află pe penultimul loc la utilizarea social media. Mai precis, 9% dintre firmele din România folosesc aceste mijloace (comparativ cu 21% media Uniunii Europene). Având în vedere că oamenii utilizează din ce în ce mai mult reţelele de socializare (86% dintre utilizatorii de internet din România, conform DESI 2019), îmi este foarte greu să înţeleg de ce încă există reticenţă în rândul companiilor de a comunica în mediile în care se află clienţii şi potenţialii clienţi. E un pas de bază, poate superficial, dar e modul în care poţi înţelege, ca om de afaceri, cum gândeşte, acţionează şi cumpără publicul tău ţintă. Dar e primul pas spre inovaţie comercială şi tehnică.

    Predomină oportunităţile sau riscurile în marketingul IMM-urilor?
    Sunt aproape „obsedată” să văd oportunităţile în orice situaţie de când am citit într-o carte a lui Philip Kotler că „omul de marketing care nu vede oportunitatea în criză trebuie concediat”. Nimeni nu cred că îşi doreşte să îşi piardă locul de muncă. Revenind însă, lumea digitală face, în opinia mea, marketingul mult mai accesibil companiilor din segmentul întreprinderilor mici şi mijlocii. Te costă aproape nimic să gestionezi o pagină pe cea mai accesată reţea de socializare, unde să publici informaţii despre ceea ce oferi, să îi înţelegi mai bine pe cei cărora li te adresezi şi să îţi dezvolţi afacerea conform cu tendinţele pieţei. În locul antreprenorilor care sunt şi marketeri pentru propriul business aş avea însă multă grijă la a asigura congruenţă între ceea ce comunică şi ceea ce fac.

    În ce ritm se va „cerne piaţa” odată cu transformarea digitală?
    Nu eşti online, aproape că nu exişti. Şi totuşi, eu cred că filtrarea pieţei va depinde nu doar de fiecare antreprenor sau manager de IMM, ci şi de consumatorii din ce în ce mai exigenţi. Şi de sprijinul pe care îl vor aloca autorităţile publice. Am auzit de multe ori oameni de business că îşi doresc un lucru foarte simplu – stabilitate pentru a putea lua decizii. Digitalizarea instituţiilor publice poate însă să atragă după sine şi digitalizarea societăţilor. Când nu trebuie să consumi resurse pentru nenumărate raportări (care uneori se repetă), le poţi redirecţiona către dezvoltarea companiei. Aşadar, IMM-urile în România depind micro şi macro de factori externi, iar antreprenorii trăiesc o luptă continuă.

    Au mai mult de câştigat sau de pierdut consumatorii finali?
    Clienţii din ce în ce mai exigenţi au de câştigat pe o piaţă competitivă. Servicii adiţionale, preţuri mai bune, livrare promptă…, totuşi costurile digitalizării nu se vor regăsi în preţurile cu TVA inclus? Să treci în online cu vânzările poate fi o condiţie sine qua non pentru unele societaţi, dar cu ce costuri? Şi cine suportă în final fiecare clic dat pe un anunţ plătit într-un motor de căutare? Online nu va însemna mai ieftin neapărat pentru că tocmai menţinerea şi dezvoltarea în piaţă vor duce la creşterea cheltuielilor. Costul pentru chiria unui spaţiu pentru un magazin tradiţional va deveni costul pentru a te menţine cât mai sus în căutările pe internet, costul pentru transport la preţ avantajos sau pentru suport clienţi de calitate ridicată.

    Cât de suportabil este şocul financiar pentru IMM-urile care nu obişnuiesc să facă planuri pe termen lung?
    Nu mai poţi vinde în magazinul fizic pentru că pandemia a atras restricţii pentru magazinele tradiţionale? Vrei să treci în on-line? Competiţia e mare şi trebuie să investeşti. Ai la îndemână doar parteneriatele furnizorii şi vadul de clienţi. Cine a fost tot timpul atent cu cine a încheiat afaceri poate reuşi să se adapteze din mers. Cine a vânat doar preţul cel mai mic sau a „stricat piaţa“ cu servicii neprofesioniste poate resimţi puternic şocul valului digitalizării. Un business sănătos în offline are şanse şi în online. Dacă însă bazele nu sunt solide, în opinia mea şocul va fi dur.

    În loc de concluzie
    Nu m-aş grăbi să spun decât că evoluţia celor care susţin o parte importantă din economia naţională depinde din păcate de prea mulţi factori. Pandemia de Covid-19 a determinat mutarea multor procese de lucru şi a unei părţi consistente din activitatea IMM-urilor în mediul digital. În opinia mea, coordonarea unui IMM în România va semăna în următoarea perioadă cu şofatul într-un Bucureşti aglomerat – apeşi alternativ frâna şi acceleraţia către transformare şi te orientezi în „oglinzile” din piaţă pentru a nu pierde timp şi bani.

  • Când se termină pandemia. Răspunsul prof. dr Adrian Streinu Cercel

    Invitat în cea de-a doua parte a emisiunii, prof. dr Adrian Streinu Cercel – care a purtat masca pe durata prezenţei sale în studioul Aleph News – a făcut o analiză completă şi complexă a epidemiei de COVID-19 în ţara noastră

    Eugenia Foarfecă, jurnalist Aleph News, specializat în domeniul sănătăţii, s-a alăturat şi ea, pe zoom, discuţiei.
    ”Eugenia Foarfecă: Întrăm într-o eră a pandemiilor şi în acest context aş întreba ce ar trebui să facă România pentru a fi la o eventuală nouă pandemie mai pregătită? Unde vedeţi schimbarea majoră?

    Streinu Cercel: În primul rând spitalele nu vor mai semăna cu ce au fost spitalele înainte. Ele vor fi modificate cu circuite total diferite de tip triaj, covid, non covind. Nu mai seamănă nimic cu nimic. Relaţia medic-pacient nu mai seamănă cu ce era până acum.Dacă până acum medicul vorbea faţă în faţă cu pacientul, de acum se impune distanţa între cei doi parteneri de discuţie, pentru că un lucru deosebit de important în diagnosticul unei boli este anamneza, adică discuţia cu pacientul în aşa fel încât să diseci evoluţia în dinamică ca să îţi dai seama despre ce este vorba.

    Lucrurile se vor schimba foarte mult. O serie de investigaţii sunt amânate tocmai că nu există acces imediat în zonele care sunt non-covid sau în zonele covid. Lucrurile se schimbă esenţial. Practic, toată lumea va avea de clădit un nou sistem sanitar bazat pe cu totul alte modalităţi de circulaţie în interiorul acestor spitale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gigantul Disney se concentrează pe online

    „Mulan”, unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului, nu va mai avea parte o lansare cu fast, în noul context provocat de pandemie. Walt Disney Co. a declarat că în loc să fie lansat în cinematografe, blockbusterul va debuta pe serviciul său de streaming, Disney +, pe 4 septembrie.
    Compania lansează de asemenea un alt serviciu de streaming în afara Statelor Unite anul următor, pe măsură ce plănuieşte să îşi construiască succesul pe acest segment de business.
    Noul serviciu va opera sub brandul Star şi va include conţinut mai variat decât pe platforma Disney+. Disney+ ar avea deja 60,5 milioane de abonaţi.
    Gigantul media a raportat pierderi enorme din cauza pnademiei, după închiderea parcurilor de distracţie. Compania a înregistrat minusuri de
    4,7 miliarde de dolari (3,6 miliarde de lire sterline) în trei luni (până la data de 27 iunie), după ce virusul a forţat închiderea parcurilor din toată lumea. Aceasta în contextul în care anul trecut profitul ajunsese la 1,8 miliarde de dolari. Veniturile au scăzut cu 42% faţă de anul anterior, până la 11,8 miliarde de dolari.
    Disney+ încearcă să revitalizeze businessul grupului, poziţionându-se ca un rival al Netflix, Amazon şi al altor platforme de streaming.
    Bugetul pentru realizarea producţiei Mulan a fost de 200 de milioane de dolari. „Mulan” este realizat de Niki Caro, iar din distribuţie fac parte Liu Yifei, în rolul eroinei principale, alături de Donnie Yen, Jason Scott Lee, Yoson An, Gong Li şi Jet Li.

  • Ce spune miliardarul Bill Gates despre faptul că ar fi folosit un potenţial vaccin pentru implantarea microcipurilor în oameni pentru a le monitoriza mişcările

    Miliardarul Bill Gates, a cărui fundaţie a donat milioane de dolari în direcţia tratamentului şi găsirii unui vaccin împotriva coronavirusului, a negat toate acuzaţiile care i se aduc în diverse teorii ale conspiraţiei. Potrivit unui articol publicat de CNBC, el a făcut referire la un sondaj din Statele Unite din care reieşea că 28% din oameni cred că ar fi folosit un potenţial vaccin pentru implantarea microcipurilor în oameni pentru a le monitoriza mişcările.

    „Trebuie să aducem adevărul la suprafaţă”, a spus Gates, cofondator al Fundaţiei Bill şi Melinda Gates, într-un interviu publicat de CBS News. „Sper că această veste va muri odată ce oamenii obţin datele corespunzătoare”, a adăugat el, precizând că vrea să pună capăt pandemiei de coronavirus.

    În februarie, fundaţia a anunţat că va dona 100 milioane de dolari în scopul cercetării pentru găsirea unui vaccin, cât şi în eforturile de tratare a bolii COVID-19. Donaţia a venit în contextul în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat că are nevoie de contribuţii de 675 de miliarde de dolari pentru a lupta împotriva răspândirii coronavirusului. În iunie, fundaţia a pus la bătaie încă 1,6 miliarde de dolari pentru alianţa Gavi, o organizaţie concentrată pe eforturile de imunizare a copiilor în contextul pandemiei de coronavirus.

    „Vrem să ne asigurăm că nu vor exista oameni care mor doar din cauza lipsei unui vaccin”, a spus Gates.

     

  • Oamenii care oferă astfel de sfaturi dau dovadă de o inteligenţă emoţională foarte scăzută. Ce înseamnă de fapt să oferi un sfat bun – în business şi nu numai

    Un colaborator al publicaţiei americane Inc. a analizat modul în care putem oferi sfaturi bune şi cum am putea să le identificăm pe cele proaste.
    Potrivit articolului, totul se rezumă la inteligenţa emoţională. Se pare că dacă sunteţi presat să daţi sfaturi, cheia pentru ca acestea să fie bune este să puneţi multe întrebări interlocutorului.

    Iar dacă sunteţi în căutarea unor sfaturi, calitatea sfaturilor primite poate fi descrisă prin numărul de întrebări pe care cel care oferă sfatul le pune.
    Potrivit lui Daniel Gross, un autor de eseuri de business, cei care oferă sfaturi vor de obicei să ajute, dar şi să fie eficienţi: „Cei care oferă sfaturi se bazează pe cele care le vin cel mai repede în minte. Cel mai simplu sfat, în locul celui mai corect.”


    Unul dintre atributele cheie ale inteligenţei emoţionale este modul în care persoanele interacţionează: pot oferi un răspuns de susţinere, care mută atenţia spre cel care are într-adevăr nevoie de acesta sau unul de reorientare spre propria persoană, nu asupra persoanei cu care vorbesc.


    Iată un exemplu:
    Întrebare: Ar trebui să mă întorc la studii?
    Răspuns reorientat spre propria persoană: Cu siguranţă n-am regretat niciodată că nu am obţinut MBA-ul.
    Răspuns de susţinere: Ce plănuieşti să faci cu nivelul absolvit? Care sunt oportunităţile pe care le vei avea dacă vei urma aceste studii?

    Astfel, potrivit autorului articolului, principala dovadă de inteligenţă emoţională este numărul de semne de întrebare de la finalul propoziţiilor voastre.

  • Ţara unde preşedintele a cerut întregii naţiuni să conducă lumea în domeniul inteligenţei artificiale. Progresele au uimit pe toata lumea

    Preşedintele Xi Jinping a cerut naţiunii chineze să conducă lumea în domeniul inteligenţei artificiale. Progresele înregistrate până acum arată că chinezii vor atinge acest obiectiv. Doar în 2018, 60 de noi companii de inteligenţa artificială au intrat pe piaţa de învăţământ privat de acolo şi realizările lor îi uimesc chiar şi pe germani. 

    Anul trecut, la Shanghai, o delegaţie de parlamentari din Germania a putut vedea la lucru o aplicaţie care foloseşte inteligenţa artificială pentru monitorizarea şi îndrumarea procesului de învăţare la copii. Unul dintre politicieni a întrebat în glumă dacă software-ul poate prezice dacă un copil va deveni profesor sau simplu muncitor, iar răspunsul sec dat de gazdă, un executiv chinez, i-a lăsat pe toţi cu gurile căscate şi cu o teamă în suflet. „Desigur”, a spus gazda. „Acesta şi este scopul programului”.

    Cel care a răspuns este un director la firma chineză de cercetare în domeniul inteligenţei artificiale Squirrel AI. Delegaţia germană a fost şocată pentru că, după cum a povestit unul dintre membrii acesteia, „noi nu vrem un stat în care datele să fie folosite pentru a dirija şi controla oamenii”. Povestea a fost spusă de Bloomberg într-un material în care arată cum China dă formă temerilor şi ambiţiilor Germaniei după plecarea cancelarului Angela Merkel de la putere, o Germanie care se vede din ce în ce mai aproape de momentul în care va trebui să aleagă între China şi SUA.

    Prin această poveste se poate ajunge la alta, la fel de fascinantă, dar mai SF: cea a Squirrel AI.
    Totul a început cu Derek Haoyang Li. Deşi un copil minune, pentru Li învăţatul nu a fost de la început uşor. Când avea trei ani, tatăl său – un cunoscut educator şi autor – a devenit atât de frustrat de progresul fiului său la chineză, încât a jurat să nu-l mai înveţe niciodată. „M-a lovit de aici până aici”, îi povesteşte Li, întinzând larg braţele, lui Alex Beard, fost profesor şi autor de articole şi analize despre învăţare şi rolul roboţilor în acest proces. Povestea de faţă a fost publicată de The Guardian. Cu toate acestea, când Li a început şcoala, la vârsta de cinci ani, lucrurile au început să meargă. Cinci ani mai târziu, a fost selectat dintre cei doar 10 studenţi aleşi din provincia sa natală, Henan, pentru a învăţa să scrie coduri digitale. La 16 ani, Li s-a întrecut cu 15 milioane de copii la Olimpiada Chineză de Matematică şi a câştigat premiul I. Dintre ofertele care au venit de la instituţiile de elită ale ţării, el a ales un program experimental rapid la Universitatea Jiao Tong din Shanghai. Astfel, a putut studia matematica, acoperind, de asemenea, informatica, fizica şi psihologia.

     

    În primul său an la universitate, Li a fost extrem de timid. Dar a inventat un algoritm personal, pentru a-şi face prieteni la cantină, care evalua date despre dimensiunea grupului şi subiectul conversaţiei pentru a optimiza şansele unei întâlniri pozitive. Strategia l-a ajutat să-şi facă prieteni, aşa că a dezvoltat alţi algoritmi: cum să stăpânească engleza, cum să interpreteze visele, cum să-şi găsească o prietenă. În timp ce alţi studenţi petreceau nopţi lungi învăţând, Li a început să se gândească la modul în care îşi poate aplica abordarea algoritmică în afaceri. Când a absolvit, la sfârşitul mileniului, a decis să îşi construiască o avere în domeniul pe care îl stăpânea cel mai bine: educaţia.

    În prezent, la 42 de ani, Li nu mai afişează nimic din stângăciile din zilele sale de studenţie. Antreprenor de succes, care a ajutat la crearea unei companii de îndrumare de un miliard de dolari, Only Education, el este carismatic şi talentat la a face declaraţii bombastice. „Educaţia este una dintre industriile pe care chinezii le pot dezvolta mult mai bine decât occidentalii”, a spus el anul trecut. Motivul, a explicat Li, este că „chinezii sunt mai sofisticaţi” pentru că sunt crescuţi într-o societate în care oamenii spun foarte rar ceea ce au în cap.

    Li este fondatorul Squirrel AI, o companie de educaţie care oferă servicii livrate parţial de oameni, dar mai ales de maşini inteligente, despre care spune că va transforma educaţia aşa cum o cunoaştem astăzi. Peste tot în lume, antreprenorii fac afirmaţii la fel de extravagante cu privire la puterea învăţării online – şi din ce în ce mai mulţi bani curg înspre ei. În Silicon Valley, companii precum Knewton şi Alt School au încercat să personalizeze învăţarea prin intermediul tabletelor. În India, Byju’s, o aplicaţie de învăţare în valoare de 6 miliarde de dolari, şi-a asigurat sprijin din partea Facebook şi a gigantului chinez al internetului Tencent şi sponsorizează acum echipa de cricket a ţării – un joc foarte popular printre indieni. În Europa, compania britanică Century Tech a semnat un acord pentru a lansa o platformă inteligentă de predare şi învăţare în 700 de şcoli belgiene şi în alte câteva zeci din Marea Britanie. Promisiunile lor sunt puse la încercare de pandemia de COVID-19 – cu 849 de milioane de copii din întreaga lume  fără acces la şcoli în martie 2020, umanitatea a făcut parte dintr-un experiment fără precedent în ceea ce priveşte eficacitatea învăţării online.
    Însă în China, unde preşedintele Xi Jinping a cerut naţiunii să ajungă să conducă lumea în inovaţia AI până în 2030, se înregistrează cele mai rapide progrese. Doar în 2018, a spus Li, 60 de noi companii de AI au intrat pe piaţa de învăţământ privat de acolo. Squirrel AI face parte din această nouă generaţie de start-up-uri de educaţie. Compania a înregistrat deja 2 milioane de studenţi, a deschis 2.600 de centre de învăţare în 700 de oraşe din China şi a strâns 150 milioane de dolari de la investitori. Directorul de AI al companiei este Tom Mitchell, fostul decan de informatică de la Universitatea Carnegie Mellon, iar lista ei de posturi include, de asemenea, o serie de talente chineze de top, inclusiv zeci de „superprofesori” – o desemnare oficială dată celor mai experimentaţi educatori din ţară. În ianuarie, în perioada cea mai grea a epidemiei în China, compania s-a asociat cu biroul de învăţământ din Shanghai pentru a oferi produse gratuite studenţilor din oraş.
    Deşi cele mai ambiţioase caracteristici nu au fost încă încorporate în sistemul Squirrel AI, compania susţine că a obţinut deja rezultate impresionante. La sediul central din Shanghai pot fi vizionate clipuri cu profesorii umani învinşi de calculatoare la concursuri televizate în care concurenţii organici şi electronici s-au întrecut în a învăţa o clasă de studenţi cât mai multă matematică într-o singură săptămână. Experimentele privind eficienţa diferitelor tipuri de videoclipuri didactice cu audienţe de test au relevat faptul că elevii învaţă mai bine dintr-un videoclip prezentat de un tânăr aspectuos decât de la un profesor experimentat, dar mai în vârstă.
    Li vorbeşte adesea despre un viitor în care tehnologia va permite copiilor să înveţe de 10 sau chiar de 100 de ori mai mult decât o fac astăzi. Astfel de afirmaţii nebuneşti, tipice sectorului tehnologiei educaţiei hiperactive, tind să provoace două reacţii diferite. Prima este: aiurea – predarea şi învăţarea sunt prea complexe, sunt meserii prea umane pentru a fi preluate de roboţi. A doua reacţie este de surprindere: o, nu, profesorii roboţi cuceresc educaţia aşa cum o ştim astăzi. Există o oarecare justificare pentru ambele reacţii, dar se pare că povestea reală a educaţiei AI este mult mai complicată.
    La un centru de învăţare qal Squirrel AI, aflat într-o clădire de birouri din Hangzhou, un oraş la 70 de mile vest de Shanghai, un cursor arată ostentativ spre cuvintele „Tehnologia modernă ne-a deschis ochii către multe lucruri”. Acolo, aplecat la o masă hexagonală într-una dintre cele 12 săli de clasă mici, Huang Zerong, în vârstă de 14 ani, ajunsese la jumătatea unei lecţii de engleză de 90 de minute. În timp ce elevul naviga prin activităţi pe MacBookul său, o tânără amabilă ca o soră mai mare stătea lângă el, observându-i progresul. Mai jos, copacii din parcul naţional de zonă umedă Xixi abia tremurau în căldura după-amiezii. Pe ecranul lui Huang a apărut o întrebare, iar un grafic virtual arăta nivelul său de cunoştinţe de engleză în timp real, scorul pe unitate şi pe ce se concentrează învăţarea – împreună cu pictograma elegantă a simbolului Squirrel AI, o veveriţă.
    „India este renumită pentru industria ________”.
    Huang a citit cele trei răspunsuri posibile, alegând să ignore „treasure” şi „typical” şi să tasteze în schimb „t-e-c-h-n-o-l-o-g-y”.
    „T____ se schimbă rapid”, a venit următoarea propoziţie.
    Huang s-a uitat spre tânăra femeie, apoi a scris „e-c-h-n-o-l-o-g-y” din memorie. Ea şi-a împreunat mâinile. „Bun!“ a spus supraveghetoarea în timp ce o altă propoziţie cerea să fie completată. Huang îşi începuse cursul de engleză, care avea să dureze un sezon, cu câteva luni mai devreme, cu un test de diagnostic. S-a conectat la platforma Squirrel AI de pe laptop şi a răspuns la o serie de întrebări menite să-i evalueze stăpânirea a peste 10.000 de „puncte de cunoaştere” (cum ar fi distincţia între cuvinte asemănătoare ca formă, dar diferite ca înţeles). Pe baza răspunsurilor, software-ul de la Squirrel AI a generat pentru copil o „hartă de învăţare” precisă, care va determina ce texte va citi, ce videoclipuri va vedea, ce teste va face.
    În timp ce avansa cu lecţiile – cu sprijinul ocazional al unui îndrumător uman lângă el, sau al unuia dintre sutele accesibili prin intermediul legăturilor video de la sediul Squirrel AI din Shanghai – conţinutul era actualizat automat, deoarece sistemul a considerat că Huang stăpânea noi cunoştinţe.

     

    Huang a spus că a fost mai puţin distras la centrul de învăţare decât la şcoală şi că s-a simţit prieten cu tehnologia. „Este distractiv”, a spus el jurnalistului de la The Guardian după curs, cu ochii fixaţi în poală. „Este mult mai uşor să te concentrezi asupra sistemului, deoarece ai de-a face cu un dispozitiv.” De asemenea, scorurile sale la limba engleză păreau să se îmbunătăţească, motiv pentru care mama lui a plătit centrului încă 91.000 RMB (aproximativ 12.000 de euro) pentru încă un an de lecţii, în jur de 400 de ore în total.
    „Oricine poate învăţa”, a explicat Li după discuţiile cu Huang. Este nevoie doar de mediul potrivit şi de metoda potrivită, a spus el. Ideea pentru Squirrel AI i-a venit cu cinci ani mai devreme. Un deceniu la compania sa de tutorat, Only Education, îl lăsase cu frustrări. El a descoperit că dacă vrei să îmbunătăţeşti progresul unui elev, de departe cel mai bun mod este să-i găseşti un profesor bun. Dar profesorii buni erau rari. Găsirea şi instruirea a 8.000 de profesori noi în fiecare an era un proces anevoios care îi limita numărul de studenţi – şi creşterea afacerii sale.
    Răspunsul, a decis Li, este învăţarea adaptivă, unde un sistem inteligent bazat pe computer se adaptează automat la cea mai bună metodă pentru fiecare elev în parte. Ideea învăţării adaptive nu era nouă, dar Li era încrezător că evoluţiile din cercetarea AI însemnau că progresele uriaşe îi erau la îndemână. În loc să încerce să recreeze inteligenţa generală a unei minţi umane, cercetătorii au obţinut rezultate impresionante punând AI să lucreze la sarcini specializate. Medicii AI sunt acum egali sau mai buni decât oamenii la analizarea razelor X pentru anumite patologii, în timp ce avocaţii AI efectuează cercetări juridice care erau făcute cândva de către funcţionari.
    În urma unor astfel de descoperiri, Li a decis să sporească eforturile profesorilor săi umani cu un profesor virtual neobosit, perfect replicabil. „Imaginaţi-vă un îndrumător care ştie totul”, a spus el, „şi care ştie totul despre tine.”
    În Hangzhou, Huang se lupta cu cuvântul „hurry”. Pe ecranul său a apărut un videoclip cu un tânăr profesor îngrijit prezentând o lecţie de trei minute despre cum să folosească cuvântul cu pricina şi expresiile înrudite. Huang privea captivat.
    Momente de genul acesta, în care o contribuţie didactică scurtă are ca rezultat un mic succes de învăţare, sunt cunoscute sub numele de „nuggets” (pepite). Visul lui Li, care este şi visul educaţiei adaptive în general, este acela că AI va oferi într-o bună zi experienţa de învăţare perfectă, asigurându-se că fiecare dintre noi primeşte doar bucata potrivită de conţinut, livrată într-un mod corect, la momentul potrivit pentru nevoile individuale.
    Un mod în care Squirrel AI îşi îmbunătăţeşte rezultatele este prin recoltarea constantă a datelor despre utilizatorii săi. În timpul lecţiei lui Huang, sistemul a urmărit şi înregistrat continuu fiecare tastare a acestuia, mişcările cursorului, răspunsuri corecte sau greşite, texte citite şi videoclipuri urmărite. Aceste date au fost marcate pe linia temporală pentru a arăta unde Huang a sărit peste sau a persistat pe o anumită sarcină. Fiecare „nugget” (videoclip de vizionat sau text de citit) i-a fost apoi recomandat pe baza unei analize a datelor sale, acumulate din sute de ore de lucru pe platforma Squirrel şi din datele altor 2 milioane de studenţi. „Profesorii digitali pot colecta mai multă experienţă didactică decât ar putea colecta vreodată un om, chiar şi într-o sută de ani de predare”, a spus Tom Mitchell, directorul principal de AI al Squirrel AI.
    Viteza şi acurateţea platformei Squirrel AI vor depinde mai ales de numărul de utilizatori studenţi pe care reuşeşte să-i înscrie. Mai mulţi studenţi echivalează cu mai multe date. Pe măsură ce fiecare elev îşi croieşte drumul printr-un set de puncte de cunoaştere, lasă o urmă tot mai bogată în informaţii. Aceste date sunt apoi folosite pentru a antrena algoritmii părţii „gânditoare” a sistemului AI Squirrel.
    Acesta este un motiv pentru care Squirrel AI şi-a integrat afacerea online cu centre de învăţare fizice. Majoritatea copiilor din China nu au acces la laptopuri şi internet de mare viteză. Centrele de învăţare înseamnă că compania poate ajunge la copii la care altfel nu ar putea. Unul dintre motivele pentru care Mitchell spune că se bucură că lucrează cu Squirrel AI este volumul mare de date pe care compania le colectează. „Vom avea milioane de exemple naturale”, a spus el cu emoţie.

  • Biroul de pe câmp

    Biroul, care poartă numele Nomada, a fost creat la începutul acestui an şi a dobândit o relevanţă mai mare pe măsură ce oamenii şi-au părăsit birourile pentru a lucra de acasă ca răspuns la pandemia globală. Numele său derivă din cuvântul latin „nomadis” şi reflectă natura flexibilă a designului său, precum şi – evident – posibilitatea de a fi transportat cu uşurinţă de angajaţii din ce în ce mai nomazi şi dornici de aer liber.

  • Poate România să „îi bată” pe chinezi? Răspunsul nostru la ce se întâmplă în lume ar putea aduce investiţii substanţiale. De ce am putea să ieşim câştigători din acest război cu pandemia

    Luând în calcul contextul pandemic, nu putem să nu ne întrebăm care sunt şansele României de a se transforma din nou într-un hub regional şi poate chiar global al producţiei. În domeniul aprovizionării de pildă, în contextul actualei pandemii, există şi o tendinţă de mutare a lanţurilor de aprovizionare dinspre China către Europa, care ar poate fi o veste bună pentru ţările est-europene, în special pentru România, pentru că ar putea veni cu investiţii străine noi, a observat Alexander Boersch, economistul-şef şi coordonatorul diviziei de cercetare din cadrul Deloitte Germania, în cadrul evenimentului Deloitte/ZF CFO Summit. „Am văzut multe discuţii despre lanţurile de aprovizonare. Sunt câteva trenduri în care lanţurile de aprovizionare ar putea să se mute dinspre China spre Europa, lucru care ar putea fi interesant pentru ţările din Europa de Est, în special pentru România. Această mutare ar putea veni cu investiţii substanţiale. Mă aştept ca multe investiţii să fie realizate în acest context. Nu neapărat anul acesta, dar poate anul viitor“, a spus Alexander Boersch, invitatul special al evenimentului.

    „Sunt două motive pentru care unii producători internaţionali ar putea decide relocalizarea producţiei în Europa: reducerea dependenţei de continentul asiatic (de exemplu, în industria farmaceutică, ingredientele vin în proporţie de 80% din China sau India) sau nevoia de a reconstitui proximitatea pe lanţul de producţie (în piata componentelor electronice, de exemplu). Pentru industria chimică şi farmaceutică vedem tendinţa de a asigura un soi de suveranitate sanitară, în timp ce pentru electronice, motivaţiile principale sunt proximitatea faţă de locul unde se asamblează produsul finit, deci faţă de client”, a răspuns Raluca Pârvu, business manager la BPI Group, companie de consultanţă în management şi resurse umane, întrebată de Business MAGAZIN care sunt şansele ca producţia asiatică să se relocheze în România. Ea este de părere că vor fi luate şi astfel de decizii, de relocare a producţiei, mai ales că unele guverne le încurajează „puternic şi promit sprijin financiar consistent” acestor companii.

     „Costul scăzut al producţiei fusese motivul pentru care multe industrii au ales Asia ca bază de producţie. În contextul postpandemic, nu se pune problema ca producătorii să accepte costurile de producţie europene (de două ori mai mari în medie) pentru că acest lucru se va regăsi implicit şi în costul final al produselor. Deci vor căuta soluţii să obţină costuri similare cu cele asiatice în Europa.”

     Însă unul dintre principalii factori care vor atrage producătorii internaţionali va fi automatizarea şi digitalizarea, atât la nivel public cât şi privat. „Dacă procesele automatizate vor fi eficiente ca şi cost, atunci noile investiţii se vor direcţiona şi către Europa. Dar asta implică mult mai puţin personal”, observă ea.

    Astfel, ea crede că „este puţin probabil ca industrii care folosesc intensiv mâna de lucru ieftină să vină în Europa, puţine sunt ţările cu cost competitiv din acest punct de vedere. Mai degrabă aşteptăm investiţii în centre de cercetare sau companii tehnologice, unde procesele de lucru au mare valoare adăugată”.

    În acest context, ea consideră că „România poate juca o carte importantă şi mai ales are nevoie să investească major în cercetare, în educaţie, pentru a putea forma specialişti şi, eventual, să le şi dea o pâine acasă, nu să-i exporte prin alte ţări”. Raluca Pârvu adaugă că pe termen scurt şansele României de a atrage noi investiţii sunt moderate: infrastructura nu s-a dezvoltat major, nu avem vizibilitate pe planuri consistente de investiţii publice, deficitul de forţă de muncă este încă de actualitate în ciuda acestui început de criză. „Şi mai ales România intră în competiţie cu multe alte ţări din regiune şi chiar cu ţările de origine ale marilor grupuri producătoare. Nu e de ignorat că în ultimii cinci ani România nu a beneficiat deloc de tendinţa de relocalizare industrială. Ba mai mult, ne aflăm printre ţările care au beneficiat masiv de pe urma offshoring-ului”, a continuat Pârvu.

    Ea mai spune că „pentru companiile producătoare va deveni important să găsească locul potrivit, nu doar locul cel mai ieftin – costuri mici de transport şi logistice, costuri cu forţa de muncă”.  În mod tradiţional, Transilvania a fost cel mai bun bazin ocupaţional pentru industrie, pentru că atât infrastructura cât şi personalul calificat erau disponibile. „Pentru noi investiţii sunt argumente importante în decizie şi nu sunt motive ca aceste argumente să se fi schimbat. Va mai conta şi peisajul politic de după alegeri, mai ales dacă la nivel local şi judeţean se vor găsi lideri capabili să înţeleagă cât de importante sunt locurile de muncă pentru comunitate”, a mai observat ea.

    Florin Godean, country manager în cadrul furnizorului de servicii de resurse umane Adecco România, este de părere că atuurile ţării constau în „experienţa ultimilor 20 de ani, timp în care a atras multe investiţii străine exact în domeniul industrial şi de producţie. Acest lucru a adus după sine pregătirea unor generaţii de blue collars (şi nu numai) care s-ar integra cu uşurinţă în fabricile noilor investitori. În acelaşi timp faptul că apar tot mai multe şcoli duale şi că infrastructura de transport se extinde sunt atuuri foarte importante pentru România”.

    El observă că în prezent, regiunile cu cel mai mare potenţial de atragere a investitorilor internaţionali sunt cele care au un capital uman disponibil şi bine pregătit. „Desigur, şi infrastructura de transport este importantă, dar aş pune accentul pe resurse umane disponibile care să deservească aceşti investitori, spre exemplu regiunile Bucureşti-Ilfov, Vest, Nord-Vest.”

    Principalele motive care ar sta la baza mutării producţiei din Asia în Europa ar fi chiar o înrăutăţire a pandemiei de Covid-19, care pe lângă faptul că ar aduce producţia din Asia în Europa, ar perturba lanţurile de producţie în Asia, astfel că „investitorii ar alege să aducă producţia mai aproape de consumatorii finali”, a mai spus Florin Godean.

     „Europa este un mare consumator de bunuri şi servicii, iar estul continentului poate prelua aceste investiţii. Mai ales pentru că ţările din est au dat dovada că pot gestiona cu succes pandemia de COVID-19 – Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Croaţia, inclusiv România.”

    Totuşi, Florin Godean crede că momentan „este dificil să anticipăm o astfel de mişcare logistică. Mai ales că sunt mulţi factori care ne indică mişcări între ţările asiatice. La începutul lunii martie Apple, Google şi Microsoft luau în calcul mutarea unor centre de producţie din China în ţări din Asia de Sud-Est care au avut mai mult succes în gestionarea epidemiei Covid-19 – spre exemplu, Vietnam sauThailanda. Chiar şi aşa, este evident că România ar avea de câştigat dacă marii producători de bunuri ar muta producţia în ţară. Principalii câştigători ar fi angajaţii care au fost de curând disponibilizaţi şi sunt în căutarea unui loc de muncă şi, ulterior, statul şi toţi furnizorii locali de materii prime, bunuri intermediare şi servicii.”

    Cu atuuri sau fără, pentru a se asigura că producătorii cu renume internaţional nu vor ocoli piaţa locală, statul român ar trebui să acorde importanţă anumitor indicatori şi factori ce pot atrage sau respinge aceste potenţiale investiţii străine.

    „Măsurile acestea nu sunt diferite de cele pe care le auzeam postcriză, ele fiind stabilitate economică şi fiscală, facilităţi pentru investitorii străini, o forţă de muncă din ce în ce mai educată şi disponibilă, infrastructură de transport – o condiţie esenţială pentru industrie. Suplimentar, dacă ar exista resurse, s-ar impune un plan strategic cu finanţare pentru sectoarele susceptibile să relocalizeze afaceri în Europa”, a explicat Raluca Pârvu.

    De asemenea, Florin Godean consideră că „un punct bun de început ar fi reducerea impozitării pe muncă. Lucrul acesta ar reduce presiunea costurilor pentru angajatori, ar duce la creşterea salariilor şi ar încuraja românii să îşi caute un loc de muncă în ţară. Cu o forţă de muncă disponibilă şi un cadru de impozitare mai relaxat, România ar compensa pentru lipsa infrastructurii de transport, care încă se lasă aşteptată”.