BusinessMagazin

Tag: raspuns

  • O fetiţă a trimis o scrisoare către Google în care cerea o zi liberă pentru tatăl său. Răspunsul a fost de milioane

    Dacă nu ştiţi cum să obţineţi o zi liberă, o idee bună ar fi să îi puneţi pe copii să trimită o scrisoare şefului. O fetiţă din Statele Unite a avut însă singură ideea, şi a trimis o scrisoare companiei pentru care tatăl său lucrează. Întâmplător, acea companiei este Google, relatează Business Insider.

    Textul scrisorii este următorul:

    “Dragă angajator Google,
    Poţi să te asiguri că atunci când tata vine la birou, va primi o zi liberă? Poate ar putea să primească liber miercuri. Pentru că tata are liber doar sâmbătă.
    De la Katie.
    P.S. Este ziua de naştere a lui tata.
    P.P.S. E totuşi vara.”

    Poate că scrisul fetiţei i-a impresionat pe cei de la Google, dar răspunsul nu a întârziat. În scrisoarea către Katie, Daniel Shiplacoff, senior design manager la Google complimentează munca tatălui său şi îi acordă acestuia o săptămână liberă drept bonus. Pentru că, totuşi, e vară. “Tatăl tău a muncit mult pentru ca milioane de oameni din jurul lumii să se bucure de produsele noastre. Cu ocazia zilei sale de naştere, şi pentru a recunoaşte importanţa concediului, îi vom acorda prima săptămână din iulie drept zile de vacanţă”, i-au transmis reprezentanţii Google fetiţei.

  • Cine sunt „ăştia”: Românul care se distrează cu ideile

    De ce prăpastia dintre bogaţii şi săracii lumii trebuie să existe în continuare şi de ce timpul pare să treacă mai repede sunt doar câteva dileme, printre altele, la care legea constructală, lansată de fizicianul Adrian Bejan, răspunde. Profesor la Universitatea Duke din Statele Unite, a primit numeroase distincţii, inclusiv medalia Benjamin Franklin, acordată în trecut şi unor cercetători precum Stephen Hawking şi Nikola Tesla. Subliniază însă că nu aceste recunoaşteri îi aduc fericirea.

    „Sunt la fel ca şi înainte. Sunt fericit fiindcă mă distrez cu ideile”, răspunde Adrian Bejan în interviul acordat Business MAGAZIN, întrebat ce înseamnă distincţiile numeroase primite de-a lungul timpului pentru lucrările sale în domeniul fizicii. Profesor universitar de inginerie mecanică la Universitatea Duke din Carolina de Nord – specializat pe studiul termodinamicii, transferului căldurii, designului naturii, evoluţiei fizicii – Adrian Bejan s-a numărat, în 2001, în rândul primilor 100 cei mai citaţi autori în domeniul ingineriei din toată lumea. Este autorul a 30 de cărţi, a 600 de publicaţii, a primit 18 doctorate onorifice de la universităţi din 11 ţări, iar anul trecut i-a fost acordată şi medalia Benjamin Franklin pentru inginerie mecanică, pentru legea constructală, acordată anterior şi altor fizicieni celebri.

    Articolele din presa internaţională îl descriu pe profesorul Adrian Bejan drept un cercetător care „pune la îndoială convenţiile şi autoritatea şi crede în conexiunile dintre teme şi discipline diferite”.

    Popularitatea sa se leagă mai ales de invenţia unui principiu din fizică denumit „legea constructală a evoluţiei şi organizării”, despre care el spune că are o aplicabilitate vastă în viaţă şi societate şi oferă o mai bună înţelegere a funcţionării lumii. Legea constructală descrie un principiu de design din natură: sistemele de flux, de toate felurile – oameni, râuri, copaci, plăci tectonice, pieţe – toate funcţionează la fel, dintr-un anumit punct de vedere. Pentru a supravieţui, toate aceste sisteme trebuie să se adapteze liber şi să acomodeze curenţii care le traversează, iar toate evoluează urmând un tipar vascular.
    „Nu am idee, s-a întâmplat, iar pasiunea a crescut de-a lungul timpului”, răspunde Adrian Bejan la întrebarea legată de modul în care s-a născut pasiunea pentru fizică. A studiat timp de 11 ani la liceul Vasile Alecsandri din Galaţi – pe care îl descrie drept excepţional din punctul de vedere al atragerii şi producţiei de talente, profesori şi elevi. „Mă descurcam bine la ştiinţe, dar îmi plăceau şi botanica, zoologia, geografia şi istoria.” De ce? Explică, simplu: „Fiindcă îmi plăcea să desenez – copaci, animale, hărţi ale reliefului şi hărţi ale ţărilor”.

    „Cine sunt se datorează în întregime părinţilor (tatălui, de profesie veterinar, mamei, farmacistă – două minţi libere educate în anii 1920 şi 1930), brutalizaţi de regimul comunist dar care au stat neclintiţi în faţa acestuia”, îşi descrie el baza evoluţiei ulterioare. La 12 ani, mama i-a oferit drept cadou de Crăciun cartea „Istoria fizicii” de Max von Laue. „Încă am această carte, pentru că-mi aminteşte de adevărul că ideile bune sunt în continuă morfogeneză. Nu sunt fixe, ca marxismul. Dimpotrivă. Sunt atât de bune, că-l invită pe ascultător să le pună la îndoială, să le îmbunătăţească, să le schimbe.” Adrian Bejan a crescut în perioada comunismului în România şi a reuşit să scape de acest regim devenind jucător profesionist de baschet; a studiat însă şi arta.

    Despre experienţa lui anterioară, ca artist şi sportiv, spune: „Sunt cine am fost, cu excepţia faptului că acum sunt mai bun. Sunt creatorul teoriei fizicii legate de evoluţia sportivă, precum şi a evoluţiei designului (desen, arhitectură)”.

    Mai târziu, în Statele Unite a studiat la Massachusetts Institute of Technology. A început să lucreze la teoria care l-a făcut cunoscut în toată lumea după ce şi-a început cariera de profesor la Universitatea Duke, pe care o descrie drept „o oază de libertate şi, mai amplu vorbind, de talent”.

    În prezent, fizicianul Adrian Bejan lucrează în majoritatea timpului: 2/3 din timp – „muncă de toate felurile”, spune el –, 1/3 din timp doarme şi nu merge niciodată în vacanţă.

    O altă părere despre cei 1% cei mai bogaţi oameni ai lumii

    Aplicată economiei, legea constructală a fizicianului român este cuprinzătoare şi controversată în acelaşi timp. Aceasta spune că cei mai bogaţi oameni ai lumii şi diferenţele dintre ei şi săraci există nu din cauza unei erori a sistemelor economice, ci pentru că trebuie să existe.

    Potrivit celui mai recent raport al Credit Suisse, 1% cei mai bogaţi oameni deţin nu mai puţin de 47% din averea lumii, cu o avere individuală care porneşte de la 871.000 de dolari. Totodată, primii 10% dintre bogaţii lumii deţin 85% din averea globală.

    Chiar dacă mulţi ar vrea ca acest decalaj să fie redus şi să fie creată o societate bazată pe egalitate, potrivit lui Adrian Bejan, acest lucru este imposibil, din punctul de vedere al fizicii. După cum reiese dintr-un eseu al său, inegalitatea socială este inevitabilă, prin prisma legii constructale. Aceasta fiindcă mişcarea tuturor lucrurilor – atât sociale, cât şi politice şi economice – e determinată de sisteme ramificate, precum cele ale ramurilor de copaci sau ale sistemului vascular.

    Inegalitatea în funcţie de avere este una care a divizat din cele mai îndelungate timpuri specia umană. Existenţa acestei inegalităţi, explică profesorul, datează de la începuturile civilizaţiei moderne, cu origini în Egiptul Antic, Europa Renascentistă, secolul al XVIII-lea din Franţa, blocul estic sovietic şi chiar din perioada Statelor Unite moderne. „Nu există un subiect mai fierbinte în contextul politic actual, după cum ne reamintesc mişcările populiste de astăzi. Celebrăm progresul economic continuu, dar liderii de peste tot sunt preocupaţi că doar o mică parte din populaţie poate să se bucure de acesta.” Aşadar, observă Adrian Bejan, ne preocupă modul în care putem să oferim celor care nu au o oportunitate egală pentru a se alătura celor care au.

    „Totuşi, puţini realizează că evoluţia înspre inegalitate este un fenomen natural, la fel ca gravitaţia sau fluxul unidirecţional dinspre căldură înspre frig (a doua lege a termodinamicii), iar acest lucru creează o discuţie despre cum să lupţi împotriva inegalităţii sau dacă aceasta poate fi combătută.”

    Totodată, constată Adrian Bejan în eseul său, această inegalitate oferă o oportunitate. „Dacă ne gândim la inegalitate ca la un fenomen fizic, acesta poate să documenteze discuţia despre cum să ne deplasăm înspre evoluţia unei societăţi care să îi conecteze pe cei cu buzunare mici spre arhitecturile de flux mare care domină totul de la copaci la corpul omului, la livrare, înspre folosirea unor unelte precum libertatea, accesul la educaţie, regula legii, instituţii religioase şi asociaţii între colegi şi vecini.”

    Profesorul Adrian Bejan explică toate aceste lucruri astfel: legile fizicii guvernează modul în care lucrurile se mişcă şi nimic nu se mişcă dacă nu este împins. „Impulsurile vin din putere, puterea vine de la combustibil pentru maşini şi din mâncare pentru animale.”

    Odată ce un sistem natural se mişcă, trebuie să se mişte în continuare şi continuă să evolueze înspre o eficienţă energetică mai mare, înspre un set de obiective.

    Pe măsură ce sistemele evoluează şi devin mai eficiente, devin şi mai complexe. De ce? Fiindcă alăturarea şi mişcarea (fluxul) împreună necesită mai puţină putere decât mişcarea lor individuală. Aceleaşi legi ale fizicii explică motivele pentru care sistemele fluviale evoluează într-o serie de afluenţi care îşi varsă apele într-un râu principal. Organizarea se întâmplă, e naturală.

    Cu cât este mai mare curentul, cu atât animalul şi vehiculul sunt mai eficiente decât unul mai mic, chiar şi unul mai complex. Prin urmare, mişcarea de pe parcursul vieţii unei economii, de pildă, va deveni mai complexă pe parcursul timpului. Cantitatea de combustibil consumată de populaţie este direct proporţională cu averea anuală, respectiv cu PIB-ul.

    „Aşadar, fizica şi economia sunt două faţete ale aceleiaşi monede. Acelaşi flux ierarhic al sistemelor este responsabil pentru amândouă”, explică el. Astfel, îşi continuă profesorul explicaţia în eseul său, ierarhia – mai multe râuri mici tributare aceluiaşi râu  ale căror ape ajung în mări şi, în cele din urmă, în oceane – există fiindcă acesta este modul în care sistemul va prospera.

    Totuşi, pe măsură ce un sistem devine mai complex, apa nu va circula niciodată prin canale de aceeaşi mărime. La fel ca o albie sănătoasă de râu sau un copac bine nutrit, un sistem eficient de transport într-o societate populată va include câteva drumuri de pământ care conduc spre altele mai mari şi abia apoi înspre o autostradă. „Ierahia se întâmplă”, concluzionează profesorul.

    Câteodată însă, legile naturii determină sistemele să supravieţuiască în moduri pe care noi nu le dorim. O economie complexă în creştere, precum cea globală, în care trăim acum, produce inevitabil inegalităţi care cresc, pe măsură ce populaţia cere mai multă egalitate. Prin intermediul guvernelor reprezentative, putem să lansăm legi care să încline sistemul înspre egalitate. Educaţia, sistemul de sănătate şi filantropia ajută. Pe măsură însă ce timpul trece, inegalitatea va reapărea, la fel şi furia, constată profesorul.

    „Inegalitatea – după cum pare uneori – este imposibil să fie ştearsă, iar cele mai dramatice încercări de a o şterge, precum experimentele comuniste şi socialiste de atunci şi chiar şi de astăzi, conduc la cele mai tragice rezultate. Iar în câteva zile, ierarhia reapare.” Profesorul subliniază că acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să acordăm fiecărui membru al societăţii oportunitatea să joace un rol într-un sistem economic care va deveni mai complex şi mai eficient de-a lungul timpului, doar că atunci când facem acest lucru ar trebui să ne amintim că legile fizicii guvernează mişcarea tuturor sistemelor.

    Ierarhii direct proporţionale cu complexitatea organizaţiei

    Legea constructală se aplică însă şi altor sisteme sociale şi economice. Un exemplu este organizarea socială, fenomenul organizării fiind unul care a stârnit curiozităţi ale oamenilor de secole întregi, fiind un fenomen complex cu o serie de manifestări diverse: de la oraşe, guverne, economie, business, alianţe, transport, comunicaţii şi aşa mai departe. Descrieri ale acestor manifestări sunt extinse şi utile, fiind responsabile pentru numeroase volume de literatură şi ale departamentelor academice care sunt devotate studiului organizării sociale.

    „Cu ajutorul legii constructale am arătat de ce ajung indivizii să trăiască (să se mute) împreună, să se organizeze. Organizarea este o reflecţie a realităţii fizice (bio şi nonbio) care necesită mai puţină putere (energie utilă, combustibil, mâncare) pentru a mişca o unitate dintr-o cantitate înspre o cantitate mai mare”, explică Adrian Bejan.

    El a ilustrat predictibilitatea organizării şi evoluţiei acesteia prin intermediul a două modele de mişcare într-o singură zonă, unele inanimate (albii ale râurilor, generate de numeroase reguli constructale) şi altele animate (distribuţia apelor încălzite pentru folosirea lor în aşezările umane).

    Concluzia la care a ajuns este că mişcarea devine mai ierarhică pe măsura creşterii mărimii şi complexităţii arhitecturii respective. Distribuţia poate fi făcută în mod uniform (cu mai multă egalitate) prin impunerea unor canale identice distribuite uniform într-o zonă. Fluxul arhitectural devine astfel o reţea ca o plasă, în loc de o arhitectură ramificată asemeni unui copac; totodată, chiar şi în modele de design cu o egalitate impusă ierarhia persistă. Această reţea teoretică dezvăluie de asemenea înţelesul inovaţiei din punctul de vedere al fizicii: „Este schimbarea unui tip de design local care facilitează curgerea pe parcursul unui teritoriu întreg locuit de cei care se mută în mod organizat”.

    S-ul şi noile tehnologii

    De la trenduri economice, creşterea populaţiei, răspândirea cancerului sau adoptarea de noi tehnologii, anumite configuraţii par în mod inevitabil să se răspândească.

    O nouă tehnologie, de pildă, începe cu o rată de acceptare mică, aceasta fiind urmată de o creştere explozivă, urmată de o încetinire, numai pentru a se opri înainte de a „lovi zidul”, explică profesorul Adrian Bejan. Ilustrată grafic, această curbă de creştere în timp ia forma unui „S”. Fenomenul este atât de răspândit încât a generat numeroase cercetări ce par a nu avea nimic în comun – răspândirea populaţiilor biologice, a reacţiilor chimice, a contaminanţilor, a limbilor, a informaţiilor şi activităţii economice. „Am demonstrat că acest tipar poate fi prezis în întregime ca un sistem de curgere natural.”

    Curba S – cunoscută şi drept funcţie sigmoidă – reprezintă designul natural al sistemelor de flux. În exemplul noilor tehnologii, după un ritm de acceptare încet la început, creşterea poate fi imaginată mişcându-se rapid înspre canale stabilite din piaţă.

    „Aceasta este ascensiunea abruptă a S-ului.” Pe măsură ce tehnologia se maturizează, şi ritmul de penetrare a acesteia încetineşte, orice creştere sau flux se mişcă în afara canalelor iniţiale de penetrare într-un mod mai scurt şi mai încet.

    „Mi-ar plăcea să folosesc metafora degetelor care se întind pentru a reprezenta creşterea iniţială invazivă cu plasarea unei mănuşi peste acele degete, ca reprezentare a etapelor laterale de consolidare mai lentă. E ca şi cum ar exista două vieţi – prima este lungă şi rapidă, în timp ce a doua este de distanţă scurtă şi înceată. Designul începe cu o invazie rapidă, urmată de o consolidare înceată. Apoi trendul se loveşte de un zid invizibil, dar previzibil”, explică Bejan.
    Această teorie arată că nu există o coincidenţă – ambele sunt manifestări ale tendinţei constructale naturale care caracterizează sistemele de flux pentru a genera tipuri de design aflate într-o evoluţie care le permite să curgă (să evolueze), să se răspândească şi să colecteze mai uşor.

    De ce unele zile trec mai greu decât altele?

    „De ce pare că timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim? Care sunt legile fizicii care stau la baza impresiei că unele zile trec mai greu decât altele? De ce avem tendinţa să ne concentrăm pe neobişnuit (pe surpriză) şi nu pe timpul prezent şi monoton?”, sunt alte câteva întrebări cărora legea constructală le oferă un răspuns.  Adrian Bejan spune că a descoperit elementele din fizică ce răspund la aceste întrebări, în urma unor observaţii simple: „Timpul măsurabil «pe ceas» nu reprezintă acelaşi lucru cu timpul perceput de mintea omului”.

    Astfel, spune Bejan, „timpul minţii” este alcătuit dintr-o secvenţă de imagini, reflecţii din natură, care hrănesc stimulii organelor senzitive. Rata la care sunt percepute schimbările imaginilor mentale descreşte odată cu vârsta, din cauza unor proprietăţi fizice care se schimbă odată cu vârsta: frecvenţa mişcărilor ochilor, dimensiunea corpului în acord cu acea curbă S, degradarea anumitor părţi ale corpului etc. O nealiniere între imaginile timpului mental şi timpul propriu-zis stă la baza explicaţiilor acestui fenomen din literatură care e trup şi suflet cu legea constructală şi cu fizica.

    Ce face în continuare cu timpul său omul care îl percepe atât de raţional? Planurile nu fac parte din viaţa sa: „Obiectivul meu este să continui”.

    Mai multe teorii, o singură lege

    Legea constructală este legea fizicii responsabilă de fenomenul evoluţiei (configuraţie, formă, design) în natură a sistemelor de curgere animate sau neanimate. Această lege, aparţinând profesorului Adrian Bejan, a fost formulată în anul 1996.

    Există mai multe teorii constructale – una pentru fiecare fenomen natural la care cineva se poate gândi. Spre exemplu, teoria constructală a locomoţiei animalelor, a arhitecturii albiilor râurilor, teoria constructală a creşterii fulgilor de zăpadă, a respiraţiei etc.

    „O lege, mai multe teorii, la care se adaugă faptul că manifestaţiile legii în natură (peste tot) acoperă tot spectrul, bio şi nonbio. Legea fizicii uneşte cele două teritorii ale observaţiilor umane – la fel ca legea mecanicii (dinamică, legea lui Newton)”, explică profesorul Adrian Bejan.

    Astfel, „legea constructală este legea fizicii responsabilă de fenomenul evoluţiei (configuraţie, formă, design) în natură, modul în care sisteme de curgere animate şi inanimate lucrează împreună“.

    Legea constructală a fost formulată în 1996, după cum urmează: „Pentru ca un sistem de o dimensiune finită să persiste în timp (să existe), trebuie să evolueze liber într-un astfel de mod în care să faciliteze accesul curenţilor care circulă în cadrul acestuia”.

    Legea constructală descrie astfel concepte ale vieţii, evoluţiei, designului şi performanţei în fizică, care este „cea mai amplă arenă ştiinţifică”, potrivit profesorului Adrian Bejan.

    * Mai multe detalii despre Legea Constructală oferă profesorul Adrian Bejan în cartea „Fizica vieţii”, 2016

     

  • Denunţătorul lui Donald Trump, dispus să răspundă întrebărilor parlamentarilor republicani

    Anunţul de făcut de avocatul denunţătorului vine ca răspuns la solicitările preşedintelui Trump de a-şi face publică identitatea, acuzându-l că ar fi depus mărturii false împotriva acestuia. Trump, fără să ofere dovezi, a sugerat că informatorul ar putea fi vinovat de înşelăciune. „Denunţătorul ar trebui să fie dezvăluit pentru că a dat informaţii false”; „A alcătuit o poveste” a declarat Trump reporterilor la Casa Albă.

    Mărturiile transmise de denunţătorul a cărui identitate este necunoscută au declanşat lansarea unei anchete asupra activităţii liderului de la Casa Albă, care ar putea duce la demiterea acestuia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Asistentul universitar care a început în timpul liber un business cu obiecte din piele. Produsele lui ajung să coste chiar şi 700 de euro

    Din pasiunea lui Ionuţ Marin pentru lucrătura în piele şi pentru obiectele rezultate din acest meşteşug lua naştere, în 2015, brandul MOTA, o marcă de genţi şi accesorii destinate exclusiv bărbaţilor. Primul model-prototip a fost creat în 2011. Era o geantă de purtat zi de zi, care combina pielea şi metalul. Brandul a fost însă lansat oficial în anul 2015. „Proiectul MOTA a început cu paşi mici şi încă este un business boutique. Folosim tehnici clasice de lucru în piele, fără aparatură complexă, aşa că investiţia iniţială a fost de aproximativ 15.000 de euro, însă de atunci au fost investiţi în mod constant bani şi reinvestite profiturile, în materiale (pielea fiind un material scump) şi promovare (prin website, fotografii de produs, campanii de promovare). Per total, după calculele noastre, peste 40.000 de euro”, povesteşte Ionuţ Marin.
    El este creatorul brandului şi designerul din spatele produselor. De formare este artist, doctor în arte vizuale şi asistent universitar la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, în cadrul secţiei Metal. De altfel, specializarea în arta metalului i-a înlesnit modelarea acestui material pentru crearea accesoriilor sau a elementelor care devin părţi componente ale genţilor MOTA. Detaliile din metal au devenit un element distinctiv al mărcii.
    Din 2018, în poveste a apărut Silviu Ţolu, cu o experienţă de peste zece ani în domeniul modei. A lucrat ca junior copywriter la o agenţie de creaţie din New York, iar în prezent urmează cursurile unui program MBA cu specificul Design, Fashion & Luxury Goods la Bologna Business School – Universitatea din Bologna. „Produsele MOTA sunt făcute manual în atelierul nostru din Bucureşti. Pielea provine, de obicei, din Toscana, Italia, şi din Portugalia, dar este achiziţionată şi de la furnizori din Bucureşti, la fel ca accesoriile. Apoi începe procesul de creare a genţii, în care piesele sunt lucrate (tăiate, cusute, vopsite în cant acolo unde este cazul) şi asamblate cu multă pasiune şi atenţie”, spune Silviu Ţolu.
    Genţile şi accesoriile MOTA sunt catalogate drept produse de lux, astfel că preţurile reflectă standardul. Cele mai ieftine sunt brăţările din piele şi agendele, care costă circa 50 de euro bucata. Preţul unui rucsac porneşte de la 350 de euro, o servietă costă minimum 400 de euro, o geantă de călătorie – 540 de euro, iar vârful de gamă – geanta Franco, un model care îmbină metalul prelucrat manual cu pielea – porneşte de la 780 de euro. „Preţurile însă variază şi în funcţie de nivelul de customizare dorit de client, mai concret în funcţie de costul materialelor utilizate sau al manoperei aferente. Pentru că încurajăm personalizarea genţilor realizate la cerere, clienţii pot alege tipul de piele şi culoarea acesteia, finisajul accesoriilor metalice realizate in-house şi chiar mesajul ce este gravat pe plăcuţa metalică ataşată fiecărei genţi în parte”, spune Ionuţ Marin.
    Vânzările de genţi şi accesorii MOTA for Men au fost în 2018 de aproximativ 24.000 de euro. A fost, practic, al doilea an de activitate intensă, după ce în 2017 fusese lansată prima colecţie propriu-zisă de genţi, 2015 şi 2016 fiind ani în care, deşi brandul exista, MOTA era încă la nivel de hobby. Profitul a fost de 30-35% din valoarea cifrei de afaceri anul trecut. Toată producţia se face cu doar doi angajaţi, la care s-au mai adăugat anul trecut patru colaboratori, care să faciliteze finalizarea comenzilor mai mari.
    „O parte din clienţii MOTA sunt persoane care lucrează în domenii creative, lucru la care ne aşteptam, însă am fost plăcut surprinşi să observăm că balanţa se înclină destul de mult şi către persoane din industrii tehnice (ingineri, medici, avocaţi)”, spune Silviu Ţolu.
    Mai mult, deşi brandul a fost conceput pentru bărbaţi, din rândul cumpărătorilor fac parte şi femei.
    Pentru 2020, cei doi antreprenori pregătesc lansarea unei noi colecţii de genţi, despre care, momentan, dezvăluie un singur secret: vor aduce un tribut lucrurilor „made in Romania”.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Cuptorul Moldovencei şi Glazurai – magazine cu deserturi tradiţionale (Iaşi)
    Fondatori: Nicoleta şi Radu Hriţcu
    Investiţie iniţială: 11.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 740.000 de euro
    Prezenţă: Iaşi

    Critique Gaming (Interrogation) – joc video (Bucureşti)
    Fondatori: Andrei Olaru, Marius Petcu,
    David Moscovici
    Investiţie iniţială: 40.000 de euro
    Cifră de afaceri*: 300.000 de euro
    Prezenţă: online (pe platformele Steam,
    Google Play şi Apple Store)

    * estimată pentru primul an de activitate

    Alecsandra Şerbănescu – birou de arhitectură (Găeşti, jud. Dâmboviţa)
    Fondator: Alexandra Şerbănescu
    Profit în 2018: 16.000 de euro
    Prezenţă: naţională

    Mavericks – agenţie de marketing online (Bucureşti)
    Fondator: Dragoş Smeu
    Investiţie iniţială: 5.000-7.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată în 2019: 400.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    Două surori – producţie de dulceţuri, zacuscă, siropuri, murături (Bicaz, jud. Neamţ)
    Fondatori: Laura Buţincu, Geanina Dumitrescu
    Cifră de afaceri în 2018: 22.000 de euro
    Prezenţă: naţională şi în străinătate

  • Cum au reuşit câţiva români iscusiţi să dea o nouă viaţă unor locuri uitate din Bucureşti. Acestea generează acum venituri de zeci de mii de euro

    „Suntem Dan şi Diana (Goanţă), cuplu mereu fascinat de Bucureşti şi de istoria acestui oraş. De câţiva ani, amândoi lucram ca freelanceri şi tot căutam un spaţiu de unde să ne desfăşurăm activitatea”, spun cei doi.
    După ce au muncit de acasă şi prin tot soiul de cafenele, cei doi au luat decizia de a-şi crea propriul spaţiu de lucru, pe care să-l împartă cu alţii ca ei, dar care să poată fi transformat şi într-un spaţiu de evenimente, tot pentru oameni ca ei.
    „Piaţa muncii şi joburile au evoluat foarte mult în ultimul timp şi considerăm că acesta este viitorul muncii – remote şi în spaţii de co-working. Nu mai credem în munca de la un birou de la 9 la 5, ci în munca flexibilă şi remote. De ce să nu lucrezi la 1 noaptea dacă atunci lucrezi tu cel mai bine?”, se întreabă, pe bună dreptate, Diana Goanţă.
    Cuplul mai avea o dorinţă, aceea de a lăsa o amprentă în oraşul pe care îl iubesc. Întâmplarea a făcut ca în căutările lor să le iasă în cale o casă veche de 101 ani, de pe bulevardul Pache Protopopescu. Coincidenţa a fost cu adevărat savuroasă pentru că acea casă are aceeaşi vârstă pe care o are România, iar Pache Protopopescu a fost unul dintre cei mai buni primari pe care i-a avut Bucureştiul.
    „Aşa a luat naştere Lucrativ, casă de meserii libere, adică un spaţiu boutique de evenimente şi co-working pentru toţi oamenii cu idei şi proiecte în minte. Spaţiul a fost deschis la final de iulie 2019, după o perioadă de renovare a casei, care a început la finalul lunii ianuarie 2019. Practic, suntem foarte la început pe această piaţă. Investiţia în renovare a fost de aproximativ 60.000 de euro”, spune Diana Goanţă.
    Readucerea la viaţă a acestei case nu a fost uşoară. Înainte de Lucrativ, acolo fusese un internet café, iar înainte de asta, casa fusese locuită de proprietarii săi, dar nimeni nu avusese grijă de frumuseţea imobilului.
    „Ideea din spatele renovării a fost să păstrăm cât mai multe detalii originale ale casei şi să scoatem în evidenţă unele care nu erau puse în valoare, cum este, de exemplu, bovindoul. Acesta era acoperit cu un perete şi era folosit ca spaţiu de depozitare. Ne-am bucurat că am avut cu ce să lucrăm, adică glasvandurile şi ferestrele sunt cele originale, am putut păstra o sobă originală, bovindoul, cum spuneam, detaliile de pe tavane şi parchetul din unele camere.”
    Peste piesele vechi recuperate au venit cele noi, poate cel mai uimitor element decorativ fiind un mural cu plante exotice, semnat de Wanda Hutira, art director, ilustrator şi creator de obiect.
    „Muralul este o minunăţie. Ne-am dorit ceva care să scoată casa din zona de clasic, iar Wanda a livrat excelent.” Casa Lucrativ este împărţită în patru camere, trei dintre ele sunt în stil vagon, astfel că deschizând uşile cu glasvand se creează un singur spaţiu. Două din aceste trei camere se pretează pentru co-working, camere de întâlniri sau evenimente, iar a treia este mai degrabă un lounge.
    „Cea de-a patra cameră este gândită ca o cameră de luat masa, de întâlniri sau de lucru, aici având un standing desk. Spaţiul a fost gândit cât mai modular tocmai pentru a se preta atât pentru evenimente, cât şi pentru co-working. Toate birourile se pot strânge uşor şi depozita, astfel încât să putem crea spaţiu liber foarte uşor, necesar pentru evenimente.”
    Cu o astfel de structură, proprietarii Lucrativ spun că acum casa poate deveni gazda perfectă pentru evenimente creative cum ar fi conferinţe, lansări de produse, dezbateri, galerii, evenimente de business, corporate, workshopuri, brainstorminguri, prezentări interne, cocktail party-uri etc.
    Spaţiile industriale abandonate au primit şi ele un suflu nou, cele norocoase, cel puţin, un astfel de exemplu fiind spaţiul de evenimente Conglomerat.
    „Spaţiul Conglomerat este un proiect colaborativ care a apărut în august 2018, în urma asocierii a trei proiecte de antreprenoriat, un showroom de haine vintage (Electra Store), un magazin de mobilă retro (Heartwood) şi un studio foto (Alexandru Roşieanu Studio). Fiecare dintre noi trei (Roxana Bllinder, Anna Chiţan şi Alexandru Roşieanu) căuta un spaţiu adecvat pentru ceea ce făcea, iar când a apărut această hală decăzută dintr-o fostă fabrică de textile, nu am văzut doar potenţialul găzduirii proiectelor noastre. La fel de importantă a fost transformarea fabuloasă a unui spaţiu complet neglijat, dar impresionant ca suprafaţă şi dispunere, într-un spaţiu multivalent care să poată găzdui evenimente şi alte activităţi creative”, spune Roxana Bllinder.
    Investiţia nu a fost mică, mai ales pentru puterile unor mici antreprenori, şi s-a ridicat la 50.000 de euro în spaţiul de pe strada Popa Nan din Bucureşti.
    „Spaţiul era doar atât, un spaţiu gol, oarecum părăsit, neglijat, care, în anii care au trecut de când imprimeria de textile care odată a funcţionat aici a fost desfiinţată, a fost lăsat la voia întâmplării. A fost nevoie să schimbăm tâmplărie, să îl dotăm cu electricitate, apă, încălzire centrală, grupuri sanitare, să curăţăm şi să reparăm sute de metri de pereţi şi, nu în ultimul rând, să-l igienizăm, o acţiune ce a necesitat un efort mai mare decât ne-am închipuit iniţial.”
    În final însă, a rezultat un spaţiu cu tot felul de texturi, cu ferestre industriale care aduc la interior, cel puţin în zilele de vară, o lumină naturală senzaţională. „Ne-am dorit să schimbăm percepţia despre spaţiile de evenimente urbane. În general, evenimentele neconvenţionale sunt în afara oraşelor mari, la ţară, la mare, într-un hambar. Noi ne-am dorit să nu fie nevoie să pleci din oraş ca să ai o experienţă boemă, atipică, cool.”
    Spaţiul are o suprafaţă de 500 mp, din care 100 mp sunt practic o cutie albă (studioul foto). Evenimentele cu scaune permise în acest spaţiu sunt cele cu până la 199 de persoane. Pentru alt gen de evenimente, spaţiul poate să găzduiască până la 300 de persoane.
    „O să vă spunem ce evenimente au avut loc la noi, pentru că este elocventă diversitatea lor pentru versatilitatea acestui spaţiu. Am găzduit un concert de muzică trap, o piesă de teatru, o petrecere aniversară privată, filmări pentru secvente din filme de Hollywood, filmări de reclame, seminarii de make-up, lansări de produse ale unor branduri importante, o cină WeDine, petrecere de logodnă, şedinţe foto pentru haine, bebeluşi, mirese, reviste etc.”
    Société Gourmet este un alt exemplu de iniţiativă transformatoare, de data aceasta tot a unei case vechi de un secol. „Povestea Société Gourmet a început în anul 2009 cu dorinţa de a putea crea şi oferi în România experienţe pe care le-am gustat la momentul acela doar în străinătate. Visam la cursuri de gătit pentru pasionaţi, la ateliere de ciocolaterie, experienţe interactive, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, sau echipe de colegi de la birou”, spune Raluca Hagivreta-Ichim, fondator, proprietar şi manager al Société Gourmet.
    Proiectul s-a dezvoltat însă de-a lungul anilor în toate direcţiile stabilite iniţial, dar la acestea s-au adăugat şi altele, complet noi.
    „Începutul a durat patru ani în care toate evenimentele erau susţinute în bucătării şi spaţii închiriate pentru fiecare eveniment. Aveam un birou permanent în care ne ţineam toate ustensilele şi de acolo plecam să implementăm fiecare experienţă. Investiţia mea iniţială a fost în aceste echipamente, apoi în primul spaţiu pe care l-am avut, iar în 2013 am investit în locaţia actuala: Société Gourmet Event House. Investiţia a fost de aproximativ 50.000 de euro.”
    Société Gourmet Event House nu este un restaurant, deşi bucătăria deschisă este sufletul casei, iar grădina de vară este perfectă pentru petreceri în aer liber, mai rare în Bucureşti.
    „De la mici nunţi şi botezuri la team building şi cine de afaceri şi până la petreceri pentru copii, am învăţat în cei 10 ani de experienţă să pot jongla foarte uşor atât cu spaţiul, cât şi cu celelalte servicii pe care le oferim.”
    Raluca Hagivreta-Ichim spune că dacă în 2009 noutatea Société Gourmet a fost modul în care oamenii erau aduşi împreună, casa Société Gourmet este acum spaţiul care îi aduce pe oameni împreună.
    „Nu poţi închiria exclusiv un restaurant, iar dacă cumva poţi, este un spaţiu formal, previzibil. Şi nu poţi închiria casa superbă a unei persoane pentru evenimentul tău, iar dacă cumva poţi, cu siguranţă nu este utilată pentru mai mult de 10 invitaţi. Clienţii noştri sunt acei oameni care caută un loc intim, în care să fie numai ei şi ai lor dragi, o casă cu grădină care pare casa cuiva, dar care să le poată oferi spaţiul şi confortul, serviciile, mâncarea şi băutura pe care le-ar putea primi la un restaurant foarte bun – aceştia suntem noi.”
    Designul casei gravitează în jurul meselor mari din grinzi de stejar recuperate din Transilvania şi al insulelor de bucătărie imense din acelaşi stejar vechi combinat cu inox. Bucătăria deschisă este sufletul casei, pentru că aici se ţin cursurile de gătit sau activităţile de team building (team cooking).
    Casa şi grădina Société Gourmet pot găzdui până la 80 de persoane, în interior spaţiul fiind de 34 de persoane aşezate la masă, iar grădinile pot acomoda 66 de persoane.
    Mai în toate cazurile, investiţiile prezentate au dat rod pentru că au intuit corect nevoia de personalizare, de atenţie la detaliu, care până la urmă defineşte un eveniment reuşit.
    Şi mai este un lucru pe care aceste proiecte l-au intuit corect, şi anume nevoia de autenticitate foarte puternică în tot acest zgomot cotidian.

  • Inteligenţa artificială: o discuţie ce trebuie purtată

    „După cum spune şi numele evenimentului, Digital Sustainability Forum, ne dorim să aducem cât mai mulţi actori la un loc pentru a avea o discuţie despre implementarea sustenabilă şi chiar dezvoltarea tehnologiei IA (inteligenţă artificială) aici, în România”, explică Matthias Sachs, director corporate affairs la Microsoft Central & Eastern Europe, referindu-se la o iniţiativă Microsoft la nivel european, care se desfăşoară deja în ţări precum Polonia, Bulgaria şi Danemarca, şi reuneşte o comunitate formată din lideri emergenţi din sectorul public, mediul de afaceri, societatea civilă şi mediul academic pentru o conversaţie despre inteligenţa artificială şi rolul său în societatea modernă. „Vrem să stimulăm dialogul între cei din sectorul privat, cei din sectorul public, cei din mediul politic şi să tragem concluzii, să venim cu idei pentru politici publice care, odată aşezate pe foaie, pot duce la ceva util pentru societatea românească.”

    Exceutivul de la Microsoft insistă asupra nevoii de a crea o anumită siguranţă şi de a avea dezbateri publice pe această temă. „Noi, Microsoft, avem responsabilitatea de a contribui prin stimularea acestor dezbateri şi prin găsirea unor parteneri; după această masă rotundă sau altele, vom putea avea ceva de oferit autorităţilor, ceva tangibil.” Matthias Sachs crede că nicio societate nu este pregătită pentru noile tehnologii, acesta fiind şi motivul pentru care compania derulează diverse programe. Cei care cunosc domeniul au responsabilitatea de a crea politici publice şi metodologii pentru aceste tehnologii, pentru a stimula dezvoltarea cunoştinţelor în această privinţă, notează el. „Aş spune că în majoritatea societăţilor este nevoie de mai multă educaţie, fapt valabil şi în cazul României. Educaţia este cheia – atât dezvoltarea abilităţilor cât şi o mai bună înţelegere a subiectului, astfel încât oamenii să nu fie excluşi. Inteligenţa artificială e o tehnologie care trebuie să fie centrată pe oameni, procesul trebuie să fie unul transparent. Sunt multe de făcut, dar sunt optimist în ceea ce priveşte viitorul.”

    Termenul de sustenabilitate, devenit recent un soi de „buzz word”, poate fi asociat unui număr mare de practici de business. În cazul tehnologiei însă, executivul de la Microsoft consideră că sustenabilitatea are şi o altă dimensiune, şi anume cea de plusvaloare. „Sustenabilitatea se referă la un proces care aduce valoarea vieţii de zi cu zi a oamenilor şi care se desfăşoară pe termen lung. Tehnologiile se implementează, transformarea digitală are loc acum în societate şi nu modifică doar businessurile, ci mult mai multe aspecte ale societăţii. Entităţile din sectorul public îşi digitalizează procesele de lucru, universităţile digitalizează modul în care comunică cu studenţii – sunt multe exemple în acest sens.” El aminteşte de iniţiativa numită Parteneriatul pentru IA, fondată de Google, Amazon, IMB, Facebook şi Microsoft la care s-au mai alăturat, între timp, alte 22 de companii. „Suntem cu toţii responsabili, pentru că toţi dezvoltăm soluţii de IA.”

    Matthias Sachs crede că IA afectează extrem de multe domenii, iar transformarea digitală afectează toate societăţile şi industrii diverse; prin urmare, anumite companii se concentrează pe anumite zone. Pe de altă parte, spune el, există încă o anumită reticenţă vizavi de evoluţia inteligenţei artificiale. „Oamenii se tem, există anumite temeri şi acestea trebuie luate în serios. De aceea am şi demarat acest forum al sustenabilităţii, creând astfel un grup de experţi care să asigure feedback şi să ne arate ce este important în România. Este un eveniment care are loc şi pe alte pieţe, încercând astfel să generăm un dialog relevant în statele respective.”

    Este important ca întrebările despre tehnologie să fie adresate: „Din moment ce noi dezvoltăm aceste soluţii, cred că trebuie să abordăm acest subiect într-un mod umil, nu ar trebui să plecăm de la ideea că noi le ştim pe toate. Trebuie să spunem: «Am dezvoltat aceste soluţii, credem că vor fi utile, dar haideţi să vorbim despre ele». Nu este important doar să vinzi produsele, ci şi modul în care explici oamenilor cum funcţionează acele produse”.

    Iar gama de produse şi servicii bazate pe IA este din ce în ce mai mare. În România, producătorul american de software a implementat o serie de programe, unul dintre acestea fiind AI for Accessibility, în valoare de 25 de milioane de dolari, gândit pentru o perioadă de cinci ani şi care urmăreşte să valorifice puterea IA pentru a dezvolta capacitatea umană pentru cei peste un miliard de oameni cu dizabilităţi din întreaga lume. Este o oportunitate pentru dezvoltatori, ONG-uri, academicieni, cercetători şi inventatori de a-şi adezvolta activitatea în beneficiul persoanelor cu dizabilităţi, concentrându-se pe trei direcţii: ocuparea forţei de muncă, îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi şi comunicarea în scopul conectării la cotidian.

    Potrivit datelor Microsoft, în România, din aproximativ 4 milioane de copii, 10% – adică 400.000 – au tulburări de limbaj, iar numărul lor este în creştere. Nu există instrumente moderne care să răspundă nevoilor tuturor. În plus, numărul de logopezi şi terapii de limbaj la nivel naţional este unul scăzut, iar metodele utilizate nu sunt adaptate vârstei pacientului şi au un grad redus de interactivitate.

    Astfel, programul mai sus menţionat îşi propune să sporească dezvoltarea de soluţii IA accesibile şi inteligente pentru a ajuta dezvoltatorii să creeze aplicaţii inteligente care să poată vedea, auzi, vorbi, înţelege şi interpreta nevoile oamenilor. Parteneriatul cu Ascendia a început în urmă cu patru ani, sprijinindu-i cu resurse cloud Microsoft Azure, pentru a le susţine ideile de start-up în educaţie. Anul trecut, Timlogo a primit un grant AI for Accessibility pentru a sprijini eforturile companiei de a-i ajuta pe copii şi adulţi să aibă acces mai uşor la terapie logopedică. Prin utilizarea instrumentelor cognitive, platforma reprezintă o metodă de învăţare şi exersare a vorbirii, perfect adaptată particularităţilor copiilor digitali nativ.

    În ceea ce priveşte viitorul muncii, Matthias Sachs pleacă de la ideea că IA „aduce un plus de valoare abilităţilor umane, un plus la ceea ce oamenii pot face acum. Vom vedea multe noi joburi create, vom vedea oameni făcând lucruri pe care acum nici nu ni le putem imagina. Este un aspect pozitiv şi trebuie să ne asigurăm că transformăm joburile existente acum, să educăm oamenii, să le asigurăm programe de reconversie profesională, astfel încât ei să se descurce în această nouă realitate. Cred că sunt multe lucruri care se vor schimba, dar încurajăm guvernele să facă cercetări în acest sens, să se fie cu un pas înainte”, încheie el.

  • Când va fi Black Friday anul acesta? eMAG are deja răspunsul

    Retailerul online eMAG a stabilt data Black Friday din acest an, ziua vânzărilor cu reduceri fiind 15 noiembrie, a anunţat marţi Iulian Stanciu, CEO-ul companiei. 

    „Va fi o singură zi, în weekendul liber între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale”, a precizat Stanciu.

    eMAG a avut vânzări, anul trecut, de Black Friday, organizat pe 16 noiembrie, de 450 de milioane de lei şi a înregistrat 9,5 milioane de vizite pe site.

    Compania a introdus conceptul de Black Friday în România în anul 2011.

    Sursa: mediafax.ro

  • De ce pleacă românii din ţară? O întrebare la care statul român eşuează să răspundă sau chiar să o adreseze

    Peste un sfert de milion de oameni au emigrat din România şi în 2018, arată datele de la Statistică. Statul român eşuează să răspundă sau chiar să îşi pună  întrebarea „De ce pleacă românii?” Salariile din Occident reprezintă cel mai la îndemână răspuns, dar dacă problema este mai profundă? Dacă mergi la medic şi pune un diagnostic greşit, cum poţi spera la un tratament corespunzător?

    Salariile au urcat cu un ritm de peste 18%, economia a crescut, salariul mediu net a depăşit de ceva timp pragul de 3.000 de lei, dar au plecat mai mulţi oameni din România cu aproape 10% în 2018 faţă de 2017. În construcţii se câştigă decent în România în momentul de faţă, dar angajatorii aduc vietnamezi, pentru că nu au altă variantă. În schimb, Occidentul este plin de români care lucrează în construcţii.

    Nu mai este vorba de salarii, românii nu mai au încredere în statul român, nu mai cred că acesta îi poate oferi securitate socială. Un indicator pentru acest fenomen este cazul Caracal, o situaţie care a arătat că există un transport public în comun paralel, o poliţie paralelă şi un serviciu de informaţii paralel.

    „Olee, ole, ole, viza Schengen, nu mai e! Hai, inşi, cu toţi să ne unim, în Europa năvăliiiim”. Mi-a rămas în minte cântecul care era la un post de televiziune, nu mai ştiu care, la revelionul din 2002. În anul acela se elimina viza Schengen pentru România, iar acest lucru părea o fericire naţională. Nu mă gândeam că, 17 ani mai târziu, îmi voi aduce aminte de momentul ăla când văd sau aud de familii dezbinate, de copii care cresc fără părinţi.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Bijuterii pe alese: businessul care îi lasă pe clienţi să aleagă pietrele preţioase pe care vor să le poarte

    Prin faţa clienţilor care vin la Gem Bar din magazinul londonez Harrods nu defilează însă farfurioare cu sushi, ci pietre preţioase din care le pot alege pe cele pe care le doresc într-o bijuterie, scrie The Telegraph.

    Instalat în zona de bijuterii de lux a magazinului, Gem Bar propune potenţialilor cumpărători câte 60 de pietre preţioase şi semipreţioase, printre care safire, spineli, turmaline sau topaze, şi este menit să educe lumea cu privire la varietatea de nestemate care există, pe lângă cele mai cunoscute, cum ar fi diamantele,  smaraldele sau rubinele, susţin oficialii de la Amrapali.

    Odată aleasă piatra preţioasă sau semipreţioasă, clientul discută cu designerii companiei pentru a se decide cum să arate accesoriul în care va fi montată aceasta, iar în cazul în care nu-i place nimic din cele 60 expuse, are acces la o gamă mai largă din depozit. Pietrele care trec prin faţa cumpărătorilor au preţuri care încep de la 1.000 de euro şi pot ajunge la circa 500.000 de euro, în cazul turmalinei Paraiba, o varietate de turmalină extrasă dintr-o mină anume din statul brazilian Paraiba, iar bijuteriile în care sunt montate pot fi gata în câteva zile ori câteva săptămâni în caz că sunt mai complexe şi trebuie lucrate în atelierul de la sediul central de la Jaipur, din India, al casei producătoare de bijuterii. 

  • Escaladarea unui conflict care pune pe jar întreaga economie mondială: Beijingul vrea să dea un răspuns puternic pentru că SUA a încălcat termenii negocierilor

    Oficialii chienzi au vorbit deschis astăzi despre planurile preşedintelui american Donald Trump de a impune o nouă rundă de tarife de 10% pe o nouă suită de bunuri chinezeşti de 300 miliarde dolari, Beijingul acuzându-i pe americani că încalcă termenii negocierilor ceea ce îi determină pe chinezi să promită un răspuns proporţional, potrivit Bloomberg.

    Noile tarife de 10% au deraiat complet negocierile dintre cele mai mari economii ale lumii, anunţă Consiliul Statului Chinez pentru Tarife, care a condus negocierile.

    China „nu are nicio altă opţiune decât să vină cu un răspuns promopt”, a transmis Consiliul joi, fără a specifica măsurile pe care le va lua.

    Bursele europene au scăzut, în timp ce acţiunile americane şi-au continaut scăderea.

    Preşedintele american Donald Trump a anunţat noi tarife luna aceasta, iar China a decis să oprească achiziţia de bunuri agriculturale, permiţându-i yuanului să se deprecieze.

    Cu toate acestea, echipele de negociere au discutat săptămâna aceasta prin telefon, iar acest lucru a determinat SUA să amâne noile tarife

    Negociatorii s-au mai înţeles să reia legătura în următoarele două săptămâni, iar Bloomberg scrie că delegaţia din China va păstra planul de a se călători în SUA în luna septembrie pentru a negocia faţă în faţă.

    Declaraţia statului chinezi arată că Beijingul nu consideră suficientă o amânare a tarifelor, spune Zhou Xiaoming, fost oficial din Ministerul de Comerţ.

    China este foarte serioasă în acest moment şi rămâne la părerea că nu ar trebui impuse deloc noi tarife, spune Xiaoming.