BusinessMagazin

Tag: provocare

  • Emma Toma, head of office division, AFI Europe România: „Construieşte relaţii pe termen lung”

    O mare provocare recentă pentru Emma Toma a fost închirierea în mai puţin de un an a primei faze a proiectului de birouri AFI Tech Park, construit într-o zonă nouă pentru dezvoltările de birouri. „Marea mea realizare profesională a reprezentat-o succesul proiectelor de care m-am ocupat până acum: AFI Park 1-5, AFI Tech Park şi AFI Park Braşov”, spune ea. Pentru anul în curs, principalul său obiectiv este gestionarea părţii de închiriere a aproximativ 330.000 mp GLA (suprafaţa disponibilă spre închiriere – n.red.) de spaţii de birouri din zonele Centru-Nord şi Centru-Vest din Bucureşti, precum şi în alte două oraşe importante din ţară: Timişoara şi Braşov. „Este un portofoliu impresionant atât prin amploarea lui, cât şi prin competitivitate, iar pentru mine este o provocare extrem de interesantă să transform acest portofoliu în proiecte de succes, cu chiriaşi mulţumiţi.”

    Deşi segmentul spaţiilor de birouri este preponderent reprezentat de bărbaţi, Emma Toma consideră, bazându-se şi pe experienţa personală, că, atunci când eşti profesionist şi te impui prin seriozitate şi construieşti relaţii de lungă durată, succesul este garantat, indiferent dacă eşti bărbat sau femeie. Despre echilibrul între viaţa personală şi profesională ea spune că, în cazul său, proporţia între timpul petrecut la birou şi viaţa personală este relativ dezechilibrată, „dar este o alegere personală, iubesc ceea ce fac şi nu cred că mi s-ar fi potrivit un alt parcurs în viaţă. Nu cred că ai cum să fii dedicat 100% vieţii personale şi, în aceeaşi măsură, profesiei, dintr-un motiv simplu: timpul”.

    Profilul Emmei Toma a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • Tânăra responsabilă de reabilitarea unuia dintre hotelurile istorice ale României

    Din rândul proiectelor în care s-a implicat recent, Ruxandra Căpuşan menţionează dezvoltarea brandului de catering premium Trufa, precum şi participarea, alături de tatăl şi fratele său, Nicolae şi Vlad Căpuşan, la reabilitarea hotelului Decebal din Băile Herculane, prin susţinerea activităţilor operaţionale şi gestionarea birocratică a proiectului.

    Ti TRUST INVEST  este o companie fondată în 1992 în Cluj Napoca de Nicolae Capuşan cu activităţi în importul de bunuri tehnologice în România, industrie uşoară, parcuri auto, turism & restaurante şi dezvoltare imobiliară. În ultimele luni au dezvoltat şi o sală de fitness în oraşul Turda, pe care se pregătesc să o lanseze.

    În ceea ce priveşte leadershipul feminin, ea a observat că, deoarece profilul de activitate al companiei noastre implică multe şantiere, uneori, pe această parte a businessului s-a lovit de uşoare ezitări şi superficialitate legate de interacţiunea cu anumiţi parteneri, furnizori sau angajaţi, dar consider că este de înţeles, deoarece există domenii unde, implicit, ponderea femeilor care profesează este mai mică în comparaţie cu cea a bărbaţilor.

    „Personal, cred că valoarea noastră, a femeilor (şi, de altfel, a oamenilor în general), este intrinsecă şi nu depinde de funcţia pe care o avem într-o companie, meseria practicată sau numărul de contracte semnate, ci mai degrabă de bun simţ, respect şi bunătate. Adevărata provocare nu cred că este să te remarci ca femeie, ci mai degrabă provocarea este să ai, ca om, bine întipărită în minte această credinţă. Majoritatea dezechilibrelor şi comportamentelor distructive apar în momentul în care ne ataşăm identitatea de un anumit task, de un anumit proiect şi ne evaluăm valoarea personală în funcţie de rezultatele aferente (care sunt variabile, uneori eşuăm, alteori câştigăm).” 

    Profilul Ruxandrei Căpuşan a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • Ce au păţit două antreprenoare românce care şi-au lansat businessul în pandemie. Au fost nevoite să închidă uşa chiar în faţa primilor clienţi

    La nivel economic, criza provocată de răspândirea coronavirusului a lovit din plin nu doar afacerile mici şi medii, ci inclusiv companiile-gigant din toate domeniile, fără să le ofere timpul necesar pentru a se redresa. Ce te faci însă când eşti la început de drum, cu un business abia lansat, şi te trezeşti că trebuie să închizi uşile în faţa primilor clienţi? Este cazul antreprenoarelor Ana-Maria Văcărescu şi Anca-Iulia Broc, pe care pandemia le-a prins chiar în prima săptămână de activitate.

    Cele două s-au cunoscut în urmă cu şase ani, la locul de muncă, în cadrul departamentului financiar-contabil al unei multinaţionale. La începutul acestui an au decis să intre în lumea businessului, aducând în România brandul de bijuterii Trollbeads, cu o vechime de peste patru decenii, de care spun că amândouă erau „îndrăgostite” de mult timp. „Ideea de a pune la dispoziţia iubitorilor de artă şi de frumos din România bijuteriile Trollbeads a fost determinată de pasiunea noastră comună pentru acest domeniu. Cu alte cuvinte, cunoşteam bine brandul şi cumpăram produse de câte ori călătoream în oraşe unde existau magazine deschise”, povestesc ele. Aşadar, anul trecut au început să exploreze ideea de a aduce aici brandul şi au contactat firma din Danemarca. „Am şi mers acolo, ne-am convins că este decizia bună şi am făcut paşii necesari pentru deschiderea magazinului nostru.” Înfiinţată la finele anului 2019, societatea comercială prognoza încasări lunare de aproximativ 7.000 de euro în primul an de activitate. Pandemia avea să le dea însă peste cap aceste estimări.
    La începutul lunii martie au deschis un prim magazin fizic, în centrul comercial Promenada, cu o investiţie de aproximativ 50.000 de euro. „Imediat după lansarea din data de 9 martie 2020 însă, mai exact de miercuri, 11 martie, recomandările autorităţilor referitoare la distanţarea socială şi încurajarea lucrului de acasă au condus la reducerea majoră a traficului în mall. Această situaţie a făcut ca până la închiderea oficială a mallurilor, o săptămână mai târziu, să înregistrăm o scădere dramatică a vânzărilor, uneori închizând ziua fără nicio încasare”, descriu ele prima provocare cu care s-au confruntat din rolul de antreprenoare. Deşi nu au încă un magazin virtual, pentru a face faţă situaţiei de criză venite pe neaşteptate s-au reorientat rapid către vânzarea online şi pe comandă, folosindu-se de paginile de social media ale companiei, pas care a constituit, de altfel, „salvarea businessului”.
    Odată cu redeschiderea centrelor comerciale, cele două spun că, având contractul de chirie al spaţiului semnat pe o perioadă de trei luni, a trebuit să discute prelungirea şi detaliile necesare continuării colaborării. „Din păcate, am considerat oferta primită nerealistă pentru perioada pe care o traversăm cu toţii, fiind nevoite să eliberăm spaţiul deţinut în data de 13 iunie.” În prezent, este în lucru platforma online, care va funcţiona ca parte integrată a site-ului oficial al producătorului Trollbeads. „Înţelegem nevoia existenţei unui punct fizic de vânzare şi întâlnire cu clienţii noştri, precum şi de consiliere a acestora şi de aceea suntem în căutarea unei noi locaţii. Până atunci ne propunem să organizăm în spaţii adecvate acestui scop întâlniri cu clienţii care doresc să interacţioneze cu bijuteriile Trollbeads, atât în Bucureşti, cât şi în ţară.”
    Portofoliul actual de bijuterii numără aproximativ 1.000 de produse – printre care brăţări, coliere, cercei, inele, bentiţe sau piepteni de păr – cu preţuri cuprinse între 69 şi 999 de lei, articolele fiind create cu materiale naturale: „argint 925, aur 18k pentru talismane, perle naturale, sticlă de Murano şi pietre naturale”. În ceea ce priveşte bonul mediu, valoarea acestuia se ridică în prezent la aproximativ 300 de lei. „Clienţii companiei au, în general, vârsta de peste 30 de ani, sunt iubitori de artă şi frumos, doresc să se diferenţieze, creându-şi propria bijuterie unicat”, spun fondatoarele afacerii.
    Prin prisma faptului că oferă clienţilor bijuterii similare ca şi concept, principalii competitori ai companiei sunt, potrivit celor două antreprenoare, Pandora, Redbalifrog şi Ohm.
    Momentan, pe fondul situaţiei generate de pandemia de COVID-19, compania funcţionează cu un singur angajat, care a fost trimis în şomaj tehnic pe perioada inactivităţii centrului comercial.

  • Cine este executivul care a condus un business în Congo, iar apoi a venit în România. Conduce în continuare un business cu zeci de mii de clienţi români

    Printre realizările din anul precedent, Murielle Lorilloux, CEO Vodafone România, enumeră faptul că Vodafone a fost „primul operator de pe piaţă, şi printre primii din Europa, care a lansat o reţea 5G şi primele servicii comerciale 5G, în primăvara anului trecut”, dar şi achiziţia UPC, cu care businessul va fuziona la sfârşitul lunii acesteia. „Integrarea dintre cele două companii va fi realizată progresiv şi va fi proiectul nostru major în următoarea perioadă”, notează executivul. În 2020 Murielle Lorilloux spune că priorităţile companiei sunt şi educaţia, digitalizarea, sănătatea şi un comportament responsabil faţă de planetă. „Vom continua să punem accentul pe inovaţie şi convergenţă. Ne propunem să continuăm să fim lideri în inovaţie, venind cu noi tehnologii şi soluţii, precum 5G sau soluţii IoT pentru companii. 

    Deşi spune că, în mod cert, există stiluri diferite de leadership, Murielle Lorilloux crede că ingredientele succesului sunt aceleaşi pentru orice lider – femeie sau bărbat. „În mediul de business, ceea ce contează, până la urmă, sunt abilităţile profesionale, încrederea, respectul reciproc.”

    În opinia sa, echilibrul între viaţa personală şi profesională poate fi în egală măsură un mit sau un obiectiv în funcţie de cum îl abordează fiecare. „Cred că totul se reduce la disciplină şi la stabilirea unor limite clare şi respectarea acestora. Pentru mine, este cel mai mare motiv de mândrie faptul că am reuşit până acum să gestionez cu echilibrul necesar atât viaţa personală, cât şi pe cea profesională, cu alegeri puternice şi compromisuri, rezultând per ansamblu un parcurs de viaţă fericit.”

    Murielle Lorilloux este de părere că, pentru a avea o carieră de succes care să ofere şi satisfacţii, „este important să-ţi cunoşti valorile şi să nu te abaţi de la ele, să ştii ce te pasionează, ce îţi provoacă entuziasmul, curiozitatea, ce te face să-ţi doreşti să mergi mai departe.”

    Profilul său a fost inclus recent în anuarul „105 Cele mai puternice femei din  business”, realizat de Business MAGAZIN.

  • Raluca Rusu, CEO, Computaris România: „Tehnologia este un tool care poate contribui pozitiv în multe domenii, iar pentru acest lucru este nevoie de oameni dedicaţi şi valoroşi, indiferent de gen”

    Una dintre cele mai recente reuşite profesionale ale Ralucăi Rusu este creşterea cifrei de afaceri a companiei pe care o conduce cu peste 30% în 2019 comparativ cu anul 2018. Potrivit ei, acest lucru s-a datorat în principal unei foarte bune coordonări în echipă, în care fiecare membru şi-a aliniat obiectivele personale de business la cele ale companiei. „Este adevărat că am venit şi cu o infuzie de idei în materie de inovaţie, dezvoltare de business şi management în resurse umane, în urma programului de EMBA (executive MBA) la care m-am înscris anul trecut.” Printre cele mai importante obiective pe care le are în vedere în 2020 este să continue, alături de echipa Computaris, trendul ascendent al creşterii companiei, dar şi expansiunea businessului pe alte pieţe. Raluca Rusu spune că, deşi a beneficiat de avantajul de a lucra într-o profesie tehnică, în care nevoia de specialişti competenţi a făcut să nu existe diferenţe de gen, în general, a observat însă că femeile sunt mai puţin încurajate de mediu să urmărească o carieră în IT&C, deşi nu există diferenţe în competenţe şi potenţial din perspectiva genului. „Este păcat, pentru că acest domeniu nu este legat numai de programare. Cred că tehnologia este un tool care poate contribui pozitiv în multe domenii, iar pentru acest lucru este nevoie de oameni dedicaţi şi valoroşi, indiferent de gen.”

  • Am o idee şi un plan de business. Mai găsesc finanţare?

    Pandemia de COVID-19 a început cu o criză a sistemului medical şi a degenerat într-o criză economică, ceea ce înseamnă şi o deteriorare a mediului de investiţii. Acum este mult mai greu pentru companii să se capitalizeze decât era în urmă cu trei luni. Indiferent ce declară unii investitori pentru a-şi crea imagine, criteriile pentru a face o investiţie s-au înăsprit, evaluarea companiilor a scăzut, dimensiunea rundelor de investiţii s-a redus, iar întregul proces durează mai mult. Acesta este adevărul, iar cosmetizarea adevărului nu face bine nimănui, mai ales antreprenorilor care încearcă să obţină investiţii în perioada de criză”, este de părere Cristian Munteanu, managing partner al fondului de investiţii cu capital de risc Early Game Ventures. O dată în plus, adaugă el, este nevoie ca antreprenorii să vină bine pregătiţi la discuţii. „Nu este momentul pentru abordări în glumă, superficiale sau ezitante; nu pentru cei care vor cu adevărat să obţină investiţia.”
    Oferind drept reper decembrie 2008, când a lovit criză precedentă, Munteanu spune că din cele 128 de investiţii făcute în start-up-uri de tehnologie în Silicon Valley, 45% au fost investiţii făcute la un evaluare mai scăzută decât valoarea de piaţă anterioară a start-up-urilor (down round), 48% au fost up rounds (mai ridicat decât valoarea de piaţă anterioară a start-up-urilor)  şi 7% au fost flat rounds (aceeaşi valoare de piaţă ca şi înainte de criză). „Cred că aceasta este ilustrarea perfectă a ce se întâmplă cu investiţiile de venture capital în criză.”
    În primul an de activitate, Early Game Ventures a investit circa
    5,5 milioane de euro în zece start-up-uri: SymphoPay, Underline, Watto, RoboSelf, Bunnyshell, Adiem, Neobility, Druid, Tokinomo şi Milluu. Deşi fondatorii pot avea orice naţionalitate, fondul de venture capital investeşte doar în companii româneşti aflate la început de drum, care pot activa însă pe orice piaţă globală. „Investim în primul rând în tehnologie, dar putem investi şi în alte tipuri de companii care au în centrul modelului de business proprietatea intelectuală şi care pot produce ceea ce se numeşte «venture returns». Mai pe româneşte, companii care, dacă au success, se pot vinde pe sute de milioane de euro.” Criza cauzată de COVID-19 a prins EGV în plin proces de finalizare a patru tranzacţii. Două dintre acestea au fost semnate deja, celelalte urmând să fie finalizate în curând.
    Potrivit lui Munteanu, în ciuda schimbărilor aduse de pandemie, EGV nu şi-a modificat în niciun fel termenii şi condiţiile pentru investiţiile făcute, cele patru investiţii în care fondul era implicat la momentul începerii crizei mergând mai departe fără nicio modificare a termenilor. „Dar cazul nostru este unul foarte special, pentru că încă din luna martie 2019 am anunţat public că aşteptăm o criză economică şi că nu investim în modele de business care sunt sensibile la o astfel de criză. COVID-19 ne-a prins pregătiţi din această perspectivă.”

    Bugetele de investiţii, ajustate
    În ceea ce priveşte bugetul de investiţii, comparativ cu 2019, când companiile din portofoliul EGV au primit finanţări de 5,5 milioane de euro, în 2020, din cauza crizei, Cristian Munteanu spune că această sumă va fi, probabil, mai mică, luând în considerare şi faptul că vor exista mai puţini coinvestitori în tranzacţiile de anul acesta. „Deja vedem cum mulţi investitori preferă să fie prudenţi şi să aştepte vremuri mai bune. Altminteri, fondul nostru are capital suficient şi noi suntem gata să discutăm cu oricâte echipe care se ridică la standardul pe care l-am impus pe piaţă până azi. EGV are o abordare elitistă şi caută doar crème de la crème în termeni de idei şi de oameni în care investeşte. Portofoliul nostru o dovedeşte.”
    Faţă de perioada similară a anului trecut, în primele luni din 2019 el remarcă o scădere a numărului de start-up-uri care au venit să ceară finanţare. „Pot exista multe explicaţii pentru acest lucru. Poate antreprenorii au avut alte priorităţi, de pildă, să îşi adapteze compania la efectele crizei, sau poate nu sunt optimişti şi încrezători în a aborda investitorii în aceste vremuri grele.” În primele trei luni de la debutul pandemiei, EGV a primit câteva zeci de cereri de finanţare, o bună parte dintre acestea fiind din sectorul medical. „EGV nu investeşte în acest domeniu, dar cu toate acestea, am primit cereri de finanţare, încă o dovadă că unii antreprenorii nu fac efortul minim de documentare şi habar nu au la cine se duc să ceară finanţare. Aceşti antreprenori nu sunt finanţabili pentru că nu deţin nici măcar calităţile de bază pentru a primi o investiţie.”
    Cât timp va dura însă până ce economia locală va reveni la nivelul dinaintea crizei? „Cred că trebuie să învăţăm din istoria recentă şi să ne uităm la ce s-a întâmplat în criza din 2008. Cu acest exemplu în minte, aş spune că anul 2020 şi anul 2021 vor fi ani de cădere economică şi că vom începe o revenire abia în 2022. Să sperăm că în 2023 vom reveni la nivelul economic din 2019, dar acesta este totuşi un scenariu destul de optimist. Coronacriza este un exemplu atipic de crah economic, fiindcă s-a petrecut extrem de abrupt, iar îngheţul a fost aproape total. Şomajul şi contractele de colaborare închise vor avea efecte de lungă durată în consum, iar victimele făcute de criza economică vor depăşi cu mult numărul de victime ale virusului. S-a întâmplat la fel şi înainte: după căderea turnurilor din New York în 9/11, oamenii nu au mai vrut să zboare cu avionul; numărul de victime cauzate de accidentele rutiere după 9/11 a depăşit cu mult numărul de victime din turnurile gemene”, subliniază Munteanu.

    Nu lăsa pe
    mâine investiţia pe care o poţi cere azi
    La întrebarea „Este acum momentul potrivit pentru ca o companie să ceară finanţare?”, răspunsul lui Rudolf Vizental, CEO al ROCA Investments, a fost: „În antreprenoriat cel mai bun moment este «acum». Nu există noţiunea de moment potrivit, există acţiune şi asumare. Tot acum, în această perioadă de reaşezare a economiei globale, avem oportunitatea de a reconstrui o economie naţională robustă, bazată pe piloni solizi, cu direcţii strategice.”
    ROCA Investments a pornit la drum în 2018, la început cu trei acţionari şi cu un capital de 4,5 milioane de euro, ajungând, în 2019, la un număr de şapte acţionari, un capital de 12,8 milioane şi la o valoare de piaţă a capitalurilor proprii estimată la 22,3 milioane de euro, „conform raportului de evaluare întocmit de către una din cele mai reputate companii evaluatoare din România”, spun reprezentanţii ROCA. Investiţiile fondului de private equity sunt destinate exclusiv companiilor româneşti, îmbinând „o formulă combinată de capital şi management, care asigură un parteneriat necesar pentru revitalizarea şi consolidarea IMM-urilor care traversează momente de dificultate.” Până în prezent, fondul a investit în opt companii.
    Ca să echilibreze componenta de incertitudine, care este mai mare în ultima perioadă, Vizental spune că în cazul ROCA au creat nişte structuri de tranzacţii ajustabile în funcţie de evoluţia şi performanţa viitoare. „Dar odată ce suntem parteneri într-o companie, înţelegem să împărţim riscurile, succesul şi dificultăţile în egală măsură.” La început de an, reprezentanţii fondului aveau planificată o majorare de capital şi îşi propuseseră zece investiţii până la finele lui 2020. Deşi timp de două luni au „jucat mai mult în apărare – cu focus pe protejarea companiilor din portofoliu”, odată cu încetarea stării de urgenţă Vizental spune că sunt din nou foarte activi în piaţă şi pregătiţi să meargă înainte la viteză maximă. „Fiindcă ne adresăm companiilor în dificultate, această criză este o oportunitate pentru misiunea ROCA Investments şi avem convingerea că până la sfârşitul anului vom recupera lunile pierdute. Marile companii cresc în momente de criză.”
    Când vine vorba de domeniile cu cel mai mare potenţial în momentul de faţă, executivul spune că „dacă am începe acum toţi să facem măşti şi ventilatoare, curând majoritatea am da faliment”. „Investiţiile trebuie gândite întotdeauna pe termen mediu şi lung. Trebuie să anticipăm modul în care se vor schimba comportamentele de consum peste 6 luni, un an. Mai mult, e nevoie să înţelegem legăturile între diverse sectoare de activitate şi că media aritmetică nu reprezintă pe nimeni, în sensul că nu toate companiile din food vor avea profit şi nu toate companiile de aviaţie vor da faliment. Marii lideri înoată împotriva curentului.”
    Pentru a depăşi dificultăţile acestei perioade, reprezentanţii ROCA Investments au alocat un fond de intervenţie de 20% din valoarea actuală a participaţiilor, cu rolul de a asigura companiilor din portofoliu capitalul suplimentar necesar pentru a depăşi cu succes impactul crizei. „Companiile din portofoliul ROCA Investments provin din zone economice diferite, cum ar fi servicii B2B, logistică, producţie, agricultură, industria chimică, fiind afectate cu intensităţi variate de ordonanţele militare care au dus la restricţii de activitate şi scăderea consumului. Sunt companii care au fost afectate mai mult, altele mai puţin. Mai important pentru noi este că aceleaşi domenii de activitate pot fi, pe termen mediu şi lung, câştigătoare ale acestei crize.”
    În opinia sa, recuperarea postcriză depinde de noi, de cât de determinaţi suntem să acţionăm şi să ne asumăm oportunităţile care apar în mod inevitabil. „Această perioadă ne dă şansa să revenim la o stare economică mult mai sănătoasă şi avantajoasă decât cea anterioară pandemiei.”
    Şi în opinia Simonei Gemeneanu, partner al fondului de private equity Morphosis Capital, acum este un moment prielnic pentru ca un antreprenor să încheie un parteneriat cu un fond de private equity, motivele fiind multiple: „Vor fi oportunităţi de M&A (mergers and acquisitions – n. red.) pe piaţă şi ar putea să obţină cotă de piaţă printr-o strategie de «cumpărare şi construire». De asemenea, şi-ar putea ajusta modelele de business până când rezultatele sunt văzute în fluxul de numerar. În plus, ar putea beneficia de expertiza operaţională a partenerului, care le-ar ajuta să depăşească mai uşor criza.” Oferind drept exemplu DocProcess, prima companie cu care Morphosis Capital a efectuat o tranzacţie, Simona Gemeneanu spune că aceasta creşte în continuare cu două cifre chiar şi în regim de criză şi are un flux puternic de clienţi noi în diferite etape de negociere. „Având în vedere că în criza trecută câştigători au fost cei care şi-au ajustat rapid ofertele şi modelele de business în concordanţă cu provocările aduse de criză, compania lucrează la diferite soluţii prin care să se adapteze noii ordini mondiale a mediului de lucru de acasă. De asemenea, DocProcess şi-a îmbunătăţit relaţiile cu partenerii săi, cum ar fi PwC, şi ne aşteptăm să genereze primele rezultate în următoarele 2-3 luni.”
    Morphosis Capital Fund I a fost lansat în decembrie 2018, cu un capital angajat de la investitori de 45 de milioane de euro, iar în 2019 a reuşit să atingă pragul de 50 de milioane de euro capital angajat, urmând să facă subscrierea finală anul acesta, la sfârşitul lunii iunie. În această perioadă, fondul şi-a concentrat atenţia pe aceleaşi sectoare ca în perioada precriză: tehnologie, sănătate şi servicii B2C şi B2B. „Căutăm din ce în ce mai multe modele de afaceri durabile care vor rezista bine în lumea postcriză”, spune Gemeneanu.
    Matei Dumitrescu, vicepreşedinte al asociaţiei de investitori privaţi TechAngels, este de asemenea de părere că în prezent este momentul potrivit pentru ca un start-up să ceară o finanţare, pentru că „start-up-urile rezolvă nevoi ale oamenilor, ale societăţii, ale economiei, iar într-o criză sunt şi mai multe nevoi, precum şi mai multe probleme de rezolvat”, atât timp cât antreprenorii din spatele acestora îşi ajustează predicţiile la contextul actual şi nu se focusează prea mult doar pe oportunităţile create de criză, fără a avea un plan de business solid în spate.
    Doar în ultimii trei ani, TechAngels a investit în peste 100 de start-up-uri, în general din România, investiţiile ridicându-se, pentru fiecare start-up, în jurul sumei de 50.000 de euro. „Căutăm start-up-uri aflate la început de drum, dar preferăm să aibă cel puţin un prototip gata făcut”, notează Dumitrescu.
    La TechAngels, investitorul spune că s-a hotărât să se meargă înainte, deşi recunoaşte că există o uşoară tendinţă de a fi precaut, la nivelul fiecărui individ. „La nivel personal, chiar la începutul crizei am fondat un nou micro-VC, Smart Impact Capital. Şi am făcut primele patru investiţii chiar în carantină. Dar am redus cam la jumătate planurile pe care le aveam la începutul anului, pe de-o parte pentru că unele afaceri nu se mai potriveau cu contextul economic actual, iar, pe de altă parte, ca o simplă măsură economică de precauţie. Însă la momentul de faţă discutăm despre revenirea la nivelul estimat iniţial, dacă nu chiar despre o creştere.”
    Dacă în urmă cu câţiva ani TechAngels organiza anual două întâlniri mari, iar de un an a început să organizeze mai multe evenimente lunare, de dimensiuni mai mici, în urma pandemiei acestea au fost mutate în online. „Având în vedere că întâlnirile acestea online se organizează din trei clicuri, acum facem întâlniri săptămânale, aşa că vedem zeci de start-up-uri în fiecare lună. Câteodată situaţiile rele au şi părţi pozitive”, spune Dumitrescu. Potrivit lui, acum este mare nevoie de afaceri cu impact pozitiv în societate. „Evident că domeniul medical a fost pe val. Numai noi, prin Smart Impact Capital, am finanţat trei startupuri din domeniu: Telios, Sanopass, VoxiKids.”
    În opinia lui Dumitrescu, există şanse mari ca anul viitor economia locală să fie bine. „Dar toţi jucătorii din economie, fie că vorbim de afaceri la început de drum, investitori, sau sectorul public, trebuie să fim pregătiţi pentru toate variantele”, subliniază el.
    Pentru că TechAngels investeşte în principal în faze incipiente de dezvoltare ale start-up-urilor, multe dintre ele încă nici nu sunt pe piaţă, spune Dumitrescu, aşa că această criză „este o perioadă de acalmie în care pot să-şi folosească în continuare finanţarea pentru a-şi construi produsul.” Celelalte, adaugă el, nu sunt într-o piaţă afectată de criză. „Dacă ne gândim la educaţie online, telemedicină, jocuri, online video, e-commerce, lucrurile merg foarte bine!”
    Sfatul său pentru companiile care vor să obţină o finanţare în noul context de piaţă este: „Să fie realiste, să-şi facă planuri de rezervă, iar în general să planifice foarte bine lucrurile, şi să încerce să îşi păstreze agilitatea; condiţiile se pot schimba, iar businessul trebuie să fie proiectat să se poată adapta”.

    Numărul cererilor de finanţare, înjumătăţit
    Cu toate că piaţa locală de business a fost puternic afectată de pandemie, pentru GapMinder planurile de viitor nu s-au schimbat în mod fundamental. „În această perioadă este foarte mult vorba despre prioritizări. Este una intensă de lucru cu companiile din portofoliu, şi asta implică şi pregătirea pentru potenţiale runde ulterioare. Suntem încrezători că veţi vedea noutăţi în acest sens prin trimestrul 3 sau 4. Eforturile din pipeline, adică noi investiţii, sunt consecvente şi aliniate cu teza noastră de investiţii. Probabil că vom avea 4 investiţii în zona de seed până la finele anului. În zona de pre-seed lucrăm în continuare cu partenerii de la TechAngels, programul de accelerare Techcelerator este în derulare şi vom selecta şi de acolo start-up-uri în care vom investi. Probabil 5-8 start-up-uri de accelerare”, spune Dan Mihăescu, partener fondator al GapMinder Venture Partners.
    De la înfiinţarea sa, în ianuarie 2018 şi până în decembrie 2019, fondul de venture capital GapMinder a investit în 31 de companii şi a atins o dimensiune a fondului de 45 de milioane de dolari, iar în perioada următoare reprezentanţii businessului spun că numărul investiţiilor va creşte, probabil, la 40. „În principal, ne uităm la companii high-tech care se nasc în România, dar au ambiţia şi capabilităţile de a scala global”, notează Mihăescu.
    Despre „câştigătorii crizei”, el spune că businessurile din zona MedTech au avut ocazia, chiar dacă nu în cel mai fericit context, să îşi demonstreze relevanţa pe piaţă. „Pe lângă acestea, urmărim îndeaproape zone precum fintech, securitate cibernetică şi sisteme de autentificare, machine learning şi alte servicii orizontale, de bază ale retailului online. În general, companii care susţin la un nivel de platformă transformarea unor verticale care prioritizează digitalizarea proceselor.” Nu toate start-up-urile însă trebuie sau pot să ridice bani după o reţetă de tip venture vapital, notează el. „Sunt multe oportunităţi acum la trecerea forţată din offline în online, de exemplu  în online retail, dar care se pot finanţa din alte surse, de tip angel investor.”
    În primele luni ale anului, pe fondul răspândirii pandemiei de COVID-19, numărul companiilor care au venit să ceară finanţare (inbound pipeline) din partea GapMinder a scăzut cu 50%. În schimb, „numărul de companii către care am mers sau mergem noi (outbound pipeline) este relativ constant”, menţionează investitorul. La nivelul bugetelor, la final de martie GapMinder a anunţat că a rezervat până la 1 milion de euro pentru investiţii în cele nouă companii din batch-ul 4 al Techcelerator. „Companiile selectate au ocazia de a accesa şi fonduri din partea TechAngels. În baza parteneriatului dintre cele două entităţi, GapMinder va participa în orice rundă de investiţii cuprinsă între 40.000 şi 200.000 de euro realizată de membrii TechAngels cu o sumă similară. Adiţional, sume mai mari vor merge spre pipeline-ul de companii din zona seed şi serie A pe care le urmărim.”
    În ceea ce priveşte „termenii şi condiţiile” impuse pentru acordarea unei finanţări, Mihăescu spune că, la GapMinder, acestea nu au fost ajustate. „Dacă ne place o companie, ne alăturăm ei în termenii obişnuiţi din lumea Venture Capital.” Pe de altă parte, remarcă el, pentru rundele de tip seed studiile arată că numărul de runde, valoarea lor precum şi evaluările au scăzut puternic în ultimele săptămâni faţă de vârful din T4/2019. „Interesant este că a crescut uşor numărul de runde de serie A şi serie B, precum şi dimensiunea acestora. Un lucru pe care punem mai mult accentul acum este acela de a înţelege dacă runda de seed respectivă poate asigura un runway de 18 luni.”
    Nevoia de finanţare va fi şi mai mare pentru companiile care vor fi supravieţuit acestei perioade, notează Mihăescu, însă există şi o parte bună: faptul că aceste luni le-au maturizat. „Aşa că atunci când vin să ceară finanţare, multe companii ne aşteptăm să aibă o abordare mai pragmatică, responsabilă. La rândul nostru, le ajutăm să îşi extindă perioada de sustenabilitate bazându-se pe cash-ul din finanţări, plus cel generat.”
    În opinia sa, este foarte greu să estimăm cât timp va dura până ce economia locală va reveni la nivelul dinaintea crizei, „mai ales că cele mai multe companii din România nu au început încă să simtă cu adevărat brutalitatea acestei crize macro.” „Sunt diferite scenarii avansate de McKinsey & Co, de Roland Berger, JP Morgan, DB, Goldman Sachs, precum şi alte organizaţii conform cărora perioada de revenire la nivelul precedent poate varia oriunde între 2 ani şi 5 ani. Pentru EU se pare că scenariul cu probabilitatea cea mai mare arată o revenire prin trimestrul 3 din 2023. Evident că astfel de estimări sunt doar orientative şi bazate pe informaţii care se pot modifica în următorul trimestru.”
    Pe de altă parte, adaugă Mihăescu, este de aşteptat ca zona de hightech să se revigoreze mult mai devreme. „Sunt semnale destul de puternice că se vor accelera proiectele de transformare digitală care să creeze noi eficienţe operaţionale şi căi de a interacţiona cu clienţii, angajaţii, partenerii proprii. Acest val va fi favorabil şi start-up-urilor din tehnologie.”

    Investiţie
    „cu de toate”
    Alexandru Bogdan, CEO al Roca X, spune că în paralel cu dezvoltarea sectorului de tehnologie, care înregistrează o creştere în rată şi grad de adopţie, fiind sectorul care promite să devină un pilon de dezvoltare pentru economia românească, subsectoarele tech şi-au luat la rândul lor avânt în ultima perioadă, aşa că pentru start-up-uri „este o perioadă înfloritoare, iar digitalizarea se propagă accelerat în toate afacerile şi îşi dovedeşte potenţialul atât ca bază solidă pentru viitorul dezvoltării businessului românesc cât şi în viitorul investiţiilor.” Aşadar, „din punctul de vedere al deciziilor de investment, actualmente, un coş investiţional variat, care include şi sectorul tech, promite să fie cel mai sigur pariu.” Iar dacă privim din perspectiva companiilor, executivul spune că „acest moment de oportunitate de piaţă necesită o susţinere adecvată din punct de vedere financiar, pentru a putea scala şi atinge cât mai rapid potenţialul de adopţie al tehnologiei propuse.”
    Lansat anul trecut, portofoliul ROCA X cuprinde în momentul de faţă 14 afaceri în valoare de 2,5 milioane de euro, din Portugalia, Italia, România şi Israel. ROCA X activează în principal în etapele iniţiale de dezvoltare (pre-seed şi seed funding), acestea fiind, potrivit lui Bogdan, zonele cel mai puţin acoperite de sursele financiare existente pe piaţă şi care contribuie semnificativ la dezvoltarea ecosistemului de inovaţie. „De aceea, pe lângă etapa iniţială de dezvoltare, ROCA X îşi păstrează receptivitatea pentru runde ulterioare de susţinere financiară a companiilor din proiect, care să le asigure creşterea accelerată dorită”, subliniază el.
    În noul context de piaţă, „în care tehnologia se confirmă ca element cheie pentru depăşirea crizei economice actuale”, executivul spune că ROCA X aplică în continuare aceleaşi măsuri „pe care le recomandăm şi afacerilor pe care le susţinem: teste de stres periodice şi o calibrare permanentă la dinamica din piaţă.”
    În primul trimestru al acestui an fondul s-a implicat în cinci noi start-up-uri, care activează pe nişe diferite din tech. Printre afacerile româneşti se numără xVision, tool pentru interpretarea radiografiilor care a dezvoltat şi un feature pentru depistarea coronavirsului, Code of Talent, platformă de micro-learning, Humans, un API pentru conţinut digital, şi Milluu, aplicaţie mobilă dedicată închirierii rezidenţiale, cărora li se alătură FAB, start-up de tech din Israel care oferă o soluţie de monitorizare şi optimizare dedicată parcurilor eoliene bazată pe drone autonome şi rezidente. Tot în T1 din 2020, fondul a făcut şi primul follow on într-un start-up, adică plasarea de capital adiţional în Beez, platforma de cashback care şi-a validat viabilitatea în piaţă şi primul proiect finanţat de ROCA X. „Misiunea noastră nu este afectată de pandemie sau de efectele ei financiare. Dimpotrivă, considerăm că în situaţia curentă, atât din punct de vedere economic cât şi referitor la pieţele de capital, investiţia în start-up-uri inovatoare, agile, cu modele de business flexibile este una dintre cele mai importante opţiuni de plasament smart pe termen scurt şi mediu”, susţine Alexandru Bogdan, adăugând că în ecuaţia alegerii start-up-urilor viabile intră, desigur, şi efectele evenimentelor actuale, alături de evoluţia pieţelor pe care acestea activează. „Dar mizăm pe paleta de modele de business şi creativitatea antreprenorilor cu care suntem în contact în identificarea de noi oportunităţi, în toate domeniile pe care le aveam în focus. Privind imaginea de ansamblu, tehnologia este unul dintre sectoarele cu şanse la dezvoltare accelerată şi o rezistenţă ridicată la criză. Vom continua să sprijinim dezvoltarea acestei industrii pe măsura potenţialului uriaş pe care îl are, obiectivul fiind ca până la finalul anului să susţinem 25 de companii la început de drum.”
    Potrivit lui Bogdan, start-up-urile se confruntă momentan cu două provocări, puţin diferite de restul businessurilor în această perioadă: accesul la informaţie de încredere şi reticenţa la nou a mediului de business din România, despre care spune că poate fi toxică. „Dar asta mai înseamnă şi că ecosistemul de start-up-uri este avantajat. Din centrul inovaţiei, antreprenorii de tech anticipează tendinţe şi construiesc infrastructura României digitalizate, şi ne referim aici şi la companiile ROCA X, a căror agilitate şi mobilizare pentru a traversa cu brio situaţia actuală o aplaudăm. Multe dintre businessurile noastre au explorat soluţii la nevoile emergente din piaţă, transformându-le în oportunităţi de business şi, mai important, oportunităţi de inovaţie socială.”
    În opinia sa, transparenţa, agilitatea, identificarea oportunităţilor de business şi sharingul acestora cu potenţialii investitori vor consolida încrederea în echipa de fondatorii start-up-urilor şi vor facilita accesul la finanţare în viitorul apropiat. „Pe cât posibil, fondatorii ar trebui să amâne acţiunile efective de finanţare cu 2-3 luni, în primul rând ca să câştige în acest răstimp o mai mare încredere în planurile pe care le expun”, este sfatul său.
    Executivul fondului ROCA X este de părere că lipsa tehnologizării e resursa a cărei absenţă din multe companii şi industrii româneşti le face necompetitive. „Şansele economiei la o revenire lină pe un trend ascendent sunt direct proporţionale cu digitalizarea”, spune el. În ceea ce priveşte investiţiile în sectoarele cu cel mai mare potenţial de finanţare în momentul de faţă, Alexandru Bogdan crede că, deşi tentantă, o redirecţionare a energiei către domeniile favorizate de perioada recentă ar fi nesăbuită pe termen mediu şi lung, „aşa că noi ne concentrăm să navigăm prin această incertitudine alături de companiile noastre şi ne conservăm capacitatea de previzionare pentru ideile şi companiile care vor fi în focus după ce această furtună va trece.” Ca trenduri emergente în care se observă o durată lungă de viaţă, remarcă el, eHealth, edutech şi remote work sunt cele trei domenii unde rata de adopţie şi folosire a tehnologiilor a urcat exponenţial în ultima perioadă, „iar proptech, zona de tooluri din real estate, vine din urmă.”

    Investiţia, direct proporţională cu rezultatul
    Consecinţele economice create de situaţia sanitară nu inhibă în nici un fel planurile de investiţii ale Black Sea Fund, spune Adrian Vasile, founding partner al fondului de private equity înfiinţat în 2019, cu activitate în diferite sectoare printre care se numără servicii medicale, tehnologia informaţiei şi producţie. „Fondul nostru de investiţii are un capital de 43 de milioane euro din care putem investi anul acesta până la 25 milioane euro.” În schimb, adaugă el, toate cazurile de investiţie luate în considerare în februarie 2020 sunt astăzi revizuite în lumina şocului extern indus. „E evident că vânzările următoarelor 12-18 luni vor fi afectate semnificativ de decizia clienţilor de a face investiţii, de sentimentul consumatorilor care îşi văd veniturile şi sănătatea ca fiind în pericol. Soluţia noastră e de a adresa incertitudinea structurând investiţiile în aşa fel încât capitalul investit să fie alocat gradual de-a lungul următoarelor 24 luni în funcţie de rezultatele companiilor în care investim.”
    Vasile este de părere că o deteriorare semnificativă şi bruscă a economiei afectează în primul rând firmele cu un bilanţ fragil (puţin numerar în bancă, datorii către furnizori mai mari decât creanţele, credite la bancă scadente). „Aşadar, o contracţie a economiei accentuează diferenţele dintre firmele care concurează într-un anumit sector de piaţă favorizându-le pe cele cu un bilanţ mai solid. Prin urmare, apar firme care au o poziţie competitivă solidă, dar care vor să traverseze turbulenţele economice în siguranţă, asigurându-şi o bază solidă de capital. Un fond de investiţii precum Black Sea Fund poate fi furnizorul unui asemenea capital inteligent, mai ales că o contracţie a pieţei oferă oportunităţi de consolidare a pieţei respective prin preluarea unor competitori.”
    Incertitudinea evoluţiei economiei în următoarele 12 luni, remarcă el, este un fapt clasificat la capitolul factorilor care nu pot fi controlaţi. „Nimeni nu poate anticipa cât de rapidă va fi revenirea la parametrii prepandemie. Cine pretinde că ştie îşi face iluzii. Investiţia tipică a fondului nostru are o perioadă de deţinere de 4-7 ani în funcţie de sector (mai scurtă, de pildă, în industria tehnologiei informaţiei). Evident, valoarea unei companii la un moment dat se determină în funcţie de performanţa viitoare, performanţa trecută permiţându-ne doar să înlăturăm o parte din incertitudinea despre viitor.”
    În opinia sa, domeniile care au cel mai mare potenţial de finanţare în momentul de faţă sunt: tehnologia informaţiei, serviciile de sănătate şi industria de piese de mecanică fină.

  • O alegorie spaniolă despre societatea actuală

    Nu mă uit des la filme încadrate în genurile science-fiction şi horror, însă ideea originală a producţiei „Platforma” („El hoyo”), inclusă în portofoliul Netflix, m-a convins să fac o excepţie. În urma vizionării, aş putea spune că este mai mult un thriller psihologic îmbinat cu câteva elemente horror, genul SF fiind dat poate de ideea utopică a locului în care se petrece acţiunea – o închisoare verticală, în care, la fiecare etaj, se găseşte o celulă rudimentară în care sunt închişi doi prizonieri. Personajul central al poveştii este Goreng (Ivan Massagué), care, spre deosebire de mulţi alţi deţinuţi, a venit aici de bunăvoie, cu un scop precis, de a se lăsa de fumat, promiţându-i-se totodată că la plecare va primi şi o diplomă. Asemeni eroului Don Quijote, eroul cărţii pe care o luase cu el (fiecare deţinut având dreptul să aleagă un singur obiect), şi Goreng se dovedeşte a fi un caracter nobil, evidenţiindu-se în faţa celorlalţi colegi prin superioritatea şi inocenţa gândirii sale şi prin setea de adevăr şi dreptate.
    Toate celulele comunică între ele printr-un canal comun de legătură: o deschizătură amplasată în mijlocul camerei, prin care, o singură dată pe zi, o platformă coboară de la etajul cel mai de sus spre nivelurile inferioare, aducând mâncare pentru cei închişi. Platforma încărcată cu preparate culinare din cele mai diverse, gătite de o echipă de bucătari profesionişti, staţionează la fiecare etaj numai două minute, timp în care fiecare prizonier are dreptul să mănânce sau să bea orice pofteşte, fără a opri însă nimic pentru mai târziu, în caz contrar riscând să moară prin sufocare sau îngheţ. Acest lucru m-a trimis cu gândul la paralela dintre viaţă şi moarte, la faptul că viaţa ne oferă posibilitatea de a ne bucura din plin de tot ce avem, fără a putea lua însă ceva cu noi la finalul călătoriei.
    Dacă cei de la primele etaje mănâncă pe săturate, pe măsură ce platforma coboară în hăul parcă nesfârşit, cantitatea de alimente se împuţinează din ce în ce mai tare, pentru ca în final să nu mai rămână nimic, spre disperarea celor închişi la nivelurile cele mai de jos. O dată pe lună, prizonierii sunt mutaţi într-o altă celulă, fără să ştie la ce nivel vor ajunge. De remarcat este că niciunul dintre ei nu ştie nici câte etaje are închisoarea: de aici şi lupta pentru supravieţuire – fiecare vrea, cu orice preţ, să reziste 30 de zile, cu speranţa că următoarele patru săptămâni şi le va petrece în luxul oferit de partea bună a temniţei. Pericolul morţii vine, aşadar, nu doar din înfometare, ci şi din partea opusă a celulei, în care se află un coleg flămând, dispus să calce, la propriu, pe cadavre şi peste orice standard de moralitate pentru a supravieţui.
    Filmul este, cu siguranţă, o reflexie a societăţii – când sunt în vârf, fie că sunt nou sosiţi, fie că vin de la etajele inferioare, unde au cunoscut deja foamea crâncenă şi disperarea morţii, prizonierii se ghiftuiesc cu mâncare, atât pentru a recupera zilele în care nu au putut mânca, cât şi de teama neprevăzutului, „a zilelor negre”, a riscului de a ajunge (din nou) jos. Însă nu doar că profită din plin, ci şi irosesc mare parte din alimente, neţinând cont de deznădejdea celor flămânzi, cum de multe ori vedem că se întâmplă şi în viaţa de zi cu zi – atât la nivel micro, de la o persoană la alta, cât şi la nivel macro, prin diferenţele dintre marile economii şi ţările sărace, aflate la limita subzistenţei. O aluzie ar putea fi făcută şi la adresa guvernelor – administraţia, adică cei ce conduc închisoarea, a gândit un sistem care permite această prăpastie între cei din vârf şi cei de jos şi îi lasă pe prizonieri să îşi facă singuri dreptate, închizând ochii nu doar în faţa inegalităţii, ci şi a abuzurilor, a „legii străzii” care funcţionează în unitatea pe care o conduc. Scopul iniţial al lui Goreng se va transforma într-o călătorie iniţiatică şi de autocunoaştere, în care va fi pus în faţa unor situaţii şi decizii extreme, având de ales între a supravieţui, pătându-şi conştiinţa şi renunţând la valorile sale, şi a se sacrifica pentru binele celorlalţi. Mi-a plăcut jocul actoricesc al lui Ivan Massagué, figura sa, pe de-o parte blândă, dar şi misterioasă, cu un iz de nebunie, potrivindu-se de minune cu rolul interpretat. Zorion Eguileor, actorul care îl joacă pe Trimagasi, primul coleg de celulă al lui Goreng, a intrat de asemenea perfect în pielea personajului psihopat – cu o înfăţişare simpatică, prietenoasă şi aparent neajutorat, dar care se transformă într-un criminal fără scrupule la nevoie, lăsându-se condus de instinctele animalice ieşite la suprafaţă, rolul său ilustrând, din nou, o altă paralelă cu viaţa reală, în care falşii prieteni nu vor ezita să înfigă cuţitul pe la spate pentru a-şi salva pielea sau pentru a-şi proteja interesele.
    Cu toate că se desfăşoară într-un singur loc şi pe o durată de timp limitată, prezentând viaţa personajelor doar în intervalul de timp petrecut în închisoare, nu şi înainte de a sosi aici, acţiunea este palpitantă, iar filmul, încărcat de metafore. Unele scene repugnă prin cruzimea lor, aşa că, dacă nu sunteţi obişnuiţi cu genul acesta, s-ar putea să le socotiţi greu de digerat.
    Finalul m-a dezamăgit, mi-a dat senzaţia a ceva neterminat, fiind brusc, făcut parcă în grabă şi lăsând loc multor teorii, dar, aşa cum spuneam încă la început, scenariul original şi parabolele prezentate de-a lungul celor 94 de minute merită vizionarea, pentru că este, într-adevăr, un film pe care nu îl veţi uita prea curând.

    El hoyo
    Regie: Galder Gaztelu-Urrutia
    Scenariu: David Desola
    Distribuţie: Ivan Massagué, Zorion Eguileor, Alexandra Masangkay

  • Politici fasciste pe timp de pandemie

    Tendinţele fasciste din unele ţări sunt descrise  într-un articol publicat de Project Syndicate şi semnat de profesorul de istorie Federico Finchelstein şi profesorul de filosofie Jason Stanley.

    În contrast puternic cu leadershipul eficient arătat de cancelarul german Angela Merkel, de preşedintele sud-coreean Moon Jae-in şi de tehnocraţia autocratică din Singapore, naţionaliştii de extremă dreapta au abordat criza cu ceva ce lumea nu a mai văzut de decenii: politica fascistă pe timp de boală. Şi nimeni nu este un reprezentant mai bun al acestei mărci politice decât preşedintele Braziliei, fostul ofiţer de armată Jair Bolsonaro.

    Câţiva alţi lideri de naţiuni – inclusiv preşedintele din Nicaragua, Daniel Ortega, şi dictatorii din Belarus, Turkmenistan şi Coreea de Nord – încă mai neagă faptul că pandemia mondială de COVID-19 reprezintă o ameninţare. Dar, printre negatorii coronavirusului, Bolsonaro joacă într-o ligă proprie.
    Printre altele, Bolsonaro şi-a demis recent propriul ministru al sănătăţii, Luiz Mandetta, doar pentru că acesta a susţinut măsuri uşoare de distanţare socială. Bolsonaro pare să-l imite pe omologul său din SUA, Donald Trump, care a demis recent un oficial din sănătate pentru că a rezistat eforturilor sale de a promova un tratament netestat pentru COVID-19.

    De-a lungul crizei, Trump a fost instabil, oscilând incoerent între negare şi a solicita acţiuni decisive pentru ca, recent, să speculeze că boala ar putea fi tratată prin injectarea de dezinfectanţi casnici în organism. Într-un final, liderul american a dat vina pe China pentru necazurile naţiunii sale. Şi totuşi, el şi Bolsonaro canalizează acelaşi impuls politic de a se pune deasupra ştiinţei şi expertizei, dând importanţă mai mare propriilor instincte primare şi justificându-şi deciziile prin credinţă şi mit. Deşi „strategiile” lor sunt parţial distincte, ambele împărtăşesc un fond istoric fascist care se concentrează în jurul cultului unui lider şi al mitului măreţiei naţionale – o măreţie care a fost compromisă de internaţionalism şi liberalism (ceea ce fasciştii echivalează cu comunismul).

    În întreaga lume, răspunsurile liderilor de extremă dreapta la pandemie prezintă elemente cheie ale ideologiei fasciste. După ce membrii partidului naţionalist de dreapta Vox din Spania au fost infectaţi la propriile mitinguri politice, ei au sugerat că anticorpii lor reprezintă lupta naţiunii împotriva unui invadator străin. După cum a spus unul din liderii acestei formaţiuni, Javier Ortega Smith, „anticorpii mei spanioli se luptă contra viruşilor chinezi blestemaţi”.
    În mod similar, Bolsonaro, în primul său discurs major despre COVID-19 (pe 24 martie), a afirmat că Brazilia nu are o vulnerabilitate ieşită din comun la virus. Spre deosebire de Italia slabă, cu „numărul mare de bătrâni” de acolo, Brazilia zilelor noastre, a argumentat el, „are totul, da, totul pentru a fi o mare naţiune”. Bolsonaro şi-a lăudat apoi propriul „trecut de atlet”, atingând astfel un alt motiv fascist standard: liderul ca întruchiparea sănătăţii şi vigorii naţiunii. Conform gândirii sale, Bolsonaro este nici mai mult nici mai puţin decât Brazilia.
    Există motive întemeiate pentru care o parte din presă l-a poreclit pe Bolsonaro, ales la sfârşitul anului 2018, „Trump de la tropice”. Afinitatea liderului brazilian pentru Trump nu a fost niciodată mai clară decât în reacţia sa la pandemie. Când Trump a cerut la sfârşitul lunii martie redeschiderea Americii până la Paşte, Bolsonaro l-a imitat rapid.
    Dar, spre deosebire de Trump, Bolsonaro îşi completează vorbele cu fapte. În timp ce Trump sugerează adesea că are o dorinţă de putere absolută, el se retrage de fiecare dată. În schimb, Bolsonaro se alătură protestelor publice în sprijinul intervenţiei armatei în Brazilia pentru desfiinţarea parlamentului brazilian şi a instituţiilor judecătoreşti. El este, în esenţă, o dublură a lui Trump, dar una care înfăptuieşte ceea ce Trump poate doar visa. Şi, având în vedere că fascismul este, la rădăcină, o fantezie de putere absolută a unui lider, Bolsonaro şi-a depăşit până acum profesorul în realizarea visului.
    Mai mult decât atât, în politica fascistă realitatea este doar un instrument prin care se poate propaga ideologia şi este afirmată dominaţia. După cum a scris Hitler în Mein Kampf, „statul naţional va privi ştiinţa ca pe un instrument pentru impulsionarea mândriei naţionale”.
    Dincolo de Brazilia şi Statele Unite, o altă mare democraţie cea mai mare din lume – a intrat sub conducerea extremei drepte: India. Acolo, prim-ministrul Narendra Modi şi partidul de guvernământ Bharatiya Janata au folosit pandemia pentru a promova o campanie continuă de demonizare îndreptată către populaţia musulmană indiană.
    În acest scop, guvernul Modi a atribuit public răspândirea coronavirusului unei întâlniri anuale a grupului misionar musulman Tablighi Jamaat, ignorând în acelaşi timp întâlniri similare organizate de grupurile hinduse. Nu este surprinzător, observă jurnalista Rana Ayyub, că „hashtagurile #CoronaJihad şi #BioJihad au inundat Twitterul” în ultimele săptămâni. Mesajul transmis de guvernul Modi naţiunii se bazează pe o minciună revoltătoare, dar are consecinţe de amploare pentru musulmanii din India. Cu mult înainte de venirea COVID-19 musulmanii erau vizaţi de o campanie de discriminare instrumentată chiar de stat. Pe lângă efortul oficial al guvernului de a le retrage câtorva milioane de musulmani cetăţenia, a existat o creştere a violenţei extrajudiciare împotriva musulmanilor, inclusiv un pogrom care a coincis cu vizita oficială a lui Trump în India la începutul acestui an. „Partidul aflat la guvernare în India nu se va da în lături de la nimic pentru a-şi impune agenda naţionalistă hindusă”, a scris în februarie ziarul american The Atlantic, descriind cum mulţimi înarmate hinduse atacau cartiere musulmane, musulmani şi afacerile acestora în Delhi în timp ce poliţia stătea pasivă sau, în unele cazuri, îi proteja pe atacatori. Musulmanii au ripostat. Au murit atunci cel puţin 45 de persoane, iar experţii avertizează că lumea ar trebui să se aştepte la pogromuri şi mai mari. Violenţele au amintit de cele din 2002, când Modi era secretar de stat, iar autorităţile nu au făcut nimic pentru a opri carnagiul în care au murit 1.000 de persoane, cele mai multe musulmani. 
    În Turkmenistan, dictatură închisă, care se fereşte de lumea exterioară, autoritatea susţine că în ţară nu există niciun caz de îmbolnăvire de COVID-19 şi că nici n-a existat vreodată. În schimb, în plină pandemie mondială, acolo au fost organizate defilări grandioase cu biciclişti costumaţi la fel, pentru a marca Ziua Mondială a Sănătaţii, şi cu cai pentru a sărbători Ziua Calului. Turkmenistanul neagă, de asemenea, că ar avea vreun caz de SIDA. Preşedintele Gurbanguli Berdîmuhammedov îşi alimentează cu grijă imaginea de atlet.
    În politicile fasciste, membrii grupului asupra căruia este îndreptată ura sunt aproape întotdeauna înfăţişaţi ca purtători ai bolii. Aşa i-au descris naziştii pe evrei şi tot aşa justifică astăzi guvernele de extremă dreapta politicile care vizează imigranţii şi minorităţile. În Italia, patria primului regim fascist, Matteo Salvini, liderul partidului de dreapta Lega, a susţinut în februarie că „a permite intrarea în ţară a emigranţilor din Africa, unde prezenţa virusului a fost confirmată, este o iresponsabilitate”. La acea vreme existau deja 229 de cazuri confirmate de COVID-19 în Italia şi doar unul din toată Africa. De atunci, Italia a devenit cel mai mare focar de boală din Europa. De asemenea, nu este surprinzător că administraţia Trump a folosit criza COVID-19 pentru a-şi consolida poziţia antiimigranţi. Făcând mai mult decât să atace obsesiv imigranţii fără documente, administraţia a impus şi un moratoriu cuprinzător asupra imigraţiei legale.
    Liderii politici vor fi întotdeauna tentaţi să pună vina pentru probleme pe duşmani ideologici familiari, deoarece acest lucru oferă coerenţă narativă. Dar, după cum a reamintit Hannah Arendt, teoretician germano-american al politicii care a abordat teme ca antisemitismul şi totalitarismul, „handicapul principal al propagandei totalitare este că nu poate satisface acest dor al maselor pentru o lume complet consecventă, inteligibilă şi previzibilă fără a intra în conflict serios cu bunul simţ”. Evreică în germania nazistă, Hannah Arendt a prins ambele războaie mondiale.
    Acum, când SUA este copleşită de pandemie, realitatea copleşeşte propaganda. Dar, după cum ştim din istoria fascismului, nu există nicio garanţie că bunul simţ va învinge.
    Federico Finchelstein este profesor de istorie la New School for Social Research and Eugene Lang College şi autor al cărţii „O scurtă istorie a minciunilor fasciste”. Jason Stanley este profesor de filosofie la Universitatea Yale şi autor al studiului „Cum funcţionează fascismul: Politica lui Noi şi Ei”.

  • Hobby de carantină: grădini pentru vecini

    Socializarea a venit sub forma unei oferte de a le amenaja vecinilor grădini de legume pe spaţiile din jurul caselor, pentru ca aceştia să nu mai depindă de magazine pentru diverse produse. Familia, scrie New York Times, sapă şi plantează grădini cu răsaduri sau seminţe proprii, cu condiţia ca vecinii să se ocupe ei de plivit, rărit, udat şi alte munci ulterioare, dacă vor o recoltă bogată. Grădinarii anunţă din timp când vin, rugând vecinii la care lucrează să nu se apropie şi să discute cu ei doar de la distanţă. 

  • Criza actuală: marele moment al start-up-urilor tech

    Acesta este crezul după care se ghidează echipa ROCA X – un vehicul investiţional dedicat start-up-urilor de tehnologie.
    „Considerăm că în această situaţie de criză companiile tech se pot adapta foarte rapid şi pot fi flexibile, aşadar este un moment în care să nu ne retragem şi să stăm deoparte, ci dimpotrivă, să susţinem mai departe creşterea acestui ecosistem care aduce valoare adăugată. Ne propunem să fim tot mai activi în această perioadă deoarece domeniul start-up-urilor este cel care ar trebui să dea acum foarte multă speranţă prin faptul că sunt de obicei foarte agile – au echipe suple care se pot adapta uşor şi face faţă acestui nou mod de lucru remote, şi care în sine vin cu modele disruptive”, a spus Alexandru Bogdan, manager investiţii în cadrul ROCA X, la emisiunea ZF IT Generation.
    Lansat în iunie anul trecut de un grup local de antreprenori, ROCA X a finanţat până în prezent 11 start-up-uri de tehnologie, iar echipa îşi continuă strategia şi planul de a adăuga în portofoliu încă
    14 businessuri noi până la finalul acestui an.
    „Obiectivul nostru este foarte ambiţios. Acum avem în portofoliu 11 companii pe care le susţinem în varii formule, iar obiectivul până la sfârşitul anului ar fi să ne apropiem de 25 de start-up-uri în portofoliu. Deci vom menţine acest ritm destul de alert. În acest moment suntem în curs de a perfecta cinci tranzacţii care se află în diferite stadii ale deal-ului, semnării actelor ş.a.m.d. Continuăm să investim şi niciunul dintre lead-urile consistente pe care le avuseserăm înainte nu a fost stopat în contextul crizei”, a punctat el.
    Tranzacţiile la care lucrează acum ROCA X sunt investiţii în start-up-uri ce activează în domeniile eHealth, digital learning, cybersecurity, deep tech şi marketplace.
    „Considerăm că este foarte important ca aceste start-up-uri să fie pregătite şi pentru schimbările comportamentale din viitor. Nu vedem nevoia unui focus pe lucrurile contextuale care pot să aibă tracţiune în aceste zile de lockdown, de work from home, ci mai degrabă pe cele care vor rămâne în comportamentul consumatorilor şi vor putea să se adapteze mai departe”, a subliniat Alexandru Bogdan. 
    Astfel, echipa ROCA X se ghidează în continuare după aceleaşi criterii de selecţie pentru start-up-urile tech pe care le finanţează, însă este atentă la capacitatea lor de a se adapta noului context, precum şi la ceea ce va urma apoi.
    „Există un set de criterii universal valabile pe care trebuie să le aplicăm cu toţii – de la evaluarea echipei de fondatori la capacitatea tehnică şi planurile de «go to market». Sunt anumite ajustări şi este evident că în momentul în care întâlnim un nou model de business, o nouă iniţiativă de start-up, trebuie să punem lucrurile în contextul curent, în ce măsură pot fi afectate, în ce măsură activează în aceste domenii afectate de criza curentă, dar, evident, încercăm să îi susţinem cât mai mult cu sfaturi despre cum să se ajusteze şi adapteze acestei noi situaţii”, a explicat el.
    În contextul actual al crizei declanşate de pandemia de COVID-19, echipa ROCA X a analizat toate businessurile din portofoliul său şi a conceput un plan de măsuri dedicat pentru fiecare din cele trei categorii –  companii care sunt favorizate de această criză, companii care se află la început de drum şi companii afectate direct de criză. Astfel, în cazul companiilor care înregistrează creşteri acum, echipa ROCA X le-a sfătuit să monetizeze momentul, să profite de oportunitate, dar fără să fie oportunişti, a punctat Alexandru Bogdan.
    „În cazul celei de-a doua categorii – companii aflate la început de drum, acestea au acum o gură de aer pentru a se adapta şi pentru a lucra la îmbunătăţirea produselor lor. Iar în cazul companiilor afectate, fiindcă activează în mod direct în domeniile lovite acum, a trebuit să fim alături de ele pentru a optimiza cashflow-ul şi pentru a face planuri de backup. Majoritatea companiilor în care noi am investit sunt însă într-o poziţie favorabilă acum.”
    Printre start-up-urile din portofoliul actual al ROCA X care se află în prezent într-o poziţie favorabilă se numără MedicAI, Beez, Frisbo şi Milluu.
    „MedicAI a creat o platformă de procesare de imagistică complexă care înregistrează o adopţie accelerată în rândul clinicilor mici şi mijlocii ce au nevoie să rămână în contact cu pacienţii cronici al căror tratament trebuie să continue. De asemenea, Beez şi Frisbo, care acţionează în zona de e-commerce, înregistrează pe de o parte creşteri, iar pe de altă parte se adaptează, au idei de spin-off-uri în materie de extindere a portofoliului pe care le pregătesc pentru perioada următoare. Iar cei de la Millu (aplicaţie mobilă pentru închiriere de apartamente – n.red.) s-a implicat social pentru cei care luptă acum în prima linie împotriva răspândirii virusului prin campania «Locuinţe pentru medici»”, a explicat el.
    În portofoliul ROCA X există însă şi un start-up din Portugalia – BetMarkets, care tocmai în perioada izbucnirii crizei vroia să lanseze platforma online dedicată pariurilor sportive, însă acum competiţiile sportive nu mai au loc, aşa că fondatorii au fost nevoiţi să amâne lansarea. De asemenea, un alt proiect din portofoliul ROCA X care are parte de un moment de respiro acum este yeParking din Cluj-Napoca – o aplicaţie mobilă care le oferă utilizatorilor de smartphone-uri posibilitatea de a găsi cu uşurinţă un loc de parcare în oraş.
    „În condiţiile în care acum lumea nu se mai deplasează atât de mult cu maşina, echipa yeParking are un moment de respiro pentru a finaliza anumite implementări în zona B2B ce vor fi anunţate cât de curând”, a menţionat Alexandru Bogdan. Totodată, a adăugat el, start-up-ul Feexers din portofoliu, care a dezvoltat o aplicaţie mobilă ce pune în legătură clienţii cu diverşi furnizori verificaţi de servicii de îngrijire personală şi de întreţinere a locuinţei (electricieni, instalatori, zugravi, cosmeticieni etc.), se confruntă cu o reticenţă a utilizatorilor în această perioadă.
    „Chiar dacă echipa Feexers a luat măsuri şi a făcut traininguri cu feexerii în ceea ce priveşte conduita şi igiena, există acum această reticenţă de a invita oameni străini în casă.”
    În cazul în care start-up-urile din portofoliu vor întâmpina probleme, fondatorii ROCA X vor lua măsurile necesare pentru a-i ghida şi ajuta să îşi redreseze businessul.
    „Pentru fiecare caz în parte vom analiza în ce măsură se confruntă cu astfel de situaţii care doar amână momentul în care ele vor confirma dezvoltarea, în ce măsură este nevoie să se adapteze şi să ajusteze modelele de business pe care le au într-o direcţie în care credem că vor avea succes, şi vom susţine mai departe start-up-urile respective sau cele care sunt în faza de decolare, astfel încât să primească şi mai mult suport pentru a se lansa rapid”, a spus managerul de investiţii al ROCA X.
    În plus, echipa ROCA X are în plan să facă runde de follow-up pentru o parte din start-up-urile în care a investit deja.
    „Noi ne-am propus să facem runde de followup, să fim mai mult timp alături de start-up-urile în care avem încredere. În domeniul investiţiilor în start-up-uri tech, procentele/şansele nu sunt neapărat de partea companiilor de venture capital. Este cunoscut faptul că 65% dintre investiţii au un randament subunitar şi toată lumea mizează pe acele 2-3 câştigătoare care să crească rapid şi să ajungă la multipli de 10x, 20x, 30x şi poate chiar 100x, la care sperăm cu toţii, că de aceea vorbim de unicorni.”

    Tranzacţiile la care lucrează acum ROCA X sunt investiţii în start-up-uri ce activează în domeniile eHealth, digital learning, cybersecurity, deep tech şi market-place.

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.