BusinessMagazin

Tag: profesoara

  • Colecţionarul de emoţii

    Se gândesc pe naiba. Iar profesoara a greşit cu doar câteva mii de kilometri, neimportant la scara planetei şi a istoriei. Omul momentului se numeşte Vladimir Putin. În octombrie anul trecut revista americană Forbes îl numea cel mai puternic din lume, detronându-l pe Barack Obama, iar Putin şi-a luat rolul în serios şi a început să depăşească etapa condusului gâştelor sălbatice către locurile de iernare cu deltaplanul, a scufundărilor în Marea Neagră în căutarea de amfore sau a călăritului şi vânătorii la bustul gol şi fără şa şi a început să lucreze la proiectul Maicii Rusia reîntregite.

    Omul are un ţel, iar pasienţa cu Crimeea i-a ieşit în doar câteva zile, zile în care restul lumii n-a încercat decât să-l definească: Angela Merkel se întreba dacă este în toate minţile, Newsweek nu îl vedea ca un lider rece, de formaţie KGB-istă, ci drept un ins emoţional şi impulsiv, care a suferit un atac de panică geopolitică în momentul în care a resimţit haosul de la vecinii ucraineni, un jurnalist de la revista Politico care a participat la un dineu oficial a văzut un Putin mândru, care nu râde mai deloc, iar Mark Galeotti, profesor universitar la New York şi specialist în politica rusă, crede despre liderul de la Kremlin că este un oportunist calculat, inteligent, dar un naţionalist profund. În cele din urmă surse anonime de la Casa Albă au apărut prin presă definindu-l pe Putin un raţional pur, dar un nehotărât notoriu.

    Dacă nici măcar nu-l pot defini, cum să-l combată? Văd teorii despre noul război rece sau despre posibilitatea izbucnirii unui conflict armat. Nu exclud, dar nu trebuie să uităm că în ziua de astăzi războaiele se poartă în varii moduri. Nu-i nevoie să ataci o ţară şi oamenii să se bălăcească prin tranşee pline de noroi şi nu-i nevoie să lansezi rachete nucleare. Imperiul roman s-a prăbuşit, în mod fundamental, din cauză că nu s-a dovedit deschis spre inovaţie, iar din punct de vedere militar a ignorat calul şi şaua. În ultimii cinci ani am avut o sumedenie de războaie economice, ale gazelor naturale, ale materiilor prime, ale metalelor rare sau ale valutelor; fiecare dintre acestea şi-a avut efectele, şi cineva a câştigat putere şi influenţă, iar altcineva a pierdut bani, viitorul pentru copii şi şansele la o dezvoltare economică şi socială.

    Distrugi o naţie când îi cumperi fabricile şi le închizi. Când otrăveşti oameni poluând apele şi distrugând mediul. Condamni o naţie la pieire obligând-o să trăiască în sărăcie şi neştiinţă. Politicienii români fie se învârtoşează şi îşi arată muşchii, fie îşi fac ceea ce cred ei că este datoria lor şi lansează declaraţii menite a linişti vulgul. Cărui vulg, între noi fie vorba, nici nu pare a-i păsa prea tare de ceea ce s-ar putea întâmpla cu lumea – o fi o reminiscenţă a sorgintei dacice, care daci se temeau doar să nu le cadă cerul în cap.

    O să mă repet un pic: nu cred că lumea va repeta greşelile din 1914, pentru că deja lumea este ocupată până peste cap cu greşelile momentului, în care, în mod paradoxal, ne adâncim, în loc să căutăm soluţii de depăşire. Europa se autodistruge acum nu cu gaze sau cu mitraliera, ci cu bani, nepăsare şi inconştienţă. Cum se repoziţionează România pe harta intereselor economice, în condiţiile în care chiar în sânul Europei fiecare stat încearcă să se descurce pe cont propriu, protejându-şi comerţul, companiile, investiţiile, iar interesul comun european nu depăşeşte amabile strângeri de mână şi zâmbete politicoase?

    Cred că Putin cel adevărat este cel din februarie 2008, când, la conferinţa de presă de la finalul mandatului de preşedinte, s-a declarat cel mai bogat om din lume, nu pentru că a adunat bani, ci pentru că a adunat emoţii. Şi mi-am imaginat un clasor cu emoţii presate, alături de care sunt lipite mici etichete pe care scrie „emoţie europeană de când le-am tăiat gazul„ sau „emoţie ucraineană de când am îndreptat rachetele spre ei„.

    Ilustrez cu un tablou al unui pictor ucrainean (cum altfel?); este vorba de un „Grup de orbi„ realizat în 1879 de Nikolai Iaroşenko, membru al vestitei cooperative artistice „Rătăcitorii„, creată pentru a protesta faţă de restricţiile impuse de mediul academic.

  • Profesoara de antreprenoriat: Goana după profit în detrimentul numerarului ucide afacerea

      

    Antreprenoare cum este Lavinia Raşca sunt eroinele Catalogului “200 cele mai puternice femei din business”, care va fi lansat în curând, şi ale galei “Woman în Power” .

    CARE SUNT PRINCIPALELE TEMERI PE CARE LE INDICĂ POTENŢIALII ANTREPRENORI ÎN FAŢA LANSĂRII UNUI BUSINESS?

    Am auzit de multe ori: “Aş vrea să-mi pornesc propriul business, dar mediul nu e favorabil şi nu există surse de finanţare”. Nicăieri în lume investitorii nu finanţează start-up-uri ale unor antreprenori necunoscuţi, de aceea începuturile sunt foarte dificile. Cu toate acestea, există multe afaceri uriaşe şi foarte renumite care au fost lansate cu un capital mic de pornire. Teama e o barieră importantă pentru lansarea unei afaceri: teama de a părăsi un serviciu sigur pentru o afacere incertă; de a pierde statutul de persoană care lucrează într-o companie mare, respectată.

    ESTE MAI DIFICIL PENTRU PERSOANELE CU POZIŢII BUNE ÎN COMPANII SĂ DEVINĂ ANTREPRENORI?

    Pentru persoanele cu funcţii importante este mult mai dificil. Mai mulţi manageri de top care au devenit antreprenori mi-au mărturisit ce greu le-a fost să îşi schimbe stilul de lucru. Coordonaseră echipe mari şi avuseseră consultanţi care se ocupaseră de detalii. Avuseseră bugete şi furnizori, iar ei aveau, în multe situaţii, statut de clienţi importanţi. Şi, dintr-o dată, au devenit ei furnizori, în căutare de clienţi, şi au fost nevoiţi, un timp, să facă de toate: de la analize de piaţă la aprovizionarea biroului, de la vânzări până la mersul la spălătorie cu maşina. Nu mai aveau mulţi subalterni, ci unul, doi sau poate niciunul. Unii dintre ei au depăşit această etapă repede, cu bine, dar alţii n-au rezistat şi s-au întors în corporaţii.

    ESTE ANTREPRENORIATUL UN DOMENIU MASCULINIZAT ÎN ROMÂNIA?

    Nu cred că în România situaţia antreprenoarelor e mai grea decât în alte ţări. Dimpotrivă. Am întâlnit însă persoane care preferă să fie parteneri sau clienţi ai firmelor conduse de bărbaţi. Mi s-a întâmplat să aud, lucrând cu unele cupluri de antreprenori: “Ca să pot decide, trebuie să-mi întreb soţul„, fără să se întâmple şi reciproca. De ce? Fie din lipsă de încredere în sine, fie de teamă să nu-şi supere partenerii, cărora le plăcea să aibă ultimul cuvânt. Aş fi însă nedreaptă dacă nu aş spune că am întâlnit întreprinzătoare de succes, respectate de femei şi de bărbaţi deopotrivă, cu încredere în propriile forţe şi conştiente că norocul apare atunci când oportunitatea întâlneşte pregătirea. Ele nu consideră că businessul intră în conflict cu viaţa personală, iar mediul nu li se pare dezastruos, ci provocator, chiar aducător de oportunităţi. Au ceva în comun: pasiunea pentru tot ceea ce fac, fie în business, fie acasă.

    SUNT PIEDICILE ÎN CALEA ANTREPRENORIATULUI DIFERITE PENTRU FEMEI, RESPECTIV BĂRBAŢI?

    Diferenţele între dificultăţile pe care le resimt femeile şi bărbaţii în lansarea unei afaceri nu sunt fundamentale. Atât unii, cât şi alţii vorbesc în principal despre lipsa de surse de finanţare, birocraţie şi legislaţia schimbătoare. Dintre discuţiile pe care le-am avut cu persoane care doreau să pornească pe cont propriu şi în urma cercetărilor la care am luat parte, a reieşit că femeile tind să aibă mai puţină încredere în ele însele, sunt mai precaute decât bărbaţii şi sunt mai influenţabile atunci când familia şi cunoscuţii le sfătuiesc să nu-şi înfiinţeze propria afacere.

    CARE SUNT CAUZELE EŞECULUI ÎN ANTREPRENORIAT?

    Eşecul este cauzat în principal de greşelile antreprenorilor. Mulţi îşi aleg domeniul de activitate pentru că le place lor. Este foarte important să fii pasionat de ceea ce vei face, dar la fel de important este să te asiguri că vei avea clienţi. Înainte să porneşti la drum, este obligatoriu să cunoşti în cel mai mic detaliu răspunsul la întrebarea: “Ce voi face şi ce nu voi face eu ca să vină clienţii la mine şi nu la concurenţii mei?”. Goana după profit în detrimentul numerarului ucide afacerea în cele mai multe situaţii. Acelaşi efect apare şi atunci când antreprenorii nu îşi dezvoltă rapid o echipă managerială loială şi profesionistă, ca urmare nu au pe cine să se bazeze atunci când cererile clienţilor şi volumul de muncă le depăşesc puterile proprii. Lipsa de atenţie la detalii în execuţie, care conduce la dezamăgirea clienţilor, este o altă cauză a eşecului. Mă mai opresc asupra unei singure greşeli, care trebuie evitată. Mi s-a întâmplat să asist la situaţii când, în momente cheie, antreprenorii au pus interesele personale înaintea celor ale afacerilor lor. Fie că, deşi nu aveau o echipă managerială matură, au plecat o perioadă mai lungă din firmă, fie că, vrând maşină, casă sau alte bunuri pentru familie, au luat bani din companiile încă mici şi fragile, în momente când finanţarea era esenţială. Perfect legal, dar cu consecinţe tragice.

  • REPORTAJ: O profesoară din Oradea, în rol de comandant al Staţiei Spaţiale Internaţionale, la o tabără NASA – FOTO

     Tabăra din Huntsville (statul Alabama) s-a desfăşurat în perioada 14-27 iunie, la ea participând 210 profesori din 27 de ţări şi din 42 de state americane, iar România a fost reprezentată de Ana-Monica Muscaş, profesoară de informatică la Colegiul Tehnic “Traian Vuia” din Oradea, desemnată după o selecţie strictă.

    Astfel, pentru a participa la programul Honeywell Educators@Space Academy, candidaţii trebuie să parcurgă un proces detaliat de selecţie, doar profesorii cu cele mai bune calificări fiind luaţi în calcul. Odată selectaţi, aceştia primesc burse complete, care includ transportul, sesiunile de pregătire, mesele şi cazarea pentru întreaga durată a programului, sponsorizate de Honeywell şi de angajaţii săi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • FRAUDA DE LA BACALAUREAT: Peste 800 de lei primiţi ca mită, găsiţi la o profesoară în sutien

     Fosta directoare a Liceului “Dimitrie Bolintineanu” din Capitală, Costica Vărzaru, a fost arestată preventiv pentru 29 de zile, marţi, de Tribunalul Bucureşti, fiind acuzată de trafic de influenţă în scopul fraudării examenului de bacalaureat.

    Parchetul Tribunalului Bucureşti arată în referatul cu propunerea de arestare preventivă a Costicăi Vărzaru că, în 12 iunie, procurorii s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor de dare de mită de către angajaţi ai Liceului Teoretic “Dimitrie Bolintineanu” şi de luare de mită de către membrii comisiei de supraveghere de la examenul de bacalaureat care se susţinea la acest liceu.

    Potrivit procurorilor, în timpul percheziţiilor care au avut loc luni, la Liceul “Dimitrie Bolintineanu” din Capitală, s-au găsit numeroase sume de bani în sălile de examen.

    Astfel, în sala 1 de examen s-au găsit asupra Elenei Macasoi Berbec 820 de lei ascunşi în sutien, în sala 2 de examen erau 410 lei în sertarul catedrei, iar în sala 6 de examen, alţi 440 de lei, într-un pachet de şerveţele găsit asupra asistentului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum face o profesoară de sport 600.000 de euro pe an din joaca cu copii

    Lucia Prăjişteanu este profesor de sport, dar nu a profesat niciodată ci s-a aventurat în afaceri încă de pe vremea când era studentă. ”Sportul te învaţă foarte multe lucruri despre disciplină, atingerea obiectivelor şi colectivitate”, povesteşte ea. În al doilea an de facultate s-a angajat la filiala locală a Lee Cooper, în care lucrau în jur de şase oameni la birouri şi 50-60 în fabrică. ”Munceam de dimineaţa până noaptea; îmi plăcea pentru că învăţam şi am trecut foarte repede de la slujba de asistent manager la cea de director general”.

    La acea vreme, când interacţiona deopotrivă cu oamenii din producţie dar şi cu peronalul de la vamă, de pildă, încerca să pară bătrână, ca să fie luată în serios. ”În perioada ’93-’94 nu era nicio ordine în piaţă şi totul funcţiona ca în junglă; legile se schimbau extrem de des”. Câţiva ani mai târziu şi-a făcut propria firmă de marochinărie, apoi alta în domeniul alimentar şi câţiva ani mai târziu a abordat nişa obiectelor de argint. Toate aceste activităţi au fost de distribuţie, pentru că, spune Prăjişteanu, nu este atrasă de retail. Asta în ciuda faptului că domeniul serviciilor, în care activează acum, ”este mai greu decât sectorul de retail”.

    De folos i-a fost mereu – şi ca angajată dar şi ca antreprenoare – talentul său de vânzătoare, cu care, crede ea ”te naşti sau nu”. Are şi o reţetă care o ajută să fie permanent mulţumită de ceea ce clădeşte în carieră: ”mi-am stabilit mereu o ţintă accesibilă şi sunt foarte fericită când o depăşesc”. În esenţă, obiectivul său principal este ca afacerea să fie ”pe plus”; şi admite că nu-i place să facă planuri, iar un exemplu este că nu se hotărăşte niciodată mai devreme de luna decembrie cum anume să-şi petreacă revelionul.