Tag: producator

  • Maşini şi diamante pentru zile negre: în ce îşi mai investesc banii bogaţii lumii?

    Acesta va fi fabricat într-o ediţie limitată de sub 200 de unităţi, doritorii trebuind să treacă printr-un proces riguros de selecţie pentru a-l putea cumpăra. Altă sugestie o reprezintă diamantele roz, cărora le va creşte preţul pe viitor din cauză că mina din care se extrag circa 90% din diamantele de calitate roz şi roşii, Argyle, din Australia, se va închide la finalul anului, ca urmare a epuizării zăcământului. O opţiune, în opinia publicaţiei britanice, o reprezintă şi ceasurile vintage Tudor, companie care are acelaşi fondator ca Rolex.

  • Experienţa nu asigură supravieţuirea: Una dintre cele mai mari companii de lactate din lume se prăbuşeşte în faliment

    Borden, producătorul american de lactate fondat în urmă cu peste 150 de ani, a demarat procedurile de faliment, intrând în insolvenţă, pe fondul marjelor de profit din ce în ce mai mici, a costurilor ridicate şi a schimbărilor care intervin la nivelul comportamentului de consum al clientului final, notează NY Times.

    Compania cu sediul în Dallas a raportat vânzări de 1,18 miliarde dolari în 2018, şi a încercat să se conformeze noilor trenduri din piaţă, însă a fost împiedicată de datorii, spune Tony Sarsam, CEO-ul Borden.

    „Cea mai mare problemă, dacă ne uităm la întreaga imagine, ţine de faptul că dimensiunea datoriei este disproporţionată faţă de dimensiunea companiei”, spune Sarsam.

    Executivii Borden, o companie cu 3.300 de angajaţi, au încercat să renegocieze datoriile companiei timp de mai multe luni, însă au fost nevoiţi să aplice pentru intrarea în insolvenţă, duminică, după ce ultima rundă de discuţii cu creditorii a eşuat.

    În urmă cu doar două luni, Dean Foods, cea mai mare companie de lactate din SUA – şi unul dintre principalii competitori ai Borden – a anunţat că intră, de asemenea, în insolvenţă.

    Dezastrul financiar conturat în jurul Borden îşi găseşte rădăcinile în 2017. După ce a reuşit în acel an să atragă credite de 275 miioane dolari, compania a înregistrat pierderi atât în 2018, cât şi în 2019.

     

     

     

  • Producătorul Stalinskaya, controlat de Jabbar Kanani, cumpără brandurile de apă Lipova şi Carpatina

    Prodal 94, producătorul unor branduri de băuturi spirtoase precum Stalinskaya (vodcă) şi Wembley (gin), cumpără companiile Lipomin SA şi Carpatina SA. Tranzaţia a primit ok-ul Consiliului Concurenţei. Lipomin SA şi Carpatina SA sunt controlate de ACCESSION II Romania Limited, conform ultimelor date de la Registrul Comerţului. 

    Companiile Lipomin şi Carpatina comercializează apă minerală plată şi apă minerală carbogazoasă sub brandurile Lipova şi Carpatina.

    Lipomin a avut în 2018 o cifră de afaceri de 10,2 milioane de lei, în scădere cu 9% faţă de anul precedent, o pierdere netă de 340.000 de lei, faţă de o pierdere netă de 1,4 milioane de lei, arată datele de la Ministerul de Finanţe. Compania a avut un număr mediu de 26 de salariaţi.

    Pe de altă parte, Carpatina a realizat o cifră de afaceri de 20,6 milioane de lei, în scădere cu 6,5% faţă de anul precedent, arată datele de la Ministerul de Finanţe. Compania a raportat o pierdere de 2,6 milioane de lei, la jumătate faţă de anul anterior. Producătorul a avut un număr mediu de 50 de angajaţi. Ambele companii au trecut prin insolvenţă.

    Lipova şi Carpatina concurează pe piaţa apelor minerale naturale cu branduri precum Borsec, AQUA Carpatica, Dorna, Zizin şi Tuşnad.

    Prodal 94 este o companie controlată de doi oameni de afaceri de origine iraniană, Jabbar Kanani şi Bagher Karimzadeh, conform datelor de pe platforma de analiză Confidas. Jabbar Kanani este şi proprietarul Agricover, un jucător important de pe piaţa cerealelor.

  • O afacere după o reţetă transmisă din tată în fiu


    „E o poveste de familie care depăşeşte cinci generaţii. În Argeş se face ţuică dintotdeauna, străbunicul, bunicul au avut cazanul satului. Ne-am gândit că e un produs pur românesc, autentic şi e păcat să nu îl scoatem în faţă, să-l vindem într-o sticlă premium”, a povestit Irina Mărăşoiu, implicată în business alături de fratele şi de tatăl ei.

    Elementele de brand, de la nume până la etichetă, au fost create de un designer, antreprenorii dorindu-şi să prezinte conceptul de familie.
    În portofoliul Pater sunt în prezent trei produse – ţuica de prună, rachiul de pere şi rachiul de struguri, iar planurile antreprenorilor sunt să lanseze şi un rachiu de gutui. În afară de struguri, care vin de la alţi furnizori, restul fructelor sunt produse în livezile familiei sau vin de la producători din zona Argeşului, una renumită pentru fructe. În 2018, producţia Pater a fost de 3.600 de sticle de ţuică de prune. Preţul unei sticle este de peste 160 de lei, înscriindu-se în segmentul premium.

    Pentru că familia avea deja cazanul de ţuică, dar şi livezile de pomi, investiţia iniţială a fost în jurul a 50.000 de euro şi a presupus crearea brandului şi a sticlelor. Irina Mărăşoiu povesteşte însă că dacă nu ar fi existat deja toată această infrastructură a producţiei, investiţia ar fi fost mult mai mare.

    Întreaga familie Mărăşoiu este implicată în business, inclusiv copiii, care aduc sticlele pentru îmbuteliere sau ajută la culesul fructelor.

  • Producătorul de echipamente pentru bucătării Inox Măgurele vrea să emită obligaţiuni de maximum 1 milion de euro, cu scadenţa de până la 5 ani şi o dobândă anuală de cel mult 6%

    Producătorul de echipamente pentru bucătării Inox Măgurele (INOX) convoacă acţionarii pentru 9 ianuarie 2020 pentru a aproba o emisiune de obligaţiuni corporative, neconvertibile şi negarantate, cu o valoare nominală de maximum 1 milion de euro, cu o scadenţă de până la 5 ani şi o dobândă de cel mult 6% pe an, plătibilă semestrial, în vederea finanţării proiectelor de dezvoltare, potrivit unui raport la bursă.

    Obligaţiunile vor fi denominate în euro, indiferent dacă sunt nominative sau la purtător, în formă materializată sau dematerializată, dacă vor fi listate la orice bursă sau nu. Aceste vor fi vândute în una sau mai multe oferte publice sau într-unul sau mai multe plasamente private.

    Brokerii de la Prime Transaction sunt propuşi acţionarilor pentru realizarea ofertei publice de vânzare a obligaţiunilor sau plasamentul privat. Propunerea pentru data de înregistrare este 30 ianuarie 2020.

    Compania cu 5,8 milioane lei capitalizare este deţinută în proporţie de 15,3% de către Ion Bazac, preşedinte CA, şi 15,1% de către şerban-Andrei Buduleci, în timp ce Ion I. Bazac are o participaţie de 10,1%, iar Ginerva Enterprises Ltd. Cu sediul din Cipru are 11,7% din capitalul social.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine sunt „ăştia”: Un român este CFO-ul Mars Italia, un business de 260 mil. euro: Noi nu am părăsit România, ci doar am decis să descoperim Italia

    Executivul român Adrian Comăneci şi-a construit cariera în multinaţionale şi, deşi a cochetat o vreme cu consultanţa, a preferat să se întoarcă în cadrul unor companii internaţionale gigant care i-au fost şi şcoală de business, şi de leadership. Acum el este CFO al grupului american Mars pe piaţa din Italia, una dintre cele mai dezvoltate economii din Europa, unde producătorul brandurilor
    M & M, Snickers, Orbit sau Whiskas are vânzări de 260 de milioane de euro anual.

    “Cariera mea de până acum reprezintă o călătorie foarte interesantă pe parcusul căreia am întâlnit oameni frumoşi, am trăit experienţe diverse şi am evoluat atât ca om de business, dar mai ales ca om”, spune executivul de 37 de ani.

    Uitându-se în urmă, afirmă că primul său rol transformaţional a fost cel de membru al asociaţiei studenţeşti Voluntari pentru Idei şi Proiecte din cadrul ASE. Descrie acea perioadă ca doi ani intenşi în care a avut ocazia să înveţe ce înseamă managementul de proiect, un business plan, ce presupune lucrul în echipă şi cum poţi obţine finanţare comunicând o viziune şi nu doar beneficii materiale.

    Au trecut nu mai puţin de 16 ani de atunci, cu diverse roluri şi proiecte interesante – la nivel operaţional şi strategic – pentru mai multe companii din industrii diverse, de la FMCG, oil & gas, logistică & transporturi sau banking.

    „În cariera mea am îmbinat perspectiva de consultant extern cu cea de angajat, iar acest lucru s-a dovedit a fi un factor important pentru rezultatele mele de până acum.”

    Celelalte ingrediente esenţiale ale carierei sale sunt ambiţia şi respectul pentru muncă – preluate de la părinţii săi –, o şcoală extraordinară de business (Procter & Gamble) şi o şcoală unică de people leadership (Mars), după cum spune chiar el.
    „La sfârşitul anului 2016 am început prima experienţă pe termen lung în afară ţării, preluând rolul de CFO pentru businessul Mars din Italia.” A văzut în această mutare două mari oportunităţi.

    Pe de-o parte este vorba de o oportunitate profesională dat fiind că businessul gigantului american pe piaţa din Italia este de câteva ori mai mare cât cel din România, fiind una dintre cele mai complexe pieţe din Europa, unde coordonează o echipă de 18 persoane. Pe de altă parte, a fost vorba de o oportunitate personală, „aceea de a experimenta împreună cu familia mea viaţa într-o altă ţară, cu tot ceea ce aduce ea – descoperire, adaptare, învăţare şi schimbare. Noi nu am părăsit România, ci doar am decis să descoperim Italia.” Acum locuieşte în Milano, centrul financiar şi industrial al Cizmei, un oraş de unde se mişcă mare parte din economia Italiei.

    Jobul său actual are trei componente principale, potrivit lui Adrian Comăneci. Este vorba despre definirea strategiei de portofoliu (produse şi clienţi) şi a proiectelor pe termen lung care vor genera valoare adăugată atât pentru companie, cât şi pentru consumatorii, clienţii şi partenerii Mars. În al doilea rând este vorba de urmărirea implementării acestor proiecte, ca responsabil direct pentru unele dintre ele şi prin monitorizarea progresului şi impactului în business pentru celelalte – atât din punct de vedere financiar, cât şi operaţional. Şi poate cel mai important aspect este cel legat de dezvoltarea organizaţiei şi a persoanelor care vor pune umărul la creşterea Mars în anii ce vor urma – prin coaching, mentoring, training şi nu în ultimul rând selecţie şi recrutare.

    „O zi obişnuită la birou presupune o comunicare continuă cu colegii mei, pentru a înţelege ce funcţionează şi ce poate fi îmbunătăţit, pentru a învăţa unii de la alţii (…).” În acest rol, de CFO al Mars Italia, Adrian Comăneci spune că 80% din ceea ce realizează este prin alţi oameni şi mai puţin de 20% doar prin efortul său individual. 

    În prezent coordonează o echipă formată din 18 persoane, echipă pe care o descrie ca fiind foarte interesantă prin diversitatea ei – din punctul de vedere al experienţei, competenţelor şi aspiraţiilor personale şi profesionale.

    Înainte de a prelua poziţia actuală, Adrian Comăneci a ocupat timp de trei ani funcţia de CFO al Mars România, subsidiara locală a unui gigant care are în portofoliu branduri prezente în toată lumea, precum Twix, Snickers, Mars, M&M (ciocolată), Whiskas (mâncare pentru animale) sau Uncle Ben’s (orez). De circa doi ani, din portofoliu Mars fac parte şi brandurile de gumă de mestecat ale Wrigley. Tranzacţia dintre cei doi giganţi – Mars şi Wrigley – a debutat acum un deceniu, având o valoare de 23 mld. dolari.

    Mutarea a creat la momentul acela cel mai mare jucător din industria dulciurilor la nivel mondial. Mars deţinea 81% din Wrigley, producătorul gumelor Orbit, în timp ce restul de acţiuni erau controlate de miliardarul Warren Buffett prin fondul Berkshire Hathaway. În 2016, Mars a preluat şi restul de acţiuni şi a început integrarea businessurilor.

    Înainte de „era” Mars, care a debutat în 2014 în România, Adrian Comăneci a lucrat pentru compania din sectorul bunurilor de larg consum P&G, în cadrul companiei din domeniul petrolului Rompetrol, dar şi în sectorul de audit şi consultanţă.
    Se gândeşte să se întoarcă în România?

    „Întoarcerea în România a fost şi va fi mereu una dintre variante. Momentan nu există un moment bine definit deoarece dorim să luăm lucrurile pas cu pas şi să ne bucurăm de experienţa de familie pe care o trăim acum în afara ţării.” Executivul spune că există o vorbă în popor, „Nu aduce anul ce aduce ceasul”, aşa că revenirea ar putea fi peste o lună sau la fel de bine peste câţiva ani.

    „Un aspect important este că atât eu, cât şi soţia mea ne dorim ca la un moment dat să jucăm un rol activ în realizarea unui viitor mai bun pentru ţara noastră (nu mă refer la politică) şi probabil că întoarcerea noastră va fi mai uşoară atunci când vom identifica exact acest rol.”
    Cel mai dor le este de prieteni şi familie. Chiar la final de septembrie au fost în ţară şi au avut ocazia să se întâlnească cu persoane dragi. „Un moment special a fost duminică dimineaţa, înainte de a pleca spre aeroport, când patru familii şi trei generaţii s-au reunit într-o sufragerie primitoare din Pantelimon pentru a savura o cafea şi/sau o porţie de râsete şi voie bună.”  

    Cel mai puţin dor le este de lipsa spiritului civic şi a respectului reciproc care se poate observa zilnic la foarte mulţi dintre români. „Pare că în ADN-ul poporului român încă există o mutaţie care activează individualismul şi nepăsarea, şi doar printr-o educaţie de calitate vom găsi antidotul care să ne salveze.” O educaţie care începe de acasă, se cultivă la şcoală şi se defineşte de-a lungul întregii vieţi.


    Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România.
    Din punctul meu de vedere, educaţia reprezintă punctul de pornire pentru rezolvarea tuturor problemelor fundamentale cu care ne confruntăm. Şi nu mă refer doar la educaţia academică, ci şi la autocunoaştere şi dezvoltare personală, la acel proces prin care descoperim cine suntem cu adevărat, învăţam să ne iubim şi să ne respectăm pe noi înşine, pentru ca apoi să putem să-i iubim şi să-i respectăm pe cei din jurul nostru. Oamenii conştienţi respectă, iubesc şi schimbă în bine lumea din jurul lor.

    Când aţi venit ultima dată acasă? Ce s-a schimbat de când aţi plecat?
    Venim acasă cel puţin o dată la trei luni de zile, mai ales pentru a petrece împreună cu familia şi prietenii sărbătorile şi evenimentele importante. În “bula” în care trăim noi nu s-au schimbat foarte multe, însă la nivelul ţării se poate observa, din păcate, o segregare şi mai mare a categoriilor sociale, iar acest lucru nu cred că este benefic nimănui.

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Suntem foarte norocoşi să trăim în Italia, o ţară extraordinar de frumoasă şi recunoscută pentru tradiţia şi calitatea culinară. Există multe zboruri din România (către Italia – n.red.) la preţuri accesibile, iar infrastrucura este foarte bună, aşa că vă invit cu toată căldura să descoperiţi Italia în mod direct. Noi locuim la 15 minute de Milano, într-o zonă verde şi liniştită (Milano 3), perfectă pentru familiile cu copii mici.

  • Este oficial: Gigantul de lux LVMH, cu branduri precum Louis Vuitton şi Givenchy, cumpără producătorul de bijuterii Tiffany într-o tranzacţie de peste 16 miliarde dolari

    Grupul de lux LVMH a încheiat un acord de achiziţie cu Tiffany & Co prin care cumpără producătorul de bijuterii într-o tranzacţie cash care evaluează compania americană la 135 dolari per acţiune, adică 16,2 miliarde dolari, potrivit CNBC.

    LVMH a confirmat tranzacţia şi a anunţat că „achiziţia Tiffany va consolida poziţia LVMH pe piaţa de bijuterii şi va oferi o amprentă extinsă în piaţa din SUA”.

    „Vrem să dezvolăm această bijuterie cu aceeaşi dedicaţie pe care faţă de fiecare dintre brandurile noastre. Suntem mândri să avem Tiffany acum în gama noastră”, a spus Bernard Arnault, CEO-ul grupului francez LVMH.

    Bernard Arnault este al treilea cel mai bogat om din lume şi cel mai bogat om din Europa, cu o avere de 100 miliarde dolari, potrivit topului miliardarilor realizat de Bloomberg. Averea acestuia a crescut cu 31,4 miliarde dolari de la începutul anului.

    Luni dimineaţă la ora 10.20, acţiunile LVMH Moet Hennessy Louis Vuitton erau în creştere cu 1,6% de la începutul şedinţei pe bursa din Paris.

    Grupul LVMH şi-a construit un portofoliu cuprinzător de branduri de lux în mai multe sectoare de retail, de la modă şi până la parfumuri. Printre brandurile cele mai cunoscute se numără Moet & Chandon, Dom Perignon, Givenchy şi Louis Vuitton.

    Consiliile de administraţie ale celor două părţi implicate în tranzacţia de 16,2 miliarde dolari au aprobat înţelegerea duminică, iar tranzacţia ar urma să fie încheiată la mijlocul lui 2020, după ce va primi aprobarea acţionarilor şi a reglementatorilor.

    Istoricul brand Tiffany a fost fondat în New York în 1837 şi a devenit un simbol în lumea bijuteriilor în secoul 20, însă nu a mai ţinut pasul cu schimbările din comportamentul de consum al clienţilor în ultimii ani. Situaţia companiei era deteriorată încă din 2015, dar încercarea Tiffany de a se extinde în China în mijlocul unui conflict comercial Beijing-Washington, a dus la pierderi.

     

     

  • Încă o afacere românească s-a vândut unei multinaţionale: Elveţienii de la Sika sunt noii proprietari ai producătorului român de materiale de construcţii Adeplast. Alexander Bărbuţ, Adeplast: Noi ne pregătim să ne urmăm propriul drum

    Grupul elveţian din construcţii Sika cumpără producătorul român de materiale de construcţii Adeplast, ca urmare a unei decizii a acţionarilor companiei locale.

    Ce s-a întâmplat cu imperiul de milioane de euro construit de unul dintre cei mai importanţi antreprenori români după ce acesta a decedat

    „Această tranzacţie îndeplineşte dorinţa regretatului Marcel Bărbuţ, fondatorul Adeplast (care a încetat din viaţă la începutul anului – n. red.), care a transformat societatea, de la începuturile sale modeste, în cel mai important producător de termoizolaţii din România şi într-un jucător regional în Europa de sud-est. Tranzacţia este condiţionată de autorizarea autorităţii de concurenţă”, spun reprezentanţii Adeplast.

    ZF a scris ZF a scris în luna iunie că Adeplast este curtat de investitori interesaţi să cumpere compania, iar banca de investiţii Alantra, cu operaţiuni în Europa, Statele Unite, Asia şi America Latină, se ocupă de găsirea unui cumpărător pentru Adeplast. În octombrie, ZF a scris că Sika este aproape de preluarea Adeplast, o companie cu un business de peste 100 de milioane de euro şi 470 de angajaţi.

    Proprietarii Adeplast au fost asistaţi în această tranzacţie de către ALANTRA şi BI Corporate Finance, precum şi de casa de avocatură Wolf Theiss.  

    AdePlast produce mor­ta­re, polistiren şi vopsele în cele 11 fabrici pe care le are la Ploieşti, Oradea, Roman şi Craiova.

    „Aceasta reprezintă munca de o viaţă a tatălui nostru, Marcel Bărbuţ, şi este o poveste minunată de succes a unui român. Sperăm că Sika va continua această poveste şi va duce societatea pe culmi şi mai înalte, ca parte a unuia dintre cele mai importante grupuri din această industrie la nivel european, în timp ce noi ne pregătim să ne urmăm propriul drum”, spune Alexander Bărbuţ, reprezentantul acţionarilor Adeplast şi unul dintre fiii lui Marcel Bărbuţ.

    AdePlast a avut în 2018 o cifră de afaceri de 474 de milioane de lei (103 mil. euro), în creştere cu 13% faţă de anul anterior, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe. Din această valoare, 8,4 milioane de euro au venit din exporturi, AdePlast trimiţând produse peste graniţe în Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova, Austria, Spania, Italia.

    „Cu Sika de partea sa, Adeplast îşi va întări forţele, atât ca angajator atractiv, cât şi ca partener de încredere şi contribuitor important la economia ţării”, spune Daniel Stăncescu, director general Adeplast.

    La începutul acestui an, el spunea că, pe lângă cele 11 fabrici pe care AdePlast le are deja, este planificată construcţia a două fabrici noi – în Ploieşti şi lângă Craiova, cu o investiţie de 7,5 mil. euro.

    „Adeplast este un lider consacrat al industriei, ce va consolida semnificativ prezenţa produselor noastre de finisaje pentru construcţii pe piaţa aflată în plină expansiune din România. Îmbunătăţirea accesului la canalul de distribuţie va oferi oportunităţi interesante de cross-selling, va creşte penetrarea noastră pe piaţă şi va permite dezvoltarea continuă a ambelor societăţi”, spune Ivo Schädler, manager regional Sika EMEA.

    Producătorul elveţian de mortare şi adezivi pentru construcţii Sika are trei fabrici în România şi a avut în 2018 afaceri de 155 de milioane de lei (34 mil. euro) pe plan local, potrivit datelor existente pe site-ul Ministerului de Finanţe, cu 8% mai mult faţă de 2017.

    Compania a avut un profit de aproape şapte milioane de lei şi un număr mediu de 78 de angajaţi.

    Sika a mai cumpărat anul trecut o fabrică de la Arcon, grup din construcţii deţinut de antreprenorul român Ioan Ţiţeiu. Tranzacţia a primit avizul Concurenţei în luna iulie 2019. Achiziţia a cuprins doar divizia de membrane pentru sisteme de acoperişuri şi hidroizolaţii, nu şi celelalte companii ale grupului. În paralel cu integrarea fabricii Arcon din Covasna, Sika are în lucru, de mai mult timp, o nouă unitate de producţie, în apropiere de Bucureşti, unde ar urma să facă aditivi pentru beton, mortare şi alte produse pe bază de ciment.

    Până atunci însă, din portofoliul actual al Sika România fac parte două unităţi de producţie, una de aditivi pentru betoane, la Braşov, şi una de mortare şi adezivi speciali pentru construcţii, în localitatea Căpuşu Mare, din judeţul Cluj, alături de cea de la Arcon, amplasată în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.

  • O bulă a evaluărilor s-a spart marţi la Hong Kong: Investiorii au pierdut miliarde de dolari după ce un producător de marmură s-a prăbuşit cu 98% şi s-a devalorizat cu 5,7 miliarde dolari într-o singură zi

    Investitorii din Hong Kong au pierdut miliarde de dolari marţi după ce bula existentă în jurul a două companii supraevaluate s-a spart, în ceea ce se conturează a fi una dintre cele mai agresive devalorizări din istoria acestei pieţe.

    Un producător de marmură care a crescut cu 3.800% anul acesta şi-a văzut capitalizarea de piaţă scăzând cu 5,7 miliarde dolari într-o singură zi – un declin de 98% – în urma deciziei MSCI-ului de a nu include compania într-un index global, potrivit FT.  

    La finalul şedinţei ArtGo Holdings mai avea o capitalizare de piaţă de doar 128 milioane dolari.

    Compania ArtGo Holdings, care a înregistrat o pierdere netă de circa 91 milioane dolari anul trecut, a fost selectată pentru a fi introdusă în indicele MSCI China începând cu data de 7 noiembrie.

    Acest anunţ a făcut ca valoarea acţiunilor să se dubleze în doar o săptămână, în contextul în care investitorii ar fi vrut să profite de evoluţia generată de includerea în indice.

    Însă marţi MSCI a decis să revină asupra deciziei privind ArtGo şi să mai aştepte, susţinând că „necesită continuarea analizei şi monitorizării”.

    David Webb, un investitor din Hong Kong considerat expert în guvernanţă corporativă, a anunţat în luna septembrie că acţiunile ArtGo sunt într-o bulă şi a notificat autoritatea de supraveghere financiară din Hong Kong să auditeze acţionariatul companiei.

    „Ei nu aplică nicio evaluare pe deciziile ei. Dacă ar fi făcut-o, ar fi observat, aşa cum am făcut-o şi eu că acţiunile se tranzacţionau la un multiplu de 20x valoarea netă a activelor, iar asta nu ar fi posibil indiferent de scenariu”, spune Webb.

    Caruselul supraevaluărilor urmate de devalorizări bruşte şi violente nu sunt neapărat ceva nou pentru bursa din Hong Kong. În 2017, un grup de companii listate au pierdit 6 miliarde de dolari într-o serie de scăderi bruşte care au dus în final la scăderi de peste 95%.

    Astfel de companii supraevaluate au fost scoase în evidenţă de David Webb ca parte a unei reţele pe care el o numeşte „Enigma” – reprezentând un lanţ de acţionari care printr-o serie lungă de parteneriate şi participaţii deţin mai multe businessuri.

    ArtGo nu a fost singura companie care şi-a pierdut aproape întrega valoare de piaţă marţi.

    Acţiunile companiei Kasen International au scăzut cu peste 90%, reprezentând o scădere de 800 milioane dolari la nivelul capitalizării de piaţă după ce compania care activează atât în producţie de mobilă cât şi în dezvoltări imobiliare a fost atacată de investitorii pe termen scurt de la Blue Orca Capital.

    Un cercetător de la Blue Orca a atras atenţia cu privire la o serie de proiecte dezvoltate de Kasen în Cambodgia, precum şi la o serie de active pe care compania le-a vândut sau le-a abandonat.

    „Singurul segment viabil al Kasen este dezoltarea imobiliară, acesta fiind astăzi totuşi un cub de gheaţă care se topeşte, încât compania îşi vinde ultimele active rezidenţiale valoroase”, arată raportul.

     

     

     

     

  • ​Un pachet de 41,5% din Carbochim, cel mai mare producător de abrazive din România, schimbă proprietarii: tranzacţie de 31 milioane lei

    Un pachet de 2 milioane de acţiuni reprezentând 41,5% din capitalul social al Carbochim Cluj-Napoca (simbol bursier – CBC), cel mai mare producător de abrazive profesionale din România, şi-a schimbat miercuri proprietarii într-o tranzacţie în valoare de 30,9 milioane lei, potrivit datelor BVB.

    Astfel, tranzacţia a fost realizată la un preţ de 15,1 lei pe unitate, respectiv cu 11% mai mare faţă de cel din şedinţa precedentă.

    Compania nu a anunţat vânzătorul sau cumpărătorul până la ora redactării acestei ştiri.

    Carbochim este deţinută în proporţie de 26,8% de către Carbo Europe Bucureşti şi în proporţie de 25,1% de către Mircea-Petro Ionescu, în timp ce Viorel Dorin Popoviciu are o participaţie de 13%, iar Gheorghe-Titus-Dan are un pachet de 13% din numărul de acţiuni.

    Acţiunile CBC se tranzacţionează pe segmentul principal al Bursei de la Bucureşti la acelaşi preţ cu cel de la finalul anului 2018, pe un rulaj de 19.757 lei. Emitentul are o capitalizare de 67 milioane lei.