Capacitatea de concentrare a pieţelor asupra unui subiect fiind însă scurtă, tema zilei tinde să devină acum din nou economia europeană, iar presa financiară americană occidentală reîncepe să vorbească despre riscul ca obligaţiunile ţărilor cu probleme din zona euro (Spania, Italia, Portugalia sau Grecia) să intre iarăşi sub presiune – o perspectivă de temut, pe care din toamna trecută încoace numai angajamentul Băncii Centrale Europene de a cumpăra nelimitat obligaţiuni a îndepărtat-o.
Criticile băncilor şi ale marilor fonduri de investiţii la adresa BCE pe motiv că nu relaxează şi mai mult politica monetară în sensul dorit de ele şi previziunile bruşte că ar urma o nouă recesiune globală s-au înmulţit însă în ultima vreme, chiar dacă există şi voci corecte de genul celei a Băncii Angliei, care acuză o bulă speculativă mondială creată de marile bănci centrale prin programele de cumpărare continuă de obligaţiuni, convenabile pentru investitori, dar ineficiente pentru stimularea economiei reale.
Ultimele date privind economia zonei euro nu arată deloc bine – ocuparea forţei de muncă a scăzut cu 0,5% în T1, atingând cel mai scăzut nivel din ultimii şapte ani, iar numărul şomerilor a ajuns la 19,4 milioane, în condiţiile în care guvernele continuă eforturile de austeritate bugetară.
Liderii UE sunt aşteptaţi să convină asupra unor măsuri de stimulare a economiei la summitul din 27-28 iunie, însă mai întâi trebuie să se pună de acord asupra regulilor de folosire a fondurilor din bugetul european de către statele membre, componentă esenţială a eforturilor de redresare economică şi asupra cărora există în continuare divergenţe (e vorba de flexibilitate mai mare în privinţa statelor unde absorbţia şi cheltuirea sumelor întârzie sau a necesităţilor excepţionale, ca inundaţiile sau criza din Cipru). Consiliul, Comisia şi Parlamentul vor avea discuţii pe acest subiect la 18 iunie.