BusinessMagazin

Tag: pictura

  • Theodor Aman se instaleaza la Cotroceni

    Expozitia organizata la initiativa Muzeului National Cotroceni
    reuneste peste 130 de lucrari (picturi, gravuri si desene), precum
    si un set de obiecte care i-au apartinut artistului – sigiliu cu
    iscalitura lui, cutie cu pensule, paleta cu lauri oferita de elevii
    artistului cu dedicatia “Maestrului nostru Th. Aman de diua
    omastica 1891. Elevii Scolei de Belle-Arte”.

    In expozitie se vor regasi si binecunoscutele portrete ale lui
    Tudor Vladimirescu, Alexandru Lapusneau, Carol I, Mihail
    Cantacuzino, Nicolae Racovita, Ion Heliade Radulescu, Cezar
    Bolliac, alaturi de cele ale membrilor familiei artistului.

    Detalii pe Ziarul de Duminica.

  • Cele mai scumpe picturi contemporane vandute la licitatie in 2010

    In 2010, recordul pentru o pictura contemporana era cat pe ce sa
    ajunga la 7 milioane de dolari. E vorba despre “String Quartet”
    (“Cvartetul de coarde”), o panza hiperrealista a chinezului Yifei
    Chen, care a cazut sub ciocan la o suma de aproape zece ori mai
    mare decat cea estimata: 6,9 milioane de dolari, la Christie’s Hong
    Kong.

    Gratie acestei vanzari, chinezul a incasat, in 2010, 12 milioane de
    dolari din doar 16 lucrari vandute.

    Vezi lista lucrarilor si galerie foto pe Ziarul de Duminica.

  • Record mondial pentru o pictura de Modigliani vanduta pentru 68,9 milioane de dolari

    Tabloul, pictat in 1917, era considerat “elementul-cheie” al
    licitatiei de arta impresionista si moderna organizata de casa
    Sotheby’s. Tabloul avea un pret estimativ de 40 de milioane de
    dolari.Un tablou pictat de Claude Monet, intitulat “Le bassin aux
    nymphéas”, a fost adjudecat in cadrul aceleiasi licitatii pentru
    suma de 24,7 milioane de dolari.Un alt tablou de Modigliani,
    “Jeanne Hébuterne (au chapeau)”, estimat la o suma cuprinsa intre 9
    milioane de dolari si 12 milioane de dolari, a fost achizitionat cu
    19 milioane de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce aveti de stiut cand vizitati o casa de licitatii

    O vizita preliminara in expozitia care prezinta loturile oferite
    spre licitare va poate furniza insa nu doar elemente suplimentare
    de ordin subiectiv, ci si date concrete despre starea reala a
    operei, pe care reproducerile o pot oculta.

    Obiceiul expozitiilor s-a incetatenit si la noi si se desfasoara
    in conditii de expunere si de confort dintre cele mai stimabile.
    Mai mult, Artmark si Goldart au initiat si conferinte de presa
    preliminare, care (in afara de reclama, desigur) fac cat se poate
    de transparent procesul de licitare si regulile casei.

    La Monavissa, expozitiile au loc la Muzeul de Istorie si Arta al
    Municipiului Bucuresti, in timp ce Alis isi va muta toata
    activitatea, de la 1 septembrie, in noul sediu de pe Bd. Iancu de
    Hunedoara.

    Cititi mai multe pe Ziarul de Duminica.

  • De ce mor galeriile de arta

    Printre cafenelele si restaurantele din Dorobanti unde vine „lumea buna” din Bucuresti, in vila impunatoare de pe Aleea Alexandru care gazduieste Institutul Cultural Roman (ICR), doi tineri discuta despre arta.

    Amandoi sunt in elementul lor, pentru ca studiaza arta plastica la Universitatea din Bucuresti, iar discutia a pornit de la o dezbatere initiata chiar de ICR, sub un titlu mai degraba razboinic: „Arte martiale la ICR – Galere, galerii, piraterii: De ce apar si dispar galeriile de arta?”

    Insa Razvan Istrate si Monica David, cei doi studenti, spun ca au venit in aceasta zona, familiara mai degraba amatorilor de masini de lux si restaurante exclusiviste, pentru a intelege de ce se inchid galeriile de arta.

    „Mergeam in fiecare luna la evenimentele organizate la Galeria Noua si am fost foarte dezamagiti cand am auzit ca s-a inchis, mai ales ca reusise sa adune in jurul ei o comunitate de tineri interesati de domeniu”, povesteste Razvan.

    In incaperea-muzeu de la Institutul Cultural Roman, unde peste o suta de tineri au venit sa asiste la dezbateri, s-au aflat cinci galeristi si fosti galeristi de arta contemporana, adica aproximativ jumatate dintre cei care exista intr-un oras cu peste doua milioane de locuitori. Spre comparatie, Praga, cu 1,2 milioane de locuitori, are de zece ori mai multe – 120.

    „Panica este nejustificata, caci galeriile care au disparut sunt putine si au un profil special, ele nefiind neaparat comerciale, ci bazandu-se pe suportul unui sistem institutional”, sustine Erwin Kessler, critic de arta.

    Cu toate acestea, numarul galeriilor de arta scade pe zi ce trece, numai anul acesta inchizandu-se doua dintre ele (Galeria Noua si Galeria HT003).

    „Comparativ cu perioada interbelica, in Bucuresti mai exista numai 30% din suprafata expozitionala”, sustine Mihai Oroveanu, directorul Muzeului National de Arta Contemporana.

    Piata galeriilor de arta este de fapt impartita in mai multe categorii – spatii pentru expozitii, unde vanzarea lucrarilor se face din expozitie (Simeza, Galateca sau Apollo), spatii unde pe langa expozitii temporare exista si magazine cu vanzare (Orizont sau Caminul Artei), galeriile Uniunii Artistilor Plastici (unde pot expune si vinde numai membrii Uniunii) si galeriile de arta contemporana, specializate pe un anumit domeniu (pictura, arta digitala, fotografie, new media), cum ar fi Galeria H’Art, Galeria Anaid Art sau Galeria Posibila. Exista pe de alta parte si galerii non-profit, precum Streetwise Gallery sau Loading Gallery.

    Disparitia galeriilor de arta, tocmai intr-un moment in care cererea de arta incepea sa creasca, are explicatii cat se poate de prozaice, dupa parerea celor implicati: neintelegeri cu secretare si directori, certuri intre artisti, retrocedari, dar si dezinteres din partea autoritatilor.

    „Dupa luni intregi de demersuri in care am solicitat prelungirea contractului, la sfarsitul lui 2007, directorul departamentului de cultura din Primaria Generala, Marius Paunita, mi-a transmis prin secretara sa ca vom continua colaborarea, incredintandu-ne ferm ca putem sa ne definitivam programul pe 2008. Dar cererile mele de a ni se trimite un contract scris nu au mai primit nici un raspuns”, spune Aurora Kiraly, fost director la Galeria Noua.

    Intre timp, in luna februarie, Kiraly a primit un telefon de la contabila-sefa de la Muzeul de Arta al Municipiului Bucuresti, care ii soma sa paraseasca spatiul. Cum nu fusese informata oficial, Aurora Kiraly a apelat din nou la Marius Paunita. „L-am intrebat, intre altele, ce a insemnat mesajul favorabil din luna decembrie. Raspunsul lui a fost ca nu el mi l-a transmis, ci secretara sa si-a luat libertatea sa imi dea acel raspuns, din proprie initiativa”.

    Prin urmare, contractul cu Galeria Noua nu a fost prelungit, Primaria considerand ca in contextul lipsei acute de spatii de expunere, spatiul va fi restituit Muzeului Municipiului Bucuresti, institutia careia i-a apartinut initial.

    Astfel, dupa sapte ani de activitate, zeci de evenimente si expozitii si aparitii in presa internationala, Galeria Noua si-a incheiat misiunea prin evenimentul Collecting Collectors, o expozitie pentru colectionari si colectiile lor, organizata de Anca Benera si Stefan Tiron.

    Si soarta Galeriei HT003 a depins tot de o retrocedare. „Disparitia a fost un accident, a venit un proprietar si si-a luat proprietatea inapoi. Oricum tot la inchidere s-ar fi ajuns, pentru ca nu reuseam sa echilibram cheltuielile cu veniturile”, spune Theodor Graur, care pana anul acesta a fost director al galeriei.

    De fapt, fie ca vorbim despre o galerie privata sau de una non-profit, in cele din urma totul se rezuma la partea financiara. Principiul dupa care functioneaza o galerie este simplu, identic cu cel care guverneaza activitatea unei companii. Fiecare galerie are un portofoliu de artisti pe care ii promoveaza, dar si un portofoliu de colectionari care achizitioneaza constant lucrari. Mai exact, in general, 10% din clienti aduc 90% din profit.

    „Dintre cei 12 artisti pe care ii reprezint, patru sau cinci traiesc exclusiv din vanzari. Cand am pornit galeria, bugetul unei expozitii era de 150 de euro, iar acum a ajuns la 3.000-4.000 de euro. Insa o temere constanta pe care am avut-o de la inceput a fost aceea ca vom fi nevoiti sa inchidem”, spune Dan Popescu, managerul Galeriei H’Art. Galeria H’Art are in portofoliu artisti contemporani cunoscuti, precum Gili Mocanu sau Anca Benera.

    Si Matei Caltia, manager la Galeria Posibila, subliniaza importanta managementului.

    „Pana la urma, cel mai important este sa ajungi la o constanta in vanzari, sa treci cat mai multi artisti de nivelul de profitabilitate. Suntem 3-4 oameni in galerie si deja am inceput sa ne punem problema sa cumparam lucrari. In fiecare an sunt 2-4 lucrari pe care le achizitionez”, spune Caltia.

    Cel mai bine vandut artist al Galeriei Posibile este Stefan Caltia, care isi vinde lucrarile cu 7.000- 8.000 de euro.

    Daca activitatea galeriilor private este guvernata de principii economice, cei care conduc galeriile non-profit par descurajati sa lupte pentru fonduri.

    „Mai devreme ma intreba Dan Popescu de ce nu recurg la multele fonduri UE existente, insa aceasta e o munca ce devine greoaie si dificila daca nu e sustinuta si pe cale oficiala“, spune Aurora Kiraly. „Dar n-are rost sa te plangi si sa astepti ajutor de la stat, pentru ca nu vine niciodata“, replica Diana Dochia, director Galeria Anaid Art.

    La Anaid Art, cel mai bine vanduti artisti sunt Sorin Tara, Alexandru Radvan sau Andras Szabo, pentru sume care variaza intre 1.500 si 3.500 de euro.

    Pe de alta parte, specialistii in piata artei sustin ca disparitia galeriilor este cauzata si de disputele din cadrul comunitatii artistice. „Uniunea Artistilor Plastici n-a aparut, in 1950, dintr-o nevoie a obstii artistice, ci ca institutie de control al acelei comunitati. Or, disparitia de acum a galeriilor nu e determinata de actiunile statului, ci de animozitatile din lumea artei, de artistii care saboteaza sistemul“, sustine Mihai Oroveanu, fara a furniza detalii.

    Intre timp, Razvan si Monica, sau altii ca ei, asteapta momentul in care in Bucuresti vor exista macar jumatate din spatiile expozitionale din Praga sau din Budapesta. Cu toate ca sunt multi care sustin ca in jurul galeriilor se formeaza o comunitate de tineri interesati de arta, galeristii spun ca lipsa de interes si de educatie a publicului este o problema reala, care trebuie depasita prin actiuni inteligente de marketing.

    „Galeristii bucuresteni se afla intr-o faza de pionierat: adevarata intrebare nu e de ce n-avem fonduri, ci de ce la noi arta contemporana nu suscita interesul publicului“, afirma Theodor Graur. „Multi nu stiu sa citeasca un anumit tip de imagine. Oamenii care imi intra in galerie, de patru ani incoace, s-au obisnuit cu stilul, dar stiti cum e: daca ii dai omului ciorba tot timpul, n-o sa guste icre negre“, completeaza Diana Dochia.

  • Trasee inedite pe Dunare si in Tibet

    Marco Polo, de pilda, a scris „Cartea Minunilor", care a avut mare succes printre amatorii de calatorii imaginare. Daca pe vremuri condeiul era insa cea folosita metoda pentru jurnalele de calatorie, exploratorii moderni nu uita sa ia in rucsac, alaturi de harti si compas, un aparat foto cu care imortalizeaza oamenii si locurile.

    Fotografii culese intr-o calatorie pe Dunare, la bordul unei nave de pompieri sau o expeditie in Tibet au facut escala pret de cateva saptamani la Bucuresti. Experimentul artistic a inceput din Krems (Austria) si s-a incheiat la Ruse, in Bulgaria. „Initial m-am gandit la o lucrare care ar fi trebuit sa se dezvolte in timpul unei calatorii pe un vas de transport de marfa pe Oceanul Atlantic. In timpul documentatiei mi-am dat seama ca acest tip de vase era totusi destul de rigid, asa ca mi-a venit ideea sa face ceva pe un vas pe Dunare", povesteste artistul austriac Rainer Prohaska.

    Prohaska a petrecut vara trecuta zece saptamani pe Dunare la bordul unei nave cel putin atipice. Vasul era de fapt format din trei barci numite „Zillen" (luntre in germana), cele mai vechi vase de pe Dunare, care sunt folosite in prezent de pompierii austrieci atunci cand creste debitul apei. Austriacul si-a propus o calatorie experimentala, in care sa adune diverse lucruri din fiecare tara prin care trece Dunarea, cu ajutorul carora sa construiasca apoi un vas-obiect de arta. Obiectele trebuia sa indeplineasca doua criterii importante: sa poata fi folosite in timpul calatoriei si sa exprime preocuparile si specificul locuitorilor de pe tarmul fluviului.

    Pasiunea artistului pentru proiectele pe apa nu este noua. In 2001, el a calatorit impreuna cu o artista suedeza, Shusha Niederberger, pe un vas de trasport de marfa din Linz pana in Budapesta si inapoi. Insa ideea si solutia expeditiei pe Dunare i-au venit in 2005, cand a participat la proiectul „Graue Donau", la bordul vasului romanesc de croaziera „Delta Star", care a navigat de la Viena la Cernavoda si apoi la Giurgiu.

    „In timpul petrecut pe Delta Star am inceput sa ma gandesc la modalitatile in care poate pluti un vas in aval si cum poate el creste, ca proiect in sine de navigatie, de-a lungul calatoriei." Prohaska a facut expeditia insotit de producatoarea proiectului, Eva Grumeth, si din cand in cand lor s-au alaturat cativa artisti locali.

    Rezultatul calatoriei, expus la Galeria Posibila din Bucuresti, este o expozitie impartita in doua sectiuni. In prima avem partea documentara a proiectului: pe un perete gri este desenat cu creta traseul parcurs de vasul experimental si sunt expuse fotografii si documente precum factura dintr-un anumit port sau viza de intrare in Uniunea Europeana. In cea de-a doua incapere sunt aranjate fotografii ce surprind instantanee din expeditie si obiecte specifice fiecarui loc prin care au trecut calatorii. Una dintre imaginile care atrag atentia reprezinta doua rezervoare albastre de alimentare de la un avion de vanatoare MIG, pe care le-au primit de la un colectionar de astfel de obiecte ce locuia pe malul Dunarii. Rezervoarele au functionat drept corpuri de ridicare si de sustinere pentru ambarcatiune. Proiectul se va incheia la Krems in Austria, unde barca va fi reasamblata.

    Artistul afirma ca prin acest proiect a dorit sa spuna o poveste a Dunarii. „Astfel de proiecte despre cum arata Dunarea si despre oamenii de pe Dunare au mai fost, insa ceea ce il diferentiaza pe al nostru este ca nu incearca sa aiba o reactie pe uscat, ci aduce lucruri si obiecte de pe uscat pentru a le expune pe apa", spune Cosmina Chituc, de la Galeria Posibila.

    Daca Rainer Prohaska este un artist transformat in explorator, Uca Maria Marinescu, unul dintre cei mai faimosi exploratori romani, s-a transformat la finalul expeditiei in artist pentru a-si impartasi experientele traite. „Din 1998, fiecare expeditie pe care am facut-o s-a finalizat cu o expozitie", spune Marinescu.

    La hotelul Intercontinental a inceput o serie de expozitii cu peste 100 de fotografii realizate de ea in timpul celor patru expeditii in Tibet.

    De ce Tibet? „Simt o chemare speciala fata de Tibet si de fiecare data cand am ocazia plec. Face parte din alt timp si din alt spatiu, intotdeauna ma simt bine, simt o liniste, invat din filozofia oamenilor de acolo si ma incarc cu energie", afirma exploratoarea.

    Uca Marinescu spune ca a traversat Tibetul de la est la vest, insa nu a reusit sa ajunga in locurile sacre, unde se afla manastirile si sunt pastrate manuscrisele vechi. „Am mers pe vechiul drum al sarii si al matasii, pe care odata l-a parcurs si Marco Polo. Acum este numit drumul sarii si al lanii, care este transportata cu iaci. Drumul a fost modernizat si se poate merge cu jeepul, dar accesul in locurile izolate se face pe jos, pe carari inguste. Altitudinea maxima la care se ajunge este de aproximativ 5.800 de metri, o altitudine suportabila. De exemplu, in ultima expeditie am fost cu o prietena care nu avea experienta, dar a reusit sa se adapteze treptat."

    O zi de drumetie incepe dimineata la 9, se incheie seara la 7 si inseamna un drum de peste 20 de kilometri. Unul dintre cele mai importante trasee este Kora, care inconjoara muntele Kailash, considerat munte sfant in credinta budista. „Ultima data am vazut acolo un grup de pelerini budisti din India, dar traseul este parcurs si de foarte multi localnici. Se spune ca in prima parte, la urcarea pana la 5.200 de metri iti recunosti pacatele, intre 5.100 si 5.400 de metri te incarci cu energie, iar la 5.600 de metri, unde se afla o trecatoare, simti cu adevarat toata energia. In varful muntelui a stat zeul hindus Shiva si a meditat. Drumul dureaza aproximativ trei zile, in care dormi in cort."

    Iar langa masivul muntos se afla lacul sacru Manasarowar. „Unele zone au o energie aparte, poate din cauza muntelui care te apropie de cer, iar oamenii nu sunt niciodata suparati, nu ii vezi certandu-se si nu cunosc valoarea banilor; daca le arati o bancnota nu stiu ce sa faca cu ea", comenteaza Uca Marinescu.

    Expozitia „Tibet – alt timp, alta lume" cuprinde fotografii cu oameni si peisaje din aceste expeditii. „In general – spune exploratoarea – de fiecare data cand ma intorc dintr-o expeditie incerc sa expun ceea ce am vazut pentru ca eu cred ca lumea este un dar pe care trebuie sa il impartasesti".

  • Muzica de taina

    Pala a publicat recent o carte, intitulata „La Musica Cetata“ („Muzica ascunsa“), in care prezinta o interpretare a simbolurilor catolice ca elemente muzicale. Autorul a trasat un portativ peste pictura, considerand astfel ca bucatile de paine de pe masa si mainile apostolilor si ale Mantuitorului ar putea reprezenta note muzicale. Notele muzicale nu aveau insa nici un sens, pana cand muzicianul nu a realizat ca trebuie citite de la dreapta la stanga, asa cum scria Da Vinci. Rezultatul obtinut a fost un „imn inchinat lui Dumnezeu“, cu durata de 40 de secunde, care suna cel mai bine atunci cand e cantat la orga. Pala sustine ca aceasta demonstreaza ca Leonardo da Vinci nu era nici pe departe eretic, cum cred unii, ci un om „care credea cu adevarat in Dumnezeu“.

  • Anonimul londonez

    Artistul, zis Banksy, al carui nume adevarat se crede ca este Robin sau Robert Banks, este foarte discret, ferindu-se de ochii publicului. Cu toate ca au mai aparut fotografii care il infatiseaza, de curand a aparut insa una in care a fost surprins chiar in actul creatiei, atunci cand picta in graffiti un zid ca riposta la faptul ca autoritatile din Tower Hamlets, un cartier din estul Londrei, vor sa curete zona de picturile sale. Autoritatile sustin ca, desi unele lucrari in graffiti sunt considerate arta, multi dintre locuitorii zonei sunt deranjati de prezenta lor in cartier. Totusi, intrebata daca persoana imortalizata in poza este chiar Banksy, o purtatoare de cuvant a acestuia a refuzat sa-i confirme identitatea, afirmand: „Noi nu confirmam si nici nu infirmam prezenta lui Banksy in fotografii“.

    La randul sau, consiliul local din Hackney, alt cartier londonez, va dispune curatarea lucrarilor lui Banksy de pe ziduri, considerand ca nu este in masura sa decida daca o astfel de creatie este opera de arta in graffiti sau doar mazgaleala. In plus, sustin reprezentantii consiliului, „guvernul ne judeca dupa numarul zidurilor curate“. In afara de graffiti, artistul este renumit pentru farsele sale, printre care se numara lansarea unei papusi gonflabile ce inchipuia un detinut de la Guantanamo la Disneyland, o piatra numita Banksyus Maximus pe care era zugravit un vanator din epoca pietrei cu un carucior de cumparaturi (si pe care se spune ca British Museum a identificat-o ca fiind o farsa abia dupa opt zile) sau un cerc in stil Stonehenge creat din toalete portabile la Festivalul de la Glastonbury. Banksy este atat de misterios incat, pe langa fanii sai care cheltuiesc o multime de bani sa-i cumpere lucrarile, nici macar impresarul sau nu se poate lauda ca stie cum arata sau ce varsta are artistul pe care il reprezinta. Excentricul a ajuns unul dintre artistii preferati ai vedetelor hollywoodiene, Brad Pitt si Angelina Jolie, de exemplu, cheltuind mai mult de 1,4 milioane de euro recent pentru a cumpara la o licitatie in Soho opere ale acestuia. Anterior, un american al carui nume nu a fost dezvaluit platise suma de 414.000 de euro pentru lucrarea „Space Girl and Bird“, castigand in aprilie o lupta indarjita la o licitatie londoneza. Parerea artistului despre preturile lucrarilor sale este insa exprimata limpede pe site-ul sau: „Fraierilor, nu-mi vine sa cred ca dati banii pe asemenea porcarii“.

  • Paradisul la licitatie

    Opera de arta are ca subiect una dintre faimoasele scene tahitiene ale lui Paul Gauguin. „Te Poipoi“ („Dimineata“), pictata in anul 1892, a facut parte vreme de 62 de ani dintr-una din cele mai importante colectii de arta din SUA, detinuta de fratii Joan Whitney Payson si John Hay Whitney. Printre lucrarile acumulate de acestia se numara tablouri care, dupa moartea celor doi colectionari, s-au vandut la preturi astronomice. Joan a detinut „Irisii“ lui Van Gogh, vanduta in 1987 pentru suma de 53,9 milioane de dolari, iar fratele ei a detinut „Garçon la Pipe“ de Picasso, vandut in 2004 pentru suma de 104 milioane de dolari, cea mai mare suma oferita vreodata pentru o opera de arta scoasa la licitatie. „Te Poipoi“ apartine in prezent fiicei lui Joan Whitney Payson, Payne Middleton, care a mostenit tabloul dupa moartea mamei sale in 1975. Pictura va fi scoasa la licitatie pe data de 7 noiembrie la New York, la casa Sotheby’s.