BusinessMagazin

Tag: Papa Francisc

  • Un iPad al papei Francisc, vândut cu 30.500 de dolari, la o licitaţie organizată în scopuri caritabile

    Potrivit reprezentanţilor casei de licitaţii Castells din Montevideo, câştigătorul a licitat prin telefon, însă identitatea şi naţionalitatea sa nu au fost dezvăluite.

    Nu este pentru prima dată când papa Francisc, care a criticat adeseori economia de piaţă pentru faptul că încurajează inegalităţile sociale, a donat în scopuri caritabile diverse bunuri personale. Anul trecut, o motocicletă Harley-Davidson pe care suveranul pontif o primise cadou, a fost vândută la o licitaţie de caritate contra sumei de 241.500 de euro.

    “Să faci o faptă bună cu el”, i-a spus papa Francisc, originar din Argentina, preotului uruguayan Gonzalo Aemilius, atunci când i-a înmânat acel iPad.

    Părintele Gonzalo Aemilius a donat iPad-ul liceului Francisco de Paysandu, aflat la o distanţă de aproximativ 370 de kilometri de capitala Montevideo.

    Reprezentanţii acelui liceu spun că, după mai multe tentative eşuate de a vinde iPad-ul prin intermediul caselor de licitaţii Christie’s şi Sotheby’s, au decis să vândă dispozitivul cu ajutorul unei case locale de licitaţii, Castells.

    Pe acel iPad se află gravată inscripţia “Sanctitatea Sa Francisco. Serviciul Internet Vatican. Martie 2013”, iar dispozitivul a fost scos la vânzare alături de certificatul oficial semnat de secretarul personal al papei Francisc, părintele Fabian Pedacchio Leaniz.

    Papa Francisc a spus în trecut că internetul reprezintă “un dar de la Dumnezeu”, însă a recunoscut că este “un adevărat dezastru” în ceea ce priveşte utilizarea tehnologiilor moderne.

  • Papa Francisc critică familiile care nu vor copii şi părinţii care nu respectă libertatea copiilor

    “O societate lacomă care nu vrea să fie înconjurată de copii, care consideră copii problematici, poveri sau riscuri este o societate deprimată“, a afirmat şeful Bisericii Catolice.

    “Decizia de a nu avea copii ţine de egoism. Viaţa întinereşte şi primeşte energie prin înmulţirea oamenilor. Se îmbogăţeşte, nu sărăceşte“, a adăugat Papa Francisc.

    “Ne iubim copiii pentru că sunt copii, nu pentru că sunt frumoşi, sănătoşi sau buni; nu pentru că gândesc la fel ca noi sau pentru că întruchipează dorinţele noastre. Un copil este un copil: o viaţă creată de noi, dar care îi aparţine“, a atras atenţia Suveranul pontif.

    În ianuarie, Papa Francisc a salutat “familiile numeroase”, revenind asupra unor declaraţii privind natalitatea, care, scoase din context, lăsau loc de interpretare, şeful Bisericii Catolice insistând că “fiii sunt daruri de la Dumnezeu” şi că se opune metodelor contraceptive. “Familiile sănătoase sunt esenţiale vieţii sociale. Am avut o mare consolare să văd atât de multe familii numeroase care consideră fiii drept daruri de la Dumnezeu. Am auzit comentarii conform cărora familiile cu mulţi copii şi naşterea multor copii sunt cauze ale sărăciei; mi se par opinii simpliste”, declara Papa Francisc pe 21 ianuarie, după vizita efectuată în Filipine şi în Sri Lanka.

  • Papa Francisc: Sunt un dezastru în ceea ce priveşte tehnologia

    Alicia, care locuieşte în Spania, a participat la iniţiativa Google Hangout pentru copii cu nevoi speciale şi l-a întrebat pe papa Francisc dacă îi place să facă fotografii şi să le descarce apoi în computerul său.

    “Trebuie să-ţi spun adevărul. Sunt un dezastru în ceea ce priveşte maşinile“, a spus papa Francisc. Suveranul pontif a folosit cuvântul spaniol “tronco”, care s-ar traduce prin “trunchi de copac” sau “buştean” şi care desemnează în limbajul familiar o persoană foarte neîndemânatică sau care nu se pricepe deloc în anumite domenii.

    “Nu ştiu să folosesc computerul“, a adăugat, râzând, papa Francisc, în vârstă de 78 de ani. “Ce ruşine, nu-i aşa?”, a continuat el.

    Anul trecut, suveranul pontif a spus într-un mesaj de-al său, referindu-se despre comunicaţii, că internetul este “un dar de la Dumnezeu” care ar putea să contribuie la unirea oamenilor. În acelaşi mesaj, papa Francisc i-a îndemnat pe credincioşi să îşi oprească telefoanele inteligente şi să vorbească mai des între ei.

  • Cum arată o zi din viaţa Papei Francisc: “Muncesc, mă odihnesc, vorbesc cu oamenii” – VIDEO

    Papa Francisc a dezvăluit cum se adaptează vieţii zilnice de la Vatican, dar şi popularităţii la nivel mondial, în timpul întoarcerii din tr-o vizită pe care a efectuat-o în Coreea de Sud.

    Referindu-se la popularitatea evidentă în timpul vizitei, suveranul pontif în vârstă de 77 de ani, le-a făcut reporterilor o declaraţie emoţionantă: “Privesc acest lucru ca pe un act de generozitate al oamenilor Domnului. Încerc să mă gândesc la păcatele mele, la greşelile mele şi nu vreau să devin mândru. Pentru că ştiu că nu va dura mult. În doi – trei ani voi fi în Casa Tatălui”.

    Papa a adăugat că acum se abordează “mai natural” popularitatea, deşi la început îl “speria puţin”, relatează The Telegraph. Fără să vorbească în mod direct despre starea sa de sănătate, el a recunoscut că are unele “nevroze” care necesită tratament.

    Suveranul pontif a recunoscut că nu părăseşte prea des Vaticanul, iar aceasta este una din cauzele nevrozelor.

    “Una din aceste nevroze este produsă de faptul că stau prea mult în casă”, susţine papa, amintindu-şi că ultima vacanţă petrecută în afara Argentinei natale a fost în 1975, alături de comunitatea iezuită.

    Glumind, suveranul pontif a declarat că cel mai bun leac pentru nevroze este tratamentul zilnic cu “mate” (un ceai argentinian).

    Jorge Bergoglio a recunoscut că simte nevoia de a reduce frecvenţa călătoriilor şi preferă să îşi petreacă zilele, în timpul verii, citind mai mult, dormind mai mult şi ascultând muzică.

    “Iau şi pauze, totuşi. Dar o fac în propriul meu habitat schimbându-mi rutina zilnică: dorm mai mult, citesc ce îmi place, ascult muzică şi mă rog mai mult, iar asta mă ajută să mă relaxez. În iulie şi, parţial, în august exact asta am făcut”.

    Vorbind despre viaţa de zi cu zi în Casa Santa Marta, Papa Francisc spune că şi-a creat anumite obiceiuri, iar faptul că trebuie să rămână tot timpul între zidurile cetăţii nu I se mai pare atât de constrângător.

    Mi-ar plăcea să ies, dar este imposibil. Pentru că dacă mergi undeva, oamenii se vor înghesui… Nu poţi. La Santa Marta duc o viaţă normală: muncesc, mă odihnesc, vorbesc cu oamenii”. 

    Una din îndatoririle papei este audienţa săptămânală de la Vatican, care se desfăşoară miercurea. 

     

  • Papii Ioan Paul al II-lea şi Ioan al XXIII-lea sunt sanctificaţi la Vatican (GALERIE FOTO, VIDEO)

    Circa 150 de cardinali, 1.000 de episcopi şi 6.000 de preoţi din lumea întreagă asistă la liturghia în aer liber, în faţa bazilicii din Vatican. Un număr de 93 de delegaţii oficiale, printre care 24 şefi de state şi capete încoronate, asistă la slujbă. Au fost acreditaţi, de asemenea, 2.259 de jurnalişti din 64 de ţări.

    Este prezent şi Papa Emerit Benedict al XVI-lea, la prima sa ieşire oficială în public de după renunţarea la scaunul papal, în februarie 2013.

    Două relicvarii au fost aduse lângă altar: unul conţine o mică fiolă cu sânge al lui Ioan Paul al II-lea, iar celălalt o bucată de piele a lui Ioan al XXIII-lea.


     

    Numărul de pelerini aşteptaţi la ceremonie este estimat de Vatican la 800.000, din care o parte însemnată provin din Polonia, ţara natală a Papei Ioan Paul al II-lea. Pelerinii polonezi au sosit la Roma cu peste 1.700 de autobuze şi 58 de curse aeriene. Numărul de pelerini din zona Pieţei Sf. Petru a fost estimat la aproape 500.000 de oameni, iar pentru restul au fost amplasate în diverse puncte din Roma 17 ecrane gigantice pe care să poată vedea ceremonia – în Forul Roman, Piaţa Navona sau la Bazilica Santa Maria Maggiore.

    În cuvântul său de la slujbă, Papa Francisc l-a caracterizat pe Papa Ioan al XXIII-lea drept “un papă al deschiderii şi docilităţii faţă de Sfântul Duh”, în timp ce pe Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit “un papă al familiei – el însuşi şi-ar fi dorit ca oamenii să-şi amintească de el ca de un papă al familiei”. “Ambii au cooperat cu Sfântul Duh la înnoirea Bisericii”, a spus Suveranul Pontif.

    Papa Ioan al XXIII-lea (Giuseppe Angelo Roncalli) a fost cel care a organizat Conciliul Vatican II (1962 – 1965), care a deschis Biserica Catolică spre lume şi spre alte religii. Papa Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla) a fost un promotor de tip “globe-trotter” al catolicismului şi a contribuit la prăbuşirea comunismului.

    Ambii suverani pontifi au fost la Bucureşti în decursul vieţii lor, Angelo Roncalli, în 1930 şi 1932, pe când era în misiune diplomatică în Bulgaria, şi papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia istoricei vizite din 7-9 mai 1999, potrivit unui comunicat al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB) transmis agenţiei MEDIAFAX.

    (Papa Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, 1999, cu Patriarhul Teoctist şi preşedintele Emil Constantinescu. Foto: ARCB)

    În timpul misiunii diplomatice în Bulgaria, monseniorul Angelo Roncalli, viitorul Papă Ioan al XXIII-lea, a venit la Bucureşti de trei ori, în vizită la Nunţiul Apostolic, monseniorul Angelo Maria Dolci. În august 1930, Angelo Roncalli a vizitat şi mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani, iar în 1944, când era delegat apostolic în Turcia, la cererea rabinului-şef al Ierusalimului, Isaac Herzog, i-a ajutat pe evreii români deportaţi în Transnistria, trimiţând ajutoare în lagăre şi eliberând certificate false de botez.

    De asemenea, monseniorul Roncalli a intervenit pe lângă autorităţile turce pentru ca o navă cu evrei români, plecată din Portul Constanţa cu destinaţia Ierusalim, să poată traversa apele teritoriale ale Turciei, datorită intervenţiei lui fiind salvaţi aproximativ 750 de evrei români, dintre care 250 de copii orfani.

    “Atât Ioan al XXIII-lea cât şi Ioan Paul al II-lea ne-au iubit ţara, poporul şi Bisericile. Liantul care îi uneşte însă într-un mod minunat pe cei doi suverani pontifi de ţara noastră este un călugăr capucin, Ieremia Valahul (1556-1625), primul român ridicat la cinstea altarelor de către Biserica Catolică: Ioan al XXIII-lea a recunoscut virtuţile eroice ale călugărului, la 18 decembrie 1959, iar Ioan Paul al II-lea l-a beatificat, la 30 octombrie 1983, oferind astfel un ocrotitor în Cer românilor prigoniţi pentru credinţa lor”, a precizat Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti.

    Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureşti şi preşedintele Conferinţei Episcopilor Catolici din România, IPS Ioan Robu, precum şi numeroşi preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi din întreaga ţară participă la celebrarea canonizării celor doi suverani pontifi.

    Libretul ceremoniei (pdf) poate fi descărcat de aici.

    Ceremonia canonizării:

  • ÎNTRONIZAREA Papei Francisc: Zeci de mii de oameni, în Piaţa Sfântul Petru. Principalele etape ale ceremoniei – FOTO, LIVE VIDEO

    Cardinalul protodiacon, francezul Jean-Louis Tauran, a pus pe umerii Papei paliumul, o bandă de stofă ce se poartă peste veşmintele de ceremonie.

    Acesta este palliumul purtat de către predecesorul său, Benedict al XVI-lea, care a luat decizia istorică de a renunţa la pontificat deoarece se simţea slăbit.

    Apoi, decanul Colegiului Cardinalilor, italianul Angelo Scola, i-a pus pe mâna stângă inelul de pescar.

    Palliumul şi inelul reprezintă atributele puterii pontificale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pentru cine bat clopotele la Vatican

    Papa Francisc le dă speranţe primilor, care îl ştiu drept un admirator al actualului papă emerit Benedict, a cărui retragere din funcţie se leagă şi de faptul că ar fi vrut ca un reformator mai în putere să-i ia locul; în acelaşi timp, Francisc I îi mulţumeşte şi pe birocraţii de la Vatican, care au căutat de la bun început un sud-american capabil să ia ochii catolicilor din toată lumea prin personalitatea sa şi astfel să distragă atenţia de la neregulile financiare din jurul Băncii Vaticanului sau de la scandalurile de pedofilie.

    Luatul ochilor s-a întâmplat deja: faptul că Bergoglio, iezuit, şi-a luat numele întemeietorului unui ordin religios rival (Sf. Francisc) şi a refuzat ostentativ însemnele pompei papale i-a asigurat de la bun început o presă bună, dispusă să se concentreze mult mai mult asupra declaraţiilor sale că Biserica trebuie să-i slujească pe săraci decât a suspiciunilor despre colaborarea lui cu dictatura militară din Argentina anilor ’70 ori a eforturilor sale de a combate în general reformele sociale ale regimurilor Kirchner din Argentina, nu doar pe cele legate de căsătoria între persoane de acelaşi sex sau de liberalizarea avorturilor.

    Catolicii tradiţionalişti, dornici să vadă o reîntoarcere la liturghia latină dinainte de Conciliul Vatican II şi la pompa monarhică de odinioară, l-au întâmpinat cu suspiciune, văzând în insistenţa lui pentru o Biserică centrată pe slujirea săracilor o posibilă relaţie cu teologia eliberării – curentul din gândirea teologică latino-americană care a pus în evidenţă compatibilitatea ideologiilor de stânga cu preceptele sociale din Noul Testament, justificând inclusiv implicarea unor prelaţi în lupta contra dictaturilor de dreapta de pe continent. Nimic mai departe de adevăr însă: criticile lui la adresa “bogaţilor” sau a exploatării săracilor n-au vizat niciodată schimbarea sistemului sau vreun îndemn adresat săracilor de a se răscula contra acestuia. Inclusiv în prima predică de la liturghia de joi din Capela Sixtină, Bergoglio a avertizat că Biserica nu trebuie să devină “o ONG pioasă”, ci să se concentreze pe menirea sa spirituală.

    Aceasta nu înseamnă însă că Vaticanul nu poate face politică sau că Bergoglio, un prelat care s-a implicat atât de mult în politica ţării sale, încât a ajuns să fie considerat liderul informal al opoziţiei contra regimurilor lui Nestor şi Cristina Kirchner, nu are potenţial de a face politică. Cei ce au făcut legătura între trecutul lui Bergoglio şi planul de reevanghelizare a unei Americi Latine care concentrează majoritatea populaţiei catolice a lumii, dar unde ideile de stânga au ajuns la putere din Venezuela şi Bolivia până în Brazilia sau Ecuador, au fost unii dintre suporterii răposatului preşedinte venezuelean Hugo Chavez, care au acuzat deja Vaticanul că vrea “să submineze unitatea sud-americană”, notând că Papa Francisc ar putea fi pentru America Latină ceea ce a fost Ioan Paul al II-lea pentru fosta URSS – o continuare a războiului rece cu arme mai subtile.