BusinessMagazin

Tag: panorama

  • De unde vin ouăle de ciocolată

    Oul, vechi de 70 de milioane de ani, aparţine unei specii descoperite în Pirinei şi denumite Sankofa Pyrenaica. Încercând să determine dacă oul provine de la o specie de dinozaur sau pasăre străveche, oamenii de ştiinţă i-au comparat forma cu cea a altor ouă de dinozaur sau de păsări, constatând că aspectul ouălor diferă de la specie la specie, iar ouăle de dinozaur se deosebesc clar de cele de păsări, fiind mai prelungi, în timp ce cele de pasăre sunt mai rotunjite.

    Ulterior, cercetătorii au comparat ouăle de pasăre şi de dinozaur cunoscute cu cele de ciocolată disponibile în comerţ, iar de aici a rezultat că unele dintre ouăle de ciocolată, în special cele mai mari, seamănă la formă cu un ou de dinozaur, mai ales cu cel de Sankofa Pyrenaica, şi nu cu unul de găină.

  • Cinci cuci cu blog cuceresc lumea

    Studiul efectuat de cercetătorii britanici cu scopul de a înţelege mai bine procesul de migraţie a cucilor a presupus alegerea a cinci reprezentanţi ai acestei specii şi marcarea lor cu un inel dotat cu transmiţător, pentru a putea fi urmăriţi. Ca să atragă sprijinul moral şi financiar al publicului, cei cinci aleşi – numiţi Clement, Martin, Lyster, Kasper şi Chris – au fost prezentaţi pe site-ul instituţiei, unde li s-a creat câte un blog pe care li se putea urmări traseul parcurs şi unde toţi cei care doreau să-i sponsorizeze îşi puteau vedea numele publicat, contra unei donaţii de cel puţin zece lire sterline.

    După ce au ajuns cu toţii cu bine în Africa la iernat, călătorie ce a presupus şi traversarea Saharei, a venit vremea întoarcerii, iar la acest capitol cel mai harnic a fost Martin, care a reuşit să ajungă deja în Europa şi se îndreaptă spre locurile natale. Cucul Martin, spun cercetătorii, trebuie să fi beneficiat de “vânt bun din pupa”, deoarece datele înregistrate arată că a parcurs circa 400 de kilometri în câteva ore, lucru posibil doar dacă era ajutat de vânt. L-a urmat Chris, care a părăsit şi el continentul african, conform ultimelor informaţii disponibile. La rândul său, Kasper a traversat cu bine deşertul Sahara, în timp ce Lyster, ultimul plecat din Europa, încă nu se încumetase să-l traverseze.

    Clement, din păcate, nu se va mai întoarce, cercetătorii ajungând la concluzia că acesta a murit, după ce transmiţătorul său nu a mai trimis date, iar senzorul de temperatură ataşat a semnalat, la finalul lunii februarie, o scădere foarte mare a temperaturii corpului.

  • Veniţi, privighetoarea cântă!

    Păsările adoptă această strategie pentru a ieşi în evidenţă, deoarece dacă s-ar urca pe crengi situate prea sus, s-ar expune la prădători, astfel încât preferă să adapteze complexitatea recitalului în loc să se caţere mai sus decât rivalii pentru a atrage o parteneră.

    Femelele speciei îşi aleg partenerul după calitatea cântării lui, drept pentru care cel care are cele mai frumoase şi mai variate triluri are toate şansele să fie preferat.

  • În scurt timp, un microrobot va trăi în noi, urmând a detecta toate afecţiunile

    Denumit Cyberplasm, microrobotul va aplica cele mai noi realizări din domeniul microeletronicii în cadrul unui design biomimetic (în care tehnologia este inspirată de natură). El va beneficia de un sistem nervos electronic, urmând să fie dotat cu “ochi” şi cu “nas” – senzori derivaţi din celule de mamifer şi cu muşchi artificiali ce vor folosi glucoza ca sursă de energie.

    Microrobotul Cyberplasm va fi proiectat să imite funcţiile esenţiale ale lampretei, o creatură ce trăieşte în Oceanul Atlantic. Lampreta prezintă un sistem nervos extrem de primitiv, mai uşor de imitat decât sistemele nervoase mai sofisticate. Sistemul nervos al lampretei şi faptul că acest animal înoată l-au făcut candidatul ideal pentru acest proiect.

    Cercetătorii vor să introducă acest microrobot în corpul uman, unde va “înota” fără probleme, detectând afecţiunile de care suferă pacientul. Proiectul Cyberplasm este realizat la Universitatea Newcastle, în cadrul unei colaborări internaţionale finanţate de o instituţie din Marea Britanie, Engineering and Physical Sciences Research Council, şi de o instituţie din SUA, National Science Foundation.

    Mai mult pe www.descopera.ro.

  • Vulpea care vrea la şcoală

    Această specie nocturnă (Vulpes macrotis), ale cărei exemplare sunt cam de mărimea unei pisici, s-a îndreptat spre oraşul Bakersfield din California datorită abundenţei de hrană şi a locurilor corespunzătoare de adăpost. Micile animale preferă pentru vizuini spaţiul de sub sălile de clasă mobile de la unele şcoli, spre nemulţumirea conducerii acestor instituţii, din cauza stricăciunilor provocate (pământul umed scos de vulpi când sapă poate duce la deteriorarea podelelor).

    Nici terenurile de sport, inclusiv cele de golf, nu scapă de atenţia vulpilor-pisică, dar, din păcate, unele dintre ele ajung să se încurce în plasele porţilor terenurilor de fotbal sau volei. Cele care îndrăznesc să se aventureze pe afară în timpul zilei vânează pungile în care elevii îşi aduc mâncarea de acasă.

    Simpaticul animal, aflat pe lista speciilor pe cale de dispariţie în SUA, are parte însă şi de sprijinul unor localnici, care, în ciuda sfaturilor experţilor, îi lasă de mâncare seara. Conducerea filialei de la Bakersfield a Universităţii din California a ajuns să ceară sfatul biologilor înainte de a organiza evenimente sportive în aer liber, pentru ca nu cumva să le facă rău vulpilor-pisici.

    Prea multă dragoste din partea oamenilor strică, totuşi: un studiu din 2010 arată că vulpea-pisică de oraş este mai grasă şi are nivelul de colesterol mai ridicat decât suratele trăitoare în sălbăticie.

  • Încă nu ştiţi să faceţi brânză?

    Se poartă, de pildă, ca oamenii să-şi prepare în casă mascarpone, mozzarella sau alte tipuri de brânzeturi. Au apărut, drept urmare, şi companii care au pus în vânzare truse de făcut brânzeturi, la preţuri de 20-30 de dolari, ce conţin forme pentru brânză, pânză de bumbac pentru scurgerea produsului rezultat şi termometru necesar pentru anumite sortimente, scrie The Wall Street Journal.

    Există chiar şi temerari care se aventurează la produse lactate obţinute sub acţiunea unor culturi de bacterii, cum ar fi kefirul sau sortimente mai complicate de brânză. Cei care şi-au descoperit pasiunea pentru brânzeturi şi iaurturi de casă spun că acestea sunt mai sănătoase şi mai bune la gust decât cele care se găsesc într-un magazin obişnuit, fiindcă nu conţin stabilizatori de gust sau arome identic naturale. Lactatele de casă sunt apoi folosite la diverse feluri de mâncare.

    Specialiştii în chimie alimentară avertizează însă amatorii de brânzeturi de casă să fie atenţi la laptele folosit, recomandându-le să opteze pentru cel pasteurizat, de teama apariţiei unor bacterii nedorite în laptele proaspăt, care nu-şi manifestă prezenţa prin modificări ale gustului acestuia. Fireşte însă că, indiferent de laptele folosit, reuşita produselor preparate în casă nu este garantată.

    Pe lângă entuziaşti mai sunt şi cei cărora li se pare distractiv procesul în sine de preparare a lactatelor de casă şi care organizează petreceri cu prietenii, la care cu toţii vin cu lapte şi apoi se pun pe treabă la făcut brânzeturi simple, gen mozzarella sau ricotta.

  • A făcut înconjurul lumii pe mare la 16 ani (VIDEO)

    Zeci de oameni au întâmpinat-o sâmbătă cu urale pe Laura Dekker, 16 ani, care şi-a făcut apariţia în portul St. Maartens din Antilele Olandeze, după ultima şi cea mai grea fază a călătoriei ei în jurul lumii, începută la Cape Town, în Africa de Sud.

    Parcursul călătoriei de 43.000 km a inclus Insulele Canare, Panama, Insulele Galapagos, Tonga, Fiji, Bora Bora, Australia şi Africa de Sud, pentru a se încheia în Caraibe.

    Laura a reuşit să plece anul trecut în călătorie doar după ce a câştigat un proces contra autorităţilor olandeze de protecţie a copiilor, care au încercat s-o oprească din drum, susţinând că o asemenea călătorie lungă, făcută de una singură, îi va afecta dezvoltarea emoţională. Controversa din acest caz i-a determinat pe cei de la Cartea Recordurilor Guinness să nu omologheze recordul de vârstă, ca să-i descurajeze pe alţi tineri să încerce doborârea unui asemenea record la vârste şi mai fragede.

    Laura s-a născut ea însăşi pe un vas – un iaht aflat atunci în Noua Zeelandă, cu care părinţii săi au călătorit în jurul lumii timp de şapte ani. De când era mică şi-a dorit să facă înconjurul lumii pe vas. Mama ei s-a opus iniţial ca Laura să plece de una singură să înfrunte furtunile de pe mări, dar apoi a acceptat.

    În timpul voiajului, Laura s-a oprit în porturile de pe parcurs, pentru a se odihni şi a-şi îngriji vasul cu pânze lung de 11,5 metri. Potrivit AP, a învăţat inclusiv să cânte la flaut, despre care scrie pe blog că e mai uşor de mânuit decât o chitară atunci când e vreme rea pe mare.

  • Cum să faci un instrument muzical din… orice (VIDEO)

    Mogees – “Mosaicing Gestural Surface” – cuprinde un mic microfon de contact care, lipit pe o suprafaţă oarecare, transformă în sunete vibraţiile generate de atingerea suprafeţei respective. Diferitele tipuri de interacţiuni cu suprafaţa (frecarea, lovirea cu degetele, zgârierea) generează diferite tipuri de sunete.

    Mogees a fost creat de Bruno Zamborlin în contextul unui proiect de doctorat în artă şi tehnologii informatice, în cadrul unei colaborări între Institutul de Cercetare şi Coordonare în Acustică şi Muzică, din Franţa, şi Universitatea din Londra – Goldsmiths.

    Mai mult pe www.descopera.ro.

  • Ocolul Pământului în 290 de secunde (VIDEO)

    La sfârşitul călătoriei de 343 de zile, Lam a realizat montajul de mai jos, care poartă numele “Time is Nothing” (Timpul nu înseamnă nimic). Montajul are 4 minute şi jumătate şi este alcătuit din 6.237 de imagini.

    De-a lungul călătoriei sale de 40.000 de kilometri, Lam a vizitat locuri din Anglia, Statele Unite, Franţa, Portugalia, Spania, Maroc, Egipt, Turcia, Japonia, Thailanda, Indonezia, Japonia, Argentina, Uruguay, Chile, Bolivia şi Peru.

    Mai mult pe www.descopera.ro.

  • Cine e noul campion mondial la săritura în lungime (VIDEO)

    Entomologii sud-africani au descoperit o insectă care seamănă cu un gândac de bucătărie, dar, spre deosebire de acesta, este capabil să sară pe o distanţă de 50 de ori lungimea corpului său, conform unui studiu prezentat în Biology Letters, publicaţie a Societăţii Regale de Ştiinţe din Londra.

    Dotat cu picioare ca de lăcustă, gândăcelul o întrece la sărituri, deoarece lăcusta nu poate parcurge dintr-un salt decât o distanţă de douăzeci de ori mai mare decât lungimea corpului. Gândacul săltăreţ (Saltoblattella montistabularis) trăieşte în Africa de Sud şi este dotat şi cu o pereche de ochi mari, ieşiţi în afară, care îi permit să-şi calculeze bine aterizarea.